Cărți

Fidel abstragerii din cotidian a eroilor prozei sale fantastice, Mircea Eliade ofera cu romanul Domnisoara Christina (1936) o varianta moderna a povestilor cu strigoi, omniprezente in folclorul romanesc.

Il consider pe Wittgenstein drept un geniu filozofic, nu numai datorita marelui sau talent de a vedea neincetat esentialul la o problema, ci si datorita fortei coplesitoare a mintii sale, a intensitatii gindirii sale, cu ajutorul careia merge spre temeiul intrebarilor si nu se multumeste niciodata cu ipoteze pur si simplu probabile.

Cartea lui Rudiger Safranski este pasionanta nu numai prin comentariul stralucit al celor mai importante scrieri heideggeriene, ci si prin descrierea, extrem de captivanta, a atmosferei filosofice in care ele au luat nastere. Aflam infatisata aici o intreaga epoca, cea de dupa primul razboi mondial, cand scoala fenomenologica intemeiata de Husserl punea in circuitul gandirii "elevi" precum Heidegger sau Max Scheler.

Cartea Explorari logico-filozofice prezinta interes si este reprezentativa in doua privinte. In primul rind, pentru ca ofera, prin opt studii de specialitate, de larga respiratie, o imagine a marelui potential tematic de care dispune astazi "logica filozofica", demers care poate fi caracterizat in egala masura ca fiind de sursa logica si adresa filozofica, dar si de sursa filozofica si adresa logica; in alti termeni, este vorba de o filozofie convertita in logica si de logica convertita in filozofie.

Eroii lui Eliade, oameni obişnuiţi prinşi în întâmplări oarecare, trăiesc experienţa unei fisuri în fluxul timpului, prin care fiecare se află proiectat într-o altă lume, familiară şi stranie totodată, o lume ce le dezvăluie existenţa sacrului camuflat în profan.

Poeti francezi ai Renasterii in traducerea lui Serban Foarta.

Textele acestui volum cuprind analiza de sine a unui intelectual care traieste deja, cu o exigenta si cu o luciditate putin comune, in orizontul crestin si care isi pune problema intrarii in Biserica. Actul acesta cere, dupa Simone Weil, o adeziune integrala, inclusiv adeziunea inteligentei.

In loc de liniste sufleteasca, nesiguranta. In loc de fericire, amaraciune. In loc de dragoste, doar experienta. O poveste care se incheie acolo unde ar fi trebuit sa inceapa si care reincepe, neasteptat, tocmai acolo unde toate pareau sa se fi sfirsit: dupa banchet, cind luminile se sting.

Cărţile lui António Lobo Antunes sunt poeme în proză în care se intră, poate, mai greu decât în romanele convenţionale. Recompensa lecturii e însă descoperirea unui scriitor surprinzător la fiecare frază, jonglând cu imagini fulgurante într-o atmosferă de violenţă, sarcasm şi melancolie plină de căldură omenească.

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea "Celui cu totul altul". Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil.

Să fii stancă în mare,

Să te izbească fără încetare

Valurile fluxului şi ale refluxului,

Să te modeleze,

Să-ţi rotunjească muchiile,

Să te micşoreze,

Să te facă nisip.

Să fii stancă în mare,

Nesfârşirii timpan,

Să rezişti neclintită

În tăcere

Şi-n van.

"E adevarat ca intoarcerea spiritului catre sine, realizata de-a lungul filozofiei lui Descartes, este ceva exemplar. Dar sa nu ne inchipuim, asa cum si-a inchipuit filozoful insusi, ca aceea ce este exemplar poate fi luat ca exemplu, sau aceea ce a fost metodic la el poate fi adoptat ca metoda, buna pentru toate mintile.

Ce cauta, in prima faza a istoriografiei moderne, cercetatorul istoric dornic de a descoperi si de a pastra materialele trebuincioase pentru povestirea si pentru intelegerea trecutului omenirii? Ce considera el ca este (fapt istoric)? Ca doar nu toate datele pe care le descopera i se par vrednice de a fi pastrate pentru istorie.

Vreme de cincisprezece ani (1957-1972), Cioran a umplut treizeci si patru de caiete cu insemnari. Ele au fost gasite dupa moartea autorului de Simone Boue, prietena sa de o viata, si au fost publicate, in 1997, la Gallimard. Nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, desi numeroase insemnari sunt datate.

"Exista ganduri, mai mult sau mai putin dificile, greu de descifrat, care provin din ganduri si care raman in vecii vecilor ganduri. Bazate pe schema A = A, ele nu pot realiza nimic mai inalt decat sa puna lucrurile in miscare, ceea ce vrea sa zica: sa-si transmita mai departe miscarea, asa cum o bila de biliard isi cedeaza miscarea unei alte bile.

Ne-am obisnuit sa-i glorificam pe sportivi. Sa-i ambalam in locuri comune si in clisee uleioase. Sa facem din ei ambasadori de conjunctura sau cotizanti la vistieria bucuriilor noastre zilnice. Eventual sa-i transformam in modele.

Viata reginei Elena, mama lui Mihai I al Romaniei, a fost o viata de Cenusareasa derulata invers. Descendenta a tarinei Ecaterina cea Mare, a reginei Victoria si a lui Iacob I al Angliei, nepoata de imparati si fiica de regi, Elena parea sortita unei existente senine de suverana.

"Faptul ca cei multi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorintei sufletului de a invata: acesta fuge de ceea ce nu cunoaste, de ceea ce este intunecat si neclar; in schimb, prin natura sa, el urmareste ceea ce este manifest si poate fi cunoscut.

Ceea ce e publicat aici dateaza din ultimul an si jumatate din viata lui Wittgenstein. Sunt insemnari la prima redactare, pe care Wittgenstein nu a mai apucat sa le selecteze si sa le slefuiasca. De fapt, consemnarea lor e intrerupta cu doua zile inainte de moartea autorului.

Prin multitudinea aspectelor abordate, lucrarea se adresează unor cititori diversificaţi ca pregătire şi ca interese. Fiecare grup-ţintă de cititori (de la specialiştii în domeniul gramaticii româneşti, dar şi al gramaticii comparative, la profesorii de limba română, la studenţii din facultăţile filologice, la elevii de liceu şi, prin unele capitole, şi la cei de gimnaziu, până la nespecialişti, în măsura existenţei unui interes pentru gramatica limbii române) poate alege aspectele de care este preocupat şi pentru care caută răspunsuri imediate.

Actuala editie restituie in forma initiala, necenzurata, trei studii de Ernest Bernea, aparute in 1985 sub titlul "Cadre ale gandirii populare romanesti". Asa cum remarca Ovidiu Barlea la aparitia primei editii, ne aflam in fata unui unicat: prima monografie asupra filozofiei populare a romanilor, bazata pe interpretarea de materiale autentice, obtinute in urma unor sistematice anchete de tip sociologic.

Henry Farr e un om cumsecade, cu impozitele platite la zi si cu o viata antrenanta ca un film mongol. El are insa o dorinta mistuitoare: vrea sa-si ucida sotia. Nimic mai normal, vor spune multi capi de familie satui de ritmurile conjugale.

Prodigios in inventarea unor sintagme plastice, Giovanni Sartori pune in "Homo videns" toata luciditatea analitica si tot talentul polemic pentru a trage semnalul de alarma: omul crescut in fata televizorului, dominat de video-cultura, risca sa ramana un video-copil incapabil de rationamente, prizonier al "post-gandirii", incult pana la aberatie.

Cartea se adreseaza celor care nu stiu - sau stiu, dar au uitat. Celor bolnavi, in primul rand. Sau celor cu o mama ori un tata bolnavi. Sau celor sanatosi care stiu ca vor imbatrani si ca batranetea nu vine de obicei singura. Ea vine incet, cu blandete, insa insotitoarea ei, boala, vine abrupt, ca furtuna.

Un roman cu si despre masti ale rasei, ale artei, ale adolescentei. O carte despre vis si suprarealitatea imediata.

Unsprezece scrisori către un personaj imaginar.

Volumul VII al seriei de teatru reuneste doua piese incheiate de autorul "Cantaretei chele" in acelasi an, 1962. In "Pietonul aerului" Ionesco exploreaza tema singuratatii artistului neinteles de o societate pragmatica, reprezentata in piesa de un grup caleidoscopic de englezi.

Ce e Istoria? O fraza de dansii inventata... Asa pare sa parafrazeze Jean Sevilla, invitandu-ne sa terminam o data cu trecutul unic, lipsit de nuante, plin de clisee. Printr-o corectitudine istorica necesara sa invatam sa judecam evenimentele trecutului in contextul ideilor valabile in epoca respectiva, iar nu aplicand conceptul actual generalizat pana la sufocare de corectitudine politica.

Englez cu pedigri italian, Luciano Bennett ajunge in Franta dornic sa-si gaseasca de lucru. El isi ofera serviciile printr-un anunt la ziar, sperand ca soarta ii va surade. Cand milionarul excentric Julian Poe il angajeaza pentru marunte acrobatii fiscale, Bennett rasufla usurat.

Cartea aurului