Artă

Brancusi este curios din fire. Daca a calatorit, mai ales in tinerete, el a lasat apoi imaginatia sa cutreiere prin spatii indepartate si susceptibile de a-i sugera ideile sustinute sau recuperate din lecturile sale ocazionale. 

Trei calatorii la New York ii dau noi senzatii, cand descopera incredibila modernitate a zgarie-norilor, care nu sunt prea departe de propria-i capacitate de a infrunta spatiul sau de a se depasi in practica artei sale.

 A scrie despre Brancusi inseamna a te aventura in meandrele unei creatii intrate in memoria colectiva, mai inseamna a calatori printre  operele familiare si a reveni la inceputul secolului XX, cand sculptura era dominata de Rodin, Maillol sau Bourdelle, urmand calea figuratiei.

Nu doar stele precum Loie Fuller, Isadora Duncan sau Martha Graham au revoluţionat codurile dansului, îngrădit timp îndelungat în structuri rigide. Contribuţia acestora a fost adesea susţinută şi de alte talente al căror nume a rămas din păcate în umbră. Este şi cazul Lizicăi Codreanu.

Pornind de la istoria, teoria şi practică artelor frumoase, cele douăsprezece prelegeri susţinute de Rudolf Wittkower la Universitatea din Cambridge şi reunite în volum prezintă tehnicile sculpturale şi principiile care stau la baza lor. Studierea procedeelor de lucru îi permite autorului să descopere ideile şi convingerile sculptorilor şi să arate, prin trecerea în revistă a celor mai importante opere de artă ale lor, ce-i uneşte şi ce-i desparte pe aceştia de-a lungul timpului. Volumul este organizat cronologic, acoperind operele şi numele cele mai importante din Antichitate până în secolul al XX-lea, de la catedralele din Chartres sau Reims la Alberti, Michelangelo, Cellini, Văsari, Bernini, Canova, Brâncuşi sau Rodin.

Din cuprins:
Antichitatea • Evul Mediu. Chartres, Reims, Bamberg, Orvieto • Renaşterea. Alberti, Gauricus, Leonardo • Michelangelo, Cellini, Văsari • Giovanni Bologna, Cellini • Bernini, Bouchardon, Pigalle • Falconet, Winckelmann, Canova, Schadow • Secolul al XIX-lea. Rodin, Hildebrand • Secolul al XX-lea

Să ne păstrăm privirea proaspătă, să ne asumăm povara tradiţiei, nu povara poncifelor. Cât de dificil este să scapi de propriile tale clişee, clişeele de prezentare. În fond, modul de prezentare înseamnă o atitudine faţă de obiect [...]. Unde să te opreşti între discursul muzeal şi poezie, între definire şi metaforă? Un muzeu care mărturiseşte prin obiecte-martiri, un muzeu ca un cântec, că o respiraţie, un muzeu în care «arătarea» se face firesc...“ - Horia Garbea

Într-o epocă în care televiziunea transmite totul şi nu comunică nimic, Adelin Petrişor realizează un incitant periplu fotografic în cea mai închisă ţară a lumii. Captivantul sau album de fotografii reprezintă în egală măsură un avertisment privind riscul de a repeta greşelile istoriei.

„O poveste originală şi fascinantă, având ca obiect geneza noţiunii de pictură ca artă în sensul modern al termenului... O carte remarcabilă.“ (Celeste Brusati, The Art Bulletin)

***

Arta si Arhitectura Andaluziano-Maura combina elemente traditionale intr-un stil nou, autonom.

Ştiinţa nu trebuie să fie neapărat serioasă, ţeapănă, morocănoasă.
De ce, în numele unei triste ştiinţe, istoricii artei vor ca nimeni să nu râdă, de pildă, în faţa picturii? Ce dumnezeului caută un ditamai melcul în prim-planul unei respectabile Bunevestiri ? De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atât de aparte în Adoraţia Magilor?

Productiv, dinamic, provocator şi novator în ceea ce priveşte tehnicile de lucru, „navighează,” prin seriile lui de lucrări, pe „meridianele ”şi „paralelele”condiţiei umane cu neobosită curiozitateşi fascinaţie faţă de acest univers al fiinţei dotate cu simţire, dar şi cu gândire. Îl interesează splendorile şi tenebrele lumii reale şi ale celei imaginare/onirice/fantastice, angelicul şi demonicul între care graniţa pare să fie uneori tare îngustă şi fragilă, frumuseţea clipei, anotimpurile naturii şi cele ale omului, ritmurile majore ale existenţei, a căror sesizare şi acceptare poate să facă suportabilă relaţia noastră cu timpul...
Adrian Guţă

Radu Belcin şi Flavia Pitiş investighează potenţialul iluzoriu al mediului picturii în secolul al XXI-lea şi arată cum substanţa picturii poate muta realitatea în iluzie.

Unul dintre fotografii de top de la National Geographic, Joel Sartore, a prins în obiectiv lupi cenușii, urși grizzly, viața sălbatică din Parcul Național Madidi din Bolivia și din zona tropicală Pantanal din Brazilia. Nimic din toate acestea însă nu se compară cu fotografiile făcute propriei familii în ultimii 20 de ani, pe care le-a strâns într-o arhivă neprețuită.

Încerc să descifrez amintiri și jurnale intime, ca un rezumat definitiv pentru urmași. Nu-i treabă ușoară. Si nici grea. Îmi face plăcere. Situația mea este de grefier al unui proces celebru, judecat în tribunalul plasticii și al filosofiei contemporane, judecat la Paris, București, ca și pe tot globul.

Consemnez în cele ce urmează fragmente de conversații din oralitatea sa prestigioasă, ca și povestiri ale ucenicilor români ai lui Brâncuși despre neuitatul maestru care avea o doctrină clară: doctrina morală stoică a strămoșilor. Nu cred în nemurire și în înviere, dar cred în artă, în ordinea juridică și morală a umanismului mediteranean și în doctrina etico-filosofică a strămoșilor mei, oameni ordonați și de omenie, care sunt și ai lui Brâncuși

Petre Pandrea

E drept, pentru negustorii colecţionari, Constantin Brâncuşi avea o ură nestinsă, inspirată de zeiţa Eris (Ura), şi-i trata cu o brutalitate pitorească, condusă de dictonul francez à corsaire, corsaire et demi şi de unele datini de Gorj.

Negustorii de obiecte de artă plastică, cu tarabă, i-au scos reputaţia de „ţărănoi”, de „incult”, de „cioban carpatin”, şi de „esoteric” care n-a citit în viaţa lui decât o singură carte, pe Milarepa, călugărul, filosoful şi tibetanul din secolul XI. Ei erau „civilizaţii” (cultivaţi cam după ureche), iar Brâncuşi era o gorilă carpatină preistorică. Războiul de guerilla se continuă până astăzi.

Petre Pandrea

„Astăzi, am desprins sabia avocaturii de la cingătoare şi am atârnat‑o în cui. Adio! În locul sabiei verbului, mă exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brâncuşi, în aceste pagini monografice, şi zidesc Pravila de la Craiova de care ţinea amicul nostru aşezat la Paris, printre străini, cu dalta, cu mistria şi cu cobiliţa. Eu nu mai port cobiliţă. Nu mai am nevoie. Copiii s‑au ridicat pe picioare proprii, pensia mi‑este prea mare (nevasta, sărăcuţa de ea, a ajuns să nu mai vrea nimic…) pentru crăpelniţă, şi nici de glorie postumă nu‑mi pasă. Gloria mea actuală este imensă pe plaiurile Moldovei, în Transilvania şi la Bucureşti. Mă enervează şi mă înspăimântă. Nici nu mai pot înainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care încearcă să‑mi vorbească, să mă consoleze, să mă asigure de stimă. Pe Valea Olteţului şi a Jiului am ajuns o mică legendă. (...) Mi s‑a dus buhul eroismului şi se lansează povestea sfinţeniei. Nu sunt sfânt, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subţioară, în minte şi în inimă. Am candidat la eroism şi am eşuat”.

Compoziția este un element esențial în artele vizuale, ea organizând formele într-o structură coerentă, adecvată conținutului. În încercarea de a găsi cheia compoziției perfecte, artiștii recurg adesea la reguli empirice, iar matematicienii caută formule care să definească relațiile spațiale ideale dintre forme.

Lucrarea – ''De la Orient la Occident. Decoraţia interioară în reşedinţele domneşti şi boiereşti (1774-1914)'' propune o analiză a imaginii societăţii româneşti din secolul al XIX-lea, prin prisma arhitecturii şi a decoraţiei interioare din această perioadă. Lucrarea propune analiza unor reşedinţe domneşti şi boiereşti din România, surprinzând şi elementele modernizatoare impuse de regalitate în unele reşedinţe până în anul 1914.

Albumul “Monumente din Bucureşti”, avându-l ca autor pe unul dintre cei mai pasionaţi istorici ai capitalei noastre prezintă, într-o manieră plină de savoare şi cu ajutorul unei iconografii bogate, de multe ori inedită, cele mai importante repere ale oraşului, plecând de la edificiile publice şi lăcaşurile de cult cele mai cunoscute şi până la hanurile care îi adăposteau odinioară pe cei aflaţi cu diferite treburi prin Bucureşti sau la hotelurile moderne construite la început de secol XX.

Lucrarea este, aşa cum o arată şi titlul, o incursiune în istoria a ceea ce astăzi este recunoscut sub denumirea de Muzeul Naţional Cotroceni - institutie aflată în subordinea Administraţiei Prezidenţiale - ansamblu care îşi are obârşia în fosta ctitorie cantacuzinească de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Sunt evidenţiate etapele care au marcat istoria acestui complex (în care pentru o perioada s-au interferat aspecte ale vieţii laice cu cele religioase) plecând de la fondator, Şerban Cantacuzino, trecând apoi la mijlocul sec al XIX-lea cu modernizările aduse de Barbu Dimitrie Stirbey şi Al. I. Cuza sau la perioada Regatului. Nu este omisă nici epoca comunistă, când ansamblul devine Palatul Pionierilor, simbol al noilor vremuri şi nici transformările şi evolutia complexului de după Revoluţia din 1989. A rezultat o carte incitantă, scrisă într-o manieră dinamică care pune într-o nouă lumină acest simbol al României, Palatul Cotroceni.

"Un album retropectiv, dar unul util pentru cei de astăzi şi dincolo de trezirea nostalgiilor celor vechi. Multe imagini ne informează nu numai asupra arhitecturii de pe această cale regală a oraşului-capitală, ci şi asupra evenimentelor asociate cu ea (...) albumul e o bijuterie şi merită întâmpinat ca atare!" Augustin Ioan, Dilema

Cu mătuşa prin România spune povestea unei călătorii aşteptate de 44 de ani, de când celebra mătuşă a artistului a plecat din ţară în America. O călătorie prin România, cu aparatul foto în mână, gata să surpindă locuri frumoase, mâncăruri grozave şi momente amuzante din două perspective: a lui Alexandru Andrieş şi a simpaticei mătuşi venite din Key Biscayne să revadă ţara în care a crescut.

Sunt multi interesati de fotografie in Romania, dar foarte putini fotografi. Majoritatea nu fac diferenta intre “poza” si “fotografie”, intre arta si tehnica, intre amatorism si profesionalism. Ieftinirea aparatelor foto, mai ales DSRL, dar si programele auto(mate) care fac totul de la sine (iluminare, iso, diafragma, timp de expunere) aduc un plus de vanzari comerciantilor si un mare minus fotografiei, ca valoare intrinseca.

Într-un fel de lume paralelă, într-o ţară izolată şi suspendată în timp de un regim politic autoritar şi controversat, oamenii au reuşit cumva să-şi păstreze inocenţa şi fericirea, „nestricaţi" de o economie bazată pe consum. În lipsa maşinilor, a tehnologiei şi a vitezei, localnicii dansează pe străzi, cântă şi râd cu poftă. Cuba continuă este o poveste despre cubanezi, despre oamenii care ştiu să se bucure de soare, de apă, de muzică şi de toate mărunţişurile din jurul lor. Aici, viaţa îşi urmează cursul firesc şi se derulează lent, cu seninătate, lipsită de orice fel de frici, tensiuni şi iritări. Râzi, cânţi, dansezi şi iubeşti atunci când îţi vine să faci asta.

-

Gustav Klimt (1862-1918), geniu al picturii, deschizător de drumuri al modernismului din anii 1900.

Sunt sigur că cele 181 de fotografii din Bucureşti – EuroBalkanCity, surprinse recent, vor rămâne ca o emblemă a ceea ce suntem noi, bucureştenii, în acesti ani.

Conţinând imagini şi scheme edificatoare, cartea explorează toate abordările tradiţionale ale compoziţiei şi designului, dar prezintă şi tehnici digitale mai moderne, precum stitching şi HDRI, menite să extindă posibilităţile cadrului fără a compromite viziunea fotografului.

''Când i-am citit primele scrieri dedicate filmului, acum 15 ani, am înţeles că Andrei Gorzo este cel mai talentat dintre noi. Acum pot spune, fără ezitare, că e şi cel mai bun.“ (Dana DUMA)

De la picturile rupestre la operele cubiste din secolul XX, de la templele greceşti la stampele japoneze, Istoria vizuală a artelor plastice propune o incursiune cronologică prin cele opt epoci fundamentale ale istoriei artei şi oferă o perspectivă limpede asupra celor mai importante momente ale ei.

Divizat în patru capitole tematice, albumul concentrează cele mai de preţ esenţe ale României, preschimbate într-o amintire fotografică cu totul aparte.

Text: Mariana Pascaru, Foto: Florin Andreescu.