Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Povestiri filozofice din lumea întreagă

de Jean-Claude Carriere

Istorisiri vii, amuzante uneori, care reflectă spiritul umanităţii în cele mai diverse ipostaze ale sale....
Citeste in continuare...
 LEI4640

Stoc epuizat

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Un autor sud-american a scris undeva că oamenii cunosc şi povestesc două feluri de poveşti, cele adevărate şi cele născocite. Dar, adaugă acel autor - şi nu pot decât să-l aprob, pentru că aici e toată arta povestitorului -, ''o poveste născocită trebuie să pară adevărată, iar o poveste adevărată trebuie să pară născocită''.
Farmecul discret al cercului mincinoşilor

Recenzie scrisă de Cătălin Stănescu

(preluare de pe www.thechronicle.ro)

Mult timp după ce am trăit un coup de foudre pentru filmele lui Luis Buñuel am aflat de Jean-Claude Carrière, scenaristul cu care Buñuel a lucrat la scenariile pentru filmele Le Journal d'une femme de chambre, Belle de jour, La Voie lactée, Le Charme discret de la bourgeoisie, Le Fantôme de la liberté, Cet obscur objet du désir. Şi a fost bine.

Jean-Claude îmi iartă această miopie într’un interviu acordat în 2006 lui Mikael Colville-Andersen (şi pe care îl puteţi citi în întregime aici*): There is a certain paradox about the role of the screenwriter. He has to work as hard as possible, to give everything he has, only to build up someone else's work. He has to know that from the very beginning. He is a collaborator. He is not working on his own film but on a common work. The master, most of the time, is the director. Sometimes the actor - the star - but very rarely the screenwriter. He must know that.

A fost ca şi cum din corpul iubitei cu care făcusem dragoste atîţia ani se desprinsese un alt trup, din capul mic şi rotund ieşise unul oval, din părul tuns scurt şi şaten se desprinsese unul ondulat cu nuanţe albăstrii, din ochii verzi apăruseră alţii negri, din coapsele rotunde, unele romboidale, consoanele răspicate se transformaseră într’o limbă peltică. Şi a fost bine.

Jean-Claude Carrière umblă prin lumea poveştilor, a basmelor şi a anecdotelor din lumea întreagă, culege de peste tot mici bijuterii iar la sfîrşit ne aruncă la picioare nenumăratele nestemate strînse între copertele volumului Povestiri filozofice din lumea întreagă. Cercul mincinoşilor 2. Și, așa cum JCC s-a desprins pe neașteptate, cel puțin pentru mine, din personalitatea lui Buñuel, tot așa fiecare povestire și întâmplare din acest volum are darul de a se desprinde complet de previzibil pentru a ne arunca într-o realitate nouă, finalul fiecărei întâmplări îmbogățindu-ne cu noi interpretări: bucăți de înțelepciune cu final neașteptat, astfel aș caracteriza volumul.

Tot din interviul acordat lui Mikael Colville-Andersen aş dori să extrag fragmentul despre regula celor 3 secunde: We were never rational. When he made An Andalusian Dog, his first film with Salvador Dali they had one rule. The rule was that when one of them proposed an idea the other had three seconds, no more, to say yes or no. They didn't want the brain to intervene. They wanted an instinctive reaction coming, hopefully, from their subconscious.

În final, vă invit să citiţi Cele două cadouri iar la sfîrşit aveţi la dispoziţie 3 secunde pentru a spune DA sau NU Povestirilor filozofice.

Cele două cadouri

O poveste care circulă în Spania, dar care vine probabil de foarte departe, spune că un bărbat, sărac şi văduv, îşi creştea cu greu cei doi fii.
Unul dintre fii avea o fire veselă şi foarte optimistă. Vedea întotdeauna partea luminoasă a vieţii. Celălalt, dimpotrivă, era mereu posomorît, bîntuit de gînduri negre, incapabil să se bucure de ceva.
Cum se apropia Crăciunul, tatăl s-a întrebat ce daruri le putea oferi fiilor săi. Şi-a scos puţinele economii de la bancă, a mai împrumutat cîţiva bănuţi de la vecini şi a cumpărat, de ocazie, un ceas pentru fiul său pesimist.
Nu-i rămînea nimic ca să-i cumpere un cadou celuilalt fiu, şi atunci, mergînd pe stradă, a văzut un măgar lăsînd o balegă în urma lui.
A cules de jos balega, a împachetat-o cît mai frumos în staniol găsit într-un coş de gunoi, a legat pachetul cu o panglică roşie şi l-a pus sub bradul de Crăciun, alături de ceas, care era şi el împachetat.
În seara de Crăciun, fiul cel pesimist şi-a deshis pachetul, a găsit ceasul şi l-a pus la mînă, fără să arate vreo bucurie.
- Ei, l-a întrebat a doua zi o vecină, ai văzut ceasul pe care ţi l-a cumpărat tatăl tău? Te bucuri de cadoul tău?
Băiatul a clătinat din cap. Nu, nu se bucura.
- Dar de ce? a întrebat vecina.
- Pentru că, a spus el cu tristeţe, de fiecare dată cînd mă uit la el, văd secundele care trec, minutele şi orele. Văd cum timpul ce-mi rămîne de trăit se scurtează şi cum mă apropii de moarte.
- Dar tu? l-a întrebat vecina pe celălalt băiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal, a răspuns el voios.
Şi a adăugat:
- Numai că între timp a plecat!

Jean-Claude Carrière, Povestiri filozofice din lumea întreagă. Cercul mincinoşilor 2., trad. De Emanoil Marcu, Humanitas, 2009

ps: Citiţi Povestirile filozofice şi apoi daţi fuga la Cinematecă.

*http://zakka.dk/euroscreenwriters/screenwriters/jean-claude_carriere.htm
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: HU001963/2
Noutate: 14 sept. 2009
Editura: Humanitas
Data aparitiei: 2012
Colectie: În afara colecţiei
Traducător: Emanoil Marcu
Număr de pagini: 360
Ediția cărții: I
Formatul cărţii: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-50-2486-4
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei