Adevărata semnificaţie şi valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiţii

Sfântul Rafail Havavinii (1860-1915), episcop de Brooklyn, a fost martorul prozelitismului violent al romano-catolicilor și al cultelor protestante în Răsăritul creștin, aflat sub jugul Imperiului Otoman. De aici și titlul disertației sale teologice, „Adevărata semnificație și valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiții: Sfântul Rafail încerca să pună la îndemâna credincioșilor un manual apologetic, un catehism prin intermediul căruia se putea răspunde la provocările teologice ale eterodocșilor. Lucrarea Sfântului Rafail pune în paralel învățăturile Ortodoxiei cu cele ale eterodocșilor, arătând deosebirile dogmatice și cultice și demonstrând apostolicitatea Bisericii Ortodoxe, singura moștenitoare a învățăturii de credință predanisită de Mântuitorul Iisus Hristos, Sfinții Apostoli și Părinții Bisericii.

Să-i întrebăm pe oponenții noștri: cum a fost posibil ca «tradiția apostolică cunoscută întregii lumi» (aşa cum o numeşte Sfântul Irineu) să fie schimbată și coruptă în fiecare Biserică locală, multe dintre aceste Biserici fiind întemeiate de Apostoli și pecetluite cu sângele lor?
Nu a fost nici măcar o singură Biserică printre acestea care să rămână credincioasă învățăturii apostolice? Dar atunci trebuie să recunoaștem că una dintre următoarele două ipoteze este adevărată prin necesitate:
– fie  adevărata Biserică a lui Hristos a căzut în erezie cu mai multe secole în urmă, așa cum susțin reformatorii protestanți, chiar dacă acest lucru este absolut absurd și contrar făgăduinţelor Mântuitorului (Matei 28, 20; Ioan 16, 13);
– fie Biserica lui Hristos nu a căzut niciodată, însă atunci protestanții care afirmă că s-au întors la învățătura apostolică autentică spun minciuni.

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn