Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Parfumul

de Patrick Suskind

Parfumul

Disponibil si in format
A fost odata un barbat care a descoperit in distileria trupului sau un parfum trecator pe care voia sa-l stapaneasca pentru totdeauna: parfumul de tanara femeie....
Citeste in continuare...
 LEI824

Stoc epuizat

Disponibil si in format

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Iti poti inchipui, cititorule, o lume formata numai din parfumuri, duhori, miresme? Iti poti inchipui un om care nu cunoaste viata decat mirosind-o? Ti-ai dat seama ca vechiul si noul se pot distinge prin miros, ca orice cuta a trupului tau e un receptacul de miresme si ca totul in lume are o amprenta olfactiva? Stii ca fiecare om este un parfum inconfundabil, ca parfumul tau te poate face anonim sau ireversibil? Observatia criticului: Cadrul este Franta de secol XVIII. Cartea poarta insa unul dintre semnele de recunoastere a capodoperei: iti schimba imaginea asupra lumii de azi. O imbogateste.
Iubirea mai presus sau mai prejos de noi

Recenzie scrisă de dana ange


Grenouille, ne dezgustă, ne uimeşte şi iar ne dezgustă, îl admirăm şi ne repugnă, iar el îşi ia revanşa în cele din urmă, arătându-ne cinic cu degetul, ca să vedem cine suntem noi, cei care privim, noi care suntem morali, civilizaţi şi integri.

Am găsit cartea din întâmplare şi a fost destul să citesc prima pagină ca să ştiu că am găsit o comoară nouă. Am trecut prin lumea lui Grenouille bătută de un vânt magic, prin cea mai sordidă realitate, pornită după această căpuşă umană numită Grenouille.

Existenţa lui ar fi dramatică dacă el ar şti asta, şi dezgustătoare, dacă i-ar păsa ce înseamnă. Pentru că nu ştie şi nici nu-i pasă, el nu mai e decât o sălbăticiune. Lumea lui e facută doar din duhneli, izuri, arome, miresme şi miasme, e împăratul Împărăţiei Mirosurilor şi zeul ei măreţ.

Mirosul este efemerul însuşi, iar Grenouille îl stăpâneşte şi-l seamănă pe plantaţiile sufletului său mărunt, îl combină şi descompune în mii de forme, îl vânează ca să-l poată amuşina până îl posedă pentru totdeauna în vastele pivniţe ale palatului său lăuntric.

Nu orice miasmă îşi are locul său aici. Numai acele izuri care trebuie să-i rămână pentru totdeauna. Marea, mătase încinsă, lemn de trandafir, bere, lacrimi, apă, piatră udă, paie, levănţică - sute sau mii, toate memorate, catalogate şi păstrate pentru vecie în mintea lui, rafinate, îmbinate, compuse şi descompuse, ca să se poată desfăta liniştit în lumea sa fermecata.

Înţelegerea cea mai înaltă, lucrul găsit şi iubit mai presus de toate, mai mult decât orice şi decât însăşi viaţa, este cel mai îmbătător parfum: “parfumul de suflet mirositor de fiinţă vie”. Nu parfumul oricărui suflet, ci “al anumitor oameni, acele rare făpturi care inspiră iubire”. Aceasta este descoperirea, rostul şi împlinirea lui. Pentru el va trăi. Aici undeva sclipeşte o lumină. Grenouille este un geniu şi pentru ea, pentru lumina aceasta, îl iubesc pe Patrick Suskind.

Pe pruncul Grenouille nu l-a iubit nimeni. Cum altfel, de vreme ce nici nu miroase a bebeluş? Nu miroase a nimic şi mănâncă mai mult decât trei ca el. Nici eu nu l-am iubit pe pruncul Grenouille. Pe adultul Grenouille, nici atât, el va trece complet neobservat. Nu este dispreţuit, nici urât, doar că nu are nici un miros. De aceea toţi trec pe lângă el. Numai că gnomul, păiajenul acesta dezgustător are lumina lui, tot aşa cum îşi are propria lume. Nu-i face nicio trebuinţă iubirea lor.

Oamenii nu-şi cunosc mirosul, dar el ştie cum miros oamenii. El poate mirosi ca ei, le poate împrumuta mirosul creându-l. Şi, mai mult decât atât, el poate face acel parfum care să-i aducă toate bogăţiile, toata iubirea şi gloria omenirii. Omenire pe care o urăşte şi o “dispreţuieşte cu patimă fiindcă duhneşte a prostie”.

Nu dă doi bani pe gloria sau iubirea lor, pe avuţii sau pe onoruri, nu vrea între oameni şi nu vrea singurătatea, atâta timp cât nu se poate mirosi pe sine însuşi, ca să ştie cine este.

Se lasă, deci, în voia iubirii lor.

Iată, mi-am zis, ce e iubirea. Iubirea noastră.
Eseu despre parfum

Recenzie scrisă de Dorina

O monografie epică a parfumului, construită în capitole perfect cizelate, ne oferă Patrick Süskind în cartea sa „Parfumul" care, după spusele criticilor, rivalizează axiologic cu « Numele trandafirului ».

Nedezmințind delimitările operate de mai multă vreme între categoriile germanic/francez („esprit de géométrie” – „esprit de finesse”), cartea își plasează sinuosul fir narativ într-un spațiu al magiei miresmelor : Parisul. Construită în manieră postmodernă, îmbrăcând formula parabolei, cartea se construiește din niveluri semantice suprapuse, pe principiul colajului. Poate de aceea e cu atât mai fascinantă cu cât, deși postmodernismul scriiturii pare a-i refuza orice trimitere transcendentă, construcția epică riguroasă tinde să te oblige să o analizezi într-o manieră tradițională, căutându-i semnificațiile "absconse".

Există în construirea narațiunii o nedisimulată propensiune balzaciană, de la incipit până la determinismul « parfumistic » al personajului Grenouille.

Născut într-o zonă purtând amprenta mirosurilor fetide, Grenouille își urmează „bildungs-ul” din parfum în parfum, până când ajunge un fel de enciclopedie umană a miresmelor. Receptacol al nepipăibilului, depozitar al vaporosului, Grenouille e o ființă ciudată, un fel de monstru căruia lipsa parfumului uman, a etichetei « parfumistice » de om îl face aproape insuportabil.Oamenii îl refuză pentru că nu e, parfumistic vorbind, la fel ca și ei. El e unic și devine – la propriu și la figurat – un creuzet al miresmelor celor mai diverse. După ce a acumulat atâtea parfumuri, el începe să fabrice altele noi, baudelairian, din bucățile de realitate parfumată pe care le are în enciclopedia sa.

Alchimistul satanic, care, până aici, se folosește de întreg arsenalul parfumeurului Baldini pentru a crea parfumuri « ad usum homini » trece mai departe, construind miresme angelice. După cum simpatia rezultă din perceperea unui parfum ființial asemeni cu al tău, iubirea înseamnă îmbătarea cu un parfum angelic. Parfumul angelic nu e al naturii, ci al ființei umane, și nu al oricărei ființe, ci al fecioarei. Asemeni florii care-și deschide corola emanând parfumuri puternice pentru a atrage fluturii polenizatori, fecioarele aflate la vârsta primei iubiri au parfumuri de îngeri aflați în iminența păcatului. Distrugând realitatea pentru a-și construi iluzia, ucigând mai multe fecioare pentru a-și combina parfumul angelic, Grenouille este condamnat la moarte. Și va muri, dar nu prin ură, ci din iubire. Opera își devorează creatorul. Din prea multă iubire.
"Richis, ce-i drept, nu stia ce anume voise de la ele faptasul, fiindca tot ce aveau mai bun, frumusetea si farmecul tineretii, n-aveau cum sa le fure ... sau poate totusi?" Jean Baptiste Grenouille, tanarul fara miros propriu dar cu o capacitate uimitoare de a distinge toate miresmele existente, reuseste sa descopere elixirul ce ofera putere absoluta asupra tuturor.
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: H06827
Noutate: 24 apr. 2008
Editura: Humanitas
Data aparitiei: 2008
Colectie: Cartea de pe noptieră
Traducător: Grete Tartler
Număr de pagini: 260
Ediția cărții: a IV-a
Formatul cărţii: 11 x 18 cm
ISBN: 978-973-50-2041-5
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei