Cărți

O NOUĂ CĂLĂTORIE ÎN LUMEA LUI IVAN, BOB ȘI RUBY „Cel dintâi prieten e un adevărat dar, căci mai târziu în viață inima ta va ști de fiecare dată ce e cu putință.” Elefănțica Ruby trebuie să ia o pauză de la bălăceala în noroi ca să se pregătească pentru Ziua Colțului. Această tradiție din viața turmei marchează primirea în comunitatea elefanților maturi. Ruby însă urăște ascuțimea și duritatea colților ei. Vizita unui prieten din Africa îi provoacă un tăvălug de amintiri. Își aduce aminte cum arăta viața ei înainte de a fi în rezervație, înainte de a fi la circ, înainte de a fi știut ce înseamnă pierderea, și își aduce aminte de oameni – oamenilor le place fildeșul, ei mereu își doresc lucruri pe care nu ar trebui să le aibă.

Cartea a treia din Cronicile orașelor flămânde Cartea de Tinichea rămâne încă unul dintre nenumăratele mistere pe care ni le-au lăsat Anticii. Tot ce știm e că numele unui zeu străvechi apare de mai multe ori printre toate acele numere: Odin.

Ei încearcă să fie buni. Au fost aduși pe lume să fie răi. Clonele din proiectul Osiris sunt libere - dar sunt vânate. După ce au scăpat cu mari dificultăți din orașul "perfect" în care s-au născut, Eli, Tori, Amber și Malik se regăsesc în sfârșit în lumea reală și sunt hotărâți să demaște conducătorii din Serenity. O pistă de urmat este s-o găsească pe misterioasa miliardară și fondatoare a proiectului Osiris.

Insula Rosetti este cartea transformării unei oaze personale de supraviețuire într-un spațiu comun de libertate și protecție pentru o generație de elevi. Insula Rosetti s-a născut din anii petrecuți la catedră alături de o generație de elevi, într-un timp în care pentru mine ideea de oază însemna o formă de supraviețuire. Întâlnirea cu generația anilor ’70 a schimbat însă sensul acestei imagini: oaza personală s-a transformat treptat într-o insulă comună, un spațiu de încredere și libertate interioară pe care am încercat să-l protejez.

Bestseller New York Times Singurul titlu care a concurat în topuri "Jurnalul unui puşti" Dacă-l găsiţi, vă rog să mi-l returnaţi! OFER RECOMPENSĂ! (NU TRAGEŢI CU OCHIUL!!)

Despre cum jucăriile au devenit adevărate Iepurele de catifea vrea din tot sufletul să fie iubit. Este grăsun și rotunjor, cum se cade să fie un iepure, are blana pătată cu alb și cafeniu, mustăți de-adevăratelea din ață și urechi căptușite cu satin rozaliu.

Robert Ersten a apărut la cursul de scriere creativă ținut de Ioana Nicolaie la Școala Germană Hermann Oberth. Elisa Merca, Andrei Droc, Cristian Mitrea, Catinca Nistor, Sara Zapodeanu, Matei Mustea, David Stavila și Gabriel Cărtărescu au ajutat la precizarea lui. Dora, Clara, Raul, Filip și Luca s-au pregătit pentru greutățile vieții de elev: și-au făcut o societate secretă, Reparabile Tempus.

Ultima bătălie e concluzia unei povești despre ținutul Narniei, unde trebuie să-ți iei rămas-bun și unde începe aventura. Premiată cu Carnegie Medal, Ultima bătălie e concluzia unei povești despre ținutul Narniei, unde trebuie să-ți iei rămas-bun și unde începe aventura. Inorogul spune că oamenii sunt aduși în Narnia când ținutul e frământat și tulbure. Iar acum Narnia se găsește la ananghie. Un fals Aslan cutreieră țara. Singura speranță este ca Jill și Eustace, vechi prieteni ai Narniei, să fie în stare să-l găsească pe adevăratul Aslan și, astfel, să readucă pacea în ținut. Sarcina lor e grea fiindcă, așa cum spune Centaurul, „Stelele nu mint niciodată, pe când Oamenii și Fiarele, da“.

O poveste în care devotamentul și dârzenia se împletesc cu simțul aventurii și curajul. Un nobil grup de prieteni, format din Jill, Eustace și Puddleglum, Omul-din-mlaștini, este trimis de Aslan să-l salveze pe Rilian, Prințul Narniei dispărut. Ca să-i călăuzească, Aslan îi dă lui Jill patru semne pe care trebuie să le țină bine minte, în ordinea în care i-au fost date. În căutarea lor, cei trei au de înfruntat pericole groaznice și de străbătut peșteri adânci și întunecate. Dar misiunea lor în Ținuturile Subpământene îi face să înfrunte un rău mai seducător și mai mortal decât și-ar fi închipuit vreodată.

Ediție revizuită și adăugită

Cu ilustrații de Andrei Moldovan

Blestemul nu e nemurirea, ci lumea întreagă.

Într-o lume sfâșiată de războaie, credințe și superstiții, Haiganu, un zeu decăzut, este osândit să trăiască printre muritori. În mintea lui curge necontenit Fluviul Șoaptelor: un torent de rugăciuni, blesteme și gânduri străine, un zgomot fără sfârșit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rătăcește continuu între ură și dorința de răzbunare și încearcă zadarnic să găsească liniștea într-o lume care nu tace niciodată. Când, însă, din adâncul acestui haos, o voce de copil îl strigă, blestemul devine chemare. Zourazi, un băiat cu sânge de vrăjitor, fuge din mâinile lui Dekibalos, un stăpân care adună copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma în arme, în jertfe sau în monștri.

Pe urmele lor se dezlănțuie nu doar oameni și fiare, ci și monștri născuți din disperare, zei și magie interzisă. Lumea însăși pare să se strângă în jurul acestei întâlniri, ca și cum ar presimți că echilibrul fragil dintre divin și uman este pe cale să se frângă.

Fluviul Șoaptelor nu mai este doar un blestem. Devine o chemare.

Pășește în Fluviul Șoaptelor, cartea întâi a trilogiei Haiganu, un loc în care zeii nu sunt milostivi, iar copiii nu au timp să viseze pentru că învață prea devreme cum se moare.

„Zei uitați și pribegi, magi și vrăjitoare, pietre vii, grifoni care dețin toată înțelepciunea lumii, cei mărunți, un război și o oaste zombi de copii-orfani, un tărâm imaginar plin de magie… Marian Coman reușește să creeze un univers fantastic unic în literatura română. Cu trimiteri la miturile tracice, dar și la folclorul românesc, în care regăsim supereroi și personaje (mai ales cele negative) impecabil conturate, trilogia nu este doar o bijuterie a genului, dar și cărți minunat scrise, care conțin nu doar povești și perspective care se suprapun, într-o țesătură narativă complexă, dar și multă poezie și filozofie. Cele trei romane se adresează tuturor vârstelor și oferă cititorilor, dincolo de Poveste, o parabolă tulburătoare a lumii în care trăim.“ Adina Popescu

„Marian Coman are o apetență ieșită din comun de a construi universuri întregi care nu seamănă cu nimic altceva, care rup bariere, care reimaginează lumile cu care am putea fi familiarizați. O face și-n cărțile lui anterioare (vă amintesc doar de Omulețul din perete și alte povestiri fantastice și Ultima carte, piese dintr-un puzzle care va căpăta alte și alte interpretări odată ce vom avea acces la el integral), dar și în trilogia de față. Seria Haiganu, începută în benzile desenate HAC!, înconjurată deja de propria mitologie, întinsă pe aproape o decadă și jumătate, este, fără tăgadă, încă o demonstrație în acest sens. Pentru că, pe o fundație solidă, desprinsă din scrierile lui Creangă, Marian Coman topește mituri și folclor, rugăciuni, bocete și letopisețe, toarnă erudiție și livresc, țese multiple planuri, se joacă cu limitele (sub)genurilor, mută basmul în secolul XXI, aduce în prim-plan personaje în straie noi, vine cu ritmuri alerte și dileme mai vechi decât timpul, adaugă nuanțe peste nuanțe. Și-și creează astfel un univers cu totul și cu totul al său. Și, deși atipice în parcursul scriitorului, cele trei romane care pot fi încadrate, la rigoare, în subgenul grimdark fantasy, se supun aceluiași crez nestrămutat în puterea poveștilor de a ne salva. Și sunt literatură în adevăratul sens al cuvântului.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

O nouă aventură cu cel mai iubit pinguin, Apolodor. Apolodor, pinguinul călător, Amedeu, cel mai cumsecade leu, și cangurul Ilie sunt foarte buni prieteni. Lumea întreagă este pentru ei un mare loc de joacă. Cu zmeul în zbor, prin apă alături de pești, cu schiurile pe zăpadă, pe rând medici, inventatori sau sportivi, cei trei sunt nedespărțiți și învață unul de la celălalt secretele prieteniei și ale vieții trăite cu zâmbetul pe buze.

Ediție revizuită și adăugită

Cu ilustrații de Andrei Moldovan

Cine îndreaptă universul, când zeii se dezlănțuie?

Un copil a murit. Iar lumea nu a rămas aceeași.

Războiul se întinde ca o plagă: cetăți cad una după alta sub focul și cruzimea celor care au învățat să transforme oamenii în monștri. Dekibalos, Moroianu și Akarun nu mai cuceresc doar teritorii. Dezlănțuie ceva ce nu mai poate fi oprit. Dincolo de granițele lumii cunoscute, un mag proscris descoperă că există locuri în care nici zeii nu privesc. Iar acolo adevărurile nu aduc liniște.

Cea mai mare schimbare, însă, nu vine din război. Prins între vocile care nu tac și o lume care se destramă sub ochii lui, Haiganu ajunge la limita răbdării.

Furia Oarbă, al doilea volum al trilogiei Haiganu, este o poveste despre război, transformare și forțe care scapă de sub control într-un loc în care mila este rară, iar ceea ce pare un dar se dovedește a fi doar o altă formă de condamnare.

„Zei uitați și pribegi, magi și vrăjitoare, pietre vii, grifoni care dețin toată înțelepciunea lumii, cei mărunți, un război și o oaste zombi de copii-orfani, un tărâm imaginar plin de magie… Marian Coman reușește să creeze un univers fantastic unic în literatura română. Cu trimiteri la miturile tracice, dar și la folclorul românesc, în care regăsim supereroi și personaje (mai ales cele negative) impecabil conturate, trilogia nu este doar o bijuterie a genului, dar și cărți minunat scrise, care conțin nu doar povești și perspective care se suprapun, într-o țesătură narativă complexă, dar și multă poezie și filozofie. Cele trei romane se adresează tuturor vârstelor și oferă cititorilor, dincolo de Poveste, o parabolă tulburătoare a lumii în care trăim.“ Adina Popescu

„Marian Coman are o apetență ieșită din comun de a construi universuri întregi care nu seamănă cu nimic altceva, care rup bariere, care reimaginează lumile cu care am putea fi familiarizați. O face și-n cărțile lui anterioare (vă amintesc doar de Omulețul din perete și alte povestiri fantastice și Ultima carte, piese dintr-un puzzle care va căpăta alte și alte interpretări odată ce vom avea acces la el integral), dar și în trilogia de față. Seria Haiganu, începută în benzile desenate HAC!, înconjurată deja de propria mitologie, întinsă pe aproape o decadă și jumătate, este, fără tăgadă, încă o demonstrație în acest sens. Pentru că, pe o fundație solidă, desprinsă din scrierile lui Creangă, Marian Coman topește mituri și folclor, rugăciuni, bocete și letopisețe, toarnă erudiție și livresc, țese multiple planuri, se joacă cu limitele (sub)genurilor, mută basmul în secolul XXI, aduce în prim-plan personaje în straie noi, vine cu ritmuri alerte și dileme mai vechi decât timpul, adaugă nuanțe peste nuanțe. Și-și creează astfel un univers cu totul și cu totul al său. Și, deși atipice în parcursul scriitorului, cele trei romane care pot fi încadrate, la rigoare, în subgenul grimdark fantasy, se supun aceluiași crez nestrămutat în puterea poveștilor de a ne salva. Și sunt literatură în adevăratul sens al cuvântului.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

Cu ilustrații de Andrei Moldovan

Sfârșitul lumii vine cu o șoaptă.

La capătul lumii, când zeii au obosit de oameni și oamenii au uitat de zei, rămâne doar tăcerea. Iar când liniștea poate fi obținută doar prin distrugere, alegerea devine imposibilă.

Haiganu, zeul osândit să trăiască printre oameni, pășește printre ruine, ritualuri crude și jocuri divine. Un rău mai vechi decât zeii înșiși se strecoară în mintea lui, iar granița dintre protector și distrugător se șterge. Alături de el, Zourazi, un om transformat în ceva ce nu mai are nume, și Păi, o regină-copil cu un popor în pribegie.

În Tristețea Zeilor, romanul care încheie trilogia Haiganu, zeii se întorc unii împotriva altora, oamenii devin doar o monedă de schimb, iar lumea se apropie de o nouă cădere. Uneori, tăcerea nu înseamnă pace, ci sfârșit.

„Zei uitați și pribegi, magi și vrăjitoare, pietre vii, grifoni care dețin toată înțelepciunea lumii, cei mărunți, un război și o oaste zombi de copii-orfani, un tărâm imaginar plin de magie… Marian Coman reușește să creeze un univers fantastic unic în literatura română. Cu trimiteri la miturile tracice, dar și la folclorul românesc, în care regăsim supereroi și personaje (mai ales cele negative) impecabil conturate, trilogia nu este doar o bijuterie a genului, dar și cărți minunat scrise, care conțin nu doar povești și perspective care se suprapun, într-o țesătură narativă complexă, dar și multă poezie și filozofie. Cele trei romane se adresează tuturor vârstelor și oferă cititorilor, dincolo de Poveste, o parabolă tulburătoare a lumii în care trăim.“ Adina Popescu

„Marian Coman are o apetență ieșită din comun de a construi universuri întregi care nu seamănă cu nimic altceva, care rup bariere, care reimaginează lumile cu care am putea fi familiarizați. O face și-n cărțile lui anterioare (vă amintesc doar de Omulețul din perete și alte povestiri fantastice și Ultima carte, piese dintr-un puzzle care va căpăta alte și alte interpretări odată ce vom avea acces la el integral), dar și în trilogia de față. Seria Haiganu, începută în benzile desenate HAC!, înconjurată deja de propria mitologie, întinsă pe aproape o decadă și jumătate, este, fără tăgadă, încă o demonstrație în acest sens. Pentru că, pe o fundație solidă, desprinsă din scrierile lui Creangă, Marian Coman topește mituri și folclor, rugăciuni, bocete și letopisețe, toarnă erudiție și livresc, țese multiple planuri, se joacă cu limitele (sub)genurilor, mută basmul în secolul XXI, aduce în prim-plan personaje în straie noi, vine cu ritmuri alerte și dileme mai vechi decât timpul, adaugă nuanțe peste nuanțe. Și-și creează astfel un univers cu totul și cu totul al său. Și, deși atipice în parcursul scriitorului, cele trei romane care pot fi încadrate, la rigoare, în subgenul grimdark fantasy, se supun aceluiași crez nestrămutat în puterea poveștilor de a ne salva. Și sunt literatură în adevăratul sens al cuvântului.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

Anii ’80. Patru prieteni se întîlnesc în gara din Chişinău. Vor pleca împreună în vacanţă în Crimeea, la mare. Sînt lipsiţi de griji, nu au de unde să ştie că fac parte din generaţia ultimilor copii sovietici. Ştiu doar că au acelaşi program în fiecare an: şcoală, vacanţe lungi, călătorii de la un capăt la altul al ţării pentru a descoperi locuri extraordinare şi populaţii ciudate. Brusc însă toată această rutină melancolică e dată peste cap: după moartea lui Brejnev, a lui Andropov şi a altor comunişti de la vîrf, vin Gorbaciov, glasnostul şi perestroika, intervenţia rusă în Afganistan, Cernobîlul, explozia drogurilor, SIDA şi afirmarea contraculturilor sovietice. Debusolaţi, văzînd cum lumea pe care o ştiau se destramă, ultimii copii sovietici caută echilibru şi refugiu în romanele lui Bulgakov, în poezia lui Arseni Tarkovski şi în piesele formaţiei Kino. Şi, fără să vrea, se maturizează, descoperă alte identităţi şi învaţă să trăiască în noua lume, în care Dumnezeu este foarte diferit de cel al bunicilor şi părinţilor lor, iar ceea ce contează e să cîştigi cît mai mult. O lume în care a avea este mai important decît a fi.

Aventura gemenilor Călin şi Ilinca se petrece în vremea lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti, care îşi avea cetatea de scaun la Curtea de Argeş. Acolo se întâlnesc cu un alt Mircea, fiul potcovarului, de la care află imediat numele în căutarea cărora porniseră. Însă, din dorinţa de-a descoperi mai multe despre bătălia de la Rovine, purtată împotriva turcilor, şi de a-şi ajuta noul prieten aflat la ananghie, cei doi rămân peste noapte. Călin are prilejul să participe alături de ceilalţi băieţi la un ritual iniţiatic important, straja armelor, şi să asiste astfel la cea mai importantă zi din viaţa lui Mircea, cea a învestirii sale ca scutier.

Ce face diferența dintre un copil care renunță și unul care merge mai departe? De ce, în fața acelorași obstacole, unii aleg să persevereze, iar alții se opresc? Mentalitate de campion răspunde acestor întrebări esențiale printr-o abordare bazată pe cercetări din psihologia educațională, neuroștiințe și psihologia sportului. Cartea dezvăluie mecanismele cognitive, emoționale și comportamentale care stau la baza performanței și oferă strategii clare, aplicabile, prin care părinții, profesorii și antrenorii pot cultiva reziliența, perseverența și dorința autentică de învățare la copii și tineri. Dincolo de teorie, volumul aduce în prim-plan experiențe reale. În partea a doua, interviurile cu sportivi de performanță oferă o perspectivă autentică asupra drumului spre succes – cu eșecuri, reveniri și lecții care transformă potențialul în performanță.

„Sunt secvențe narative a căror relativă autonomie nu anulează impresia că fac parte din același întreg. Îi revine cititorului menirea de a reconstitui coerența epică, umplând golurile și refăcând legăturile latente dintre episoade și personaje, și de a descoperi «desenul din covor», dincolo de fragmentarea structurii de suprafață. Gabriela Adameșteanu construiește astfel un roman latent – formulă narativă hibridă, utilizată, printre alții, și de Milan Kundera în Ridicole iubiri...“ (Carmen Mușat)

„Dumnezeu şopteşte printr-o cută din tapet”, scrie Patti Smith în această emoţionantă relatare a vieţii sale. Un complex locativ delabrat de după Al Doilea Război Mondial oferă o poartă de acces spre lumea plină de imaginaţie a copilăriei. Smith, în rolul de căpitan al unei armate loiale şi iubitoare de fraţi, pune bătăuşii pe fugă, intră în comuniune cu regele ţestoaselor şi caută bănuţi de argint fermecaţi. Cel mai intim dintre volumele sale de memorii, Pâinea îngerilor ne poartă prin anii adolescenţei artistei, când se nasc primii fiori ai romantismului şi când aceasta aude chemarea artei. Arthur Rimbaud şi Bob Dylan îi devin modele artistice, iar ea începe să scrie poezii şi texte pentru cântece, ajungând în cele din urmă să contopească ambele îndeletniciri literare în creaţii legendare precum cele de pe albumele Horses, Wave şi Easter. Apoi, lasă totul în urmă ca să se mărite cu marea ei iubire, Fred „Sonic” Smith, alături de care îşi construieşte o viaţă plină de devotament şi aventură pe un canal din St. Clair Shores, Michigan. Aici îşi amenajează un spaţiu intim căruia îi trece pragul în zori pentru a scrie. Cuplul îşi petrece nopţile pe şalupa sa Chris-Craft, ancorată pe uscat, studiind hărţi nautice şi plănuind noi aventuri, în timp ce îşi întemeiază o familie. O serie de pierderi dureroase îi marchează viaţa. Suferinţa şi recunoştinţa se împletesc de-a lungul anilor în care îşi creşte copiii, îşi reconstruieşte viaţa şi, în cele din urmă, revine la scris – singura constantă într-o viaţă condusă de libertatea artistică şi de puterea imaginaţiei de a transforma banalul în magic şi durerea în speranţă. În ultimele pagini, o regăsim pe Smith din nou pe drum, în aceeaşi cunoscută ipostază de hoinară care călătoreşte pentru a se regăsi, care trăieşte pentru a scrie şi scrie pentru a trăi.

Al patrulea și ultimul volum al adaptării grafice minunat ilustrate a bestsellerului lui Yuval Noah Harari, devenit o carte-fenomen la nivel mondial și ajuns pe primul loc în topul Sunday Times, urmărește Revoluția Științifică și Revoluția Industrială, pe măsură ce progresele rapide transformă societatea, remodelează capitalismul și ne propulsează spre o epocă tehnologică și zorii epocii IA.

S-ar putea ca nici cunoscătorii versați să nu fie în stare să-i deosebească pe Salieri de Mozart și invers. De această dată nu mai este vorba despre un mit, deoarece a asculta muzica, adică a o auzi, și a o înțelege sunt două lucruri diferite. O simplă ascultare, în ambele accepții, chiar dacă intim întrepătrunse – cumințenie supusă și audiere –, nu garantează auzirea multitudinii de sensuri pe care autodesfășurarea compoziției muzicale in nascendi le revelează auditoriului în totalitatea sa năvalnică. Nici cunoașterea tuturor planurilor structurale, și nici, cu atât mai puțin, sesizarea și înțelegerea cofuncționării lor procesuale nu reprezintă o astfel de garanție, căci una este „îmbăierea” în apele rareori limpezi ale propriilor emoții, stări și gânduri, în căutarea unei detașări de cotidian, și cu totul alta este sincronizarea care determină situarea în același flux cu gândirea compozitorului în general și cu logica deopotrivă structurală și procesuală a lucrării muzicale în particular.

Pictorul Ioan Sbârciu este, sub multe aspecte, o personalitate de excepție a artelor vizuale românești. Artist de succes, el nu creditează însă succesul facil și ține întotdeauna să-și prevină pedagogic discipolii asupra capcanelor lui. Personalitate de mare anvergură, el preferă autoetalării discreția și, cu generozitate, își pune în lumină sau se pune în lumină împreună cu colegii și cu studenții. Constructor de instituție și edificator de școală – se va vedea într-o zi cât de mult, ca susținere și spirit, îi datorează cunoscuta, astăzi, Școală de la Cluj – el nu și-a impus niciodată propriile opțiuni și procedee artistice și nu a cerut ralierea la un sistem estetic închis.

Paradoxul personalității artistice a lui Ioan Sbârciu rezidă într-o anume forță intuitivă interioară, care îl plasează foarte echilibrat între tradiția pe care o respectă și actualitatea picturală luată în calitatea ei de context, menit doar să provoace anumite reacții revelatoare. Ca artist, el are puterea de a rezista unor tentații ale momentului și ale modei, preferând un pariu personal pe anumite valori estetice și atitudini artistice. Opțiunea lui origi-nară îl situează între nonfigurativul abstract, care mizează pe expresivitatea suprafeței picturale, și un figurativ romantic și senzual și, în același timp, îl scoate de pe liniile unor școli sau descendențe ușor identificabile. Această forță intuitivă interioară are numeroase alte aparențe și ocurențe în accentele personale ale limbajului plastic și în profesionalismul și acu-ratețea gestului pictural, în dramatismul coloristic și chiar și în dimensiunile suprafețelor celor mai multe dintre lucrări.

Aurel Codoban

Povestea unui poem pierdut, a două mari fluvii şi a trei vieţi remarcabile — toate legate între ele de o singură picătură de apă. În ruinele din Ninive, oraşul antic al Mesopotamiei, zac ascunse în nisip fragmentele unui poem de mult uitat, Epopeea lui Ghilgameş. În Londra victoriană, un copil excepţional se naşte pe malurile Tamisei celei negre de murdărie. Când memoria lui strălucită îi aduce o slujbă ca ucenic la o tipografie, lumea i se deschide în faţă şi călătoreşte dincolo de mahalaua unde locuieşte, peste mări şi ţări. În Turcia anului 2014, Narin, o fată yazidită care trăieşte pe malurile Tigrului, aşteaptă să fie botezată. Ceremonia este întreruptă însă cu cruzime, iar ea şi bunica ei pornesc curând într-o călătorie prin ţinuturi devastate de război, în speranţa de-a ajunge în valea sacră a poporului lor.

„Sabine Hossenfelder e un caz rarisim. Există fizicieni teoreticieni care se pot adresa publicului larg, dar foarte puțini sunt în stare s-o facă într-o manieră atât de atrăgătoare. Evitând orice emfază sau prețiozitate, ea abordează unele dintre cele mai pasionante idei aflate la granițele științei moderne. Rezultatul e o carte captivantă.“ — CHARLES SEIFE

Odată traduse în limbaj curent, rezultatele cercetărilor din fizica fundamentală conduc la întrebări a căror miză depășește aspectele tehnice, sunt întrebări tulburătoare, cu greutate existențială. Universul a fost creat pentru noi? Supraviețuiește încă trecutul? Gândesc oare particulele? Dar cosmosul în ansamblul lui? Elimină fizica liberul-arbitru? Suntem predictibili? Este universul nostru o simulare pe calculator? Vom putea crea un nou univers? Vom avea vreodată o teorie a tot ce există?

Sabine Hossenfelder analizează posibilele răspunsuri compatibile cu fizica de azi, dar și felul în care progrese viitoare le-ar putea modifica. Spiritul ei critic (frapant în precedenta carte, Rătăciți printre formule) trasează frontiere clare între știință și credință, între fapte și iluzii, între speculații plauzibile și idei imposibil de testat, însă o face cu modestie și umor, fără pic de arogan?ă. În asta constă talentul Sabinei Hossenfelder de a-și apropia cititorii.

SABINE HOSSENFELDER (n. 1976) este o fiziciană teoreticiană germană preocupată de fundamentele mecanicii cuantice. A studiat la Universitatea Goethe din Frankfurt. A lucrat în Statele Unite, Canada și Suedia, apoi la Institutul de Studii Avansate din Frankfurt, iar în prezent e afiliată la Centrul pentru Filozofia Matematicii de la München. A publicat articole în Nature, New Scientist și Quanta Magazine. În seria de știință de la Humanitas a apărut prima ei carte, Rătăciți printre formule (Lost in Math).

„Cartea lui Thierry Wolton este o privire lucidă şi profundă asupra lumii în care trăim.

Se află, cuprinse în ea, patologiile şi neliniştile ei, de la renaşterea autocraţiilor până la revenirea conflictelor şi a războaielor. Ceea ce domină este un sentiment acut al neliniştii, ca şi o anxietate legată de viitorul în care suntem deja prizonieri. Ceea ce era cândva un proiect orwellian a devenit realitatea cotidianului nostru. Omul este din ce în ce mai singur în faţa supravegherii digitale, care îl deposedează de libertate, iar vechiul totalitarism se reinventează, precum în cazul Republicii Populare Chineze, ca un ochi ce vede tot.

În acest timp al mutaţiilor, paginile lui Thierry Wolton capătă o intensitate vizionară: cu pasiunea unui moralist, istoricul ne dezvăluie adâncurile în care suntem pe cale de a coborî, pentru a ne aminti de lumina vizionară a demnităţii umane, cea la care nu putem renunţa niciodată.“ — IOAN STANOMIR

„Istoria a fost întotdeauna o succesiune de diverse regimuri politice, fiecare cu gloria și declinul său. Democrația nu poate nici ea să fugă de acest destin, într-o vreme când peste tot puterea publică, indiferent de natura sa și de locul din care provine, se dovedește preocupată mai degrabă de controlul social decât de apărarea libertăților individuale. Această dublă tendință, de declin democratic în Occidentul liberal și de liberalizare relativă a regimurilor autoritare cu scopul de a profita de beneficiile pieței mondiale, creează o zonă de convergență, o zonă gri, a regimurilor hibride.“ — THIERRY WOLTON

Pentru că a pierdut nopțile visând că salvează Parisul în costumul Buburuzei, Kuromi se trezește extrem de obosită și morocănoasă. În drum spre cafenea, furia ei explodează în moduri extrem de amuzante, dar dăunătoare pentru relații: îi răspunde răstit lui Cinnamoroll, claxonează nervoasă în decapotabila ei mov pentru că Pompompurin traversează prea încet numărând dungile de pe asfalt și, într-un moment de maximă nerăbdare, aruncă cu o brioșă care se lipește cu un „pleosc” direct de parbrizul mașinii lui Keroppi. Ajunsă la cafenea, trântește ușa, bombănește și dă un șut mingii lui Badtz-Maru spre nori ca o rachetă. În loc de o ceartă dură, Hello Kitty o întâmpină cu o lecție superbă de empatie: îi explică calm că e în regulă să fie obosită, dar nu e corect să-și verse nervii pe prieteni, oferindu-i un milkshake cremos și o brioșă caldă pentru a restabili liniștea.

Sunt ultimele zile de vacanță, iar toată gașca – Kuromi, My Melody, Hello Kitty, Keroppi și Badtz-Maru – a ieșit în parcul de distracții pentru o zi memorabilă plină de mașinuțe electrice, carusel și brioșe cu vanilie. Însă în Casa Oglinzilor mov, reflexia magică o arată pe Kuromi ciudat de mică, firavă și nesigură, prevestind momentele grele.

O călătorie interactivă prin universul oficial Hello Kitty and Friends™! Copilul tău o va însoți pe Kuromi în locurile ei preferate din oraș și va explora scene concepute special pentru a-i capta curiozitatea offline: cofetăria unde Hello Kitty coace brioșe, plaja unde My Melody se prăjește la soare, parcul cu mașinuțele electrice ale lui Keroppi și brutăria lui Pompompurin.

Poate copilul tău să găsească cele 5 brioșe ascunse? Kuromi a lansat o invitație directă: „Dacă le găsești pe toate, ești de-a noastră!”. Această carte oficială cu activități transformă pregătirea preșcolară într-o misiune distractivă complet offline. Cu peste 25 de jocuri inteligente (labirinturi, careuri de cuvinte, colorat pe numere și asocieri), cartea garantează o concentrare profundă a copilului, lăsându-te pe tine să te bucuri de timp liber în timp ce mintea lui lucrează.

BURNOUT, PERFECȚIONISM, PROCRASTINARE ȘI SINDROMUL IMPOSTORULUI O explorare lucidă și profund umană a oboselii psihice care definește viața contemporană. Într-o lume dominată de presiunea performanței, de fluxul continuu de informații, de nevoia permanentă de a străluci și de dificultatea de a ne odihni fără vinovăție, Claudia Hammond investighează presiunea psihologică a vieții moderne și felul în care suprastimularea, perfecționismul și anxietatea digitală afectează sănătatea mintală, oferind nu numai explicații, ci și o perspectivă reconfortantă asupra unei probleme care a devenit universală: senzația că ni se cere mai mult decât putem face.

„Sunt un om obișnuit care a avut o viață extraordinară.“ AUDREY HEPBURN Actrița din spatele zâmbetului, o combinație rară de grație și bunătate, simbolul eleganței, discreției și simplității, care a redefinit feminitatea modernă într-un nou limbaj estetic, nu prin strălucire, ci prin atitudine, pentru că mai puțin înseamnă mai mult.