Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Jurnal - vol. I si II

de Mircea Cartarescu

Jurnal - vol. I si II

Ceva ma trage, aproape zilnic acum, spre caietu-asta ce se-apropie de obstescul sfarsit. Stiu si ce ma face sa deschid mecanic, la ora fixa, paginile astea crosetate atat de egal: iresponsabilitatea. E un raspuns cam lung, dar adecvat, fiindca, intr-adevar, cafeaua si la mauvaise conscience ma vara-n priza si tremur de nevoia de a scrie, dar n-am deocamdata ...
Citeste in continuare...
 LEI6162

Stoc epuizat

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Atunci aleg minima rezistenta: umplu foile-astea placide care nu sunt nimic, file fara feed-back, nenecesare, randomizate, smulse, ca o metafora a aleatoriului noptilor si zilelor, din cotorul unde-au fost doar superficial lipite. (Caietu-asta e o varza plina de pamant si melcisori umezi, roasa pan la cotor de albilite. Aici e usor sa aterizezi, aici fuselajul pixului se cufunda in foietaje si-si lasa dara albastra, incolacita, in urma. Din ce-o fi facuta pasta din pix?) Nu simt nevoia sa spun ceva, ci sa fiu aici, ma folosesc de fiecare pagina ca de-o lentila care-mi focalizeaza o stare interioara altfel indescifrabila, ca de-o grila intr-un rebus abstrus. Intr-un fel, foaia insasi e cea care scrie, care-si reveleaza cerneala simpatica la lumina calda a gandirii mele. Orice foaie e pre-scrisa si contine-ntr-un fel, in grosimea ei, holografic, toate textele. Tu doar o luminezi sub un anume unghi, care e toata contributia ta. Dar poti cauta toata viata acea unica inclinatie, in lipsa careia totul e ecolalie, palilalie, glosolalie, balbism.Incep cu mila pagina asta alba (tu deja o vezi acoperita de litere care acum nu exista, acum sunt doar trei randuri acoperite si restul alb si gol) de parca ar trebui sa calc cu niste galosi noroiti peste o zapada intinsa, usor valurita, de o puritate nespusa, sub un soare de iarna egal ca de neon. Prin transparenta foii vad umbrele literelor de dedesubt ca niste plantute care deja se imping sa iasa prin zapada uda si cristalina. Dar niciodata nu se amesteca literele facute cu pixul pe fata si reversul paginii albe. Chiar daca prin porii hartiei se prelinge putin albastru, si chiar daca el se lipeste de o bucla de dincolo, legand tridimensional doua cuvinte scrise in sensuri opuse, ele nu vor fi unite, caci pasta nu transporta sens, ci miros chimic, mirosul caietelor mele. Orice caiet - si jurnalele mai mult ca oricare - e un condensator, cu foite de staniol si foite de pergament uleios, alternate la nesfarsit, si care creeaza tensiune, care pot electrocuta mintea ce le atinge.Iata, scrisul meu emana caldura si gheata se topeste. Mai putin de o treime din campul de fulgi albi peste fulgi peste fulgi a mai ramas neatinsa. Acum, mai putin de un sfert. N-a mai ramas, de fapt, decat un stramt coridor, o limba de ghetar, sub acelasi soare egal, si care duce catre marele camp virgin al paginii urmatoare, vizibila in toata porozitatea ei dincolo de spirala de sarma. Azi n-am sa trec dincolo. Si, oricat as scrie (ce voi mai scrie?), va exista, la sfarsit, o pagina la fel de mare, patratoasa si alba ca si asta de alaturi, peste care n-o sa mai pasesc. Ar putea fi chiar asta, de care ma mai desparte acum doar un rand, acum nici unul. Grafica: Ioana Dragomirescu Mardare Editor: Vlad Russo
Viu

Recenzie scrisă de Flori

Cartarescu este în om viu ! Pot să spun asta după ce am citit Zen ! Regret că nu găsesc jurnal 1,2 dar abia aștept cu bucurie noul jurnal anunțat!
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: H05610
Noutate: 1 ian. 70
Editura: Humanitas
Data aparitiei: 1
Număr de pagini: 904
Ediția cărții: 1
Formatul cărţii: 13*20 cm
ISBN: 973-50-0984-6
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei