Amintiri din viaţă

După primul şoc şi cea dintâi nedumerire a cititorului, chiar şi a unui erudit academician, poate după un număr de ani în care uimirea se va fi aşezat, deodată cineva va pricepe şi va ridica această carte – a Anitei cu trei clase primare şi suflet cât o istorie naţională, de o autenticitate stilistică genială – şi le vor aşeza, fiinţa şi cartea, la umărul marilor noştri mărturisitori ai sufletului românesc.“ (Stefan J. Fay)

„...Cartea e o revelaţie şi s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaţilor romani în Gulagul sovietic, povestirea Anitei Nandris-Cudla aduce o mărturie esenţială, dar şi pentru reconstituirea staturii ţăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or, iată că, odată cu Anita Nandris-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou.
După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.
Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie aşezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ (Monica Lovinescu)


Anita Nandris-Cudla (1904–1984) s-a născut într-o familie de ţărani din Bucovina. 13 000 de romani din acest ţinut au trăit, în iunie 1941, groaza deportării. Între ei, şi Anita cu întreaga familie. Au fost duşi dincolo de Cercul Polar, într-un univers al ostilităţii, unde timp de 20 de ani nimic în afara iubirii şi a credinţei nu le-a fost sprijin. De abia ştiutoare de carte, întoarsă acasă Anita a scris în cuvinte simple povestea acestei supravieţuiri. Este o mărturie unică, păstrată printr-o minune în cele peste două decenii care au trecut de când a fost aşternută pe hârtie până a putut fi publicată.