Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

O întâlnire

de Milan Kundera

Aproximativ treizeci de articole (uneori revăzute) compun această scriere care se declină în registre deja explorate în Testamente trădate şi Arta romanului....
Citeste in continuare...
 LEI1223

În stoc

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Îl vedem pe Kundera în atelierul lui, printre egali, confruntându-se cu iluştrii săi înaintaşi (Broch, Nezval, Milosz, Hrabal...), cu contemporanii săi (Fuentes, Chamoiseau, Škvorecký, Gombrowicz...), cu muzicienii săi (Janáček, Schönberg, Xenakis...), cu pictorii săi (Bacon, Matisse). Alături de ei, prin intermediul lor, meditează, experimentează, face digresiuni, verifică. Un tehnician vorbeşte despre meseria lui cu nişte colegi. În măsura în care ne interesăm de culisele creaţiei, va fi uşor să culegem o bogată recoltă de inteligenţă şi umor acid. Fiindcă acest jurnal de bord ni-l înfăţişează pe Kundera la pândă şi patrulând în operele pe care le admiră pentru a descoperi răspunsuri la întrebările pe care şi le pune. De ce protagoniştii marilor romane (Valmont, omul fără însuşiri, Don Quijote, naratorul proustian etc.) nu au niciodată copii? Când şi de câte ori a făcut dragoste Anna Karenina cu Vronski? De ce insistă atât de mult exegeţii lui Brecht asupra igienei lui îndoielnice? De ce se scuză Aragon că e romancier? Cum procedează Malaparte pentru a inventa forma romanului său Kaputt? Prin ce mister, potrivit cărei legi, se strecoară grotescul în oroare şi plictiseala în tragedie? (Jean-Paul ENTHOVEN, Le Point)
Negociatorul

Recenzie scrisă de Cătălin

(preluare de pe www.thechronicle.ro)


Multe filme americane au impus figura celui trecut prin multe, de obicei și cu ceva victime pe conștiință, atât umane cât și etilice, care începe să negocieze cu teroriștii și, datorită capacităților sale de a ghici cele mai intime gânduri ale acestora, reușește eliberarea ostaticilor.

Milan Kundera negociază cu Fuentes, Gombrowicz, Bacon, Matisse, Malaparte etc. (în total ia parte la 30 de astfel de negocieri), iar cei eliberați sunt cititorii. Căci câți dintre noi, aflați sub teroarea timpului, să fi citit cu pixul în mână? Cînd erați foarte concentrați pe lectură, un vecin din metrou vă împinge și tocmai atunci săriți peste un cuvânt, să zicem tralala. Scos din context, vi se poate părea un exemplu stupid. Să vedem, negociem.

Vă dau un singur exemplu de negociere pe care Milan Kundera o are cu Louis-Ferdinand Céline din De la un castel la altul:

“ În romanul De la un castel la altul, povestea unei cățelușe care provine din ținuturile înghețate ale Danemarcei unde obișnuia să hoinărască mult prin pădure. Când a venit în Franța cu Céline s-a dus cu hoinărelile. Apoi, într-o bună zi, un cancer:

“…voiam s-o întind pe preș…imediat după revărsatul zorilor…nu voia cum o întindeam eu…n-a vrut…voia să fie în altă parte…în partea cea mai rece a casei și pe pietre…s-a întins frumos…a început să horcăie…era sfîrșitul…mi se spusese, nu credeam…dar era adevărat, era în direcția amintirii, de unde venise ea, din Nord, din Danemarca, cu botul spre nord, întors spre nord…o cățea tare credincioasă în felul ei, credincioasă pădurilor unde se pierdea în fugă, Korsör, acolo în nord…credincioasă deopotrivă vieții atroce…pădurile din Meudon nu-i spuneau nimic…a murit cu două…trei horcăieli stinse…o, foarte discrete…fără să se plîngă deloc…de fapt…și într-o poziție într-adevăr foarte frumoasă, ca în plin elan, în fugă…dar pe de o parte, înfrântă, sfârșită…cu nasul spre pădurile ei unde fugea, în nord, de unde venea, unde suferise…Dumnezeu știe!
O, am văzut nenumărate agonii…ici…colo…peste tot…dar nici pe departe atât de frumoase, discrete…fidele…ceea ce strică în agonia oamenilor e acel tralala…omul este mereu totuși pe scenă…cel mai simplu…”

„Ceea ce strică agonia oamenilor e acel tralala.” Ce frază! Și: „Omul este mereu totuși pe scenă„…Cine nu-și amintește comedia macabră a celebrelor „ultime cuvinte„ rostite pe patul de moarte? Asta e: chiar când horcăie, omul e tot timpul pe scenă. Chiar „cel mai simplu”, cel mai puțin exhibiționist, fiindcă nu e întotdeauna adevărat că omul se pune pe sine pe scenă. Dacă nu se pune el, îl pun ceilalți. Asta e soarta lui de om.
Și acel „tralala”!”

Bun negociator, nu-i așa?
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: HU001702/1
Noutate: 26 nov. 2009
Editura: Humanitas
Data aparitiei: 2009
Colectie: Seria de autor Milan Kundera
Traducător: Vlad Russo
Număr de pagini: 208
Ediția cărții: I
Formatul cărţii: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-50-2564-9
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei