Cărți

Bestseller internațional răsplătit cu premiul Polarartifice

Conducătoarea unei dinastii norvegiene bogate este găsită fără suflare, iar memoriile ei nepublicate despre trauma din trecutul familiei dispar în chip misterios. Manuscrisul spune povestea unui dezastru naval din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care și-au pierdut viața soțul său și sute de alte persoane.

Nepoata ei pornește într-o călătorie pe urmele volumului nepublicat. Alături de un agent secret căzut în dizgrație mânat de propriile sale motivații, ea descinde în trecutul labirintic al familiei, care înseamnă o poveste întunecată și dramatică despre secrete, trădări și iubire condamnată.

Adevărul năucitor, pierdut vreme de 75 de ani, zace în epava aflată la 300 de metri în adâncuri.

Un thriller literar și o saga de familie tulburătoare, în stilul Donnei Tartt, Joël Dicker și Carlos Ruiz Záfon, o dramă plină de culoare despre putere și moștenire.

„O frescă familială și geopolitică, undeva la mijloc între saga Millenium și serialul Succesiunea.” - Le Point

„Se iau o avere uriașă, un secret de familie devastator, uneltiri machiavelice și un conflict între personaje cu o voință puternică. Se adaugă moștenitori ilegitimi, forțele speciale norvegiene și o doză de roman de dragoste. Rezultatul: un roman de suspans bogat, căruia nu-i poate rezista nici cel mai critic cititor.” - VG

Această cărticică îi invită pe cei mici să exploreze o varietate de activități distractive.

Copiii pot colora 11 imagini și au la dispoziție 14 abțibilduri colorate, pe care trebuie să le lipească în spațiile potrivite.

Colecția Rebus este dedicată pasionaților și cunoscătorilor de cuvinte încrucișate, oferindu-le celor care iubesc acest gen toate cele 12 numere ale revistei Rebus publicate în anul 2025.

 Revista Rebus este o publicație de cultură rebusistă, fondată în 1931 de către N. Gh. Popescu-Rebus.

Deși apărută într-o parte a lumii în care se iviseră deja primele mari civilizații, lumea greacă avea să dea formă istoriei și să ne învețe „rostul minții noastre“. În paginile acestei lucrări remarcabile, devenită o introducere clasică în cultura elină, H.D.F. Kitto descrie și explică miracolul grec fără să îl epuizeze, cu un spirit ascuțit și un stil viguros, transformând cronica trecutului într-o experiență intelectuală vie.

Inima acestei lumi fascinante a fost polisul – nu doar o formă de organizare statală, ci o comunitate vie, o familie extinsă, mediu în care omul își putea dezvolta pe deplin facultățile fizice și intelectuale. Aici s-a cristalizat idealul de areté, căutarea neobosită a excelenței umane sub toate formele ei, de la forța și agilitatea atletului la profunzimea filozofului și elocința cetățeanului.

Această carte nu este un manual sec de istorie, ci povestea unui popor care a conciliat bucuria pătimașă de a trăi cu logica și rațiunea, lăsând posterității o lecție atemporală despre libertate și frumusețe. Povestea unui popor aflat în căutarea totalității, care a reușit să transforme fiecare act al existenței – de la jocurile de pe stadion la dezbaterile din agora și spectacolele de teatru – într-o sărbătoare a demnității de a fi om deplin.

H.D.F. KITTO s-a născut în 1897, la Stroud, Gloucester. A urmat Crypt Grammar School, unde, după cum mărturisea chiar el, a fost înduplecat cu mare iscusință de un magistru de acolo să studieze limba greacă veche, iar Kitto i-a rămas veșnic îndatorat. A studiat limbile clasice la Universitatea din Glasgow, începând cu 1920, iar din 1944 a devenit profesor de greacă la Universitatea din Bristol, și profesor emerit din 1962, la aceeași universitate. În această perioadă a publicat lucrări ca Greek Tragedy, Form and Meaning in Drama, Sophocles: Dramatist and Philosopher, alături de traduceri din tragediile lui Sofocle. A călătorit și în Grecia, scriind cu acest prilej o carte foarte apreciată, In the Mountains of Greece. Profesorul Kitto a fost căsătorit și a avut doi copii. A murit în 1982. În necrologul său, The Times spunea că lucrările lui au „o coerență intelectuală, o ascuțime a spiritului și un stil viguros“. Însă el va fi amintit mereu pentru această remarcabilă introducere în cultura Greciei antice, volum care a avut și va continua să aibă o infl uență profundă asupra generațiilor de studenți clasiciști.

Trăim vremuri de profundă criză morală; valorile umaniste comune s-au erodat. Individualismul, polarizarea exacerbată de mediul online, provocările tehnologiei și ale noilor curente ideologice iscă pretutindeni neîncredere, agresivitate în spațiul public, demagogie, izolare socială.

De la acest tablou al societății contemporane pornește argumentația filozofului și teologului Jonathan Sacks, care face o pledoarie pentru regăsirea valorilor morale și a spiritului de comunitate sub semnul toleranței și al dialogului interconfesional. Societatea liberă este o „operă morală“, care nu se poate susține doar prin legi și piețe. Statul poate impune reguli, economia poate genera prosperitate, dar ele nu pot construi, singure, legătura dintre oameni.

Aici intervine rolul esențial al societății civile. Ca soluție pentru coagularea ei, Sacks propune reîntoarcerea la o „cultură a legământului“, care presupune angajamentul voluntar al indivizilor de a trăi împreună în baza unor valori împărtășite: încredere, empatie, întrajutorare, solidaritate, sentimentul responsabilității colective. Doar astfel mai poate fi slujit binele comun în secolul XXI. În joc, spune autorul, este însuși viitorul nostru ca societate.

„Această ultimă carte a lui Jonathan Sacks se citește ca o sinteză a operei sale de-o viață: un dar binevenit și un punct de pornire pentru dezbatere.“ — The Washington Post

„Sacks expune, fără a se lăsa copleșit de pesimism sau inerție, complexitatea problemelor cu care ne confruntăm. Și vine cu soluții pragmatice, arătând că ne putem consolida comunitatea morală în câțiva pași ușor de făcut: fii prezent, fii bun cu semenii tăi, asumă-ți o parte din responsabilitate pentru cei mai vulnerabili membri ai societății. Iar pildele din experiența personală a autorului ne oferă speranță pentru viitor.“ — TLS

„Lordul Sacks a fost o veritabilă sursă de înțelepciune și bună judecată, promotor al valorilor morale, un far călăuzitor pentru toate națiunile. Am găsit în el un îndrumător de încredere, un maestru plin de inspirație și un prieten credincios.“ — Regele Charles III

Cartea lui Kaya Șahin redă, cu o forță narativă și analitică rar întâlnită, complexitatea uneia dintre cele mai fasci­nante figuri ale istoriei. Departe de imaginea romantică a monarhului oriental, cartea îl prezintă pe Soliman nu doar ca pe un conducător vizionar, ci și ca pe un om prins între ambiție, credință, datorie și vulnerabilitate. Sprijinindu-se pe surse otomane și europene, autorul reușește să reconstituie epoca în care Imperiul Otoman era o adevărată superputere, un actor esențial într-o lume aflată în plină transformare – o lume a noilor descoperiri geografice, a reformelor religioase și a confruntărilor pentru supremație globală.

Scrisă elegant, biografia de față depă­șește granițele istoriografiei tradiționale, oferindu-ne o perspectivă proaspătă asupra modului în care s-a construit imaginea marelui sultan și asupra realităților care au stat la baza ei.

Cu o erudiție impre­sionantă și un stil captivant, Kaya Șahin transformă destinul lui Soliman într-o poveste despre ambiție, artă, credință și fragilitatea gloriei – o istorie care ne arată că adevărata măreție nu stă doar în cuceriri, ci și în felul în care un conducător înțelege lumea și locul său în ea.

„Kaya Șahin nu expune doar viața sultanului Soliman, ci istoria unei epoci“. — STEPHEN KINZER

În această biografie de referință, eminentul istoric Pierre Grimal creionează cu mare virtuozitate stilistică și exegetică portretul ultimului dintre „cei cinci împărați buni“.

Sfâșiat între chemarea căutării filozofice și a introspecției și datoria de a salva un imperiu amenințat de barbari, de ciumă și de crize sociale, Marcus Aurelius a fost una dintre cele mai luminoase – și mai tulburătoare – figuri ale Romei antice. Adept al unei filozofii stoice epurate de orice dogmatism, îmbinând într-o manieră profund personală virtuțile tradiționale ale filozofiei grecești cu cea, favorită, a Indulgenței, marele împărat a fost un trimis al providenței într-o perioadă crucială pentru supraviețuirea civilizației romane.

Monografia lui Pierre Grimal ni-l înfățișează pe Marcus Aurelius în întreaga sa complexitate de gânditor și suveran pentru care puterea a însemnat, mai presus de orice, responsabilitate și sacrificiu personal. Pentru oricine vrea să înțeleagă resorturile coerenței dintre acțiunea politică și viziunea filozofică și, în egală măsură, pentru pasionații de istorie antică, această carte rămâne o lectură esențială.

Istoric și latinist de prestigiu, membru al Academiei Inscripțiilor și Literelor, Pierre Grimal este unul dintre cei mai profunzi exegeți ai civilizației romane. Îmbinând rigoarea academică și erudiția clasică cu o remarcabilă forță narativă, cărțile sale rămân repere esențiale pentru înțelegerea spiritului latin.

Prix Jan Michalski de Littérature 2025

Considerată una dintre cele mai puternice voci ale ficțiunii latino-americane contemporane, Guadalupe Nettel este creatoarea unui univers unic, numit de critica literară „universul Nettel“. Povestea fiicei, roman finalist la International Booker Prize în 2023 și distins cu Prix Jan Michalski de Littérature în 2025, explorează multiplele expresii ale maternității și formele pe care le poate lua familia în lumea de azi. Una dintre recomandările cele mai entuziaste ale cărții a fost făcută de cântăreața Dua Lipa, care a inclus ediția în engleză în recomandările de lectură ale clubului de carte pe care l-a fondat.

Spre finalul unei sarcini dorite și așteptate, Alina află că fiica ei nu va supraviețui nașterii. Ea și soțul său sunt îndemnați astfel să parcurgă un proces dureros, de acceptare și doliu. Micuța se agață însă de viață cu o forță care îi uluiește pe medici și pe apropiați deopotrivă. Laura, cea mai bună prietenă a Alinei, înregistrează cu acuitate transformarea celor doi soți în părinți, și mai cu seamă felul în care Alina își asumă maternitatea. Nimic nu este omis: îndoielile, sentimentul de vinovăție, gelozia, oboseala, bucuria frenetică adusă de o mică reușită, speranța, căile nebănuite prin care iubirea, adesea de neînțeles, umple goluri și șterge suferințe.

„În romanul Povestea fiicei, Guadalupe Nettel redă cu mare autenticitate viața așa cum este ea trăită în cotidian, conducându-ne către miezul singurelor lucruri care contează cu adevărat: viața, moartea și relațiile noastre cu ceilalți. Toate acestea sunt cuprinse în experiența maternității, pe care acest roman o explorează și o aprofundează.“ — Annie Ernaux

„Guadalupe Nettel este liberă. A luptat cu tenacitate, încă de la prima sa carte, pentru a elimina dogmele învechite și adevărurile moștenite, iar meritul ei este remarcabil: chiar și sub cele mai întunecate orizonturi, a reușit să-și construiască propriul discurs narativ îndrăzneț, un mod unic și curajos de a fi în lume. Este o voce esențială a noii literaturi latino-americane.“ — Enrique Vilas-Matas

 „Măiestria lui Guadalupe Nettel, talentul său prodigios îl fac pe cititor ca, la sfârșitul romanului Povestea fiicei, să privească uimit lumea care îl înconjoară, eliberat, în sfârșit, de tiparul normalității teoretice. Pentru că realitatea încă ne poate surprinde, dacă ne dăm voie să fim surprinși.“ — ABC Cultural

„Un roman despre diferitele moduri de a forma o familie, care m-a făcut să mă gândesc ce onoare e să ai grijă de cineva pe care-l iubești cu adevărat.“ — Dua Lipa

„Gabriela Adameşteanu îndeamnă la o lectură mai profundă a comportamentelor umane de aparenţă inofensivă, de suprafaţă benignă, şi în aceasta mi se pare că stă valoarea de subtilitate şi de pătrundere ieşită din comun a prozei sale. Calitatea acestei literaturi stă în chiar rezerva şi modestia ei, plină de ambiţii; şi mai orgolioasă, mai substanţial orgolioasă decât a celor stăpâniţi doar de vanitatea literară a întâietăţii. Gabriela Adameşteanu reţine prin atenţia privirii, prin seriozitate profesională, nu o seriozitate mohorâtă, lipsită de har, ci una care ţine strâns de firea scriitorului adevărat, capabil să pună mai presus de orice obsesia unei pagini bune, dense, definitiv aşternute dacă este cu putinţă; şi iată că este.” (Lucian Raicu)

Povestirile au fost traduse şi publicate în SUA, Germania, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Olanda, Estonia şi Rusia.

Premiul Nobel pentru Pace 2014

Autoarea bestsellerului Eu sunt Malala

Aruncată în lumina reflectoarelor la doar cincisprezece ani, după atacul brutal al talibanilor asupra sa, Malala Yousafzai a devenit rapid un simbol internaţional al curajului şi al rezilienţei. Dar departe de mulţimi şi de camerele de filmat, a petrecut ani întregi încercând să-şi găsească locul într-o lume necunoscută. În Regăsire, Malala ne poartă pentru prima dată dincolo de titlurile din ziare, în miezul unei poveşti sensibile, surprinzătoare şi autentice, dar şi pline de umor şi tandreţe. Regăsire vorbeşte despre prietenie şi prima iubire, despre anxietate şi descoperirea de sine, despre cum să nu te trădezi când toată lumea vrea să-ţi spună cine eşti. Malala scrie despre drumul de la adolescenta singuratică din liceu la studenta nechibzuită şi, în cele din urmă, la tânăra femeie împăcată cu propriul trecut. Această autobiografie memorabilă este felul în care Malala alege să facă din nou cunoştinţă cu lumea, împărtăşindu-ne felul cum şi-a dus viaţa atunci când cele mai nefaste momente ameninţau să-i definească povestea şi cum a căutat libertatea care i-a permis să descopere cine e cu adevărat.

„Credeaţi că o cunoaşteţi pe Malala? Mai gândiţi-vă! Aici o întâlnim în toată sinceritatea şi făcând curajul să pară ceva ce putem manifesta cu toţii.” (O, The Oprah Magazine)

„Regăsire ne-o arată pe Malala luptând să-şi recupereze povestea propriei vieţi – respingând constrângerile şi contradicţiile unei copilării protejate şi ale faimei dobândite subit.” (The Guardian)

„O cronică deosebit de intimă şi profund umană despre maturizarea unei autorităţi morale.” (The New York Times)

„Un text onest, fermecător şi plin de empatie, scris de o femeie care a rămas la fel de hotărâtă ca în adolescenţă.” (Kirkus Reviews)

Malala YOUSAFZAI este cea mai tânără laureată a Premiului Nobel, activistă pentru educaţie, autoare de bestsellere şi investitoare în sportul feminin. S-a născut în Mingora, Pakistan, în 1997 şi a absolvit Oxford University în 2020.

Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2024

Premiul Radio România Cultural, categoria Proză, ediţia 2024

Premiul Cartea Anului şi Premiul „Daniel Drăgan”, acordate de Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor, ediţia 2024

Marele Premiu al festivalului de proză „Saloanele Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2023

„Cărţile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic.
De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc. Autoarea îşi aduce personajul istoric aproape de înţelegerea noastră printr-o meticuloasă evocare a mentalităţilor unui timp când lupta politică, însemnând corupţie şi intrigă, se încheia cu exterminarea adversarului. Referirea la neamul Muşatinilor şi la bunicul Ştefan cel Mare explică temperamentul vijelios şi orgoliul dinastic ale Chiajnei, care, prin inteligenţă diplomatică şi cutezanţă pe câmpul de luptă, ţine piept concurenţilor la tronul Valahiei. 
O carte plină de farmec, cu negustorese care plimbă mărfuri scumpe şi informaţii secrete, cu domnitori pribegi, când reuşesc să scape de decapitare sau otravă, cu iubiri fără viitor, fiindcă mariajele servesc doar alianţelor.” (Gabriela Adameşteanu)

„Romanul are toate mecanismele reglate pentru a reconstrui cinematografic lumea din timpul domniei lui Petru Rareş şi urmăreşte într-un tempo optim calibrat viaţa Chiajnei, fiica acestuia şi nepoata lui Ştefan cel Mare: din anii copilăriei până la perioada marilor ambiţii politice. Este reconstituită o lume tumultuoasă, cu asprimi şi savori specifice şi cu personaje secundare la fel de captivante ca protagoniştii din prima linie a acţiunii. În mijlocul tuturor ajunge să stea această figură feminină rebelă şi ambivalentă, plină de curiozitate, idei originale şi ambiţii: Chiajna.” (Alina Purcaru)

„În ce priveşte romanul istoric, aş pune pe listă Chiajna din Casa Muşatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii româneşti (şi chiar europene) din secolul XVI, un roman ambiţios, pe măsura protagonistei alese.” (Laura Câlţea)

„Romanul poate fi considerat o replică postmodernă a lui Maitreyi și este foarte probabil că va fi, pentru multă vreme, asemenea romanului lui Mircea Eliade, un bestseller. Ca și în Maitreyi, exotismul este resorbit integral în poveste, ni se înfățișează doar ca o fosforescență a ei, se confundă cu misterul însuși al dragostei.” (Alex Ștefănescu)

„În ultimii 15 ani, nu cred că a trecut vreo săptămână în care cineva să nu mă întrebe când se va reedita povestea lui Mehria, «cel care nu încearcă totul pentru femeia vieții lui». Ca autor, pot să depun mărturie: cei doi îndrăgostiți s-au iubit până și-au ars inimile, dar nu au putut rămâne împreună, așa cum nordul și sudul nu pot fi împreună niciodată.” (Daniela Zeca)

Daniela ZECA este absolventă a Facultății de Litere din București și a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării. Cu un doctorat în filologie (2001) și unul în comunicare (2015) la Universitatea din București, este titularul cursului de genuri ale audiovizualului din cadrul aceleiași universități. În 2006 a primit distincția „Personalitatea europeană a anului pentru România”, secțiunea televiziune, acordată de Fundația Eurolink și Comisia Europeană. În intervalul ianuarie 2004 – august 2012 a fost directorul canalului de televiziune TVR Cultural, iar din 2015 până în prezent își identifică numele cu talk-show-ul „Mic dejun cu un campion”, pe care îl realizează pentru TVR2. A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, Viitorul Românesc, 1994), Îngeri pe carosabil (proză, Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critică literară, Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother (Polirom, 2007), Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009), Demonii vântului (roman, Polirom, 2010, 2013, 2022), Zece zile sub văl/Ten Days Under the Veil (jurnal de călătorie, Litera, 2011), Omar cel orb (roman, Polirom, 2012, 2017) și La taclale cu idolii (critică și teorie media, Polirom, 2015).

A obținut mai multe nominalizări și distincții prestigioase pentru literatură și jurnalism.

„Robert Șerban își surprinde personajele într-un singur instantaneu, lăsându-ne să intuim cum au ajuns în încurcătură și ce se va întâmpla cu ele. Adesea, par să-și încheie socotelile cu viața, fără să conștientizeze dramatismul momentului trăit. Deși sunt din aceeași familie caracterologică, le distinge umanitatea lor imperfectă, cu sclipiri triste și umbre nostime. Pentru aceia dintre noi care îi cunosc lui Robert Șerban franchețea și receptivitatea la semenii din jur, urechea lui convivială, făcută pentru dialogul firesc, nu e atât o surpriză, cât împlinirea unor așteptări. Cei care îl descoperă în ipostaza de prozator vor fi însă cu siguranță uimiți de cât de natural scrie despre eșecurile și incertitudinile noastre cotidiene, ca și cum acestea ar fi doar ghinion la un joc de noroc ale cărui reguli nu le învățăm niciodată complet, întrucât timpul ne rămâne adversar la fiecare partidă.” (Alexandru Budac)

„E deja un truism că existența așa cum o percepem e absurdă și prin asta mereu incompletă. Tocmai pentru că o percepe în adevărata ei formă, Robert Șerban îi adaugă note de umor când întunecat, când sec. Și o întregește. Poate că asta îi lipsește existențialismului, un imens hohot de râs care să-l umanizeze.
Mi-l închipui pe Robert la o masă cu Kafka, spunând bancuri întunecate. Și astfel vorbindu-i despre noi, așa cum suntem.” (Cristian Fulaș)

„Neluțu este un copil de un an și jumătate cu ochii albaștri ca florile de nu-mă-uita, care amprentează viața unei familii numeroase dintr-o Cisnădie în care toți adulții muncesc la țesut covoare. Ceea ce face ca această poveste să fie tulburătoare este perspectiva fratelui care privește tot ce se petrece printr-o lentilă a naivității, mătuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocență. Se conturează astfel o cronică a unei absențe prezente, care se strecoară ca un abur prin viețile tuturor, schimbându-le.
Prea dureroasă ca să poată fi povestită într-o succesiune cronologică neîntreruptă, viața lui Neluțu este strecurată discret printre ițele poveștii acestei familii numeroase, în care mama este unguroaică, tatăl român, iar copiii provin din două căsătorii. Se construiește astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioară, pe de altă parte, din cele ale adultului din prezent, care trăiește astăzi rupt între două lumi, dintre care numai una este reală.
Reușind să facă durerea palpabilă fără să-i spună pe nume, Constantin Buduleci demonstrează că stăpânește arta de a lăsa faptele să strige, punând față în față lumina și întunericul, cu singurul scop de a arăta cât de negru este întunericul, prin contrast. Viața cu Neluțu este ca mersul pe sârmă pe deasupra raiului și a iadului. În paginile cărții, suferința nu se citește, ci se simte pulsând sub fiecare rând.” (Simona Antonescu)

Maestrul absolut al prozei scurte americane contemporane

Cele şapte povestiri reunite în acest volum sunt ultimele scrise de Raymond Carver. Păstrând economia stilistică, dar investind-o cu o emoţie mai intensă şi ironie tăioasă, Carver explorează prin intermediul lor situaţii de viaţă dintre cele mai diverse: un fiu prins între o mamă neliniştită şi o parteneră indiferentă („Cutii”), un scriitor care îşi exploatează fosta soţie în numele propriei opere („Intimitate”), un bărbat incapabil să-şi asume partea de responsabilitate în eşecul propriei căsnicii („Menudo”) sau un cap de familie împovărat de ajutorul financiar pe care îl oferă rudelor sale („Elefant”). În plus, printre aceste povestiri se numără şi una dintre cele mai lungi ale sale, „Sarcină”, prin intermediul căreia autorul îşi imaginează moartea lui Cehov, un scriitor pe care Carver îl admira profund şi a cărui operă a fost adesea comparată cu propria sa creaţie. Această povestire remarcabilă sugerează că unul dintre cei mai mari autori moderni de proză scurtă se pregătea probabil, în anul dinaintea sfârşitului său prematur, să scrie o operă mai amplă.

„Povestirile lui Carver glorifică unele dintre aspectele perene ale condiţiei umane, oricât de lipsite de importanţă ar fi acestea, dând naştere unui sentiment de empatie care oferă textelor o intensitate emoţională lipsită de patetism, o melancolie, dar şi o autenticitate profund înduioşătoare.” (The Daily Telegraph)

„Acest volum uluitor de povestiri este un regal.” (The Guardian)

„Toate povestirile din acest volum sunt superbe. Fiecare dintre ele îl atrage pe cititor, cu o viteză magică, în inimile personajelor, chiar dacă, în aparenţă, nu ne spune aproape nimic despre ele. Iar inimile acestea nu sunt întotdeauna întunecate.” (The Independent)

Raymond CARVER s-a născut în Clatskanie, Oregon, în 1938. La începutul anilor 1960, în California, a urmat cursuri de scriere creativă cu scriitorul John Gardner. A studiat apoi la Humboldt State College, California, şi la Iowa University. În anii 1970 a predat scriere creativă şi literatură la diferite universităţi. În 1976 publică Taci, te rog!, care îi aduce o largă recunoaştere. I-au urmat volumele Anotimpuri furioase (1977), Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (1981), Catedrala (1983) şi Elefant şi alte povestiri (1988). Mai multe dintre povestirile lui Carver au fost adaptate pentru marele ecran şi pentru scenă. În 1993 apare filmul Short Cuts, cu Julianne Moore, Andie MacDowell, Bruce Davison, Jack Lemmon şi alţi mari actori, în regia lui Robert Altman. În 2014, este lansat lungmetrajul Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance), regizat de Alejandro G. Iñárritu, avându-i în distribuţie pe Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Andrea Riseborough, Amy Ryan, Emma Stone şi Naomi Watts. Filmul, care se deschide cu poemul lui Carver „Late Fragment” şi al cărui fir narativ principal îl reprezintă punerea în scenă, pe Brodway, a povestirii „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, a obţinut multiple premii internaţionale, printre care Oscarul pentru cel mai bun film şi Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu. Carver este şi autorul a cinci volume de poezie. A scris, de asemenea, eseuri. În 1983 i-a fost decernat prestigiosul Mildred and Harold Strauss Living Award, iar revista Poetry i-a acordat Levinson Prize, în 1985. În 1988 a fost primit în American Academy of Arts and Letters. A încetat din viaţă în 1988. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele Taci, te rog!, Despre ce vorbim când vorbim despre iubire şi Catedrala.

După 14 ani de la fuga din Kenya împreună cu fiica ei, Corinne Hofmann se întoarce pe tărâmurile africane, revizitând cu nostalgie locurile de demult, unde a avut parte de aventuri și greutăți, dar și de iubire și momente fericite. Deși începutul este plin de incertitudini, călătoria se dovedește a fi reușită deoarece toată lumea o întâmpină cu căldură și entuziasm: fostul ei soț, Lketinga, fratele său James și mama-soacră, care avusese atâta grijă de ea, precum și părintele Giuliano, care a scos-o mereu din încurcătură, și până la urmă întregul sat Barsaloi. Autoarea ajunge și pe platourile unde se turna filmul inspirat din prima ei carte, Îndrăgostită de un masai, și, prin intermediul protagoniștilor din film, retrăiește momente emoționante din trecut. Observând cât de rapid se schimbă lucrurile în regiune, Corinne se bucură că a putut să imortalizeze astfel o parte din cultura masailor și urmărește ca și acum să noteze cele mai surprinzătoare detalii despre acești oameni fascinanți, atât pentru publicul larg, cât și pentru ca fiica ei, Napirai, să-și cunoască rădăcinile.

Premiul Nobel pentru Literatură 1954

Romanul emblematic al Generaţiei pierdute, Fiesta este prima dintre capodoperele lui Hemingway şi o exemplificare clasică a stilului literar al acestuia. Cartea are în centru povestea a două dintre cele mai memorabile personaje ale autorului american: nefericitul Jake Barnes, veteran din Primul Război Mondial, şi sofisticata, extravaganta şi irezistibil de frumoasa Brett Ashley. Alături de un grup pestriţ de americani expatriaţi care se distrează în Parisul anilor 1920 pe banii veniţi de acasă, cei doi ajung în Spania, unde relaţia le este pusă la încercare de noi pasiuni şi noi gelozii, iar Jake trebuie să accepte, în cele din urmă, că nu o va avea niciodată în adevăratul sens al cuvântului pe femeia pe care o iubeşte. Fiesta este, de asemenea, şi un roman à clef, personajele principale fiind portrete deghizate ale prietenilor şi cunoştinţelor autorului. Această carte l-a consacrat pe Hemingway drept unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.

Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.

Premiul Nobel pentru Literatură 1954

Publicat pentru prima oară în 1986, la 25 de ani după moartea scriitorului, romanul Grădina Raiului s-a bucurat de un succes senzaţional, ajungând aproape imediat pe lista bestsellerurilor din acea perioadă. Îmbinând într-o manieră încântătoare scenele încărcate de erotism, pasajele descriptive şi reflecţiile asupra artei scriiturii, Grădina Raiului abordează una dintre temele predilecte ale literaturii universale: pierderea inocenţei. Romanul relatează experienţele dezastruoase ale unui tânăr cuplu american din anii 1920, scriitorul David Bourne şi soţia sa, Catherine, aflat într-o lună de miere prelungită pe Riviera franceză. Căsnicia lor se destramă treptat pe măsură ce comportamentul lui Catherine devine tot mai excentric şi jocurile erotice practicate de cei doi, tot mai periculoase, culminând cu crearea unui triunghi sexual împreună cu Marita, o tânără bogată întâlnită într-o cafenea, de care ambii soţi se simt atraşi. Profilat pe fundalul discursului cultural contemporan, acest roman, în care scriitorul se arată interesat de personaje androgine şi de inversarea rolurilor de gen, este poate una dintre cele mai actuale cărţi ale lui Hemingway.

Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.

Giuliano da Empoli pornește de la o constatare tulburătoare: ceea ce pare dezordine, scandal și improvizație în politica contemporană este, de fapt, rezultatul unei inginerii sofisticate a emoțiilor colective.

Asemenea unui carnaval permanent, scena politică este dominată de lideri care sfidează regulile, transformă defectele în virtuți și convertesc minciuna, conflictul și provocarea în capital electoral. În lumea lui Donald Trump sau a lui Viktor Orbán, haosul pare spontan. În realitate, el este atent proiectat. În spatele populismului global acționează o rețea discretă de strategi politici, experți în date, psihologi, fizicieni și specialiști în rețele sociale. Sunt inginerii haosului. Ei pot să răstoarne alegeri, pot să miște o țară de pe traiectoria sa istorică, știu să transforme furia publică în putere.

Furia antisistem, discursul antielite, viralitatea online și neîncrederea în instituții redesenează rapid harta politică, sub ochii unei societăți încă nepregătite să le descifreze. Aceste mecanisme s-au extins și s-au rafinat, infiltrându-se inclusiv în democrațiile fragile din Europa Centrală și de Est. Cartea aceasta este un demers esențial de explorare a manipulării, a tehnologiei și a noii fețe a puterii politice, într-o lume în care algoritmii votează înaintea oamenilor.

„Carnavalul nu mai e o ocazie de a lua în derâdere, preț de câteva ore, ordinea politică a lumii, ci a devenit regula cotidiană a competiției pentru putere sau a exercitării acesteia. Așa descrie Giuliano da Empoli populismul hrănit de tehnologiile de azi. A rezultat un eseu plin de informații și de anecdote politice, care te înfioară sau te pune pe gânduri.“ — CRISTIAN PREDA

Bestseller #1 New York Times

Bestseller Publishers Weekly

Bestseller Barnes & Noble

În topul Amazon al celor mai bune cărți în 2024

O magie veche. O aventură nouă...

Când Benjamiah Creek descoperă un fragment ciudat  de piatra vrăjitoarei, se trezește transportat pe străzile labirintice din Wreathenwold – o lume a aventurii spectaculoase și a magiei imposibile.  Împreună cu prietenii săi, Elizabella Cotton, Mea și Silas Cartograful, Benjamiah pornește într-o căutare periculoasă care implică o colecție ciudată de basme – Cartea poveștilor abia credibile. Ei trebuie să treacă printr-o serie de încercări magice pentru a salva copiii fidispăruți din Wreathenwold înainte de finalul Midsommer, când vor fi pierduți pentru totdeauna... Seria Șoptitorii combină lumea fascinantă construită de Philip Pullman și Katherine Rundell cu farmecul captivant pentru copii din seria Skandar.

„Lees stratifică și intersectează mai multe intrigi în acest al doilea roman din seria Șoptitorii pentru a dezvolta bogata lume Wreathenwold și personajele principale ale poveștii. Teme precum apartenența și sentimentul de „acasă“ sunt centrale în narațiune.” - BOOKLIST

„Am ADORAT prima carte din serie, așa că am citit cu încântare continuarea poveștii și nu doar că nu m-a dezamăgit, mi-a depășit complet așteptările! A doua călătorie la Wreathenwold este uneori o lectură înfricoșătoare și palpitantă, dar în cele din urmă plină de prietenie, descoperiri și aventuri extraordinare.” – WATERSTONES

Jordan Lees s-a născut în Scoția, dar a crescut în Essex, unde încă locuiește cu soția sa și fiica cea mică. Devorând povești toată copilăria, Jordan a studiat literatura la universitate și a lucrat în edituri de atunci, cel mai recent ca agent literar. Când nu scrie, Jordan este un cititor compulsiv sau pierde la șah online. Este autorul seriei bestseller Șoptitorii.

LECTURA PERFECTĂ PENTRU FANII PERCY JACKSON

O aventură emoționantă despre legătura dintre doi frați, calul lor credincios și o moștenire surprinzătoare.

Ține minte tot ce te-am învățat, Miracol. Ai grijă de Leaf. Ai grijă de Pebble. Am facut tot ce am putut. Restul depinde de tine... au fost ultimele cuvinte ale bunicului.

Tick, numit Miracol de bunicul său, trăiește liniștit la marginea regatului Ellia, împreună cu fratele său mai mic și calul lor credincios. Dar sosirea unui cavaler asasin și amenințarea invaziei inamice pun regatul în pericol. Tick are șase luni la dispoziție să ajungă la Fortăreața Regilor pentru a-l avertiza pe conducătorul lor. Călătorind prin păduri și peste munți, întâlnind bandiți și cavaleri necinstiți, Tick este hotărât să onoreze ultimele cuvinte ale bunicului său...

O aventură epică inimoasă și puternică! - EMMA CARROLL, scriitoare

O lectură palpitantă, alertă, scrisă din suflet. Tot ceea ce atinge Ross Montgomery devine o poveste clasică. - PIERS TORDAY, scriitor

O poveste captivantă care m-a încântat cu totul: o călătorie periculoasă, legături emoționante de familie și o luptă pentru salvarea unui regat. O capodoperă absolută! - BOOK CRAIC

O avalanșă de creativitate, fantezie, acțiune și aventură, o lectură extrem de distractivă! - ERIN THE LITERARY CAT

Beneficii de lectură:

• dezvoltarea empatiei;
• înțelegerea valorilor morale;
• îmbunătățirea abilităților de lectură.

Ross Montgomery este un scriitor britanic contemporan cunoscut pentru literatura destinată copiilor și adolescenților. El a devenit cunoscut datorită stilului său accesibil și imaginativ, care combină aventura cu lecții de viață. Cărțile lui sunt apreciate pentru modul în care explorează teme precum prietenia, curajul, familia și speranța. De același autor, editura Pandora M a mai publicat titlul Eu sunt rebel (2024)

Oricât ne-am dori ca lucrurile să meargă bine, nu se poate să nu apară conflicte. Realitatea este că nu există cupluri care să nu se certe. Ceea ce e normal și rezonabil în măsura în care înțelegem, comunicăm fără să rănim și rămânem conectați. Cum să ne certăm constructiv reprezintă un ghid practic pentru înțelegere și conectare în situații tensionante și oferă o perspectivă amplă, bazată pe studii întinse pe zeci de ani, asupra motivelor pentru care apar conflicte. Fiecare relație este unică, însă găsim aici modalități eficiente prin care putem gestiona certuri provocate de orice situație abordând cauzele și evitând lucrurile care duc la rupturi.

John și Julie Gottman sunt psihologi specializați în cercetarea relațiilor și în dezvoltarea de intervenții pentru cupluri. Au fondat Institutul Gottman, care oferă ateliere, terapie și resurse pentru susținerea relațiilor sănătoase. Rezultatele studiilor realizate de ei au devenit o parte integrantă a modului în care ne raportăm la ideea de cuplu și sunt citați în nenumărate cărți și podcasturi. La Editura Trei a mai apărut și Iubirea în opt capitole.

„Studiem știința iubirii de ceva vreme – cinci decenii! John în calitate de cercetător și, inițial, matematician; Julie în calitate de clinician practicant. Munca noastră de o viață a fost să dezvoltăm intervenții  pentru cuplurile care se iubesc și vor să facă relația să funcționeze, dar au nevoie de instrumente reale pentru a-și menține relația înfloritoare și pe calea cea bună. Adesea, nu relația în sine este problema, ci faptul că pur și simplu nu ați primit instrumentele de care aveți nevoie. Fiecare relație este diferită, un proiect de chimie unic, irepetabil, de dragoste și atracție, conflict și conexiune, personalități și trecuturi care se amestecă, se ciocnesc și creează ceva nou.“  -  Autorii

„Am descoperit că, în timpul conflictului, cuplurile care au manifestat patru comportamente-cheie pe care noi le numim „Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei“ (critică, dispreț, refuzul comunicării și defensivă) au fost susceptibile de a se despărți în medie la cinci ani după nuntă. Dar am descoperit, de asemenea, că „absența conflictelor“ nu era răspunsul – pentru că a existat un alt val de divorțuri, la aproximativ un deceniu după acea perioadă de cinci ani. Aceste cupluri nu au avut parte de Cei Patru Călăreți. Nu aveau nimic. Niciun conflict major, desigur. Dar nici umor. Nicio întrebare. Niciun interes pentru celălalt. Am descoperit că maeștrii iubirii nu evitau conflictul. Dar aveau un anumit set de abilități de interacțiune care le permitea să abordeze conflictul ca pe o colaborare, nu ca pe un război; iar atunci când cineva era rănit (așa cum li se poate întâmpla celor mai buni dintre noi în conflict), știau cum să repare.“ -  Autorii

CUPRINS

Introducere: Pentru ce ne certăm?

Partea întâi. ABC‑ul conflictului       
De ce ne certăm              
De ce ne certăm în felul în care ne certăm  
Care sunt motivele pentru care ne certăm   

Partea a doua. Cele cinci conflicte pe care le avem cu toții  
Conflictul nr. 1: Aruncarea bombei   
Conflictul nr. 2: Inundarea          
Conflictul nr. 3: Adâncurile          
Conflictul nr. 4: Impasul           
Conflictul nr. 5: Prăpastia dintre noi  

Concluzie: Certuri constructive         
Ghid rapid pentru certuri constructive  
Mulțumiri              
Note                

„Agustina Bazterrica e o scriitoare feroce; proza ei este vizionară și calculată: când te aștepți mai puțin, își lovește ținta și te cutremură." - Samanta Schweblin

La abatorul local, Marcos este un foarte eficient manager-adjunct în branșa sacrificării oamenilor – deși nimeni nu le mai spune așa. Soția l-a părăsit, tatăl piere în ghearele demenței, iar el depune eforturi supraomenești să nu se gândească la felul în care-și câștigă existența. După ce animalele, infectate de un virus otrăvitor, au fost omorâte, și după o perioadă de Tranziție plină de ipocrizie, consumul de carne umană — „carne specială" — a devenit legal. Într-o zi, Marcos primește în dar un exemplar de „calitate superioară", pe care, în ciuda interdicțiilor, îl tratează ca pe o ființă umană. De aici și până la a-și pune întrebarea dacă nu cumva am renunțat la umanitate în schimbul proteinei animale nu mai e decât un pas.

„Cu o măiestrie perfect calibrată prin ironie, Bazterrica ne prezintă un portret stupefiant al umanității care ar face orice pentru a obține satisfacția, chiar cu prețul propriei existențe." - Le Monde

„Din teama față de ceea ce ne rezervă viitorul, Bazterrica a extras un roman extraordinar despre maleabilitatea valorilor noastre morale și despre ceea ce Hannah Arendt a numit banalitatea răului." - Lire

„Puternic, magnetic, tulburător – romanul anului." - Cultura Mas

„De la primele cuvinte ale acestui roman al scriitoarei argentiniene, cititorul se află printre «exemplarele» de sacrificiu, conștient că se găsește într-un abator și că nimic din ce urmează nu va fi prea plăcut." - The New York Times Book Review

Agustina Bazterrica (n. 1974, Buenos Aires) este o romancieră și autoare argentiniană de proză scurtă, figură centrală a scenei literare din Buenos Aires. A publicat două volume de povestiri și două romane. Cel de-al doilea roman al ei, Noi, carnivorii, a devenit un adevărat fenomen editorial internațional, vândut în peste jumătate de milion de exemplare în toată lumea și tradus în peste 25 de limbi. Romanul este în curs de ecranizare.

„În scrisorile către Milena, vocea lui Kafka este mai personală, mai pură și mai dureroasă decât în proza lui." - Jan Kott

Franz Kafka avea 37 de ani când a început corespondența profesională cu mult mai tânăra lui traducătoare în limba cehă, Milena Pollak. El trăise deja toate marile crize ale vieții sale: întrerupsese două logodne şi se pregătea s-o rupă pe a treia, avea o relație îngrozitoare cu propria familie, avusese prima criză majoră de tuberculoză şi nu mai aştepta nimic bun de la viitor. În curând, schimbul de scrisori cu cea care urma să fie singura scriitoare dintre iubitele lui avea să-i macine somnul şi să-i redea o stranie poftă de viață. Această iubire a lui Kafka, desfăşurată epistolar, se va încheia ca toate celelalte, prin retragerea scriitorului, un ultim pas înapoi făcut înaintea morții. Un roman de dragoste străbătut de firul incandescent al angoasei, din care s-au păstrat doar scrisorile lui Kafka, nu şi cele ale Milenei, care avea să moară ani mai târziu în lagărul de la Ravensbrück, acesta pare pe alocuri dialogul epistolar a două fantome îndrăgostite, despărțite de un zid impenetrabil.

„Milena, ce nume bogat şi greu, aproape imposibil de ridicat de atâta abundență, şi care la început nu prea mi-a plăcut, mi se părea că e un grec sau un roman rătăcit prin Boemia, violat de limba cehă şi trădat în accent, dar este minunat ca formă şi culoare, o femeie pe care trebuie s-o scoți pe brațe din lume sau din foc, nu ştiu, iar ea se strânge docilă şi încrezătoare în brațele tale..." - Franz Kafka, către Milena

„Am prins cândva o cârtiță și am dus-o în grădina cu hamei. Când am aruncat-o, s-a afundat ca turbată în pământ, de parcă se scufunda în apă, și a dispărut. Așa ar trebui să ne ascundem de această poveste." - Franz Kafka

Franz Kafka s-a născut în 1883 la Praga, într-o familie evreiască. A urmat Gimnaziul Umanist German Naţional, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Karl-Ferdinand, obținând doctoratul în 1906. A lucrat ca avocat la o companie de asigurări, scriind noaptea, în secret, povestiri pe care până la urmă le publică în 1913, la insistențele prietenului său, poetul Max Brod. În 1914 începe să scrie romanul Procesul şi povestirea Colonia penitenciară, iar un an mai târziu publică nuvela Metamorfoza. Kafka nu a terminat niciunul dintre cele trei romane – Procesul (1925), Castelul (1926) şi America (1927) – şi şi-a distrus mare parte din scrieri. Max Brod a adunat şi a publicat postum tot ce a lăsat Kafka după moartea lui prematură, pe 3 iunie 1924, ignorând instrucțiunile autorului, care dorea ca opera să-i fie arsă. În seria Anansi. Ego au apărut Jurnal și Scrisori către Felice.

Volum câștigător al RSL Ondaatje Prize 2022 și finalist al Baillie Gifford Prize și Costa Prize for Memoir and Biography

„Cartea aceasta va fi citită mulți ani de acum înainte." David Runciman

„Liberă aduce istoria la viață... și o face într-un fel memorabil, plin de forță." Tara Westover

În Republica Socialistă Albania, o fetiță precoce de 11 ani, Pionier al Patriei, devine peste noapte martoră la dispariția celui mai dur și mai rezistent regim dictatorial comunist din lume: cel al lui Enver Hodja. Deși albanezii se așteaptă ca dărâmarea statuilor lui Hodja și Stalin să marcheze tranziția spre o societate liberă, democratică, anii ce urmează aduc cu ei privatizarea de tipul „terapiei de șoc", imigrația masivă, inflația, jocurile piramidale, totul culminând cu un oribil război civil.
Carte a maturizării, Liberă alternează vocea fetiței care credea în figura protectoare a Tătucului Stalin cu cea a profesoarei de marxism, care pune la îndoială „libertatea" adusă de capitalism.

„Detaliind absurditățile regimului Hodja din perspectiva unui copil, Lea Ypi reușește performanța remarcabilă de a le istorisi cu umor și căldură." Misha Glenny

„Lea Ypi ne provoacă să înțelegem ce se întâmplă cu idealurile noastre când intră în contact cu oameni și locuri imperfecte și ce poate fi salvat din ruina trecutului." Azar Nafisi

Lea Ypi este profesoară de teorie politică la London School of Economics și profesoară de filosofie la Australian National University. Este autoarea mai multor cărți de teorie politică și câștigătoarea multor premii importante în domeniu, cum ar fi British Academy Prize for Excellence in Political Science și Leverhulme Prize for Outstanding Research Achievement. Trăiește la Londra.

Al cincilea volum din seria Harry Hole

„O intrigă ce gonește ca un tren de mare viteză." – New York Times Book Review

În toiul unei veri călduroase ce a pus stăpânire pe capitala Norvegiei, o tânără femeie este găsită ucisă în apartamentul ei. Un deget i‑a fost retezat, iar sub pleoapă are un mic diamant roșu în formă de pentagramă — o stea în cinci colțuri. Harry Hole, „lupul singuratic" bântuit de un trecut dureros, este însărcinat să se ocupe de caz împreună cu Tom Waaler, rivalul său, pe care Harry îl detestă. Și despre care bănuiește că are legătură cu uciderea fostei sale colege, Ellen Gjelten.
Cinci zile mai târziu, o altă femeie este dată dispărută. Când poliția primește degetul ei retezat, pe care se află un inel cu o piatră în formă de stea în cinci colțuri, Harry se teme că e vorba de un criminal în serie.
Hotărât să dejoace planurile acestei minți diabolice și, totodată, să dovedească vinovăția lui Waaler, Harry se trezește prins într‑un hățiș întunecat, în care ambele anchete se întrepătrund în cel mai surprinzător mod cu putință.
Dar ce preț va trebui să plătească Harry Hole ca să afle adevărul?

„Incontestabil, Jo Nesbø este deținătorul titlului de băiat rău al genului crime norvegian." - USA Today

„Nesbø este neîntrecut în a sonda adâncimile întunecate ale sufletului omenesc." - Kirkus Reviews

„Steaua diavolului spune o poveste care te șochează și te captivează totodată, impregnată de o tensiune aproape insuportabilă." – The Times

„Nimeni nu știe să pătrundă în mintea perfidă, imprevizibilă a unui criminal mai bine decât
Jo Nesbø." – Vogue

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s‑au vândut în peste 45 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award.
Jo Nesbø este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul Omul de zăpadă, iar romanul Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin.