Afara nu e nici un anotimp

Si o imensa iubire fata de tot. Ba nu iubire, compasiune, e mult mai corect... Exces de comparatii, tradand un chin nemaivazut al imaginii. Orfeu in Infern, iubind-o nestramutat pe Euridice. Atat de multa iubire incat, de data asta, o va salva pentru noi toti. Si totusi, e tragic, pentru ca totul trebuie dus la capat – nu te poti extrage si nu poti evada. Totul trebuie rabdat. O, Eli, Eli, lama sabahtani! Gata, totul s-a sfarsit, nu mai exista farama de speranta cum ca ar fi vorba de o intamplare. Lectura s-a terminat si, de la primele randuri pana la ultimele, gheara de leu sfasie. (Florin Zamfirescu)