Audiobooks

„Pentru un traducator e un privilegiu sa transpuna in alt vesmant lingvistic povestirile lui Katherine Mansfield, asa cum pentru un cititor e un privilegiu sa le citeasca. Dupa valurile, mai vechi sau mai noi, de realism – socialist, magic, erotic etc. –, existentialism, structuralism, textualism, postmodernism, dupa avalansa de literatura cu iz de kitsch hollywoodian, debordand de violenta si sexualitate, cat de reconfortanta apare adierea de aer proaspat pe care o degaja povestirile lui Katherine Mansfield! Picturalitatea lor, coloritul pastelat, multitudinea de fatete, luxurianta detaliilor iti dau impresia, pe parcursul lecturii, ca te plimbi printre Tablouri dintr-o expozitie, dar nu printre clocotitoarele tablouri simfonice ale lui Musorgski, ci printre cadrele impresioniste, pointilliste ale lui Sisley sau Seurat, invaluite in discreta surdina a muzicii lui Debussy. Bogatul buchet de povestiri mansfieldiene se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare.“ (Antoaneta Ralian)

despre miracolul intalnirii * despre iubire * despre speranta * despre trufie * despre toleranta * despre frica * de ce citim * parabolele raului si judecatii * parabolele pierderii si regasirii * despre umor

Andrei Pleşu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică şi delirantă, ambiguă şi abruptă, hazlie şi inconsecventă. Un spaţiu al candorilor şi al conivenţelor, al farafastâcului pompos şi al formei fără fond.

„Ca şi maestrul nostru, marele desenator Hokusai, cel care semna desenele Hokusai cel nebun după desen, aidoma lui, celui care are urechi să vadă şi ochi să audă, şi noi înşine semnăm poemele Nichita Stănescu cel nebun după poezie.

Critica poeziei - poezia fiind socotită după părerea noastră, ca o nouă frontieră a sufletului uman - noi nu o facem din punct de vedere al vedetelor producătoare de fraze geniale, ci din punctul de vedere al moaşei de ţară, care, ajutând ţăranca pe cîmp să nască, nu dă loc confuziei de merit între meseria moaşei şi miracolul naşterii. Noi credem că nu există poeţi, ci moaşe ale poeziei şi că este o tristă confuzie aceea care s-ar putea face sperând în meritul poetului iar nu în miracolul poeziei." Nichita Stănescu cuvinte la primirea premiului Struga Secolul 20, 251-252, 1981

rostite de Ion Caramitru

Audiobook in lectura autorului

Prima editie sonora integrala

Inregistrari inedite Radio Romania din 2005, realizate de Emil Buruiana pentru Noua Fonoteca de Aur

Inregistrare radiofonica inedita, februarie 2004.

Numar special de poezie.
Grafica: Alexandru Ciubotariu.

Inregistrari Radio Romania din 1959 - 2000
Cu o prezentare de Ion Caramitru

In lectura lui Victor Rebengiuc

„In toate locurile din Uniunea Sovietica sunt respectati americanii, doar intr-un singur loc din Uniune acest sentiment sanatos a palit. Toata istoria a inceput de la un anunt din Izvestia: Cetateanul american, ARCHIBALD SPIVAK, isi cauta rudele. El le roaga sa ia legatura cu el la adresa: New York, 68 avenue, 136. Cine nu e impresionat de cuvintele: «cetatean american», «New York» si «avenue»! In oraselul unde traiau Spivacii sovietici (erau o groaza, 200 de Spivaci la 2000 de locuitori), numarul respectiv din Izvestia s-a vandut cu cate trei ruble exemplarul. Spivacii scuipau dar plateau. Voiau sa citeasca cu proprii ochi chemarea rubedeniei lor. Nu incapea nici o indoiala. Era pe drum ceva de bine. Visuri minunate ii invaluira pe Spivacii sovietici, al caror nivel politic era scazut de tot. Citind din mers anuntul fermecat, isi tarau picioarele pe strazi, se ciocneau ca orbetii unii de altii, iar pe fetele lor apareau zambete tampe.“ (Ilf si Petrov, Un tip negativ)

Sub pragul de sus... un cizmar i-a spus unui om cu o cruce în spinare să plece... şi de aici a pornit totul. Sub pragul de sus... sub pragul de sus... e un loc, pare-se, nevinovat... unde băieţii îşi sărută iubitele, la prima îmbobocire a iubirii.

Horia-Roman Patapievici şi Solomon Marcus discută printre altele despre singurătatea academicianului, despre declinul culturii umaniste etc.

Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este aşa cum este. Parcurgându-i rapid istoria, am putut identifica o lungă serie de trăsături specifice, mai mult sau mai puţin îndepărtate de condiţia europeană «medie», şi prinse ele însele în combinaţii contradictorii. (Lucian Boia)

Ghidul parintelui-profesor Vasile Raduca s-a nascut din intrebarile noastre, ale celor lipsiti de sansa unei educatii religioase: intrebari cu raspunsuri simple, despre prescriptiile crestine pentru viata de fiecare zi, si intrebari dificile, despre sensul acestor prescriptii si dogma care le-a generat. Explicate cu rabdare si interpretate din perspectiva vremurilor de azi, stravechile norme ale Bisericii ortodoxe devin usor de inteles si, poate, usor de urmat.

De la bun început, trebuie sa spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adica parinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfintilor Parinti adunate pentru folosul credinciosilor.
Patericul de fata, numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericele mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Vietile Sfintilor. Pe lînga acestea, am preluat istorisiri din Vietile Sfintilor Italieni cuprinse în Dialogurile Sfîntului Grigorie cel Mare.
Micul Pateric este denumit astfel atît din cauza dimensiunilor sale, cît si pentru faptul ca se adreseaza celor mici. Am cautat sa selectam povestiri care sa trezeasca interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cît mai clare si mai usor de urmarit.

Se cuvine să spunem că aceste povestiri se adresează celor care au trecut deja de vârsta de zece ani. Și pentru ca apropierea de filele cărţii să sporească atât bucuria copiilor, cât și pe cea a părinţilor, ori bunicilor, istorioarele au fost însoţite de ilustraţii.
Așadar, acum nu ne rămâne decât să îi rugăm pe cititorii mici sau mari să primească aceste istorisiri cu bunăvoinţă, asemenea unei invitaţii de a descoperi sau a redescoperi Ce este fericirea? (L. S. Desartovici)

Inchipuieste-ti, cititorule, ca esti „dragul meu Marcus" si ca tocmai ai primit o lunga scrisoare de despartire de la imparatul Hadrian, urmasul lui Traian. A fost un conducator bun, a refacut economia imperiului, si mai ales, a reusit sa mentina pacea lumii. Pe monedele batute in timpul domniei lui scrie Humanitas, Felicitas, Libertas. Acum - suntem catre anul 138 - e bolnav si spune ca a ajuns la varsta la care pentru fiecare om viata inseamna o infrangere acceptata. El, invingatorul, povesteste in lunga lui scrisoare istoria acestei intime infrangeri. Ii auzi vocea egala. Il admiri pentru ca nu se lauda si nu se plange. Te intrebi din ce substanta sunt cuvintele lui daca nasc oameni in carne si oase, din ce filozofie sunt facute sentintele lui de au atata caldura si din ce materie isi reconstituie trecutul de are atata prezent.
Chiar daca traiesti repede, citeste incet confesiunea lui Hadrian, zaboveste pe fiecare pagina. Vei descoperi comori.

„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“ (Andrei PLEŞU)

''Dostoievski e singurul psiholog de la care am ceva de învăţat.'' (F. Nietzsche)

Conferinţa de faţă nu este altceva decât anamneza unei distincţii despre care şcolile noastre nu suflă o vorbă.

De la Povestea gâştelor a lui George Coşbuc până la Povestea prinţului a lui Vladimir Colin, cele mai frumoase poveşti şi povestiri româneşti vă aşteaptă în noua serie „Noapte bună, copii!” a Editurii Casa Radio.

„Noapte bună, copii!” este o colecţie ilustrată de către Ciubi (Alexandru Ciubotariu), binecunoscut publicului atât pentru benzile desenate şi ilustraţiile de carte pentru copii, cât şi pentru arta stradală, pe care o practică în Bucureşti şi în ţară de peste cinci ani.

M-am oprit, dintr-o fireasca impartire istorica, din necesitati practice, dar si din admiratie si uimire, la a doua jumatate a secolului 19, mai ales la anii de dupa venirea lui Carol. Pentru proaspata Romanie, atunci a inceput totul. Si inceputul mi s-a parut a fi cel mai frumos, cel mai semnificativ, la nivelul istoriei mari si mici deopotriva. (Ioana Parvulescu)

Omul cântă ca să se împace cu lumea şi cu Dumnezeu" (Grigore Leşe)

despre miracolul întâlnirii * despre iubire * despre speranţă * despre trufie * despre toleranţă * despre frică * de ce citim * parabolele răului şi judecăţii * parabolele pierderii şi regăsirii * despre umor

Mircea Cărtărescu este Ruletistul.

Cuprinde topul celor mai mari minciuni despre sarcină

O biografie precisă a vieţii lui Cioran.

Un audiobook care are toate atributele mateiene: trasee bucureştene nocturne, catifelări stilistice, personaje învăluite în melancolie, belle epoque.