1941. Gropi comune în pădurea Vulturi

„Într-o pădure de lângă Iași au zăcut timp de decenii osemintele a 58 de evrei, bărbaţi, femei și copii executaţi de armata română în vara anului 1941. Volumul de faţă reconstituie, cu rigoarea simultană a anchetei penale, a arheologiei forensice și a cercetării de arhivă, circumstanţele acestei crime și mecanismele instituţionale care au făcut-o posibilă. Scrisă cu precizie și cu profundă sensibilitate umană, această carte aduce o contribuţie majoră la înţelegerea violenţei Holocaustului din România și confruntă, fără menajamente, lunga tăcere a memoriei publice românești.” (Dr. Diana Dumitru - Georgetown University, Washington, DC) 

„Din această carte aflăm că lungul drum al opiniei publice către adevăr poate dura incredibil de mult. În ceea ce privește exterminarea fizică a evreilor, ultima etapă a Holocaustului din România, a fost nevoie de decenii (1941-2004) pentru a se recunoaște rolul determinant al regimului Ion Antonescu (Raportul final al Comisiei Wiesel), iar justiţia română să constate explicit implicarea statului român în faptele de genocid din perioada Holocaustului.
Volumul, elaborat sub egida Institutului «Elie Wiesel», conţine datele obţi-nute în cadrul unui proiect de cercetare știinţifică desfășurat timp de aproape zece ani. De-a lungul timpului s-au implicat în finalizarea lui peste zece cercetători. Datorită lor, lupta dintre Putere și Adevăr este câștigată, de această dată, de adevărul istoric. Pentru cât timp nu știm, fiindcă istoria universală depune mărturie despre o realitate plină de urâciune, despre care vorbește Jean-François Revel în Cunoașterea inutilă: majoritatea oamenilor nu iubesc adevărul. Oamenii cu «dragostea adevărului» sunt rari; ceilalţi optează pentru aflarea adevărului doar după ce au încercat toate celelalte soluţii. Iată de ce autorii acestui volum merită toată stima și admiraţia noastră.” (Prof. univ. dr. Dumitru Borţun)

Marius CAZAN este cercetător la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, şi doctor în istorie din 2015. A fost membru în proiecte de cercetare privind memoria publică a Holocaustului din România, identificarea şi analiza discursului antisemit pe reţelele de socializare, planificarea economică şi acumularea capitalului uman în România de-a lungul perioadei comuniste. Are mai multe contribuţii privind studierea Pogromului de la Bucureşti din 1941, a imaginii lui Ion Antonescu în istoriografia postcomunistă sau a participării unor unităţi ale armatei române la masacrele îndreptate împotriva populaţiei evreieşti din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La Editura Polirom a mai publicat volumul Vă implor, Domnule Mareşal! Petiţii şi documente cu şi despre evreii deportaţi în Transnistria (1941‑1944) (ed., în colab., 2021).

Elisabeth UNGUREANU își desfășoară activitatea din 2010 în cadrul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, unde coordonează proiecte de comunicare, educație, cultură și muzeografie, dar este implicată și în proiecte de cercetare și documentare dedicate Holocaustului din România. A participat activ la cercetările privind gropile comune din pădurea Vulturi, comuna Popricani, din 2010, iar în 2019 a coordonat proiectul desfășurat aici. Din 2014 este membră a delegației României la International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA), iar în 2022 a prezidat Museums and Memorials Working Group al organizației. A coordonat dezvoltarea conceptului expozițional și realizarea Muzeului Pogromului de la Iași, iar în prezent coordonează dezvoltarea viitorului Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România. A editat mai multe volume dedicate istoriei Holocaustului și memoriei publice, între care albumul Pogromul de la Iași de Radu Ioanid (2014), Jurnal 1934-1944 de Alfred Rosenberg (2017) și Cu trenul expres spre moarte. Din mărturiile unui supraviețuitor al Pogromului de la Iași de Leonard Zăicescu (2022).

Irinel ROTARIU este colonel (r.) și a îndeplinit funcția de magistrat între 1994 și 2025, activând ca procuror civil din anul 1994 și procuror militar din anul 1996, prim-procuror militar în cadrul Parchetului Militar Iași (2006-2012, 2021-2025), punct focal al Rețelei Naționale de Prevenire a Genocidului și Cercetare Multidisciplinară a Gropilor Comune din România din 2018, punct național de contact al Ministerului Public Român în cadrul Rețelei de Prevenire a Genocidului și Crimelor Internaționale a Eurojust între 2018 și 2025. În prezent este este profesor asociat la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, redactor al Revistei Pro Lege a Ministerului Public, cercetător în domeniul dreptului și sociologiei dreptului. Este autor al volumelor Violența domestică în dreptul penal român (în colab., 2005), Infracțiunile contra capacității de luptă a forțelor armate (2020), Justiția colectivă. Imagini, reprezentări și practici ale justiției în România postcomunistă (2025) și al mai multor articole de cercetare a infracțiunilor de genocid, crime de război și crime împotriva umanității, a metodologiei de cercetare a gropilor comune și a jurisprudenței instanțelor penale internaționale. A coordonat cercetările cu privire la gropile comune din pădurea Vulturi, comuna Popricani (2010 și 2019). și alte gropi comune din aria de competență teritorială a Parchetului Militar Iași.