Audiobooks

Trei audiobookuri în lectura lui Răzvan Vasilescu: Colonia penitenciară de Franz Kafka, Tunelul de Ernesto Sabato și Povestea maiorului Pătrulescu de Gabriel Liiceanu.

Setul conține 5 CD-uri; durata totală a audiției este de 5 ore și 19 minute.

Colonia penitenciară de Franz Kafka. Ediție integrală / 1 cd / Timp total 01:01:36

„Lucrurile stau altfel. Aici, în colonia penitenciară, principiul după care iau hotărârile este următorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, întrucât sunt alcătuite din mai multe capete şi mai au şi alte instanţe superioare. La noi, însă, nu e aşa.“

Tunelul de Ernesto Sabato. Ediție integrală / 3 cd-uri / Timp total 03:22:26

Roman tulburător şi captivant despre dragoste şi moarte, întemeiat pe o investigaţie existenţială a dramei determinate de imposibilitatea comunicării cu semenii, de solitudinea iremediabilă a individului şi mai cu seamă a artistului, de abisul halucinant dintre puritate şi nebunie, Tunelul este confesiunea pictorului Juan Pablo Castel. Din închisoare, acesta decide să relateze faptele şi să dezvăluie motivele obscure care l-au determnat s-o omoare pe María Iribarne. Sondând cu rigoare magistrală condiţia tragică a omului contemporan, izvorâtă din credinţa excesivă în raţiune, Sabato descrie modul în care un artist sensibil şi talentat ajunge treptat, sub imperiul propriilor demoni lăuntrici, de la obsesia atotstăpânitoare pentru dragostea absolută la gelozie (auto)distrugătoare, apoi la nebunie şi crimă...

Povestea maiorului Pătrulescu de Gabriel Liiceanu. Ediție integrală / 1 cd / Timp total: 00:56:49

„În anii 70, Pătrulescu fusese omul care, din partea Securității, răspunsese de întocmirea dosarelor de urmărire informativă, ale lui Constantin Noica și al meu. Fusese, cum se spunea în limbaj de specialitate, ofițerul nostru de caz. Mi-a fost greu să-i conving pe unii dintre cititorii mei că, deși scrise la persoana I – maiorul e cel care-și spune povestea – paginile acelea îmi aparțineau în exclusivitate, exact ca restul cărții. Așadar, deși povestea are aerul unei spovedanii târzii sau al unor pagini de memorii, ele reprezintă o ficțiune, iar eroul lor este un personaj literar.“ ( Gabriel LIICEANU)

 

O carte cu două personaje: un cunoscut şi un necunoscut, care se întâlnesc şi se înfruntă.

Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de persoană publică. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de om pur şi simplu. El e personajul principal al cărţii: omul cu tainele şi spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevărat caută să-l descopere odată cu fiecare nouă pagină. Cine sunt eu? Aceasta e întrebarea.

Răspunsul e de căutat în însemnările care, deşi par legate de o zi sau de alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

Din întâlnirea celor două personaje cu cititorul – şi el un necunoscut – ia naştere imprevizibilul acestor pagini. Din forţa lor confesivă – tensiunea lor.
Dacă aţi apucat cândva să deschideţi „uşa interzisă“, urmarea este că aveţi acum, iată, o „întâlnire cu un necunoscut“.

„Încercat-am să înțeleg de unde vin lacrimile și m-am oprit la sfinți. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar ști? Se pare însă că lacrimile sunt urmele lor; dar fără ei nu știam că plângem din regretul paradisului. Aș vrea să văd o singură lacrimă înghițită de pământ... Toate apucă, pe căi necunoscute nouă, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfinții n-au făcut altceva decât să le reabiliteze.“ (Emil CIORAN)

„Dupa ce in 2013 am publicat „Dragul meu turnator“, mai multi cititori m-au intrebat cum de am reusit sa fac rost de povestea Maiorului Patrulescu, caci asa se chema unul dintre capitolele cartii. Mi-o daduse chiar el? Deci il cunoscusem? O scrisese de mana? Ii cerusem eu sa o scrie?
In anii 70, Patrulescu fusese omul care, din partea Securitatii, raspunsese de intocmirea dosarelor de urmarire informativa, ale lui Constantin Noica si al meu. Fusese, cum se spunea in limbaj de specialitate, ofiterul nostru de caz.
Mi-a fost greu sa-i conving pe unii dintre cititorii mei ca, desi scrise la persoana I – maiorul e cel care-si spune povestea – paginile acelea imi apartineau in exclusivitate, exact ca restul cartii. Asadar, desi povestea are aerul unei spovedanii tarzii sau al unor pagini de memorii, ele reprezinta o fictiune, iar eroul lor este un personaj literar.“ (Gabriel LIICEANU)

Profu’ are cea mai frumoasa meserie din lume. E ca pamantul, face samanta sa incolteasca. Erou modern, el refuza sa se dea batut, viseaza sa-i redea scolii sufletul pierdut.

"Pasiunea lui Răzvan Vasilescu pentru Cehov ne îngăduie să ne reîntâlnim cu deosebitul talent al scriitorului de a cuprinde în câteva rânduri în scurtele sale povestiri portretul unor oameni, viaţa lor, ridicolul şi uneori tragedia lor." (Liviu Ciulei)

"Metamorfoza lui Kafka a fost probabil o revelaţie... Era in 1947... Aveam 19 ani... Eram în primul an la Drept... Îmi amintesc şi acum fraza de început: Într-o buna dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciu­mate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.… Măi să fie! mi-am spus. Nu se poate!... Nimeni nu mi-a spus că e voie să scrii aşa!... Dar uite că se poate!... Deci aş putea şi eu!...La naiba! Aşa spunea bunica mea poveştile.... Cele mai incredibile întâmplări cu tonul cel mai firesc din lume." (Gabriel Garcia Marquez, El Manifiesto, 1977)

19 momente şi schiţe semnate I.L. Caragiale in lectura actorilor: Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dan Rădulescu, Irina Petrescu, Marius Manole, Mihai Constantin, Ion Caramitru

Pascal Quignard s-a nascut in 1948 la Verneuil-sur-Avre. Dupa studii de filozofie, preda aceasta disciplina la Universitatea din Vincennes si la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociale. Personalitate complexa si nonconformista, Quignard este cofondator al festivalului de opera si teatru baroc de la Versailles si a facut parte, pentru o vreme, din comitetul de lectura al Editurii Gallimard. Debuteaza in 1969 cu un eseu despre Sacher-Masoch urmat de alte cateva eseuri, pentru ca in 1976 sa publice povestirea Le Lecteur, urmata de romanele Carus (1979), Le Salon du Wurtemberg (1986) si Les Escaliers de Chambord (1989). Cartile sale, inclasabile, se situeaza la confluenta dintre roman, eseu si poem in proza.

„Lucrurile stau altfel. Aici, in colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotararile este urmatorul: vina e intotdeauna mai presus de orice indoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, intrucat sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, insa, nu e asa.“

„Lucrurile stau altfel. Aici, in colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotararile este urmatorul: vina e intotdeauna mai presus de orice indoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, intrucat sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, insa, nu e asa.“

19 momente si schite semnate I.L. Caragiale in lectura actorilor: Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dan Radulescu, Irina Petrescu, Marius Manole, Mihai Constantin, Ion Caramitru

Sub pragul de sus... un cizmar i-a spus unui om cu o cruce în spinare să plece... şi de aici a pornit totul. Sub pragul de sus... sub pragul de sus... e un loc, pare-se, nevinovat... unde băieţii îşi sărută iubitele, la prima îmbobocire a iubirii.

Inchipuieste-ti, cititorule, ca esti „dragul meu Marcus" si ca tocmai ai primit o lunga scrisoare de despartire de la imparatul Hadrian, urmasul lui Traian. A fost un conducator bun, a refacut economia imperiului, si mai ales, a reusit sa mentina pacea lumii. Pe monedele batute in timpul domniei lui scrie Humanitas, Felicitas, Libertas. Acum - suntem catre anul 138 - e bolnav si spune ca a ajuns la varsta la care pentru fiecare om viata inseamna o infrangere acceptata. El, invingatorul, povesteste in lunga lui scrisoare istoria acestei intime infrangeri. Ii auzi vocea egala. Il admiri pentru ca nu se lauda si nu se plange. Te intrebi din ce substanta sunt cuvintele lui daca nasc oameni in carne si oase, din ce filozofie sunt facute sentintele lui de au atata caldura si din ce materie isi reconstituie trecutul de are atata prezent.
Chiar daca traiesti repede, citeste incet confesiunea lui Hadrian, zaboveste pe fiecare pagina. Vei descoperi comori.

''Dostoievski e singurul psiholog de la care am ceva de învăţat.'' (F. Nietzsche)

''Dostoievski e singurul psiholog de la care am ceva de învăţat.'' (F. Nietzsche)

Lui Akaki Akakievici, o întâmplare îi dă viaţa peste cap: mantaua sa veche nu poate fi reparată; trebuie, chiar trebuie să-şi facă una nouă. Şi de aici un şir de întâmplări neaşteptate.

"Metamorfoza lui Kafka a fost probabil o revelaţie... Era in 1947... Aveam 19 ani... Eram în primul an la Drept... Îmi amintesc şi acum fraza de început: Într-o buna dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciu­mate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.… Măi să fie! mi-am spus. Nu se poate!... Nimeni nu mi-a spus că e voie să scrii aşa!... Dar uite că se poate!... Deci aş putea şi eu!...La naiba! Aşa spunea bunica mea poveştile.... Cele mai incredibile întâmplări cu tonul cel mai firesc din lume." (Gabriel Garcia Marquez, El Manifiesto, 1977)

"Pasiunea lui Răzvan Vasilescu pentru Cehov ne îngăduie să ne reîntâlnim cu deosebitul talent al scriitorului de a cuprinde în câteva rânduri în scurtele sale povestiri portretul unor oameni, viaţa lor, ridicolul şi uneori tragedia lor." (Liviu Ciulei)