Persoana umana in orizontul intrebarii

Oricat de surprinzator ar putea parea la prima vedere, gandirea antropologica a lui Edith Stein, ce se confunda cu un itinerariu existential, conduce la dimensiunea copilariei spirituale.

Intr-adevar, persoana umana se implineste cu adevarat prin configurarea interioara cu Cristos, ea primind botezul in care „fiecare suflet [...] renaste spre filiatiunea divina”, adica este refacut, prin intruparea sa in Fiul unic, in relatia sa originara cu Dumnezeu care este o viata filiala.

Pentru Edith Stein, figura spirituala a copilului concentreaza diferite elemente scoase anterior in evidenta:

”A fi copilul lui Dumnezeu inseamna a se lasa condus de mana lui Dumnezeu, a face vointa lui Dumnezeu si nu pe cea proprie, a-I lasa lui Dumnezeu toate grijile si sperantele, a nu se mai preocupa de sine si nici de viitor. Pe acest temei se bazeaza libertatea si bucuria de a fi copilul lui Dumnezeu.”

Departe de orice forma de dragalasenie, copilaria avuta aici in vedere este fructul unei radicale simplificari interioare. Ea cere o inima desprinsa de sine, eliberata de ceea ce este creat si imbogatita cu viata divina.