Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Primul meu fum

de Andra Matzal (coord.)

28 de texte despre întâlnirea cu primele fumuri. O carte în care se fumează mult şi multe, iar autobiografia face casă bună cu antropologia şi filosofia celui mai iubit şi totodată detestat dintre vicii....
Citeste in continuare...
 LEI0010

În stoc

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Publicarea unei cărţi despre fumat în plin discurs al sănătăţii normativizate, în care Fumatul dăunează grav sănătăţii, Fumatul duce la impotenţă, Fumatul provoacă cancer pulmonar, care este letal etc., merge din capul locului în contratimp cu „pulsul vremii”. După ce a fost trimis în valuri, cerculeţe şi spirale pe toate canalele lumii „civilizate”, fumul iese din ce în ce mai greu şi mai rar în spaţiul public, fiind împins încet, dar sigur către periferii sau către sfera din ce în ce mai restrânsă a privatului. Timpul pentru literatura intoxicării a trecut şi el, deşi cantitatea de cerneală consumată în jurul fumatului a rămas relativ constantă. Dacă acum două sute de ani începeau poezia fumatului şi apologia „combustibililor” (de la nicotină, la opiu), la începutul secolului abia trecut pofta pentru fumat a fost cultivată în masă şi, potrivit istoricilor tutunului, doar religia consuma mai multă hârtie în diseminarea ei decât literatura construită în jurul fumatului şi-a subspeciilor lui. Încă o sută de ani mai târziu, şarpele îşi înghite coada şi toată literatura „oficială” a fumatului fie se medicalizează, fie se transformă în propagandă anti & derivatele ei, ghidurile de self-help în lupta cu „flagelul”. În contratimp, cu atât mai mult cu cât cele 28 de istorii personale al căror declanşator a fost tema Primul meu fum, sunt revizitări, de la distanţe mai mici sau mai mari, ale unui moment (de cele mai multe ori) fondator al propriilor mitologii. Şi cum, de cele mai multe ori primele fumuri ne ies prin nări sau pe gură (în cazuri mai serioase, unii spun că le-ar fi ieşit fum prin urechi) în timpul procesului de construire a ceea ce numim identitate - în adolescenţă, cu toate variabilele ei -, poveştile decupează cadre-cheie din laboratorale bografice ale autorilor. Rădăcinile adânci ale fumului, în vremea pe când era unul dintre mediatorii de bază dintre zei şi pământeni, s-au păstrat, în forme diferit camuflate, în primele impulsuri de-a testa ce se-ntâmplă dacă scoţi fum dintr-unul din „fructele oprite” ale meniului social, insinuându-se apoi în ritualurile zilnice ale fumătorilor deja convertiţi. Semnează: Michele Bressan, Cheloo (Paraziţii), Livius Ciocârlie, Alex Cistelecan, Andrei Codrescu, Paul Dunca, Vasile Ernu, Şerban Foarţă, Miron Ghiu, Vera Ion, Aurora Liiceanu, Mitoş Micleuşanu, Cristian Neagoe, Philip O'Ceallaigh, Lia Perjovschi, Antoaneta Ralian, Costi Rogozanu, Adrian Schiop, Dan Sociu, Dan Stanciu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Jean Lorin Sterian, Vava Ştefănescu, Lucia T, Răzvan Ţupa, Elena Vlădăreanu.
fumuri de tinerete

Recenzie scrisă de IoanaO

„Nene, vezi că-mi poluezi aerul”. Invariabil, asta e replica enervată care-mi pluteşte prin minte ori de câte ori mă nimeresc pe stradă în urma vreunui trecător ce fumează. Şi mă trezesc că sunt gata să mormăi nenulţumită, cu voce tare. Urările „de bine” sunt dublate de o privire chiorâş-duşmănoasă. Colac peste pupăză, ori de câte ori ies la o bere cu prietenii mei (fumători în proporţie de nouăzeci la sută), fumul de ţigară se îndreaptă sadic, ca într-una din legile lui Murphy, exact către nasul meu. Prin urmare, nu e nicio surpriză că nu îi agreez prea mult pe fumători. Ba chiar mărturisesc că le port pică.
De aceea, aflată în trecere printr-o librărie, m-am oprit intrigată în faţa volumului coordonat de Andra Matzal. Mi-am zis că un prilej bun de a cunoaşte câtuşi de puţin, privind din interior, universul ăsta învăluit în fum ca într-o ceaţă psihedelică. O ocazie de împăcare cu un grup social extrem de numeros şi pe care nu l-ai putea ignora, chiar dacă ai vrea.
Aşa că m-am pus pe citit şi încet-încet am început să descopăr micile mituri şi fetişuri ale unor persoane publice, fumători mai mult sau mai puţin înrăiţi. Am aflat că o ţigară trebuie întotdeauna însoţită de ceva care să-i „intensifice” gustul: alcool, haşiş, jointuri, sex, muzică bună, aventură alături de prieteni sau pur şi simplu „o tacla metafizică”.
Primul meu fum este o carte a tinereţii, a începuturilor şi (auto)descoperirilor. Peripeţiile protagoniştilor aflaţi la vârsta adolescenţei sau copilăriei stârnesc un zâmbet afectuos şi poznaş. Cele douăzeci şi şase de relatări scurte, dar pitoreşti ne trimit într-un timp când socializarea era veritabilă şi se petrecea faţă în faţă, în gaşcă, alături de prieteni, iar reţelele sociale de tipul Facebook erau doar un vis dintr-un viitor încă de neconceput.
Ca bonus, primim un insight simpatic şi cât se poate de autentic în perioada mitică de dinainte de ′89 şi a primilor ani de după instalarea democraţiei pe plaiurile mioritice. Sunt evocate produse intrate deja în „patrimoniul cultural” naţional: Carpaţi, Bucegi, Kentul „de doctori”, Assoss-ul din ale cărui pachete goale se construiau roboţei, votca „Săniuţa”, alcool de mâna a şasea.
Cartea m-a surprins plăcut prin faptul că nu este o tentativă de propagandă. Nu ţi se bagă cu forţa pe gât drepturile fumătorilor şi nu se încearcă să se pună într-o lumină favorabilă fumatul, cu toată panoplia lui de accesorii şi stări aferente. Dimpotrivă, câţiva dintre autori confirmă că între timp s-au lăsat (cu succes) de fumat, sau că cel puţin încearcă; nimeni nu ridică drogul − de orice calibru ar fi − în slăvi, ba chiar ni se prezintă nişte bad tripuri de toată spaima (a se vedea relatarea lui Michele Bressan sau cea a lui Mitloş Micleuşanu). Totul se petrece cool, relaxat, vedem defilând în închipuire rockeri tineri, cu plete, desprinşi din anii ′90, cu bocanci şi blugi, tarabe cu casete, adolescente depeşiste care împart o ţigară la întoarcerea de la şcoală, găştile de la bloc, puştii puşi pe fapte mari, care încă îşi pierd vremea jucând barbut în scara blocului şi cutreierând cartierul cu cheia de gât, în loc să încingă calculatorul cu Warcraft şi Zuma sau rupându-se în figuri în cel mai nou mall.
Nu pot spune că după ce am citit Primul meu fum aversiunea mea faţă de fumul greţos de ţigară a încetat. Dar acum privesc cu ceva mai multă simpatie liceenii care fumează cu ifos prin baruri sau parcuri, vrând să-şi dea importanţă. Cele douăzeci şi şase de figuri mai mult sau mai puţin publice mi-au demonstrat că primul fum de ţigară poate lua forma unei iniţieri, a unui gest de emancipare sau a începutului vârstei răzvrătirii.Şi cu siguranţă poate fi începutul unei aventuri.
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: C168025
Noutate: 28 iun. 2010
Editura: Art
Data aparitiei: 2010
Colectie: Prima Dată
Număr de pagini: 250
Ediția cărții: I
Formatul cărţii: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-124-510-2
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei