Cărți

Începerea unei întâlniri, a unei lecții sau a unei sesiuni de grup poate fi un moment de emoție, dar și de tensiune. Persoanele implicate pot veni cu așteptări diferite, emoții și, uneori, o doză de reticență. Cum transformăm aceste momente inițiale în oportunități de conectare și bună dispoziție?
Răspunsul este simplu: cu ajutorul activităților de „spart gheața”, de tip icebreakers!

Volumul conține cele patru Evanghelii canonice, în traducere inedită, cu prezentări menite să clarifice aspectele de ordin literar, istoric și teologic. Noutatea, față de edițiile precedente, o reprezintă setul de ilustrații ale marelui grafician francez Gustave Doré (1832‐1883). În 1866, acesta a realizat nu mai puțin de 241 lucrări grafice pentru Marea Biblie de la Tours. În prezentul volum am preluat cele 63 planșe care ilustrează Evangheliile.

Versiunea de față constituie un omagiu implicit predecesorilor care au trudit pentru transpunerea, cât mai fidelă, a Cuvântului Domnului în limba română. - Cristian Bădiliță

Antologie întocmită de Andrea Kirk Assaf și Kelly Anne Leahy

„Nimeni nu va reuși vreodată să fie original dacă va căuta cu tot dinadinsul originalitatea; în schimb, dacă încerci pur și simplu să rostești adevărul (fără să te preocupe în mod special de câte ori a fost rostit înainte), atunci, de nouă ori din zece, vei fi original fără să-ți dai seama.“ — C.S. LEWIS

„C.S. Lewis este apologetul ideal pentru cei pe jumătate convinși, pentru cei de bună-credință care ar dori să fie creștini, dar care constată că intelectul le stă în cale. — ANTHONY BURGESS

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatură engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge. A fost un vorbitor de excepţie, fiind îndrăgit de studenţii săi, asupra cărora a exercitat o influenţă profundă şi durabilă. A scris peste treizeci de cărţi, adresate publicului larg. Operele sale, traduse în peste treizeci de limbi, vândute în milioane de exemplare – unele dintre ele (Chronicles of Narnia, bunăoară) popularizate pe scenă, la televiziune, radio sau cinema –, continuă să atragă, an de an, mii şi mii de noi cititori.

Nu atinge sabia.

Nu întoarce cheia.

Nu deschide poarta.

În ținutul deșertului neiertător, nu există multe lucruri pe care o fată să nu le facă pentru un pahar cu apă.

Saeris Fane, în vârstă de 24 de ani, se pricepe de minune să păstreze un secret. Nimeni nu știe că are puteri atât de ciudate sau că, de când se știe, fură din rezervoarele Reginei Nemuritoare.

Dar un secret e ca un nod. Mai devreme sau mai târziu, se va dezlega.

Când Saeris ajunge față în față cu Moartea însăși, redeschide din greșeală o poartă între tărâmuri și e transportată într-un ținut de gheață și zăpadă. Așa-numitele Fae au fost întotdeauna un subiect de mit, de legendă, de coșmaruri… dar se pare că ele sunt reale, iar Saeris a aterizat în mijlocul unui conflict de secole care ar putea să o ucidă.

Prima din neamul ei care pășește pe munții înghețați ai Yveliei de peste o mie de ani, Saeris se leagă din greșeală de Kingfisher, un războinic Fae chipeș, care are propriile secrete și planuri nefaste. El se va folosi de magia ei de alchimist pentru a-și proteja poporul, indiferent de prețul pe care îl va plăti el… sau ea.

Moartea are un nume. Kingfisher de la Poarta Ajun. Trecutul lui e întunecat. Atitudinea lui e arogantă. Dar el e singura cale prin care Saeris va ajunge acasă.

„Un romantasy enemies-to-lovers care a cucerit deja milioane de cititori și care s-a transformat într-un fenomen literar global.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Ironie, parodie, nostalgie… într-un roman despre urmele lui Gustave Flaubert într-o lume uitucă. O scriitură puternică, adesea plină de umor și o carte care te hipnotizează.

Geoffrey Braithwaite, specialist în Flaubert, merge la Rouen, unde se află muzeul dedicat scriitorului, iar aventura lui ia dimensiuni fascinante. Distanța dintre artă și viață se modifică în fiecare clipă; depinde doar de cum privești lucrurile, desigur.

„Papagalul lui Flaubert este un divertisment literar de înalt nivel, un splendid hibrid romanesc, în parte biografie, în parte ficțiune, în parte critică literară.“ The New York Times

„Un roman deopotrivă ludic și melancolic. O reflecție emoționantă asupra modului în care ne construim poveștile – despre ceilalți și despre noi înșine.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Pisicile străzii, Maruru și Hachi, sunt duse într-un adăpost de Yasuo, răpitorul de pisici. Maruru, care fusese înainte pisică de casă, se obișnuiește imediat cu oamenii, însă Hachi, care și-a trăit viața pe stradă, e precaut în preajma lor. Totuși, odată cu reuniunea cu Sabi, prietena lor de pe stradă, se anunță o perioadă de liniște și pace… sau cel puțin așa credeau. Într-o zi, se aud mieunaturile lui Hachi, care e luat pe sus de Yasuo. Pentru pisici începe o viață nouă, total neașteptată!

O poveste emoționantă despre pisici care se străduiesc să supraviețuiască  și despre oamenii din jurul lor.

Mașinile gânditoare au fost înfrânte, însă lupta pentru viitorul umanității continuă.

Gilbertus Albans a fondat Școala Mentaților, un loc în care oamenii pot învăța tehnicile eficiente de gândire ale mașinilor. Însă Gilbertus pășește pe o linie fragilă între propriile convingeri și compromisurile necesare pentru a supraviețui fanaticilor butlerieni, conduși de Manford Torondo și de Anari Idaho. Cucernica Maică Raquella încearcă să reconstruiască Comunitatea Surorilor pe Wallach IX, alături de cea mai talentată și ambițioasă elevă a sa, Valya Harkonnen, care are și un alt scop: să se răzbune pe legendarul erou Vorian Atreides, pe care îl consideră vinovat de decăderea familiei sale.

Între timp, Josef Venport poartă propriul său război împotriva butlerienilor. Flota Spațială VenHold controlează aproape tot comerțul, datorită Navigatorilor mutanți superiori creați de Venport, iar acesta impune un embargo nemilos asupra oricărei planete care acceptă jurământul anti-tehnologie al lui Manford Torondo, sperând să le înfometeze până la supunere. Însă fanaticii rareori se predau cu ușurință…

Mentații, Navigatorii și Comunitatea Surorilor se străduiesc cu toții să îmbunătățească rasa umană, dar fiecare grup știe că, pe măsură ce fanatismul butlerian devine tot mai puternic, miza luptei va fi alegerea viitorului drum al omenirii: civilizația sau prăbușirea într-o eră întunecată fără sfârșit.

„Brian Herbert și Kevin J. Anderson coboară din nou către originile universului Dune, explorând conflictele care l-au modelat. Cele trei romane din ȘCOLILE DUNEI se integrează perfect în marele puzzle Dune.“

MARIAN COMAN

Bestseller internațional răsplătit cu premiul Polarartifice

Conducătoarea unei dinastii norvegiene bogate este găsită fără suflare, iar memoriile ei nepublicate despre trauma din trecutul familiei dispar în chip misterios. Manuscrisul spune povestea unui dezastru naval din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care și-au pierdut viața soțul său și sute de alte persoane.

Nepoata ei pornește într-o călătorie pe urmele volumului nepublicat. Alături de un agent secret căzut în dizgrație mânat de propriile sale motivații, ea descinde în trecutul labirintic al familiei, care înseamnă o poveste întunecată și dramatică despre secrete, trădări și iubire condamnată.

Adevărul năucitor, pierdut vreme de 75 de ani, zace în epava aflată la 300 de metri în adâncuri.

Un thriller literar și o saga de familie tulburătoare, în stilul Donnei Tartt, Joël Dicker și Carlos Ruiz Záfon, o dramă plină de culoare despre putere și moștenire.

„O frescă familială și geopolitică, undeva la mijloc între saga Millenium și serialul Succesiunea.” - Le Point

„Se iau o avere uriașă, un secret de familie devastator, uneltiri machiavelice și un conflict între personaje cu o voință puternică. Se adaugă moștenitori ilegitimi, forțele speciale norvegiene și o doză de roman de dragoste. Rezultatul: un roman de suspans bogat, căruia nu-i poate rezista nici cel mai critic cititor.” - VG

Această cărticică îi invită pe cei mici să exploreze o varietate de activități distractive.

Copiii pot colora 11 imagini și au la dispoziție 14 abțibilduri colorate, pe care trebuie să le lipească în spațiile potrivite.

Colecția Rebus este dedicată pasionaților și cunoscătorilor de cuvinte încrucișate, oferindu-le celor care iubesc acest gen toate cele 12 numere ale revistei Rebus publicate în anul 2025.

 Revista Rebus este o publicație de cultură rebusistă, fondată în 1931 de către N. Gh. Popescu-Rebus.

Deși apărută într-o parte a lumii în care se iviseră deja primele mari civilizații, lumea greacă avea să dea formă istoriei și să ne învețe „rostul minții noastre“. În paginile acestei lucrări remarcabile, devenită o introducere clasică în cultura elină, H.D.F. Kitto descrie și explică miracolul grec fără să îl epuizeze, cu un spirit ascuțit și un stil viguros, transformând cronica trecutului într-o experiență intelectuală vie.

Inima acestei lumi fascinante a fost polisul – nu doar o formă de organizare statală, ci o comunitate vie, o familie extinsă, mediu în care omul își putea dezvolta pe deplin facultățile fizice și intelectuale. Aici s-a cristalizat idealul de areté, căutarea neobosită a excelenței umane sub toate formele ei, de la forța și agilitatea atletului la profunzimea filozofului și elocința cetățeanului.

Această carte nu este un manual sec de istorie, ci povestea unui popor care a conciliat bucuria pătimașă de a trăi cu logica și rațiunea, lăsând posterității o lecție atemporală despre libertate și frumusețe. Povestea unui popor aflat în căutarea totalității, care a reușit să transforme fiecare act al existenței – de la jocurile de pe stadion la dezbaterile din agora și spectacolele de teatru – într-o sărbătoare a demnității de a fi om deplin.

H.D.F. KITTO s-a născut în 1897, la Stroud, Gloucester. A urmat Crypt Grammar School, unde, după cum mărturisea chiar el, a fost înduplecat cu mare iscusință de un magistru de acolo să studieze limba greacă veche, iar Kitto i-a rămas veșnic îndatorat. A studiat limbile clasice la Universitatea din Glasgow, începând cu 1920, iar din 1944 a devenit profesor de greacă la Universitatea din Bristol, și profesor emerit din 1962, la aceeași universitate. În această perioadă a publicat lucrări ca Greek Tragedy, Form and Meaning in Drama, Sophocles: Dramatist and Philosopher, alături de traduceri din tragediile lui Sofocle. A călătorit și în Grecia, scriind cu acest prilej o carte foarte apreciată, In the Mountains of Greece. Profesorul Kitto a fost căsătorit și a avut doi copii. A murit în 1982. În necrologul său, The Times spunea că lucrările lui au „o coerență intelectuală, o ascuțime a spiritului și un stil viguros“. Însă el va fi amintit mereu pentru această remarcabilă introducere în cultura Greciei antice, volum care a avut și va continua să aibă o infl uență profundă asupra generațiilor de studenți clasiciști.

Trăim vremuri de profundă criză morală; valorile umaniste comune s-au erodat. Individualismul, polarizarea exacerbată de mediul online, provocările tehnologiei și ale noilor curente ideologice iscă pretutindeni neîncredere, agresivitate în spațiul public, demagogie, izolare socială.

De la acest tablou al societății contemporane pornește argumentația filozofului și teologului Jonathan Sacks, care face o pledoarie pentru regăsirea valorilor morale și a spiritului de comunitate sub semnul toleranței și al dialogului interconfesional. Societatea liberă este o „operă morală“, care nu se poate susține doar prin legi și piețe. Statul poate impune reguli, economia poate genera prosperitate, dar ele nu pot construi, singure, legătura dintre oameni.

Aici intervine rolul esențial al societății civile. Ca soluție pentru coagularea ei, Sacks propune reîntoarcerea la o „cultură a legământului“, care presupune angajamentul voluntar al indivizilor de a trăi împreună în baza unor valori împărtășite: încredere, empatie, întrajutorare, solidaritate, sentimentul responsabilității colective. Doar astfel mai poate fi slujit binele comun în secolul XXI. În joc, spune autorul, este însuși viitorul nostru ca societate.

„Această ultimă carte a lui Jonathan Sacks se citește ca o sinteză a operei sale de-o viață: un dar binevenit și un punct de pornire pentru dezbatere.“ — The Washington Post

„Sacks expune, fără a se lăsa copleșit de pesimism sau inerție, complexitatea problemelor cu care ne confruntăm. Și vine cu soluții pragmatice, arătând că ne putem consolida comunitatea morală în câțiva pași ușor de făcut: fii prezent, fii bun cu semenii tăi, asumă-ți o parte din responsabilitate pentru cei mai vulnerabili membri ai societății. Iar pildele din experiența personală a autorului ne oferă speranță pentru viitor.“ — TLS

„Lordul Sacks a fost o veritabilă sursă de înțelepciune și bună judecată, promotor al valorilor morale, un far călăuzitor pentru toate națiunile. Am găsit în el un îndrumător de încredere, un maestru plin de inspirație și un prieten credincios.“ — Regele Charles III

Cartea lui Kaya Șahin redă, cu o forță narativă și analitică rar întâlnită, complexitatea uneia dintre cele mai fasci­nante figuri ale istoriei. Departe de imaginea romantică a monarhului oriental, cartea îl prezintă pe Soliman nu doar ca pe un conducător vizionar, ci și ca pe un om prins între ambiție, credință, datorie și vulnerabilitate. Sprijinindu-se pe surse otomane și europene, autorul reușește să reconstituie epoca în care Imperiul Otoman era o adevărată superputere, un actor esențial într-o lume aflată în plină transformare – o lume a noilor descoperiri geografice, a reformelor religioase și a confruntărilor pentru supremație globală.

Scrisă elegant, biografia de față depă­șește granițele istoriografiei tradiționale, oferindu-ne o perspectivă proaspătă asupra modului în care s-a construit imaginea marelui sultan și asupra realităților care au stat la baza ei.

Cu o erudiție impre­sionantă și un stil captivant, Kaya Șahin transformă destinul lui Soliman într-o poveste despre ambiție, artă, credință și fragilitatea gloriei – o istorie care ne arată că adevărata măreție nu stă doar în cuceriri, ci și în felul în care un conducător înțelege lumea și locul său în ea.

„Kaya Șahin nu expune doar viața sultanului Soliman, ci istoria unei epoci“. — STEPHEN KINZER

În această biografie de referință, eminentul istoric Pierre Grimal creionează cu mare virtuozitate stilistică și exegetică portretul ultimului dintre „cei cinci împărați buni“.

Sfâșiat între chemarea căutării filozofice și a introspecției și datoria de a salva un imperiu amenințat de barbari, de ciumă și de crize sociale, Marcus Aurelius a fost una dintre cele mai luminoase – și mai tulburătoare – figuri ale Romei antice. Adept al unei filozofii stoice epurate de orice dogmatism, îmbinând într-o manieră profund personală virtuțile tradiționale ale filozofiei grecești cu cea, favorită, a Indulgenței, marele împărat a fost un trimis al providenței într-o perioadă crucială pentru supraviețuirea civilizației romane.

Monografia lui Pierre Grimal ni-l înfățișează pe Marcus Aurelius în întreaga sa complexitate de gânditor și suveran pentru care puterea a însemnat, mai presus de orice, responsabilitate și sacrificiu personal. Pentru oricine vrea să înțeleagă resorturile coerenței dintre acțiunea politică și viziunea filozofică și, în egală măsură, pentru pasionații de istorie antică, această carte rămâne o lectură esențială.

Istoric și latinist de prestigiu, membru al Academiei Inscripțiilor și Literelor, Pierre Grimal este unul dintre cei mai profunzi exegeți ai civilizației romane. Îmbinând rigoarea academică și erudiția clasică cu o remarcabilă forță narativă, cărțile sale rămân repere esențiale pentru înțelegerea spiritului latin.

Prix Jan Michalski de Littérature 2025

Considerată una dintre cele mai puternice voci ale ficțiunii latino-americane contemporane, Guadalupe Nettel este creatoarea unui univers unic, numit de critica literară „universul Nettel“. Povestea fiicei, roman finalist la International Booker Prize în 2023 și distins cu Prix Jan Michalski de Littérature în 2025, explorează multiplele expresii ale maternității și formele pe care le poate lua familia în lumea de azi. Una dintre recomandările cele mai entuziaste ale cărții a fost făcută de cântăreața Dua Lipa, care a inclus ediția în engleză în recomandările de lectură ale clubului de carte pe care l-a fondat.

Spre finalul unei sarcini dorite și așteptate, Alina află că fiica ei nu va supraviețui nașterii. Ea și soțul său sunt îndemnați astfel să parcurgă un proces dureros, de acceptare și doliu. Micuța se agață însă de viață cu o forță care îi uluiește pe medici și pe apropiați deopotrivă. Laura, cea mai bună prietenă a Alinei, înregistrează cu acuitate transformarea celor doi soți în părinți, și mai cu seamă felul în care Alina își asumă maternitatea. Nimic nu este omis: îndoielile, sentimentul de vinovăție, gelozia, oboseala, bucuria frenetică adusă de o mică reușită, speranța, căile nebănuite prin care iubirea, adesea de neînțeles, umple goluri și șterge suferințe.

„În romanul Povestea fiicei, Guadalupe Nettel redă cu mare autenticitate viața așa cum este ea trăită în cotidian, conducându-ne către miezul singurelor lucruri care contează cu adevărat: viața, moartea și relațiile noastre cu ceilalți. Toate acestea sunt cuprinse în experiența maternității, pe care acest roman o explorează și o aprofundează.“ — Annie Ernaux

„Guadalupe Nettel este liberă. A luptat cu tenacitate, încă de la prima sa carte, pentru a elimina dogmele învechite și adevărurile moștenite, iar meritul ei este remarcabil: chiar și sub cele mai întunecate orizonturi, a reușit să-și construiască propriul discurs narativ îndrăzneț, un mod unic și curajos de a fi în lume. Este o voce esențială a noii literaturi latino-americane.“ — Enrique Vilas-Matas

 „Măiestria lui Guadalupe Nettel, talentul său prodigios îl fac pe cititor ca, la sfârșitul romanului Povestea fiicei, să privească uimit lumea care îl înconjoară, eliberat, în sfârșit, de tiparul normalității teoretice. Pentru că realitatea încă ne poate surprinde, dacă ne dăm voie să fim surprinși.“ — ABC Cultural

„Un roman despre diferitele moduri de a forma o familie, care m-a făcut să mă gândesc ce onoare e să ai grijă de cineva pe care-l iubești cu adevărat.“ — Dua Lipa

„Gabriela Adameşteanu îndeamnă la o lectură mai profundă a comportamentelor umane de aparenţă inofensivă, de suprafaţă benignă, şi în aceasta mi se pare că stă valoarea de subtilitate şi de pătrundere ieşită din comun a prozei sale. Calitatea acestei literaturi stă în chiar rezerva şi modestia ei, plină de ambiţii; şi mai orgolioasă, mai substanţial orgolioasă decât a celor stăpâniţi doar de vanitatea literară a întâietăţii. Gabriela Adameşteanu reţine prin atenţia privirii, prin seriozitate profesională, nu o seriozitate mohorâtă, lipsită de har, ci una care ţine strâns de firea scriitorului adevărat, capabil să pună mai presus de orice obsesia unei pagini bune, dense, definitiv aşternute dacă este cu putinţă; şi iată că este.” (Lucian Raicu)

Povestirile au fost traduse şi publicate în SUA, Germania, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Olanda, Estonia şi Rusia.

Premiul Nobel pentru Pace 2014

Autoarea bestsellerului Eu sunt Malala

Aruncată în lumina reflectoarelor la doar cincisprezece ani, după atacul brutal al talibanilor asupra sa, Malala Yousafzai a devenit rapid un simbol internaţional al curajului şi al rezilienţei. Dar departe de mulţimi şi de camerele de filmat, a petrecut ani întregi încercând să-şi găsească locul într-o lume necunoscută. În Regăsire, Malala ne poartă pentru prima dată dincolo de titlurile din ziare, în miezul unei poveşti sensibile, surprinzătoare şi autentice, dar şi pline de umor şi tandreţe. Regăsire vorbeşte despre prietenie şi prima iubire, despre anxietate şi descoperirea de sine, despre cum să nu te trădezi când toată lumea vrea să-ţi spună cine eşti. Malala scrie despre drumul de la adolescenta singuratică din liceu la studenta nechibzuită şi, în cele din urmă, la tânăra femeie împăcată cu propriul trecut. Această autobiografie memorabilă este felul în care Malala alege să facă din nou cunoştinţă cu lumea, împărtăşindu-ne felul cum şi-a dus viaţa atunci când cele mai nefaste momente ameninţau să-i definească povestea şi cum a căutat libertatea care i-a permis să descopere cine e cu adevărat.

„Credeaţi că o cunoaşteţi pe Malala? Mai gândiţi-vă! Aici o întâlnim în toată sinceritatea şi făcând curajul să pară ceva ce putem manifesta cu toţii.” (O, The Oprah Magazine)

„Regăsire ne-o arată pe Malala luptând să-şi recupereze povestea propriei vieţi – respingând constrângerile şi contradicţiile unei copilării protejate şi ale faimei dobândite subit.” (The Guardian)

„O cronică deosebit de intimă şi profund umană despre maturizarea unei autorităţi morale.” (The New York Times)

„Un text onest, fermecător şi plin de empatie, scris de o femeie care a rămas la fel de hotărâtă ca în adolescenţă.” (Kirkus Reviews)

Malala YOUSAFZAI este cea mai tânără laureată a Premiului Nobel, activistă pentru educaţie, autoare de bestsellere şi investitoare în sportul feminin. S-a născut în Mingora, Pakistan, în 1997 şi a absolvit Oxford University în 2020.

Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2024

Premiul Radio România Cultural, categoria Proză, ediţia 2024

Premiul Cartea Anului şi Premiul „Daniel Drăgan”, acordate de Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor, ediţia 2024

Marele Premiu al festivalului de proză „Saloanele Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2023

„Cărţile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic.
De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc. Autoarea îşi aduce personajul istoric aproape de înţelegerea noastră printr-o meticuloasă evocare a mentalităţilor unui timp când lupta politică, însemnând corupţie şi intrigă, se încheia cu exterminarea adversarului. Referirea la neamul Muşatinilor şi la bunicul Ştefan cel Mare explică temperamentul vijelios şi orgoliul dinastic ale Chiajnei, care, prin inteligenţă diplomatică şi cutezanţă pe câmpul de luptă, ţine piept concurenţilor la tronul Valahiei. 
O carte plină de farmec, cu negustorese care plimbă mărfuri scumpe şi informaţii secrete, cu domnitori pribegi, când reuşesc să scape de decapitare sau otravă, cu iubiri fără viitor, fiindcă mariajele servesc doar alianţelor.” (Gabriela Adameşteanu)

„Romanul are toate mecanismele reglate pentru a reconstrui cinematografic lumea din timpul domniei lui Petru Rareş şi urmăreşte într-un tempo optim calibrat viaţa Chiajnei, fiica acestuia şi nepoata lui Ştefan cel Mare: din anii copilăriei până la perioada marilor ambiţii politice. Este reconstituită o lume tumultuoasă, cu asprimi şi savori specifice şi cu personaje secundare la fel de captivante ca protagoniştii din prima linie a acţiunii. În mijlocul tuturor ajunge să stea această figură feminină rebelă şi ambivalentă, plină de curiozitate, idei originale şi ambiţii: Chiajna.” (Alina Purcaru)

„În ce priveşte romanul istoric, aş pune pe listă Chiajna din Casa Muşatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii româneşti (şi chiar europene) din secolul XVI, un roman ambiţios, pe măsura protagonistei alese.” (Laura Câlţea)

„Romanul poate fi considerat o replică postmodernă a lui Maitreyi și este foarte probabil că va fi, pentru multă vreme, asemenea romanului lui Mircea Eliade, un bestseller. Ca și în Maitreyi, exotismul este resorbit integral în poveste, ni se înfățișează doar ca o fosforescență a ei, se confundă cu misterul însuși al dragostei.” (Alex Ștefănescu)

„În ultimii 15 ani, nu cred că a trecut vreo săptămână în care cineva să nu mă întrebe când se va reedita povestea lui Mehria, «cel care nu încearcă totul pentru femeia vieții lui». Ca autor, pot să depun mărturie: cei doi îndrăgostiți s-au iubit până și-au ars inimile, dar nu au putut rămâne împreună, așa cum nordul și sudul nu pot fi împreună niciodată.” (Daniela Zeca)

Daniela ZECA este absolventă a Facultății de Litere din București și a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării. Cu un doctorat în filologie (2001) și unul în comunicare (2015) la Universitatea din București, este titularul cursului de genuri ale audiovizualului din cadrul aceleiași universități. În 2006 a primit distincția „Personalitatea europeană a anului pentru România”, secțiunea televiziune, acordată de Fundația Eurolink și Comisia Europeană. În intervalul ianuarie 2004 – august 2012 a fost directorul canalului de televiziune TVR Cultural, iar din 2015 până în prezent își identifică numele cu talk-show-ul „Mic dejun cu un campion”, pe care îl realizează pentru TVR2. A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, Viitorul Românesc, 1994), Îngeri pe carosabil (proză, Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critică literară, Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother (Polirom, 2007), Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009), Demonii vântului (roman, Polirom, 2010, 2013, 2022), Zece zile sub văl/Ten Days Under the Veil (jurnal de călătorie, Litera, 2011), Omar cel orb (roman, Polirom, 2012, 2017) și La taclale cu idolii (critică și teorie media, Polirom, 2015).

A obținut mai multe nominalizări și distincții prestigioase pentru literatură și jurnalism.

„Robert Șerban își surprinde personajele într-un singur instantaneu, lăsându-ne să intuim cum au ajuns în încurcătură și ce se va întâmpla cu ele. Adesea, par să-și încheie socotelile cu viața, fără să conștientizeze dramatismul momentului trăit. Deși sunt din aceeași familie caracterologică, le distinge umanitatea lor imperfectă, cu sclipiri triste și umbre nostime. Pentru aceia dintre noi care îi cunosc lui Robert Șerban franchețea și receptivitatea la semenii din jur, urechea lui convivială, făcută pentru dialogul firesc, nu e atât o surpriză, cât împlinirea unor așteptări. Cei care îl descoperă în ipostaza de prozator vor fi însă cu siguranță uimiți de cât de natural scrie despre eșecurile și incertitudinile noastre cotidiene, ca și cum acestea ar fi doar ghinion la un joc de noroc ale cărui reguli nu le învățăm niciodată complet, întrucât timpul ne rămâne adversar la fiecare partidă.” (Alexandru Budac)

„E deja un truism că existența așa cum o percepem e absurdă și prin asta mereu incompletă. Tocmai pentru că o percepe în adevărata ei formă, Robert Șerban îi adaugă note de umor când întunecat, când sec. Și o întregește. Poate că asta îi lipsește existențialismului, un imens hohot de râs care să-l umanizeze.
Mi-l închipui pe Robert la o masă cu Kafka, spunând bancuri întunecate. Și astfel vorbindu-i despre noi, așa cum suntem.” (Cristian Fulaș)

„Neluțu este un copil de un an și jumătate cu ochii albaștri ca florile de nu-mă-uita, care amprentează viața unei familii numeroase dintr-o Cisnădie în care toți adulții muncesc la țesut covoare. Ceea ce face ca această poveste să fie tulburătoare este perspectiva fratelui care privește tot ce se petrece printr-o lentilă a naivității, mătuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocență. Se conturează astfel o cronică a unei absențe prezente, care se strecoară ca un abur prin viețile tuturor, schimbându-le.
Prea dureroasă ca să poată fi povestită într-o succesiune cronologică neîntreruptă, viața lui Neluțu este strecurată discret printre ițele poveștii acestei familii numeroase, în care mama este unguroaică, tatăl român, iar copiii provin din două căsătorii. Se construiește astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioară, pe de altă parte, din cele ale adultului din prezent, care trăiește astăzi rupt între două lumi, dintre care numai una este reală.
Reușind să facă durerea palpabilă fără să-i spună pe nume, Constantin Buduleci demonstrează că stăpânește arta de a lăsa faptele să strige, punând față în față lumina și întunericul, cu singurul scop de a arăta cât de negru este întunericul, prin contrast. Viața cu Neluțu este ca mersul pe sârmă pe deasupra raiului și a iadului. În paginile cărții, suferința nu se citește, ci se simte pulsând sub fiecare rând.” (Simona Antonescu)

Maestrul absolut al prozei scurte americane contemporane

Cele şapte povestiri reunite în acest volum sunt ultimele scrise de Raymond Carver. Păstrând economia stilistică, dar investind-o cu o emoţie mai intensă şi ironie tăioasă, Carver explorează prin intermediul lor situaţii de viaţă dintre cele mai diverse: un fiu prins între o mamă neliniştită şi o parteneră indiferentă („Cutii”), un scriitor care îşi exploatează fosta soţie în numele propriei opere („Intimitate”), un bărbat incapabil să-şi asume partea de responsabilitate în eşecul propriei căsnicii („Menudo”) sau un cap de familie împovărat de ajutorul financiar pe care îl oferă rudelor sale („Elefant”). În plus, printre aceste povestiri se numără şi una dintre cele mai lungi ale sale, „Sarcină”, prin intermediul căreia autorul îşi imaginează moartea lui Cehov, un scriitor pe care Carver îl admira profund şi a cărui operă a fost adesea comparată cu propria sa creaţie. Această povestire remarcabilă sugerează că unul dintre cei mai mari autori moderni de proză scurtă se pregătea probabil, în anul dinaintea sfârşitului său prematur, să scrie o operă mai amplă.

„Povestirile lui Carver glorifică unele dintre aspectele perene ale condiţiei umane, oricât de lipsite de importanţă ar fi acestea, dând naştere unui sentiment de empatie care oferă textelor o intensitate emoţională lipsită de patetism, o melancolie, dar şi o autenticitate profund înduioşătoare.” (The Daily Telegraph)

„Acest volum uluitor de povestiri este un regal.” (The Guardian)

„Toate povestirile din acest volum sunt superbe. Fiecare dintre ele îl atrage pe cititor, cu o viteză magică, în inimile personajelor, chiar dacă, în aparenţă, nu ne spune aproape nimic despre ele. Iar inimile acestea nu sunt întotdeauna întunecate.” (The Independent)

Raymond CARVER s-a născut în Clatskanie, Oregon, în 1938. La începutul anilor 1960, în California, a urmat cursuri de scriere creativă cu scriitorul John Gardner. A studiat apoi la Humboldt State College, California, şi la Iowa University. În anii 1970 a predat scriere creativă şi literatură la diferite universităţi. În 1976 publică Taci, te rog!, care îi aduce o largă recunoaştere. I-au urmat volumele Anotimpuri furioase (1977), Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (1981), Catedrala (1983) şi Elefant şi alte povestiri (1988). Mai multe dintre povestirile lui Carver au fost adaptate pentru marele ecran şi pentru scenă. În 1993 apare filmul Short Cuts, cu Julianne Moore, Andie MacDowell, Bruce Davison, Jack Lemmon şi alţi mari actori, în regia lui Robert Altman. În 2014, este lansat lungmetrajul Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance), regizat de Alejandro G. Iñárritu, avându-i în distribuţie pe Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Andrea Riseborough, Amy Ryan, Emma Stone şi Naomi Watts. Filmul, care se deschide cu poemul lui Carver „Late Fragment” şi al cărui fir narativ principal îl reprezintă punerea în scenă, pe Brodway, a povestirii „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, a obţinut multiple premii internaţionale, printre care Oscarul pentru cel mai bun film şi Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu. Carver este şi autorul a cinci volume de poezie. A scris, de asemenea, eseuri. În 1983 i-a fost decernat prestigiosul Mildred and Harold Strauss Living Award, iar revista Poetry i-a acordat Levinson Prize, în 1985. În 1988 a fost primit în American Academy of Arts and Letters. A încetat din viaţă în 1988. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele Taci, te rog!, Despre ce vorbim când vorbim despre iubire şi Catedrala.

După 14 ani de la fuga din Kenya împreună cu fiica ei, Corinne Hofmann se întoarce pe tărâmurile africane, revizitând cu nostalgie locurile de demult, unde a avut parte de aventuri și greutăți, dar și de iubire și momente fericite. Deși începutul este plin de incertitudini, călătoria se dovedește a fi reușită deoarece toată lumea o întâmpină cu căldură și entuziasm: fostul ei soț, Lketinga, fratele său James și mama-soacră, care avusese atâta grijă de ea, precum și părintele Giuliano, care a scos-o mereu din încurcătură, și până la urmă întregul sat Barsaloi. Autoarea ajunge și pe platourile unde se turna filmul inspirat din prima ei carte, Îndrăgostită de un masai, și, prin intermediul protagoniștilor din film, retrăiește momente emoționante din trecut. Observând cât de rapid se schimbă lucrurile în regiune, Corinne se bucură că a putut să imortalizeze astfel o parte din cultura masailor și urmărește ca și acum să noteze cele mai surprinzătoare detalii despre acești oameni fascinanți, atât pentru publicul larg, cât și pentru ca fiica ei, Napirai, să-și cunoască rădăcinile.

Premiul Nobel pentru Literatură 1954

Romanul emblematic al Generaţiei pierdute, Fiesta este prima dintre capodoperele lui Hemingway şi o exemplificare clasică a stilului literar al acestuia. Cartea are în centru povestea a două dintre cele mai memorabile personaje ale autorului american: nefericitul Jake Barnes, veteran din Primul Război Mondial, şi sofisticata, extravaganta şi irezistibil de frumoasa Brett Ashley. Alături de un grup pestriţ de americani expatriaţi care se distrează în Parisul anilor 1920 pe banii veniţi de acasă, cei doi ajung în Spania, unde relaţia le este pusă la încercare de noi pasiuni şi noi gelozii, iar Jake trebuie să accepte, în cele din urmă, că nu o va avea niciodată în adevăratul sens al cuvântului pe femeia pe care o iubeşte. Fiesta este, de asemenea, şi un roman à clef, personajele principale fiind portrete deghizate ale prietenilor şi cunoştinţelor autorului. Această carte l-a consacrat pe Hemingway drept unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.

Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.