Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Torturaţi-l pe artist

de Joey Goebel

"Am găsit un bărbat care ne dădea speranţă. I-am legat mâinile şi picioarele cu bucăţi de funii blonde şi brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine. Şi i-am vândut suferinţa la Hollywood." Într-o Americă în pană de capodopere, desprinsă parcă din filmele lui Tarantino, arta e o marfă pe taraba divertismentului. ...
Citeste in continuare...
30,83  LEI
 LEI2026

Stoc epuizat

Economisesti: 4,63 LEI 15% discount

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Salvarea vine din partea lui Vincent Spinetti, cel mai strălucitor elev al Academiei Noua Renaştere, o pepinieră de talente care cultivă geniul în solul fertil al suferinţei. Pentru a crea, tânărului i se orchestrează cu cinism o întreagă simfonie a durerii (moartea celor dragi, dependenţa de droguri, boala, depresia, pierderea iubirii), iar povestea vieţii lui e adunată în paginile -- profetice? -- ale unui roman-avertisment: dacă viitorul va arăta întocmai ca lumea văzută de Goebel? Joey Goebel e considerat în lumea literară noul Chuck Palahniuk, iar romanul lui Torturaţi-l pe artist a câştigat Kentucky Literary Award (2004), a fost nominalizat la Dylan Thomas Prize (2006) şi a fost tradus până în prezent în peste cincisprezece ţări.

Clientii care au cumparat acest produs au cumparat si urmatoarele produse

Dacă îmi este posibil să scriu vreodată un roman, aș vrea ca în lumina tiparului să urmeze același cursur dadaist precum opera de față.Așadar, apreciind la justa sa valoare opera lui Joey Goebel: “Torturați-l pe artist”, carte apărută în 2004 pe când scriitorul avea doar douăzeci și patru de ani, deși începutul cărții ar oferi o imagine mult prea dură a realității contemporane: “nu vei fi niciodată fericit.Ti-o dau în scris, și să-ți fie de bine! “, finalul este cum nu se poate mai sugestiv si mai promițător sensului vieții, poate nu cel mai pozitiv dar cu siguranță cel mai realist cu putință, bifând pe treptele valorii și sentimentul iubirii și unicității: “Imi voi croi drum printre târfele lumii și o voi găsi. Voi ședea emoționat în avion și voi privi pe geam cât va dura zborul. Voi sări rănit de pe scara avionului și voi ateriza pe asfalt renăscut.”
Principalul fir narativ prezintă tiparul geniului ( construit pe baza principiilor din trecut,ce au dat naștere celor mai valoroși scriitori, poeți, pictori ai tuturor timpurilor, unanimi sub numele de ARTISTI) adus într-o lume a divertismentului american,ce dictează la nivel de mapamond în zilele de astăzi, tot ce am numi sfera “valorilor” date spre consum publicului larg. Se conturează așadar acest stereotip al artistului creator, prin intermediul unei organizații secrete numite “Noua Renaștere”,care promovează renașterea calității în industria divertismentului: “Vom încerca să căutam și să dezvoltăm ceea ce este în mod categoric opus milionarilor hedoniști care ne-au distrat până acum și care ne-au modelat cultura imbecilizantă”..anume, opere care ar surprinde în toată splendoarea esența geniului uman, opere asemenea celor în spatele cărora s-ar afla un artist produs și rezultat în același timp pe baza principiului: “nimic nu se obține fără durere”, un artist perpetuu motivat întru dispoziții creatoare si stări de inspirație, singurele metamorfoze productive ale suferințelor vieții, ideea ridicolă de manipulare secretă a artistului de dragul artei.
O altfel de autobiografie,dacă identificăm tiparele mult prea actuale, acolo unde două afirmații se întretaie :”Ceea ce nu te omoară te face să-ți dorești să mori” rămânând totuși valabil și clasicul “ Ceea ce nu te omoară te face mai puternic”.Un roman intelligent,cu un umor aparte.
"Îmi pare teribil de rău că eu sunt cel care-ţi spune asta, însă nu vei fi niciodată fericit. Va fi trist. N-o să te alegi niciodată cu fata. N-o să găseşti niciodată dragostea adevărată. N-o să găseşti niciun prieten demn de încredere. N-o să fii niciodată mulţumit. Te-aşteaptă vremuri grele, copile. Consideră-te avertizat."
Sunt câteva din rândurile scrisorii pe care Harlan i-o scrie lui Vincent, într-o seară în care, îngrozitor de beat, se simte cocoşat de greutatea misiei pe care şi-a asumat-o. Pentru că Harlan Eiffler este torţionarul-şef, pardon!, responsabilul cu provocarea şi menţinerea nefericirii lui Vincent Spinetti, copilul-minune recrutat de către Academia "Noua Renaştere", descoperitoare şi cultivatoare de genii, după formula stropită cu sânge: "suferinţa naşte artă". Aşa că, Harlan se îngrijeşte cu sfinţenie să alunge toate femeile din viaţa lui Vincent, îi păstrează singurătatea deplină şi-i face toate ticăloşiile, cu scrupulozitatea medicului care-i administrează regulat, pacientului preferat, tratamentul său miraculos. Roadele sunt bogate: cărţi, scenarii de filme şi cântece, toate jucate şi interpretate de nume consacrate.
Romanul ridică la fileu, problema revigorării intelectuale. Pasa primită nu poate decât să fie un punct înscris, un duş rece pentru publicul amator de divertisment. Stimulatorul erecţiei reprezentanţilor sexului tare şi al umezirii reprezentantelor sexului frumos, devine "Noul Vrăjitor din Oz": La fiecare câteva secunde se derulează cadre din scenele de dragoste pătimaşă ale lui Dorothy. Când Sperie Ciori o îmbrăţişează pe Dorothy, ea îi zice: "Ce-ai în buzunar, o unealtă de grădinărit sau eşti fericit că mă vezi? Dorothy cade de pe o stâncă, dar o ramură de copac îi prinde cureaua poşetei, salvându-i viaţa. O maşină se rostogoleşte de pe stâncă, într-o mişcare filmată în ralanti şi apoi explodează." Filmul s-a dovedit la apariţie un blockbuster, iar fanii au spulberat totul, de la şlapii rubinii la ţoalele răspurtate.
Pentru un asemenea public, ideea canalului, propusă de Vincent, "Arta TV", apare ca un soi de patinaj cu picioarele goale pe terenul special amenajat - al cunoaşterii şi imaginaţia fluturând în vântul libertăţii creatoare, al temerarilor posesori de neuroni, participanţi la sportul extrem, în cursa "Pentru cultură".
Cei mai mulţi indivizi din lumea în care se mişcă Harlan şi Vincent, pot fi localizaţi după coordonate uşor de găsit: filmul, formaţia şi emisiunea preferată, ca fostul star, Steven Sylvain: formaţia preferată era Rolling Stones, emisiunea TV, "Poveşti de la Hollywood" , filmul preferat: "Inimă neînfricată".
Scrierile lui Vincent sunt geniale. Iată un titlu savuros: "Cele mai bune zile sunt primele care trec." Sau mostre din textele scrise de pe la 7 ani: "o poveste despre un creion vorbitor care moare otrăvit cu plumb; despre un curcan care moare de foame de Ziua Recunoştinţei; despre un ornament de pom, de sex masculin, care-şi lasă părul lung pentru a fi promovat în poziţia de înger şi aninat în vârful bradului – în loc de asta, e retrogradat pentru că a devenit efeminat; se sinucide şi se transformă într-un înger adevărat, Cupidon cu pampon."
Fragmentul următor face parte din capitolul final: "Bărbaţii intrau şi ieşeau din încăpere, vorbind despre Pamela Anderson. Am găsit un băiat care ne dădea speranţă. I-am legat picioarele şi mâinile cu bucăţi de funii blonde şi brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine şi i-am vândut suferinţa la Hollywood." Vă las pe voi să descoperiţi cine este cel care l-a scris.
Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: H100001
Noutate: 1 ian. 2007
Editura: Humanitas Fiction
Data aparitiei: 2007
Colectie: Raftul Denisei
Traducător: Irina Horea
Număr de pagini: 338
Ediția cărții: I
Formatul cărţii: 13x20 cm
ISBN: 978-973-689-132-8
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei