Cărți

„Această carte a lui Oleg Serebrian atinge profund. E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște visuri, care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu.” (Marco Lucchesi, critic literar, membru al Academiei Braziliene de Litere)

Întreaga operă sculpturală a lui Alexandru Plămădeală este una de pionierat pentru Basarabia, dar trebuie să ştim că el nu este singurul sculptor care a activat în această perioadă, pornind tot de la şcoala din Chişinău şi aprecierea operei lui trebuie făcută în comparaţie cu trei planuri temporale: primul – ceea ce a fost creat în spaţiul autohton; doi – ceea ce a fost creat în aceeaşi perioadă în spaţiul românesc şi trei – ceea ce este creat, în acelaşi timp, în spaţiul european.

„…după parcurgerea unui calvar zis calea migrației, purtând sigiliul acestui fenomen, Lilia Bicec-Zanardelli a fost «impusă» de situație să scrie (altfel n-ar fi rezistat!), dar să revină la travaliul scrisului într-o altă manieră și într-o nouă ipostază. E cert, cuvântul este o unealtă mult mai sigură, mai salvatoare, e ca un remediu contra celor mai grave maladii și suplicii umane. Ferice de acei care, atunci când sunt flagelați de soartă, dar mai și aflându-se departe de casă și de cei dragi, se regăsesc în Cuvântul-salvator. Este și cazul Liliei Bicec-Zanardelli.” (Claudia PARTOLE)

E povestea tragică a copiilor ucraineni din zilele noastre, care trec prin războiul declanșat de Rusia și dramele refugiului. „Tăticul a alergat spre bombe să le oprească, iar noi ne-am speriat și am fugit. Am fugit și am tot fugit până am ajuns la frontieră. Dincolo era o țărișoară, Republica Moldova, verde și mică. Atât de mică, încât noi credeam că nu vom încăpea acolo – dar oamenii s-au mai înghesuit și ne-au făcut loc și nouă.”

„Da, am rămas copil. Cred că în fiecare scriitor trebuie să trăiască un copil. Cartea nu este un pedagog sau, dacă vreți, este un pedagog „invers”. Ea nu răspunde, ea întreabă și te ajută să afli singur răspunsurile corecte. Dar, ale tale. Răspunsuri gata întotdeauna au numai politicienii și polițiștii. Cartea îți poate fi prieten sau dușman, și aceștia nu se pot substitui reciproc. Firește, e vorba de cartea scrisă cinstit.” (Aureliu Busuioc)

„Andrei Țurcanu privește în urmă, fără menajamente, la istoria literaturii române din Basarabia, la viața literară și la gustul public din provincia înstrăinată, văzute din perspectiva integratoare a culturii române (…). Criticul a reprezentat la Chișinău, și înainte de 1991, și după, intransigența criteriului estetic, într-o literatură nu numai ideologizată, ci și deznaționalizată. A făcut-o, adesea, cu prețul retragerii într-un refugiu poetic – avanscena critică fiind ocupată de primadonele oficiale și de campionii «moldovenismului» –, din care a câștigat optzecismul basarabean, care a avut în Andrei Țurcanu o valoare sigură, chiar dacă a mers pe o poetică personală, divergentă față de cea a grupului. Din când în când, conștiința sa morală și estetică a răbufnit însă prin cărți ca Bunul-simț (1996) ori Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000), care au așezat o oglindă necomplezentă în fața intelighenției basarabene.” (Răzvan Voicu)

Prezenta ediție a dicționarului selectiv Critici literari și eseiști din Basarabia (1990-2020) ilustrează, într-o formulă incompletă, evoluția demersului metaliterar interriveran în perioada 1990-2020. Criteriul de selecție a autorilor a fost stabilit în funcție de anul când li s-a produs debutul editorial – 1990. Elaborarea unui asemenea dicționar a pornit de la ideea că, la sfârșitul secolului trecut, în contextul modificărilor esențiale înregistrate în literatura română din stânga Prutului, tinerii critici și eseiști anunță o sensibilitate estetică nouă și o perspectivă inedită de receptare a operei literare. Scrierile lor, cronici de întâmpinare, articole critice și studii monografice, conectate de urgență cu fenomenele literare în derulare, profilează o altă manieră de abordare hermeneutică – estetizată și intelectualizată. Ca urmare a intervențiilor rapide din partea nou-veniților, se configurează un nou spirit reflexiv, noi grile de comprehensiune și interpretare a fenomenelor literare, noi principii de redactare a discursului.

„Mai mult de 50 de ani, numele lui Klaus Bochmann este asociat cu dezvoltarea studiilor romanice, în special a studiilor românești, în Germania. Cu cele circa 35 de cărți și peste 200 de articole științifice publicate în limbile germană, franceză, italiană, română, engleză și prin prelegerile susținute în toate țările latine din Europa, dar și în Austria, Elveția, Rusia, Ungaria, Polonia, precum și în Cuba și Canada, Klaus Bochmann și-a creat o reputație internațională impresionantă, domeniul său de excelență fiind sociolingvistica limbilor romanice. ​

Prezentul volum reunește o serie de eseuri, ce ilustrează în mod exemplar perspectiva autorului asupra istoriei limbii și asupra politicilor lingvistice, concepute ca o interacțiune strânsă a faptelor social-politice și lingvistice. Textele (traduse  din limba germană) se adresează unui numeros public vorbitor de limba română.” (Sabine Krause)

Culegerea conține o traducere comentată în limba rusă a primei cărți de bucate moldovenești din 1841 (Negruzzi și Kogălniceanu 1841), precum și prima publicație a textului original, transliterat în ortografia modernă românească, păstrând toate regionalismele și arhaismele limbii originale.

Книга содержит комментированный перевод на русский язык первой молдавской кулинарной книги 1841-го года (Negruzzi и Kogălniceanu 1841), а также первую публикацию оригинального текста, транслитерированного в современную румынскую орфографию с сохранением всех регионализмов и архаизмов языка оригинала.

This book contains a commented translation into Russian of the first Moldovan cookbook (Negruzzi and Kogălniceanu 1841), as well as the first publication of the original text, transliterated into modern Romanian orthography, preserving all regionalisms and archaisms of the original language.

Ediție îngrijită de Maria Șleahtițchi

„Pavel Boțu, lângă a cărui carte aducem aceste meditații, vine de la sud, din Bugeac, de pe malul Dunării. Și poate mai vine dintr-o aprigă sete. Sete de lume, de carte, de miracole. Sete transmisă din tată în fiu pe răbdătorul și îndârjitul pământ al Ceamașirului, baștina poetului. Numai acolo mi s-a dus piciorul în colbul drumului până la gleznă. Numai acolo am auzit vorbe vechi, sunând ca monedele turcești, vorbe pe care le știau cronicarii, iar noi le cam uităm. Numai acolo am băut un vin negru, adânc ca nopțile de vară, un vin mut ca pelinul și bubuitor ca tunetul din senin. Până azi prin acele părți plugurile când intră mai adânc, ce credeți că scot? Cenușă. Iar tot ce crește lângă cenușă are un gust aparte. Un gust aparte are și poezia lui Pavel Boțu. Pentru că rădăcinile ei nu s-au oprit la stratul de cenușă. Au dibuit mai adânc, au căutat și caută izvoarele. Sub lumina soarelui. Cele mai bune dintre versurile sale se deschid spre lume ca niște porți vechi, se deschid încet, cu un fel de ceremonial al lor, sunând din bălămăli, făgăduind ceva, dar și tăinuindu-l, pe măsură ce se deschid, pe măsură ce lumea le vede, le dă bună ziua și intră, lemnul porților, parcă pe nevăzute, scoate pe ici-colo câte un mugure, câte o frunză, câte o floare. Până ce face un freamăt verde.” (Liviu Damian)

Numele meu este Maisie.
Scriu povești cu eroi și aventuri. Prin urmare, știam că tata nu e un erou. Dar apoi ne-am prăbușit cu avionul în Antarctica. E frig de crapă pietrele. O focă-leopard vrea să mă mănânce. Și nu vine nimeni să ne salveze! 
Tata are un secret, unul imposibil de crezut, unul pe care l-a ținut ascuns de mine toată viața mea. O să aflu despre ce e vorba! 
Asta dacă nu mă prăpădesc mai întâi în Antarctica.

Secolul al XIX-lea este socotit din 1821 până în 1918, fiind epoca în care națiunea română s-a coagulat și a ajuns la conștiință deplină de sine, afirmându-și prima oară în istorie statalitatea unificată, modernă și, totodată, deplină, independența de stat, opțiunea pentru organizarea monarhică și capacitatea de a genera o prosperitate relativă și o cultură națională de înalt nivel. Acest secol este considerat al Națiunii Române, neegalat nici de secolul care a urmat, nici de cele dinainte. A fost marcat, printre altele, de unii dintre cei mai străluciți oameni politici români (Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Brătianu ș.a.), de cea mai longevivă domnie – a lui Carol I (1866 – 1914) – și de cei mai mari autori ai literaturii române (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici ș.a.). Tot în secolul al XIX-lea s-au afirmat în viața publică femei fără a căror participare la evenimentele cruciale ale timpului este greu de crezut că s-ar fi realizat (Ana Ipătescu în Bucureștii anului 1848, Ecaterina Conachi, căsătorită Vogoride, în 1858, Elena Cuza, în perioada de după Unirea Principatelor ș.a.). Femeile din rândul familiilor boierești au fost în acele timpuri, la rândul lor, un factor activ de racordare la Europa occidentală, imprimând educației copiilor un nou spirit. Aceasta s-a făcut prin importul de mode vestimentare și comportamentale, dar și idei și valori culturale, contribuind decisiv la turnura civilizațională românească în decurs de numai câteva decenii.

Nimeni nu știa că sunt împreună. Acum, unul dintre ei este mort.

ÎN URMĂ CU 56 DE ZILE Ciara și Oliver se cunosc la o coadă la supermarket în Dublin, exact în momentul în care COVID-19 începe să se extindă în Irlanda. O scânteie. O șansă. O distragere de la tot ceea ce încearcă amândoi să lase în urmă.

ÎN URMĂ CU 35 DE ZILE Când carantina bate la ușă, Oliver sugerează să se mute împreună. Pentru Ciara, pare o oportunitate rară de a lăsa o relație să înflorească în totală intimitate. Pentru Oliver, este modalitatea perfectă de a-și păstra trecutul – și adevărata natură – ascunse.

ÎN PREZENT Polițiștii pătrund cu forța în apartamentul lui Oliver și găsesc înăuntru un cadavru în descompunere. Pe măsură ce descâlcesc ițele unei relații construite pe secrete și jumătăți de adevăr, aceștia se confruntă cu întrebarea supremă: carantina a dat naștere unei povești de dragoste… sau crimei perfecte?

„Howard își structurează romanul ca pe un fel de numărătoare inversă ingenioasă, oferind treptat dezvăluiri despre fiecare dintre personaje, până la finalul cutremurător, pe care l-aș putea numi tarantinesc dacă nu ar fi atât de intim.” CrimeReads

„Fiecare nouă răsturnare de situație, administrată cu precizie chirurgicală, te va ține cu sufletul la gură, făcându-te nostalgic după vremurile în care COVID-19 era cea mai mare amenințare.” Kirkus Reviews

„Criminal de bun!” The New York Times

„Actual, surprinzător, plin de viață din punct de vedere emoțional; este tot ce poate fi mai bun în literatura de suspans.” Washington Post

„56 de zile este un roman terifiant, scris de o autoare care a devenit cu siguranță o voce remarcabilă în literatura crime. Nu o să mai poți lăsa cartea din mână.” KARIN SLAUGHTER, autoarea bestsellerului Frânturi din ea

„Catherine Ryan Howard duce literatura crime la un nou nivel.” SAM BLAKE, autoarea bestsellerului Little Bones

„56 de zile este alegerea sigură pentru iubitorii de thrillere care tânjesc după fire narative pline de suspans. Catherine Ryan Howard este o maestră a genului!” Fresh Fiction

„Întunecat și strălucitor, amuzant, sinistru și extrem de inteligent. Am citit 56 de zile cu sufletul la gură până la ultimele pagini hipnotizante. Catherine Ryan Howard este incredibil de talentată.” CHRIS WHITAKER, autorul bestsellerului Începem cu sfârșitul

„O lectură captivantă! Pe măsură ce legătura dintre idila aparent simplă, și totuși complexă, a cuplului și crimă devine tot mai clară prin poveștile de fundal dozate cu grijă, cititorii se vor trezi ținându‑le pumnii acestor personaje imperfecte. Howard continuă să impresioneze.” Publishers Weekly

CEI PATRU PRINȚI DIN LUMATHYST AU NEVOIE DE O PERECHE, IAR TOATE FETELE ÎŞI DORESC O ŞANSĂ… MAI PUȚIN EA.

Amenințat de invadatori, regatul Lumathyst este în pragul haosului și nimeni nu îl poate opri. Dacă cei patru prinți-zei nemuritori nu își găsesc perechea sortită – pentru a proteja tronul –, Lumathyst se va prăbuși.

Cinci femei au încercat. Și au eșuat. Iar în această seară, în orașul regal, prinții trebuie să își găsească Aleasa și să spere că ea va supraviețui transformării care o va face nemuritoare.

Doar că Rylee Gray n-ar fi trebuit să fie aici. S-a strecurat înăuntru din propriile motive ascunse – iar acum, ei pretind că și-au găsit perechea perfectă. Pe ea. Desigur, prinții n-au nicio idee că tânăra ascunde un secret suficient de cumplit cât să-i condamne pe toți.

Cei patru prinți nu au de ales. Vor folosi fiecare abilitate delicios de păcătoasă pe care o posedă pentru a o face pe Rylee să se îndrăgostească de toți… sau vor privi cum regatul lor se prăbușește.

„Primul volum somptuos al seriei Lista Proscrișilor, semnată de Presley, îmbină o poveste romantică delicios de picantă cu o bază fantasy surprinzător de solidă. […] Este genul de carte care face ravagii pe BookTok.” Publishers Weekly

„Presley oferă o poveste intensă, distractivă, senzuală și mistică în Lista Proscrișilor. Mi-a plăcut construcția lumii și faptul că am ajuns să cunosc toate personajele, precum și modul în care puterile lor le influențează personalitățile (sau invers).” Cantina Books Club

„O femeie asaltată de patru prinți fermecători, înzestrați cu puteri magice, se bucură de toți în acest fantasy romantic dezlănțuit și plină de energie.” Kirkus Reviews

„Pe lângă faptul că Lista Proscrișilor este scrisă într-un mod pe care îl pot compara doar cu fluxul uniform al apei peste stânci ascuțite, cartea este, de asemenea, incredibil de captivantă, emoționantă și inteligentă.” Nerd Daily

O istorie a modului în care triburile nomade ale stepelor, conduse de importanți lideri precum Attila, Genghis-han ori Timur Lenk,  și-au pus amprenta asupra civilizației, în materie de tehnologie, religie, cultură și artă a războiului.

Prefață de Ovidiu Pecican

Nomazii barbari ai stepelor eurasiatice au jucat un rol decisiv în evoluția omenirii, dar realizările lor au trecut, în mare parte, neobservate.

Acești oameni aprigi au clădit imperii de lungă durată, au facilitat primul comerț global pe Drumul Mătăsii și au răspândit religii, tehnologii, cunoștințe și diferite bunuri, aducând prosperitate în viața locuitorilor din Europa, China și Orientul Mijlociu. Hunii, mongolii, turcii și sciții, proveniți dintr-o singură regiune, și-au lăsat amprenta asupra lumii moderne și au dat unii dintre cei mai mari și mai carismatici conducători, precum Attila Hunul, Genghis-han și Timur Lenk.

În noul său volum, bogat în detalii captivante, profesorul Kenneth W. Harl descrie viața și obiceiurile acestor civilizații adesea uitate, de la originile lor până la începutul epocii moderne, dar și modul în care s-au impus pe câmpul de luptă.

„De la Attila Hunul la Genghis-han, o cronică fascinantă despre maniera în care liderii militari nomazi au influențat tehnologia, religia și cultura.” - The Guardian

„Reunind imperiile stepelor cu orașele caravanelor de pe Drumul Mătăsii și din China imperială, relatarea enciclopedică a lui Kenneth W. Harl acoperă două milenii de istorie eurasiatică.” - MARTYN RADY, autorul cărții Habsburgii. Ambiția de a stăpâni lumea

„În această cronică accesibilă și cuprinzătoare, Harl documentează impactul decisiv al popoarelor nomade din stepele eurasiatice asupra formării și dezvoltării civilizației moderne din Europa, Orientul Mijlociu și Asia.” - Publishers Weekly 

„Harl demonstrează că o civilizație nu este construită doar din ziduri de cărămidă și din edificii de marmură, ci și corturi de pânză și valtrapuri de pâslă.”  - Profesorul LLOYD LLEWELLYN-JONES, Cardiff University, autorul cărții Persians: The Age of the Great Kings

„Nu există nicio îndoială privind amploarea și profunzimea cunoștințelor lui Harl despre istoria stepei.”  - The Spectator

Jurnalul politic al liderului Internaționalei Comuniste, bulgarul Gheorghi Dimitrov, unul dintre colaboratorii lui Stalin. Referiri la Germania nazistă, Uniunea Sovietică, Al Doilea Război Mondial, sovietizarea Europei de Est, inclusiv România.

Prefață de Cosmin Popa

Text îngrijit, note și cuvânt-înainte: Ivo Banac

Politicianul bulgar Gheorghi Dimitrov – supranumit „leul antifascist” – a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării comuniste internaționale și membru de încredere în cercul de apropiați al lui Stalin. Acuzat de naziști că a incendiat Reichstagul în 1933, el s-a apărat cu succes în procesul de la Leipzig și a devenit, astfel,  un simbol al rezistenței în fața nazismului.

În 1935, a fost numit secretar general al Internaționalei Comuniste (Comintern), funcție pe care a deținut-o până la dizolvarea organizației, în 1943. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Dimitrov s-a întors în Bulgaria și a devenit cel dintâi premier comunist al țării.

În perioada cuprinsă între 1933 și moartea sa, survenită în 1949, Dimitrov a ținut un jurnal în care și-a descris cariera tumultuoasă și a dezvăluit numeroase amănunte despre funcționarea internă a organizațiilor comuniste internaționale, despre opiniile și acțiunile conducerii sovietice, precum și despre rolul Uniunii Sovietice în conturarea Europei de Est postbelice, inclusiv prin activitățile unor activiști cum a fost Ana Pauker în România.

Acest valoros document istoric, îngrijit și prefațat de renumitul istoric Ivo Banac și beneficiind de un studiu introductiv local semnat de istoricul Cosmin Popa, este acum disponibil pentru prima dată în limba română.

O sursă esențială de informații referitoare la comunismul internațional, Stalin și politica sovietică, precum și la originile Războiului Rece. 

„Jurnalul lui Dimitrov prezintă însemnările și reflecțiile celui mai cunoscut reprezentant al Internaționalei Comuniste, aflat în perioada sa de glorie.” - TONY JUDT, New York University

„Cartea oferă perspective noi și interesante asupra intențiilor lui Stalin și a politicii sale externe în anii ’30 și ’40.” - ORLANDO FIGES, London University

„Lucrarea este o sursă unică de informații valoroase despre evenimentele din timpul lui Stalin, conținând inclusiv comentariile și opiniile pe care le exprima în cadrul adunărilor neoficiale cu cei din anturajul său, din care a făcut parte și Dimitrov. Editat cu pricepere de profesorul Ivo Banac, jurnalul va fi de interes pentru toți istoricii perioadei staliniste.” - ROBERT C. TUCKER, Princeton University

ÎN LUMEA NOASTRĂ BRUTALĂ NU EXISTĂ ADEVĂR.

Minciunile se revarsă până când devin realitate.

Dar eu sunt hotărâtă să descopăr ce s-a întâmplat cu familia mea.

Există însă o problemă.

Monstrul meu, Kiril.

Noi doi nu mai suntem aceiași.

A devenit dificil să mai avem încredere unul în celălalt.

Totuși, este de-a dreptul imposibil să punem distanță între noi.

Este nebunesc, haotic și greșit, dar așa suntem croiți.

Și s-ar putea să plătim pentru asta cu sânge.

„Cel de-al doilea volum al acestei serii captivante pătrunde mai adânc în întuneric, amplifică tensiunea emoțională și conturează o relație tot mai intimă între monstru și obsesia sa.”  Kay Daniels Romance

„Finalul este devastator: răsturnări de situație peste răsturnări de situație, toate culminând cu o inimă frântă. Aproape că m-a distrus!”  The Abstract Books Blog

„Această carte m-a făcut să trec prin toate emoțiile posibile. Vulnerabilitatea Sașei, încăpățânarea ei, durerea ei – totul a fost brutal de real. Iar Kiril? Frustrant de misterios, și totuși e imposibil să nu-l iubești. Pasiunea dintre ei produce haos și nebunie, exact așa cum trebuie.”  Trilogy of Romance

„Finalul deschis m-a luat prin surprindere și abia aștept să descopăr cum se vor lega toate lucrurile mai departe!”  I Like Books Best

Exerciții de gramatică pentru clasa a IV-a. Scriem corect! îi invită pe elevi să facă un pas înainte în înțelegerea limbii române. Această lucrare încheie seria celor trei caiete dedicate formării treptate a competențelor de exprimare corectă în limba română. 

Achizițiile din anii anteriori, precum și altele noi sunt consolidate prin exerciții variate, aplicații integrate și sarcini care cer analiză, alegere și formulare proprie de răspunsuri. 

Activitățile sunt concepute pentru a fixa regulile gramaticale prin utilizare practică, pentru a dezvolta atenția la detaliu și pentru a consolida exprimarea clară și coerentă. 

Structurat echilibrat și accesibil, caietul de lucru poate fi folosit atât în activitatea de la clasă, cât și în studiul individual, oferind elevilor un sprijin sigur în pregătirea lor și în formarea unor deprinderi stabile de comunicare orală și scrisă.

Ilustrații de Daniela Kunkel

Ți-ai dorit vreodată ceva foarte, foarte mult? Atât de mult, încât să visezi zi și noapte la acel lucru? Cu toții avem o dorință arzătoare. Și ar fi absolut minunat dacă s-ar putea îndeplini pur și simplu!

Edda își dorește din tot sufletul un ponei și o „cea mai bună prietenă REALĂ”. Într-o zi, află de la doamna Schmittke de la librărie despre schimbul de dorințe: cu cât îndeplinești mai multe dorințe pentru ceilalți, cu atât îți cresc șansele să ți se îndeplinească și ție dorința cea mare. Perfect! Edda are acum un plan: o să-și înființeze propriul birou al dorințelor!

Pune, în restaurantul părinților ei, o cutie în care oricine poate lăsa o dorință, pentru a-i fi îndeplinită. De acum înainte, scopul ei este să îndeplinească năzuințele celorlalți!

Ilustrații de Clément Lefèvre

Poftiți în vagoane, pornim într-o aventură feerică, în care trenurile nu se opresc niciodată, balenele zboară și visele prind viață!
În această poveste plină de vrajă, îl veți însoți pe Edgar în cursa lui palpitantă și vă veți minuna, de la o gară la alta, de câte și mai câte poate să facă imaginația. 

Edgar se află într-o gară unde totul pare adormit. Când trenul său trece pe lângă el fără să se oprească, începe o aventură fantastică, Edgar pornind pe urmele trenului și trecând prin mai multe stații ciudate și uimitoare. Pe drum folosește diferite mijloace de transport – bicicletă, mașină, autobuz, balon cu aer cald, dar și altele, de domeniul fantasticului – transformând călătoria într-o cursă fermecată prin spațiu și timp.

Te pregătești pentru examenul de Bacalaureat la Istorie și vrei să obții nota 10 fără a învăța mecanic? Istoria explicată. Bacalaureat de nota 10 nu este doar un simplu rezumat al materiei, ci un ghid complet care transformă informația brută în logică istorică. Structurat clar și concis, volumul elimină balastul informațional și se concentrează pe esențial: conceptele-cheie, relațiile cauză–efect și tehnicile corecte de redactare a eseurilor. Vei găsi aici sinteze eficiente, explicații pentru termenii dificili și modele de rezolvare explicate pas cu pas. Este instrumentul ideal pentru a înțelege materia rapid și pentru a scăpa de capcanele subiectelor de examen.

Transformă istoria într-o poveste logică și asigură-ți succesul la bacalaureat!

„Căutarea adevărului matematic, oricât de abstractă ar fi, reprezintă în ultimă instanță efortul unor oameni în carne și oase. Prin această carte adresată publicului larg, Ian Stewart face ca matematica să devină accesibilă prezentându-ne viețile marilor ei figuri. Citind-o, ajungi să-i admiri pe cei care au făurit matematica de-a lungul secolelor.“ — SEAN CARROLL

Fără a scrie o istorie academică a matematicii, folosind puține elemente tehnice, dar semnificative și accesibile, Ian Stewart ne dă o imagine de ansamblu a celei mai abstracte științe. Douăzeci și cinci de figuri remarcabile – de la Arhimede la William Thurston – ilustrează evoluția matematicii. Multe dintre biografiile lor sunt dramatice, tragice ori pitorești: Cardano e un aventurier, Euler lucrează cu și mai mare dedicație după ce orbește, Galois moare în duel după ce pune bazele teoriei grupurilor, Cantor și Gödel înnebunesc, Emmy Noether se luptă cu prejudecata după care doar bărbații pot face matematică la nivel înalt. Cazul cel mai spectaculos este, probabil, cel al lui Srinivasa Ramanujan: fără studii înalte, ducând o viață mizerabilă în India, ajunge să descopere intuitiv formule care îi uimesc și azi pe matematicieni. Conferind dimensiune umană unui domeniu aparent arid, impersonal, Ian Stewart reușește să trezească în cititor fascinația pentru matematică.

„Majoritatea minților matematice nu avansează pas cu pas logic; doar demonstrațiile clare ale rezultatelor lor fac asta. De obicei, primul pas este să ai ideea corectă, adesea gândind vag despre problemele structurale, ceea ce duce la o perspectivă strategică; pasul următor e să găsești tacticile pentru a o pune în aplicare; ultimul pas e să rescrii totul în termeni formali, ca să prezinți o poveste logică și clară (înde­părtarea schelelor, cum spunea Gauss).“ — IAN STEWART

IAN STEWART (n. 1945), membru al Societăţii Regale din Marea Britanie, profesor la Universitatea din Warwick şi autor a peste 170 de articole de cercetare, este unul dintre matematicienii care s-au adresat constant publicului larg, fiind răsplătit cu Medalia Faraday şi cu Medalia de Aur a Institutului de Matematică pentru cele peste douăzeci de cărţi de popularizare a ştiinţei. Dintre lucrările lui Ian Stewart, la Editura Humanitas au apărut Numerele naturii, De ce frumuseţea este adevărul, Îmblânzirea infinitului, Dă oare Dumnezeu cu zarul?

În primăvara lui 1945, șase milioane de franci elvețieni erau transferate, discret, într-un cont deschis la Berna pe numele diplomatului Alexandru Cretzianu. Fond destinat exilului sau plată personală? Controversata operațiune financiară a declanșat un îndelungat litigiu în perioada timpurie a Războiului Rece.

Pe baza unor documente de arhivă inedite, lucrarea Banii exilului. Procesul Cretzianu în Elveția reconstruiește istoria unui dosar care s-a desfășurat timp de peste un deceniu în fața instanțelor din Berna, Zürich și Lausanne. Cartea urmărește acțiunile intentate în justiție de statul român – mai întâi, Regatul României, apoi Republica Populară Română – fostului diplomat, devenit simbol al exilului românesc, într-un context dominat de presiuni diplomatice, rivalități personale și strategii judiciare sofisticate.

Dincolo de chestiunea financiară, volumul constituie un studiu de caz despre continuitatea juridică a actelor de guvernământ, despre limitele competenței instanțelor elvețiene în fața dreptului public român și despre fragilitatea solidarității politice în exil. Procesul Cretzianu devine astfel „radiografia” unei epoci marcate de transformările provocate de schimbarea regimului politic, cu destine frânte și alegeri care au produs efecte la mulți ani după pronunțarea verdictului.

De câțiva ani, Marzio Montecristo deschisese în centrul orașului Cagliari o librărie specializată în romane polițiste: Les Chats Noirs, al cărei nume omagia cele două pisici negre – Miss Marple și Poirot –, care își găsiseră culcuș acolo. Librăria avea și un club de lectură, „Detectivii de marți”, alcătuit din cititori experți în literatura polițistă.

La clubul acesta sosește detectiva Angela Dimase, pentru a solicita colaborarea la o anchetă care-i răpește somnul, urmărind să descopere identitatea „asasinului cu clepsidră”. Vor reuși oare „detectivii de marți” să-i dea de cap acestui caz, pe cât de încurcat, pe atât de șocant, și să ajute astfel poliția să-l oprească pe nemilosul ucigaș?

Pulixi semnează un roman polițist plin de suspans și ironie, care vorbește, în primul rând, despre cărți și aduce un omagiu clasicilor genului mystery, făcându-i pe cititori părtași la poveste. 

„Am încercat să scriu un roman plăcut și agreabil, de parcurs în câteva ore, cu niște detectivi amatori, dar cititori pasionați, care să smulgă și zâmbete, pe lângă fiorii de rigoare, omagiindu-i pe Georges Simenon, Agatha Christie, Michael Connelly, Edgar Allan Poe, Sir Arthur Conan Doyle și pe mulți alți autori de romane mystery. Cred că este cartea ideală [...] ca să întâmpinați cu mai multă relaxare și seninătate acest nou an sau ca s-o luați drept companion de călătorie într-o vacanță ori într-un weekend.” Piergiorgio Pulixi (Interviu realizat de Stefania Bergo)

Alexandre Dumas plasează acțiunea  romanului Regina Margot într-o Franță sfâșiată de intrigi politice și conflicte religioase, unde alianțele se schimbă peste noapte, iar iubirea poate fi o sentință la moarte. Căsătoria dintre Margareta de Valois și Henric de Navarra, menită să aducă pace între catolici și hughenoți, devine scena unui joc periculos al puterii, dominat de ambiție, trădare și violență.

Cu talentul său inconfundabil de povestitor, Dumas îmbină istoria și ficțiunea într-un roman plin de pasiune, comploturi și personaje memorabile.

Regina Margot, inteligentă, curajoasă și prinsă între loialitatea față de familie și propriile sentimente, devine martora și, uneori, actrița unor evenimente care vor schimba destinul Franței. Regina Margot este o frescă spectaculoasă a Renașterii franceze și o poveste captivantă despre dragoste, onoare și supraviețuire într-o lume guvernată de sânge și intrigi.

„Alexandre Dumas a făcut istoria accesibilă tuturor și a transformat-o într-o aventură pasionantă.” ANATOLE FRANCE 

„La Dumas, istoria nu este un decor, ci un personaj viu, plin de pasiuni, violență și strălucire.” THÉOPHILE GAUTIER

Doamna Trompă vrea câteva minute de răgaz. Singură. Baia e pregătită, fierbinte și cu multă spumă. Alături, o ceașcă de ceai, pâine prăjită și gem. Cine poate rezista unui asemenea răsfăț?
Cei trei copii ai familiei Trompă sigur nu.

Deși pare o poveste simplă, spusă pe un ton relaxat și învăluită în mult umor, „Cinci minute de răgaz” (Five Minutes Peace) abordează un subiect important: cum îi facem pe copii să înțeleagă faptul că părinții au dreptul să fie obosiți, să-și piardă răbdarea, să nu aibă chef de joacă sau să stea uneori singuri cu propriile gânduri? Cu alte cuvinte, un părinte are voie să NU fie perfect, iar asta nu înseamnă că nu este un părinte bun.

Nu vrea să-l rănească, ci doar să-l pedepsească.

Fiind singura femeie dintre proprietarii Clubului Salacious Players, Maggie Anderson crede că viața ei e deja destul de complicată. Dar, pe măsură ce clubul continuă să crească, se simte tot mai mult lăsată pe dinafară, ea fiind singura care nu are vreun kink. Sau cel puțin așa crede...

Când completează un test despre kink-uri în noua aplicație a clubului și află că este o Dominatoare, își dă seama că nu este chiar atât de... plictisitoare în pat pe cât credea. De fapt, seamănă cu colegul ei, Emerson Grant, mai mult decât și-ar fi imaginat.

Există totuși o problemă: nu știe cum să fie dominatoare. Sau, mai bine zis, nu știa, până când aplicația a pus-o în legătură cu cineva dispus să învețe alături de ea. Cineva tânăr, încăpățânat și extrem de atrăgător. Și, peste toate, este fiul lui Emerson.

Beau Grant este un adevărat neastâmpărat, iar Maggie detestă asta la el... dacă nu i-ar plăcea atât de mult să-l pedepsească. Cu toate astea, începe să vadă că, dincolo de atitudinea lui, Beau este greșit înțeles, altruist și are nevoie de îndrumare. Dar, dacă ceea ce caută este îndurare, va trebui mai întâi să o merite.

În sfârșit, Maggie Anderson știe ce își dorește și este pregătită să obțină acel lucru. Până la ultima implorare, pentru că regulile ei sunt destul de clare.

???? Nu flirta cu alte femei în fața dominatoarei tale.

???? Dacă n-o iei în serios, vei fi pedepsit.

???? Joacă-te cu focul și o să afli singur ce înseamnă să te arzi.

???? Nu ispășindu-ți pedeapsa o să-ți speli păcatele, ci cerându-ți iertare.

???? Nu fi obraznic cu partenerul tău dominator dacă vrei să ai parte de răsplată.

Lucrare publicată cu sprijinul Radio România – GAUDEAMUS, din fondul Premiului de Excelență acordat Editurii Vremea de Gaudeamus 2024.

„Ca toate marile orașe din lume, București adăpostește nenumărate comori. Unele, strălucitoare și falnice, își impun prezența la prima privire, declamându‑și rolul de simboluri ale orașului. Altele, discrete și pline de farmec, se lasă descoperite cu greu, ascunse în colțuri puțin frecventate, învăluite într‑o atmosferă senină, păstrându‑se parcă pentru adevărații iubitori ai cetății, pentru cei hotărâți să‑i descopere tainele.

Ca și prima carte despre comorile Bucureștiului, și aceasta își va duce cititorul într‑o călătorie printre comori ascunse și comori etalate. (...) Pentru a face lectura mai plăcută, la sfârșitul cărții cititorii pot găsi un mic dicționar de termeni de arhitectură.” – Silvia Colfescu

„O carte tandră și fermecătoare, în paginile căreia Silvia Colfescu a adunat cele mai spectaculoase podoabe ale Bucureștiului, aflate în văzul lumii, în vitrină, dar de puțini băgate în seamă. Proiectul Vânătoare de comori prin București ne deschide un seif plin de diamante, de karate, culori, clarități și mărimi diferite, detalii mărunte sau impozante care înfrumusețează vechiul și noul București. Pagină după pagină, cu imagini și cuvinte ademenitoare, dar încărcate de informație precisă, ne dezvăluie un oraș pe cât de frumos, pe atât de ignorat.” - Antoaneta Dohotariu, jurnalist B365

Cartea lui Georges-Henri Soutou se citeşte ca un thriller geopolitic. Autorul foloseşte material de arhivă, presa globală, cronologia fiecărui moment diplomatic important (cum ar fi summitul NATO de la Bucureşti în 2008), dar şi analizele serviciilor secrete sau declaraţiile actorilor politici implicaţi în gestionarea relaţiei occidentalilor cu Federaţia Rusă, inventariind oportunităţile ratate, contratimpii nefericiţi, percepţiile deformate de propagandă şi anatomia puterii de la Kremlin (unde FSB, bunăoară, contează mult mai mult în politica externă decât însuşi Ministerul de Externe). Şi o face sine ira et studio, demonstrând judicioasa răbdare a unui observator matur, care nu creditează automat aparenţele, dar nici nu alimentează teze conspiraţioniste. Adesea, firul expozitiv al cărţii intră pe terenul interpretărilor de profunzime şi insistă asupra profeţiilor autorealizate, ca urmare a unor temeri iraţionale şi a persistenţei unor reprezentări pe cât de „canonice”, pe atât de anacronice, întrucât sunt incapabile să ţină pasul cu o suită accelerată şi difuză de mutaţii neprevăzute. Teodor Baconschi