Cărți

Corina Cristea (n. 1938) este prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, absolventă a Facultății de Filologie, secția limbă și literatură română – limbă engleză, din cadrul Universității București. Corina Cristea este inclusă în numeroase dicționare și istorii ale literaturii române, iar volumele sale s-au bucurat de cronici favorabile din partea unor critici precum G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu, George Pruteanu, Mihai Ungheanu, Laurențiu Ulici ș.a.

Isaac Asimov (1920-1992) este unul dintre „cei trei mari autori” ai literaturii SF, alături de Arthur C. Clarke și Robert A. Heinlein.

S-a născut în Rusia, dar la trei ani a emigrat cu familia în Statele Unite. A studiat chimia și în 1948 a obținut doctoratul în biochimie. A publicat peste 500 de cărți (romane, culegeri de povestiri, popularizare științifică, memorialistică și poezie).

Seducătorul oferă o perspectivă tulburătoare asupra celor mai periculoși bărbați din societate, în legătură cu care fiecare femeie este avizată și pe care multe îl întâlnesc: prădătorul psihopat. Am văzut acești bărbați prezentați la știri pentru crimele lor abominabile. Dar puțini se așteaptă să fie seducătorii șarmanți, voioși, romantici pe care îi întâlnim în poveștile de dragoste. Când eroina romanului, Ana, îl întâlnește pe Michael, ea urmează să treacă prin aventura vieții ei. În captivantul ei roman, Seducătorul, Claudia Moscovici portretizează cu talent și acuratețe psihologică puterea fascinantă a acestor fermecători, dar și periculoși, Don Juani.

D.R. Popa

Adevărat thriller psihologic, acest roman ne amintește de opere clasice precum Anna Karenina și Madame Bovary, dar dintr-o perspectivă contemporană. Noul tip de seducător este un psihopat, un prădător periculos lipsit de emoții autentice. Cu toate acestea, suntem fascinați fiindcă prinde în capcana lui două femei; una dintre ele extrem de dependentă, cealaltă sedusă, dar autonomă.

Edward K. Kaplan,

Profesor în Științe Umaniste și Președinte al Programului de Studii Religioase, Brandeis University

Un nou roman în colecția Vintilă Horia, dar una dintre cărțile tinereții pentru celebrul scriitor român al exilului. Vintilă Horia a scris „Acolo și stelele ard” în perioada anilor 1940, propunând cititorului o poveste de dragoste complicată – un triunghi amoros ce poartă personajele în mai multe orașe pline de încărcătură artistică.

„Acolo şi stelele ard” a fost scris în 1941 şi a apărut la Editura Gorjan din București în 1942, alături de nuvela „Moartea morții mele”. Volumul de faţă reproduce integral textul primei ediții.

"Plăcinta cu cireșe" povestește noile aventuri ale șoriceilor Ronț și Ronțuna, eroii nemaipomenitelor întâmplări istorisite în cartea "O familie veselă". Publicată pentru întâia oară în anul 1991, „Plăcinta cu cireșe”, cu texte și ilustrații semnate de Silvia Colfescu, revine pe piața de carte cu forțe noi pentru a încânta o nouă generație de cititori.

Nuvela „Mă numesc Ana” este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din câte s-au scris în limba română în ultima vreme. Scrisă la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, se remarcă printr-o sinceritate sfâșietoare, prin dramatism, printr-un sentiment în cele din urmă tonic al capacității ființei umane de a ieși întotdeauna din întuneric la lumină.

Regimul comunist, „un regim ilegitim și criminal”, a distrus, cum se știe (sau cum din păcate nu se mai știe), multe destine omenești. În nuvelă este înregistrat momentul în care iubitul Anei este întemnițat pe nedrept, din motive politice, condamnând-o pe femeie la singurătate. Ea își reface viața căsătorindu-se, după multe deliberări interioare chinuitoare, cu fratele geamăn al soțului ei.

Este un subiect cu totul insolit. Dacă nuvela ar fi ecranizată, filmul s-ar bucura de un succes internațional fără precedent. Autorul, Dan Căpățînă, are o cultură întinsă, o experiență de viață imensă și un remarcabil talent literar. Nimeni nu înțelege la fel de bine ca el psihologia feminină. Nimeni nu poate să povestească un fapt de viață într-un mod atât de captivant asemenea lui.

Alex. Ștefănescu

Ultima foamete organizată de URSS în existența sa a fost cea din Basarabia, în perioada anilor 1946-1947.

Scopul înfometării basarabenilor a fost de a frânge coloana vertebrală a populației și de a o transforma într-o masă amorfă. Consecința imediată a acestei politici inumane a constituit crearea colhozurilor.

Apariția canibalismului, creșterea criminalității, a multiplelor boli ca urmare a inaniției, frica de necunoscut și lipsa încrederii în ziua de mâine sunt doar câteva consecințe în timp ale politicii de înfometare constantă a populației Basarabiei în primii ani ai celei de-a doua ocupații sovietice. Statul sovietic a impus interdicție la folosirea cuvântului „foamete”, interdicție menținută până în anul 1987. Despre foamete se vorbea numai în „Dosarele speciale”, deci, lupta cu foametea se putea face numai și numai cu aprobarea Kremlinului. Iar această luptă a început doar în anul 1947, atunci când autoritățile de la Kremlin au decis să-i hrănească pe o parte din înfometați.

Să deschizi o carte de povestiri e ca și cum ai păși într-o bibliotecă.

Cititorii versați vor recunoaște aici, cu bucurie complice, trimiteri subtile la maeștri ai genului, de la Poe la Cortázar, și vor aprecia meritele de heterotopie postmodernă ale volumului, remarcând recurența unor spații alienante, de încapsulare a anormalului: pivnița, podul, casa, azilul de nebuni.

Însă acest fantastic macabru, populat de copii precoce cu sensibilități maladive, perverși, bătrâni senili și debili mintal, e îmbogățit cu tușe satirice de cotidian autohton – primarul demagog și pus pe îmbogățire, miliardarul de carton, polițistul agresiv și semi-analfabet. Tocmai această versatilitate a discursului narativ, care alternează între fantastic, notații realiste, observații psihologice și replici pline de umor, face ca volumul să se preteze unor grile de lectură variate.

Elementul comun e misterul, căci cartea întreagă e un ingenios eșafodaj de cărți de joc, în care cititorii, la fiecare reluare a poveștii, sunt invitați să joace un rol interactiv, punând cap la cap indicii abil răspândite prin text, cât să întregească o semnificație.

Fiecare povestire – un puzzle. Fiecare intrigă – un mister. Fiecare cititor – un detectiv. Fiecare lectură – o bucurie.

Claudia Drăgănoiu

De fiecare dată când am vizitat un loc străin, indiferent dacă am stat două săptămâni sau două zile, în cadrul celebrelor city-break-uri, am observat, am notat, am scris articole pe care le-am publicat în principal în paginile revistei pe care o îndrăgesc cel mai mult, alături de care mă regăsesc de un deceniu și jumătate (Revista 22), dar și pentru diverse alte site-uri, unele de turism, altele promovând lectura și filmele. De fiecare dată când plec în vacanță îmi iau un carnet în care mâzgălesc la cald observațiile, informațiile, traseele, obiectivele turistice pe care trebuie să le bifăm.

Codruț Constantinescu

Restituirea, în volum, a „Panteonului Român” ne invită să descoperim rădăcinile și pe marii, ca și pe mai modeștii creatori de bunuri culturale sau instituționale ai poporului român, pentru a lumina viața semenilor și a gândi în perspectivă.

Iosif Vulcan face parte din neamul „Vulcăneștilor”: tatăl său, preotul greco-catolic Nicolae Vulcan, era nepot al episcopului Samuil Vulcan, protector al corifeilor Școlii Ardelene. Iosif, autorul „Panteonului”, a avut modele în familie, a avut la cine să privească și astfel și-a croit drumul în viață. Avea numai douăzeci și patru de ani când, la Pesta, în 1865, unde studia dreptul, înființează o publicație menită să slujească națiunea română din Imperiul Habsburgic în aspirațiile sale patriotice și culturale, gând ce a rodit sub numele Familia. Foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni, revistă care avea să devină cea mai importantă instituție de cultură în plan revuistic pentru românii din Transilvania, dar, foarte curând, o revistă citită și de românii din Țară.

Timp de peste patruzeci de ani, între 1865 și 1906, Iosif Vulcan a pus, la temelia acestui adevărat for cultural și spiritual, toate darurile sufletești, intelectuale, morale cu care a fost înzestrat, pentru a asigura continuitatea acestei lucrări de admirabilă folosință pentru neamul său.

Număr de număr, „Familia” oferea primele sale pagini portretizării fondatorilor de cultură și de istorie care și-au câștigat un nume de bună memorie în istoria românilor. Aceste portrete au fost adunate de Vulcan într-un volum intitulat „Panteon român”.

Virgil Bercea

La cincizeci de ani, Adam suferă un accident cerebral care îi distruge aproape în totalitate memoria. Redus la inteligența unui copil de zece ani, trăind cu teroarea de a fi veșnic supus la teste, el devine cu totul dependent de soția lui. Care este secretul acestui cuplu, secret ce zace ascuns sub aparența unei familii fericite? Accidentul lui Adam nu este oare un pretext pentru a se scăpa de obsesia trecutului?

Publicat pentru prima oară în engleză, acest roman reprezintă o adevărată frescă a comunității românești din Canada, unde orice poveste de succes ascunde adesea un teribil secret. Un roman despre iubire și iertare.

Elogii în presa canadiană:

"O Robinson de mâna întâi — Vrem să-i mulțumim Feliciei Mihali pentru ideea de a se stabili aici după ce a părăsit România natală.”

Robert Chartrand, Le Devoir, 2002

"Acest al șaptelea roman al Feliciei Mihali, publicat mai întâi în engleză, reprezintă o contribuție majoră la ceea ce poate fi considerată a treia singurătate, cea reprezentată de imigranți.”

Caroline Jarry, Le Devoir, 2016

"Parcursul Feliciei Mihali este unul dintre cele mai interesante de pe planetă.”

Raymond Desmarteau, RDI International, 2018

"Pentru a-l integra pe imensul Dante în cultura noastră e nevoie de trei lucruri: o traducere clară, elegantă și fidelă; o destindere teologică, bazată pe o receptare istorică și critică a tuturor tradițiilor creștine – Dante nu are nimic de pierdut dacă ortodocșii nu-l citesc, aceștia din urmă însă au enorm de pierdut; o bună familiarizare cu epoca și cultura din epoca lui Dante, începutul naționalismelor europene și a Renașterii. Claritate, ritm, fidelitate au fost criteriile traducerii de față. Am renunțat la rime – așa cum se procedează în multe culturi majore – pentru a reda cât mai limpede și exact conținutul poemei. Mi-am impus un ritm, factor de constrângere, dar element poetic indispensabil. Dante e un poet teolog, un poet mistic, un poet filozof. Conținutul generează forma, nu invers. Am accentuat, în note, aspecte de ordin teologic și spiritual ignorate sau minimalizate în Comentariile recente."

Cristian Bădiliță

Un roman de dragoste vizual în România anilor ’80, ani în care noi, tinerii de atunci, căutam să trăim normalitatea în acea lume orweliană, cu nepăsarea tinereții și plini de speranță. O poveste de dragoste spusă de mine, Andrei, fotografie cu fotografie, cu naturalețe și emoție, ce dezvăluie momentele petrecute împreună cu iubita mea Mihaela.

Andrei Bîrsan

Un roman vizual unic în publicistica românească, albumul este bilingv (română-engleză).

Albumul a câștigat premiul juriului „Antalis Award 2020”.

O mare parte din carte este închinată persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos. Despre El s-au scris și se vor mai scrie mii și mii de cărți. Nici una dintre ele și nici toate la un loc nu pot cuprinde în mod desăvârșit profunzimea și frumusețea chipului Lui.

Faptul acesta nu depinde de reușita sau de mai puțin reușita acestor opere, ci de inepuizabila bogăție a persoanei Lui, deopotrivă ca Dumnezeu și om. Nu ne gândim aici numai la persoana, ci și la opera Lui, nedespărțită de persoana Lui, în care găsim răspuns la absolut toate problemele vieții noastre. Tot ce a gândit, a vorbit și a făcut El i-a fost dedicat eminamente omului.