Cărți

Desfăşurată ca o questa simbolică de profunzime, poetica Ruxandrei Cesereanu propune un traseu iniţiatic extrem de complicat şi riguros organizat, un drum spre centrul întâlnirii cu sine mereu obstaculat şi mereu deviat, întotdeauna recuperat şi ajustat altor nivele de căutare (cu fiecare volum); parcurs propulsat de urgenţe existenţiale, călătoria aceasta la capătul sinelui (întreprinsă realmente din raţiuni purificatoare şi salvatoare) este o psihoterapie poetică, o cură imaginativă şi creativă. – Ilona Manuela Duţă

Originară din satul cu nume de rugă (Chiraleş), scriitoarea Flavia Teoc ne bucură încă o dată cu o carte – cercetare cu totul specială. Este vorba despre recenta apariţie „Limbajul poeziei scaldice”, rod al unei cercetări cu totul deosebite.

          Absolventă a Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu un masterat în filozofia culturii, membră a Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj, Flavia Teoc este o prezenţă importantă în peisajul literar al ţării. A publicat atât proză cât şi versuri, printre care: „Înzeire” – versuri, „Braţul pierdut” – versuri, „Cronograf” – versuri (volum antologic), „Kyrie Lex” – proză, „Calendar românesc în 12 cronici şi o precuvântare” – publicistică etc. De asemenea, a publicat numeroase studii în reviste de specialitate. În prezent, este profesoară în Copenhaga.

          Neuitându-şi şi preţuind cu totul special zona de unde îşi are rădăcinile, în romanul „Kyrie Lex”, debutul în roman al poetei, are trimiteri spre locul unde în urmă cu aproape 1000 ani, respectiv în anul 1068, s-a scris o pagină de istorie. Este un roman palpitant despre istoria unor învinşi care au rămas pe loc, transformând înfrângerea în victorie prin supravieţuire. Este vorba despre bătălia de la Cserhalom din anul mai sus menţionat.

          Recenta apariţie a Flaviei Teoc reprezintă un comentariu la Tratatul de poetică „Limbajul poeziei”, capitolul al II-lea al vastei opere Edda în proză alcătuită în secolul al XIII-lea de învăţatul islandez Snorri Sturluson. „Iniţiată cu cinci ani în urmă, afirmă autoarea, ca parte a unui proiect doctoral, prima intenţie legată de această cercetare a fost aceea de a alcătui un dicţionar de metafore Kenning care să investigheze procesele semantice articulate în metaforele Kenning din poemele scaldice....”.

          Cartea de faţă, spune Mircea Borcilă, furnizează, fără îndoială, o autentică şi îndrăznesc să spun nesperată revelaţie în orizontul nostru cultural actual. Eminenta poetă şi prozatoare Flavia Teoc ne oferă aici surpriza unui prim şi impresionant rod, dintr-o cercetare de mare anvergură întreprinsă de mai mulţi ani cu o neobişnuită sete ştiinţifică în bibliotecile unor mari universităţi europene (în special Roskilde şi Copenhaga, cu năzuinţa pasionată de a pătrunde şi dezvălui comprehensiv profilul auroral al viziunii lumii în spiritualitatea nordului medieval).

          Semnalăm, aşadar, apariţia unei cărţi de excepţie a conjudeţenei noastre şi aşteptăm, poate, şi o lansare de carte în judeţul nostru.

Sebastian Big este unul dintre cei mai buni clarvăzători sintactici pe care îi cunosc, o meserie de viitor în timpuri de criză nu atât economică, cât conceptuală. Profeții semantice de orice natură, socială, psihologică, literară etc., au încercat mulți în trecut, rezultatele fiind dezamăgitoare, iar direcțiile de urmat neclare, în ciuda eforturilor asidue de a le urma. Lucrător cu semnul, de formație filozofică și cu traduceri din Virilio, Baudrillard, Derrida & Stiegler, Sebastian caută să își valorifice talentele pe piața românească, însă metodele sale de clarviziune sunt puse, deocamdată, la îndoială de un sistem cantonat în factualitatea imediată. (Adrian Dohotaru)

Rareș Fogaș: student la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București; a publicat texte în revistele: Luceafărul, Agata literară, și în antologia Juventus 2013 (ed. Tracus Arte). Va scoate revista Pulă, o reluare a revistei cu același nume din anii ’30, din care publică doar două numere; primul număr a fost ars și aruncat într-un coș de gunoi la Facultatea de Filosofie:
„Am vrut să scot din nou revista Pulă, numai că am făcut-o ca o foaie, adică doar câteva pagini trase la xeroxul de lângă școală și capsate, cu tot felul de texte: de-ale mele, de-ale lui Vica. Erau câteva secțiuni, dacă îmi aduc aminte, printre care versul numărului n, unde puneam versuri care au rămas în istoria literaturii din secolul trecut.

Alin Ioan: (n. 1981) îi place să meargă cu bicicleta și să privească lumea prin obiectivul aparatului de fotografiat. consumă multă cafea și muzică. A publicat poezie în câteva reviste. Locuiește în Arad.

Zeul protector al casei, care veghează peste cerul de rigips și norii de glet, e unul lipsit de puteri supranaturale sau tămăduitoare, un zeu care se blochează adesea în încercarea de a-și rosti binecuvântările și care e departe de a cunoaște toate răspunsurile. Dar el este stăpân peste limita dintre provizoriu și permanent, acolo unde se aprind și se sting tensiunile mai mult sau mai puțin lirice ale vieților noastre domestice, din ce în ce mai sărace în trăiri ingenue. (Andrei Dósa)

Claudiu Soare s-a născut pe 24 martie 1969, la Ploieşti. În 1994 obţine licenţa în limba şi literatura hindi, la Universitatea Bucureşti, cu lucrareaSânniasa Upanisad – psihologia renunţării; doi ani mai tîrziu, în 1996, îşi încheie studiile de indianistică la Institutul Naţional de Limbi şi Literaturi Orientale din Paris, cu lucrarea "Le réalisme mystique dans la littérature de Nagarjun". Nu va mai da curs niciodată acestei orientări spirituale. A publicat volumele de versuri "Melancolia", 2013 (Tracus Arte), "Neantul îndrăgostit", 2009, "Jurnalul unui crocodil ratat", 2006, "Frica de a trăi din nou", 2004, "Metafizica Bambara", 2001, "Psalmii Maimuţei", 1998 (Vinea). La editura Cartea Românească îi apare în 2010 romanul fantastic "Nimeni sau Fumătorul de pipă". În 2011 publică la Humanitas "Singurătatea lui Adam (despre neîmplinire şi alte regrete)", iar în 2014 "Tratament împotriva revoltei şi Extaz. Jurnal ingrat". A tradus din literatura franceză texte semnate Céline, Sade, Philaret Chasles, Charles Nodier, Jean Genet, Baudelaire, Artaud, Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux etc. Periculoasa blândețe a vieții, de Claudiu Soare, apare în Literatură română contemporană: Proză contemporană – harmalină, Editura frACTalia, 2016.

„Claudiu Soare practică un fel de pragmatism al naraţiunii. Autorul îşi asumă un subiect dificil şi controversat, Revoluţia română şi realitatea postdecembristă. Interesant e faptul că realitatea ne e livrată cu totul altfel decât o cunoaştem din istoria recentă. Scriitorul pur şi simplu rescrie firul evenimentelor, le dă un cu totul alt curs. Pe scurt, o carte despre vinovăţie şi laşitate, despre asumare şi neasumare, despre răul aparent şi, fireşte, despre binele aparent. Ritmul alert al naraţiunii funcţionează ca o substanţă de contrast pentru meditaţia neguroasă asupra unui viitor deja anihilat de tarele trecutului.” – (Şerban Axinte)

"Ca întotdeauna, proza lui Claudiu Soare se manifestă nervos, ironic-contestatar şi pitoresc. Periculoasa blândeţe a vieţii pare o parafrază acidă laInsuportabila uşurătate a fiinţei. În sfârşit, încep să fie promovate cărţi acerbe despre comunism, Revoluţie şi post-comunism. „Studentul la Filologie nu face revoluţii, le comentează, le înfloreşte, profită de ele şi se împlineşte.” Criza literaturii române explicată cuprinzător în 16 cuvinte… Instantaneele se sudează într-un desen animat al istoriei române din ultimii zeci de ani. Centrul de greutate este Piaţa Universităţii, iar spiţele roţii sociale învârtesc: mineri, legionari, pe Iliescu, pe Coposu şi multe altele. Totul vizual, inteligent şi alert, fără teribilisme. O excepţie care confirmă regula: diaspora poate vedea mai clar, îşi poate aduce aminte mai bine şi depune mărturie mai acut. "– (Felix Nicolau)

 

Felix Nicolau este profesor universitar la Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare al Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. În 2003 şi-a susţinut teza de doctorat pe literatură comparată şi este autorul a cinci cărţi de poezie ("Kamceatka – time IS honey", 2014), a două romane ("Tandru şi rece şi Pe mâna femeilor") şi a opt cărţi de interpretare literară şi teoria comunicării: "Homo Imprudens" (2006), "Anticanonice", 2009, "Codul lui Eminescu", 2010, "Estetica inumană: de la Postmodernism la Facebook", 2013, "Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity", 2014, "Comunicare şi creativitate. Interpretarea textului contemporan", 2014 şi "Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized", 2014. Este membru în consiliile editoriale ale revistelor Metaliteratură şi The Muse – an International Journal of Poetry. La capitolul pasiuni şi interese intră teoria traducerii, teoria comunicării, literatura comparată, studiile culturale, studiile britanice şi americane. Only Connect – A passage from Modernism to Postmodernism, de Felix Nicolau, apare în Scrieri teoretice, filosofice, eseisitice – formula lui Euler, Editura frACTalia, 2016.

"La modernité commence avec la recherche d’une littérature impossible." Roland Barthes, (Le Degré zéro de l’écriture)

 

“One of the best Ways of describing postmodernism as a philosophical movement would be as a form of scepticism – scepticism about authority, received wisdom, cultural and political norms, etc. – and that puts it into a long-running tradition in Western thought that stretches back to classical Greek philosophy. […] The technical term to describe such a style of philosophy is ‘antifoundational’”
Stuart Sim, (The Routledge Companion to Postmodernism)

Șerban Foarță s-a născut pe 8 iulie 1942, la Turnu Severin. Studii (primare, gimnaziale şi liceale), între 1949 şi 1960, în oraşul natal. Studii universitare, între 1960 şi 1965, la Facultatea de Litere (secţia română-germană) a Universităţii Timişoara. Doctoratul la Universitatea Timişoara, 1978, cu o teză despre poezia lui Ion Barbu. De profesie scriitor, liber profesionist (cu mici excepţii) până în 1990. Director al Teatrului Naţional din Timişoara (1990-1991). Profesor, între 1992 şi 2005, la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, secţia Jurnalism. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970). Hobby-uri: pian; pictură (cu vreo patru expoziţii la activ). Autor a peste 75 de cărţi de versuri, eseuri, proză, articlerie şi traduceri. Laureat a nu puţine premii literare (între care, cel mai prestigios, Mihai Eminescu, 2005). Fractalia, de Șerban Foarță, apare în Reeditări – psilocin, Editura frACTalia, 2016.

„Foarță e forța! Algebră de lumina lumii și numina eroto-minunii. Duhul (par)curge și în/(p)re-scrie uni/multi-versul prin Foarță, din scoarță în (cenușie) scoarță. La el totul e (cu-n-)una ce-ntruna se schimbă prin limbă, căci limba lui e multilingvă, având ritmică algoritmică și estetică cibernetică. Mulțimile Mandelbrot și (indexând, mulțimile) Julia sunt circumscrise de un poeto-robot ce pratică gloso(-eu-)lalia; infinit[ezi(maxi)mal(l)(armé)]ul alb(astru) are sublim(inal)ul in[tra(vest/)(dUcT)ib]il. Geometria și geomanția formei sale poetice reiterează fractalic până și fractalii, din care distilează mereu „& alii”, așa cum se izvodesc mereu non-euri, alterități multi-polare și pluri-monade reticulare din Fractalia(și… frACTalia): & alia, alia…” – Chris Tanasescu (MARGENTO)

Liviu G. Stan s-a născut pe 8 martie 1987 în Brăila. Este jurnalist freelancer. A publicat interviuri, editoriale, eseuri, reportaje, cronici literare, antropologie urbană, politologie, proză în Obiectiv Cultural, Orizont, Cultura, Tiuk, Europa, Timpul, Antares, Viaţa Românească, Revista de suspans,Observator Cultural, Discobol, LaPunkt etc. Cărţi publicate: Yima, Ed. Brumar, 2008, Sânge de pasăre pe haine, Ed. Herg Benet, 2014. Casele vor uita, de Liviu G. Stan, apare în Literatură română contemporană: Proză contemporană – harmalină, Editura frACTalia, 2016

 

„Liviu G. Stan reprezintă, în opinia mea, un tip de prozator tot mai rar întâlnit în literatura noastră actuală. El nu se mulțumește să exploreze realitatea. Merge mai departe, o inventează. Cadrul real, inclusiv în sens geografic, e lăsat în urmă, fără să fie anulat, fiind umplut, încărcat, uneori până la preaplin, cu produsele textuale ale unei imaginații stilate, beletriste în cel mai bun sens al termenului. Liviu G. Stan nu aleargă după cititor cu formule anecdotice și psihologice prizate astăzi. Preferă să-i propună acestuia ficțiuni lucrate cu minuție și cu vervă.” – (Dumitru Bădița)

„Camera de filmat fără trup a lui Liviu G. Stan înregistrează metodic o lume brăileană veche, misterioasă şi ameninţătoare, ori doar derizorie. Împletirea unor tehnici narative hibride creează decorul bulversa(n)t, în care se pot reconsidera concepte şi structuri. Monologul sudat cu interviul, metaromanul şi scanarea astrocitelor cu predispoziţii artistice conturează o lume-insectar, autoscopică şi teribil de literaturizată. Noroc cu ghiduşiile şi inserţiile multiculturale de spaţiu levantin. Când se ajunge la miniexpuneri despre comunism şi detalieri ale lumii postcomuniste, ruinate şi bălărite, începem să degustăm atât partea eseistică, cât şi vâltorile vieţii dunărene ale lui Andrei Viman şi ale Marei. În pofida intertextualităţii pretenţioase, Casele vor uita e un roman plin de viaţă melancolică, de inteligenţă regizorală şi de originalitate analitică.” – (Felix Nicolau).

Volum premiat cu Premiul Național Mihai Eminescu – opera prima; Premiul Asociației Scriitorilor București – pentru debut; Premiul Național Tudor Arghezi; Premiul Iustin Panța; Premiul Ion Vinea (2006)

Andra Rotaru este autoarea volumelor "Într-un pat sub cearşaful alb", Editura Vinea, 2005; "En una cama bajo la sábana blanca", Bassarai Ediciones, Spania, 2008; "Ţinuturile sudului", Editura Paralela 45, 2010; "Lemur", Editura Cartea Românească, 2012. Selecții din poeme au fost traduse în douăzeci de limbi. Volumul "Lemur" a fost adaptat de coregraful american Robert Tyree, și performanceul a fost prezentat în America și Europa. A realizat documentarul "All Together" împreună cu scriitorul Raj Chakrapani, prezentat în Iowa și Chicago. De asemenea, a realizat proiectul fotografic "Photo-letter pairing" împreună cu Jared Krauss, care a implicat comunitatea din Iowa și scriitori. A beneficiat de rezidențe în Europa și America, dintre acestea cea mai recentă fiind International Writing Program, Universitatea Iowa (2014). "Într-un pat, sub cearșaful alb", de Andra Rotaru, apare în colecția Reeditări, Editura frACTalia, 2015.

„Apropiată de expresionism, poezia Andrei Rotaru analizează procesul conștiinței mai degrabă decât realitatea propriu-zisă sau, se poate spune, analizează realitatea, într-un mod profund interconectat conștiinței, din care rezultă conversia imaginii poetice în viziune: viziune – fiind necesară o lămurire a termenului – cu totul altceva decât semnificația obișnuită a cuvintelor și, astfel, viziune ca imagine distinctă de cea a realității ca atare. Conștiința emerge, apoi, ca un peisaj care tematizează „locul dizgrației”, care este explicat în profunzime în poemul "Ghipsuri de flori".
Frumusețea urâtului penetrează poeticitatea acestei scriituri care rezonează cu poeme ale unor Rimbaud, Lautréamont și ale suprarealismului, fără să se identifice cu acestea, deoarece – așa cum e exprimat foarte bine de vocea personajului principal – scopul nu este acela de a formula o estetică, ci de a „depăși granițele lumii”.

[…]

Prin volumul ei de debut, Andra Rotaru a atins ceva rar: a trezit interesul atât al cititorilor, cât și al criticilor. Un răspuns posibil al succesului cărții poate fi combinația monologului dramatic și figurativ și al decorului plastic, care creează o poezie ancorată în ekphrasis, o poezie cultivată de o posibilă subiectivitate a perspectivei obținute prin lentilele unei situații obiective.” (Jaime Siles,  ABC Cultural, Spania, 2008)

„Poetul este un inventator de realităţi. Totuşi, atunci când invenţia lui nu este numai rodul inspiraţiei, ci este ghidată de un model biografic real – oarecum aşa cum fac prozatorii – avem de-a face cu texte complexe, pendulând ingenios între semi-realităţi şi quasi-fantasme, între superplusări şi omisiuni, între dezvăluiri crude şi abile treceri sub tăcere. Se întreprinde în fapt o remodelarea a modelului exterior cât şi a celui autobiografic, pentru a reuşi crearea unei a treia fiinţe, abstracte oarecum, holografică în orice caz. În literatura română, precedentul demers de acest fel este constituit de cartea Marianei Marin de prin anii optzeci, care îşi lua ca punct de plecare, şi mască în acelaşi timp, figura Annei Frank. La adăpostul alibiului creat în acest fel, comunismul putea fi uşor identificat în oglinda fascismului, destinul uman căpătând un relief pregnant tocmai prin balansul permanent între realităţi posibile, între spaţii şi timpuri mişcătoare. La urma urmei, parazitarea biografică este ea însăşi un factor stimulator, o uşă care se deschide şi înăuntru şi înafară, o „lebădă cu două intrări” ca să împrumutăm expresiva sintagmă a Norei Iuga. Trăind pe seama altcuiva te descoperi pe tine mai nou, mai neaşteptat.” (Constantin Abăluță)

„Ce mi se pare remarcabil este felul în care poeta scurtcircuitează realităţile, după o tehnică de obţinere a metaforei, însă fără să apeleze foarte des la figura de stil propriu-zisă. Cearşaful, tavanul, pânza, lemnul, apa, frigul, liniştea, varul sunt introduse în ringul discursului simplu, brut. Poeticitatea discursului ei îşi are sursa nu atât în sforării stilistice, cât în viziuni mitice, teribil de încărcate emoţional şi punctate de observaţii surprinzătoare prin subtilitate, iar nu prin bizarerie. Poezie pură, deja dincolo de postmodernism şi de modernismul nostru mereu recuperabil.” (Felix Nicolau)

Răzvan Pricop s-a născut pe 25 iunie 1987, la Constanța. Nu a absolvit cursurile Facultății de Litere din București, dar a absolvit Institutul Național al Magistraturii, tot din București, în anul 2013. A debutat continuu, publicând versuri în revistele Luceafărul, România Literară, Tribuna, Viața Românească, Caiete Silvane, Luceafărul de dimineață și Acolada. În timp, a dezvoltat un atașament egal pentru toate generațiile poetice și reprezentanții lor. "retrovizor" , colecția Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.

„Poet excelent este. La 26 de ani, deplin in/format, cu lecturi multiple, scrie cult, precis, proaspăt. […] Expresiv fără şarjarea expresivităţii, strunit existenţial la limita tatonării unei abisale resemnări tensionate, rafinat şi deopotrivă ingenuu (etimologic: născut liber), Răzvan Pricop mi se pare o certitudine, caz rar de apariţie/evoluţie discretă… Obsesia acestui june jude, ce se reclamă liric din O’Hara, dar şi din „aura formativă a Constanţei Buzea”, dar şi, deloc surprinzător, din Fati – da, Vasile Petre Fati, cel cu Zidul şi pălăria –, este, dincolo de pierderea purităţii aurorale, procesualitatea existenţei, misterul căreia ni-l livrează scris filmic în fotograme rulate pe un nerv tematic acut, întins uneori, dar cu câtă fineţe, până la maximum. Calmul paradoxal, perfid-înşelător, al tonului se insinuează „savant”, vorba acelui Rimbaud, prin distribuţia-alternanţa accentelor patetic-cabrate, cu surprinzătoare pauze de respiraţie sau goluri de animaţie, hipnotic-gratuite – artă subtilă, îndelung exersată.” (Marian Drăghici)

„Ieri, 14 octombrie 2015, am recitit manuscrisul volumului "retrovizor" cu voce tare: e incredibil de bun, de emoționant, însetat de frumusețe & puritate. Un adevărat manifest literar, lipsit (în mod miraculos, misterios, neverosimil astăzi) de meschinăria și duritatea în care își îmbracă mesajul masculii alfa ai diverselor generații. De aproape un deceniu nu am mai citit un debut așa dens, original, unde sintaxa și imagistica strălucesc pe fiecare pagină. Iar flirtul cu cinema-ul și cu tristețea, nostalgia infinită a imaginii filmice m-a uns la suflet. O carte cum le-ar plăcea, sunt sigur, lui Radu Cosașu și Lukas Moodysson. La care ar fi vibrat Pasolini și, iarăși sunt sigur, Alex. Leo Șerban.” (Ștefan Manasia)

„Cum ar fi dacă, într-un cinematograf în ruine, am fi martorii unui dialog în care detaliile esențiale sunt conținute în intenționalitatea omisiunii lor? Te poți baza pe capacitățile vizionare, fiindu-ți confortabil un alt tip de certitudine? Răzvan Pricop reușește ceva rar: ne face conștienți că reversibilitatea memoriei, în care trăiește fiecare dintre noi, este posibilă; că „singura realitate e amintirea”; că detaliile umplu forme nelocuite până acum.” (Andra Rotaru)