Îşi poate pierde un psihiatru minţile? Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor? Da, dacă o femeie dornică de răzbunare hotărăşte să joace rolul de pacientă neajutorată. Plin de revelaţii surprinzătoare, întocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omenească, romanul lui Yalom ne dezvăluie cât de vulnerabili suntem, fără excepţie, în faţa singurătăţii şi nevoii de iubire.
Încrezător în propriile forţe, tânărul psihanalist Ernest Lash nu ia în seamă sfaturile mentorului său, Marshal Streider, ci re-curge, în timpul şedinţelor de terapie, la tehnici experimentale. Însă, în ciuda infa-tuării psihiatrilor, mintea omenească este un teritoriu încă necartografiat şi plin de primejdii: stabilind o relaţie sinceră - crede el - cu o nouă pacientă, Carolyne Leftman, Ernest îşi deschide tainiţele sufletului şi devine vulnerabil, neavând habar că femeia pe care îşi închipuie că o tra-tează doreşte de fapt să-l manipuleze şi să-l distrugă. Prins într-o paradoxală relaţie terapeutică, în care figura autoritară a medicului a cedat tentaţiei confesiunii şi i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi nebănuite adevăruri incomode despre sine şi despre natura umană, ale cărei taine credea că le cunoaşte.
-
Psihiatru sau jucator de poker?
Recenzie scrisă de Daniela Lacramioara
-
Volumul demitizează relaţia psihiatru-pacient, o face să coboare din turnul de fildeş, pur şi simplu cu picioarele pe pământ , chiar cu tălpile goale, cu un umor care l-ar face până şi pe Freud să râdă.
Psihoterapeuţii cei care deschid uşa şi încearcă să ne treacă dincolo de anxietăţi, fobii e.t.c. se dovedesc a fi tociţi în fond de aceleaşi angoase umane (bani, statusul social, manipulare,relaţii) .
Umorul şi ironia construiesc din personaje o structură piramidală a cărei fundaţie relaţia doctor-pacient ,suferă schimbări de situaţie şi se transformă în vindecare, într-o relaţie pacient-doctor, scriitorul realizează acest transfer inedit poate pentru a păstra nota de umor, că cel puţin unii dintre noi (ex. chiar şi un jucător de pocker) au capacitatea de a descifra atitudini comportamentale, rezultate dintr-o experienţa de viaţa, aceea de a privi prin ceilalţi ca printr-o radiografie.
Şi totuşi autorul nu lasă abandonată ironiei breasla din care cu onor face parte, e normal până la urma cineva păstrează verticalitatea, nu renunţă la dragostea pentru oameni.
