Cărți

Cel mai ambiţios proiect ştiinţific al vremurilor noastre este, probabil, încercarea de a uni mecanica cuantică (teoria valabilă la scara microcosmosului) cu relativitatea generală (teoria care îşi vădeşte importanţa la scara cosmosului) – două domenii ale cunoaşterii ce par să se afle pe poziţii ireconciliabile. O primă tentativă de unificare e dată de teoria corzilor, prezentată pe larg în Universul elegant de Brian Greene, carte apărută în seria de ştiinţă a Editurii Humanitas. Există însă şi o teorie complementară, gravitaţia cuantică cu bucle, care porneşte de la ideea că spaţiul şi timpul nu sunt divizibile la infinit.

Milioane de oameni vizitează săptămânal site-ul xkcd.com ca să lectureze binecunoscutele benzi desenate online ale lui Randall Munroe. Desenele sale simple despre ştiinţă, tehnologie, limbaj şi iubire, răspunsurile sale documentate la întrebările cele mai ciudate ale fanilor săi (Ce s-ar întâmpla dacă aş face o baie într-un bazin de combustibil nuclear uzat? S-ar putea construi un rucsac cu propulsie din mitraliere care trag în jos, spre pământ? Ce-ar fi dacă un cutremur de 15 grade pe scara Richter ar lovi oraşul New York? E posibilă o tornadă de foc?) sunt urmărite de foarte mulţi vizitatori.

Răspunsurile lui Munroe sunt o capodoperă de claritate, inteligenţă, voioşie şi precizie. Autorul explică orice, de la efectele relativiste ale unei mingi de baseball aruncate aproape cu viteza luminii până la nenumăratele modalităţi oribile în care ai muri dacă te-ai apuca să construieşti un tabel al lui Mendeleev folosind chiar elementele respective.

Ce-ar fi dacă? este o sărbătoare a informaţiei pentru fanii xkcd şi pentru toţi cei care adoră ipotezele.

xkcd a devenit o lectură obligatorie pentru toţi pasionaţii de tehnologie din lume. Internetul a creat o legătură excepțională între Munroe şi cititorii săi. Aceştia pun în practică, în viaţa reală, ideile ciudate pe care Munroe le prezintă prin intermediul benzilor sale desenate. (The New York Times)

Cu un regim consecvent de glume din zona matematicii, a fizicii şi cu un optimism de-a dreptul antisocial, Randall Munroe, creatorul xkcd, face un trafic demn de NBC.com sau de Oprah.com. Succesul benzilor sale desenate rezidă nu doar în faptul că Munroe comentează subcultura tocilarilor pasionaţi de tehnologie, ci că o și întruchipează. ( Wired, o ediţie despre „Oameni care au format trecutul planetei – după 20 de ani“ )

Benzile desenate xkcd, îndrăgite de tocilari, sunt hazlii şi accesibile tuturor. Uneori sunt dureros de cinice, alteori denotă inteligenţă socială. Câteodată nu sunt altceva decât un umor esoteric pe care programatorii sau oamenii de ştiinţă trebuie neapărat să ni-l explice ca să-l înţelegem. Ce-şi propune Munroe este să ambaleze cantităţi uriaşe de informaţii interesante într-un pachet mic. Xkcd e nu atât un site de benzi desenate, cât o fabrică de idei şi experienţe împărtăşite. (Onion AV Club)

Misterele identităţii, umor inteligent, un cocktail fresh şi acidulat de pop culture şi ştiinţă în stare pură, într-o ingenioasă explorare a modului în care devenim ceea ce suntem. Descoperirea de sine şi experienţe nu tocmai obişnuite, cartografierea creierului şi scurte incursiuni psihedelice.

„Nu vorbi despre tine, pentru că sigur vei avea de pierdut; dacă te subestimezi, te vor crede toţi; dacă te lauzi, nu te va crede nimeni.“ - MICHEL DE MONTAIGNE

„Mătuşa Alexandra era neînduplecată în privinţa îmbrăcămintei mele. Zicea că n-am să ajung cu niciun chip o adevărată lady atât timp cât port pantaloni; şi când i-am spus că rochia nu mi-ar îngădui să fac nimic, mi-a replicat că nici n-ar trebui să-mi permit ceea ce mă lasă pantalonii să fac.“ - HARPER LEE, Să ucizi o pasăre cântătoare

„Lewis a fost un făuritor de mituri. A înțeles nevoia omenească înnăscută de a spune povești. A mai știut și că ființele umane sunt supuse greșelii și predispuse să se amăgească pe sine. La fel ca Orual, ne petrecem viața brodând o poveste despre noi înșine. Făcută și refăcută până când reușim să ne croim drumul spre adevăr și să spunem ceea ce vrem să spunem de fapt. Chiar vrei să știi cine sunt?

Atunci, haide să-ți spun o poveste. […]

Întreabă un fizician și îți va spune că ești o colecție de atomi (compuși din particule și mai mici, subatomice) care se supun unor legi bine definite și interacționează prin forțe.

Întreabă un biolog și s-ar putea să-ți explice că ești un organism a cărui formă a rezul­tat din procese complicate antrenând gene, proteine și nenumărate reacții biochimice care lucrează în tandem cu factorii de mediu pentru a modela un individ unic. Un neuro­cercetător ar putea să indice complicatele conexiuni ale creierului drept esența sinelui, în timp ce un psiholog social ar putea spune că ne definim prin interacțiunile noastre cu ceilalți și prin locul pe care îl ocupăm în societate – sau prin „lucrurile“ noastre, obiectele mate­riale de care ne înconjurăm.

Și dacă întrebi anumiți filozofi francezi e posibil să afli că sinele este doar un construct cul­tural, iar realitatea însăși este doar o iluzie persistentă, moment în care îți va exploda capul. […]

Creierul nu face o diferență prea mare între a citi despre o experiență, a asculta o descriere și a o trăi propriu-zis.“ - JENNIFER OUELLETTE, Arta de a te cunoaşte

Ar putea exista alte universuri?

O călătorie de neuitat în lumea găurilor negre şi a maşinilor timpului, a universurilor alternative şi a spaţiului multidimensional, Lumi paralele ne oferă un portret convingător al revoluţiei care a cuprins lumea cosmologiei. Ideea de universuri paralele şi teoria corzilor, care le poate explica existenţa, au fost cândva privite cu suspiciune de oamenii de ştiinţă, fiind văzute ca o provincie a misticilor, şarlatanilor şi excentricilor.

Astăzi, fizicienii teoreticieni susţin într-o proporţie covârşitoare teoria corzilor şi ultima ei iteraţie, Teoria M. Aceasta, dacă se va dovedi corectă, va reconcilia cele patru forţe ale universului într o manieră simplă şi elegantă, răspunzând totodată la întrebarea: „Ce s a întâmplat înainte de Big Bang?"

„Folosind cu abilitate analogia şi umorul, Kaku prezintă variaţiunile la tema universurilor paralele, venind din mecanica cuantică, cosmologie şi Teoria M." -- Brian Green, autorul cărţii The Elegant Universe

Michio Kaku este profesor de fizică teoretică la City College din New York. Este cofondator al teoriei corzilor. A mai scris, printre altele, Dincolo de Einstein şi Hiperspaţiul – cea mai bună carte de ştiinţă a anului 1995 în topurile New York Times şi Washington Post. De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut Fizica imposibilului şi Fizica viitorului.

Bestseller New York Times

După bestesellerul Demonul amiezii, Andrew Solomon revine pe scena publicistică americană cu o carte dedicată familiei şi problemelor sale. Potrivit autorului, esenţa condiţiei noastre rezidă în caracterul de excepţie al fiinţei umane, în ceea ce ne diferenţiază pe unii de ceilalţi, unindu-ne în acelaşi timp. Familiile despre care scrie psihiatrul american se confruntă cu probleme precum surditatea, nanismul, sindromul Down, autismul, schizofrenia, cu problema copiilor afectaţi de dizabilităţi de tot soiul, a celor superdotaţi, născuţi în urma unui viol sau delincvenţi, a celor care aleg să-şi schimbe genul. Toate acestea pot duce la izolarea oamenilor, când nu de-a dreptul la excluderea lor din societate. Investigând însă un mare număr de familii afectate de asemenea probleme, şi neocolind nici o clipă caracterul dramatic al situaţiilor cu care se confruntă, Solomon arată că de foarte multe ori dragostea înfrânge prejudecăţile, ducând la întărirea legăturilor în cadrul familiei şi al comunităţilor create prin mişcări de solidaritate orizontală.

„Timp de mulţi ani, identitatea mea principală a fost cea de istoric al tristeţii. Imaginile disperării sunt admirate de cei mai mulţi, iar pustiirea sufletească completă este în general considerată o răsfrângere a integrităţii autorului. Dar când am încercat să scriu despre fericire, am avut revelaţia inversă, respectiv că nu poţi scrie despre ea fără să pari superfcial.
Scriitorul realist William Dean Howells i-a scris la un moment dat lui Edith Wharton că «publicul american îşi doreşte tot timpul o tragedie cu final fericit». Implicaţia acestei observaţii era că nu putem digera imaginea regelui Lear, umblând nebun pe dealuri, fără posibilitatea izbăvirii la orizont. Eu aş vrea să ofer o interpretare diferită. Aş zice că ne stă din ce în ce mai mult în fire să căutăm transformarea. Oamenii afectează adesea o fericire pe care n-o simt; oamenii a căror nevroză s-a transformat în nefericire nu sunt doar nefericiţi, ci şi convinşi că au eşuat. Partea vitală a acestei înclinaţii spre lumină este însă convingerea de nezdruncinat că dezastrele îşi găsesc până la urmă rezolvarea, că tragediile sunt adesea doar o fază, nu şi sfârşitul jocului.
Cartea de faţă caută să scoată la lumină nobleţea ascunsă sub ponegrirea lui Howells. Se bazează pe o idee şi mai optimistă chiar, respectiv că finalurile fericite ale tragediilor au o demnitate mai presus de cea a finalurilor fericite ale comediilor, că nu numai transcend sentimentalismul la care face Howells aluzie, ci chiar oferă o satisfacţie mai preţioasă decât una necălită prin suferinţă. Aşa cum crestele zimţate ale Alpilor sunt sublime pentru romantic, la fel este şi bucuria aceasta neobişnuită pentru caracterul acestor familii: aproape imposibilă, teribilă şi teribil de frumoasă.“ (Andrew SOLOMON)

„Hadfield a facut mai mult decat oricare alt astronaut dupa Misiunea Appolo pentru a schimba imaginea explorarii spatiului. Rar se intampla ca spatiul sa ne apara asa de aproape, iar lumea, atat de uimitoare.“ (The Telegraph)

Prezenta binecunoscuta in cardiologia din tara noastra, prof. dr. Crina Julieta Sinescu a dovedit deplina intelegere pentru problematica psihocardiologiei, incurajand si participand la realizarea unor cercetari referitoare la etiopatogenia psihosomatica a hipertensiunii arteriale si a bolii cardiace ischemice, desfasurate in clinica pe care o conduce la spitalul „Bagdasar-Arseni“. A oferit numeroase sugestii rezultate din observatia clinica psihologilor cu care a elaborat in comun cateva capitole ale acestei carti.
 
Lucrarea se adreseaza in primul rand psihologilor clinicieni si corpului medical – in special cardiologilor, internistilor si medicilor de familie – dar si publicului larg, care cuprinde un mare numar de blonavi cardiaci, inclusiv aceia „in devenire“, ce ar putea beneficia de cunostintele desprinse din paginile cartii spre a preveni sau incetini instalarea unei boli cardiace.

John D. Barrow (n. 1952) a absolvit matematica la Durham University (1974) si are un doctorat in astrofizica la Oxford (1977). Din 1981 pana in 1999 a fost profesor de astronomie si director al Centrului Astronomic la Universitatea Sussex. In prezent este profesor de stiinte matematice la Cambridge.

In vara lui 2012, la marele accelerator de particule de langa Geneva a fost descoperit bosonul Higgs, a carui existenta fusese prezisa cu o jumatate de secol in urma. Evenimentul a creat mare valva, mai ales ca bosonul Higgs devenise celebru fiind numit „particula lui Dumnezeu“, din moment ce cu ajutorul lui putea fi explicat felul in care particulele de materie dobandeau masa – era privit ca un „creator“ al materiei. Miza reala a descoperirii era confirmarea si completarea Modelului Standard, cel care descrie sistematic ansamblul particulelor cunoscute, pe baza teoriilor actuale din fizica.

„Stiinta e facuta de oameni. Acest fapt evident in sine ajunge lesne sa fie dat uitarii si, readucandu-l in memorie, ar putea contribui la micsorarea prapastiei deseori invocate dintre cele doua culturi, cea umanist-artistica si cea tehnico-stiintifica. Cartea de fata prezinta dezvoltarea fizicii atomice in ultimii cincizeci de ani, asa cum a trait-o autorul.“ (Werner Heisenberg)

In acest volum ilustrat, Steven Johnson exploreaza istoria inovatiilor, urmarind firul evolutiei a sase tehnologii esentiale pentru viata moderna (frigul, ceasurile, lentilele, purificarea apei, sunetul inregistrat si lumina artificiala) de la crearea lor de catre hobbyisti, amatori sau antreprenori pana la diversele lor consecintele istorice. 

Incercand sa lamureasca momentul nasterii universului, cosmologia ultimelor decenii a ajuns in punctul cel mai fierbinte al fizicii: necesitatea elaborarii unei teorii care sa descrie toate interactiunile din natura. Aici, dificultatea esentiala tine de incompatibilitatea dintre relativitatea generala, valabila la scara cosmica, si mecanica cuantica, creata pentru a explica fenomenele de la scara microscopica. In Teoria universala, Stephen Hawking ofera o privire panoramica asupra temelor fundamentale de cercetare din cosmologie si fizica: evolutia universului, gaurile negre, sensul si semnificatia timpului, teoria corzilor.

In aceasta opera plina de pasiune, E. O. Wilson, biolog de renume mondial si castigator al premiului Pulitzer (pentru cartea Despre natura umana), propune un parteneriat istoric intre oameni de stiinta si lideri religiosi in vederea conservarii biodiversitatii amenintate a Pamantului. Pamantul nostru, Creatia insasi, se afla intr-un mare pericol, scrie Wilson. Si numai lucrand impreuna putem spera ca vom salva si proteja multimea uriasa de forme de viata care continua sa infloreasca pe planeta noastra in pofida distrugerii nestavilite provocata de mana omului.

„Suntem Masini-Eu, sisteme naturale de procesare a informatiei, aparute in procesul de evolutie biologica de pe aceasta planeta. Eul este o unealta – una care a evoluat pentru a controla si a prezice comportamentul propriu si intelegerea comportamentului altora. Fiecare dintre noi isi traieste viata constienta in propriul Tunel al Eului, nu in direct contact cu realitatea exterioara, ci posedand o perspectiva launtrica, de persoana intai.“ (Thomas Metzinger)

„Ce ar insemna daca am descoperi intr-adevar teoria ultima a universului? S-ar incheia un capitol lung si glorios din istoria stradaniilor noastre de a intelege universul si, in acelasi timp, s-ar schimba perspectiva publicului larg privind legile care guverneaza universul. Daca vom descoperi pana la urma o teorie completa, cu timpul, ea va ajunge sa fie inteleasa in principiu de toata lumea, nu doar de cativa oameni de stiinta.“ (Stephen W. HAWKING, Leonard MLODINOW)

Universul elegant e prima carte in limba romana care ofera o prezentare sistematica, limpede si intuitiva a teoriei corzilor. Brian Greene, el insusi fizician de varf cu contributii importante in domeniu, reuseste aici marea performanta de a face accesibile publicului larg, fara nici o pregatire stiintifica, cercetari de ultima ora si idei pe cat de abstracte, pe atat de tulburatoare ce par sa conduca spre teoria ultima.
Nominalizata la premiul Pulitzer, Universul elegant este probabil cea mai citita carte de stiinta aparuta in anii din urma.

" Aceasta carte ne face sa ne indragostim din nou de bolta cereasca." (The New York Times Book Review)

Bogat ilustrata cu fotografii putin cunoscute, aceasta autobiografie concisa si sincera are accente de umor fin si de intelepciune. Autorul n-a ocolit detaliile gravei maladii care, desi l-a transformat intr-un invalid, nu l-a impiedicat sa gândeasca si sa creeze. Un capitol e dedicat indelungatei geneze a Scurtei istorii a timpului. In alte capitole, Hawking isi prezinta cu modestie, in fraze simple, esentializate, remarcabilele contributii in cosmologie – ceea ce face ca Scurta istorie a vietii mele sa se adauge, de fapt, amintitei serii de carti despre univers.

„Scopul acestei mici carti este de a inlesni intelegerea cat mai exacta a teoriei relativitatii pentru cei care se intereseaza din perspectiva general-stiintifica, filozofica, de teorie, dar nu stapanesc aparatul matematic al fizicii teoretice.“ (Albert Einstein)

"A very funny performance, littered with wonderful lines and memorable images" (Literary Review)

"This is a seriously funny book" (Sunday Times)

"Not only hilarious but also insightful and informative" (Independent on Sunday)

Nimic din universul nostru – de la particulele elementare la corpurile ceresti – nu are un comportament complet predictibil. Un robinet care picura, dinamica ecosistemelor, epidemiile de pojar, capriciile meteorologice, evolutia bursei – toate acestea prezinta stranii tipare de comportament, care au ajuns sa fie explicate odata cu aparitia teoriei haosului.

Primul volum al editiei grupeaza cele mai importante texte metafizice, aranjate in ordine cronologica. Astfel, se pot observa doua puncte de tensiune in gandirea metafizica leibniziana: unul apare in 1679 iar celalalt in 1695. Daca primul moment de tensiune este datorat adoptarii formelor substantiale, cel de-al doilea are ca obiect adoptarea monadelor. Cele doua repere fundamentale conduc la impartirea metafizicii leibniziene in trei importante perioade. In prima perioada, de tinerete (1663-1679), se gasesc scrieri, in general, de mica intindere. Printre cele mai importante piese ale acestei perioade, pe care le publicam acum pentru prima oara in limba romana, se numara: Disputa metafizica despre principiul individuatiei, Confesiunea filosofului, De summa rerum. Perioada de maturitate, in care se manifesta metafizica substantei corporale (1680-1695), contine mari lucrari de sinteza precum: Disertatie metafizica, Nou sistem cu privire la natura si comunicarea substantelor. Perioada tarzie, dominata de metafizica monadologica (1696-1716), contine lucrarile cele mai importante, si totodata cele mai celebre din intreaga opera: Despre originea radicala a lucrurilor, Principiile naturii si harului intemeiate pe ratiune, Monadologia.

„Astronomi, geologi şi geofizicieni, ingineri şi jochei spaţiali, cu toţii se întrec în studii tot mai minuţioase despre ceea ce poate fi «acolo», însă noi, muritorii de rând, ştim bine că este doar un astru ceresc. Şi un tărâm de mister. Dar cât de bine poţi cunoaşte un mister? Şi temere şi fantezie. Şi romantism şi poezie şi precizie, şi întu­neric şi strălucire, şi vis şi destin, şi inspiraţie şi legendă şi miracol.“ (The Times, KATE SAUNDERS)