Fotografie

Lucrurile care ne sunt cel mai aproape sunt adeseori cel mai greu de remarcat. Devenind un turist in propriul sau oras, Cristian Vasile dezvaluie, printr-o buna dozare a contrastelor, partea frumoasa a Bucurestiului – cladiri extraordinare, peisaje urbane, oaze de liniste, oameni plini de entuziasm. Vazut de jos sau de la inaltime, fotografiat intotdeauna dintr-un unghi neasteptat, Bucurestiul este un oras care pulseaza de viata, un univers plin de lumina si de culoare, mereu altfel, mereu surprinzator – prin diferitele urme ale istoriei sale, prin amestecul de stiluri arhitecturale, prin nonconformismul artei sale urbane, prin intensitatea vietii de zi cu zi, prin frumusetea sa nocturna. Bucuresti Optimist, o extraordinara colectie de fotografie, strapunge cenusiul cotidian si ne invata sa ne reorientam privirea, sa vedem lucrurile intr-o alta lumina, pozitiva, optimista.

„Am crezut că am văzut deja cele mai importante locuri din această lume. Atlas Obscura mi-a arătat că m-am înșelat… O carte încântătoare – de citit și recitit." – Neil Gaiman

„Genul de carte care te convinge să uiți o vreme de viața ta banală și să pornești spre destinații la care nici nu ai visat vreodată, ca să vezi lucruri pe care ar fi fost imposibil să ți le imaginezi." - Neil Gaiman, autor al cărților Sandman și American Gods

„Atlas Obscura s-ar putea să fie singurul lucru care ar reuși să mă determine să părăsesc apartamentul." - Lena Dunham, creatoarea serialului Girls și autoarea cărții Not That Kind of Girl

„Atlas Obscura este antidotul perfect la suspiciunea tot mai răspândită că excursiile din zilele noastre sunt doar niște prilejuri corporatiste de făcut cumpărături. Veți găsi aici sute de motive surprinzătoare care să vă convingă să călătoriți încă o zi și un pas mai departe... Cel mai bun ghid de călătorie conceput vreodată." - Mary Roach, autoarea cărților Stiff și Gulp

„Ghidul meu favorit de călătorie! Nu plecați la drum înainte de-a afla unde puteți găsi un hotel bântuit sau o poartă a iadului!" - Guillermo del Toro, regizorul filmului Labirintul lui Pan

„Viața e scurtă. Planeta noastră e plină de curiozități și minunății... iar această minunată carte este ghidul vostru!" - Philippe Petit, acrobat și explorator

„Ce carte stranie și extraordinară! Este la fel de ciudată și surprinzătoare precum Coranul scris în sânge al lui Saddam Hussein – scris în propriul sânge – despre care nu aș fi aflat în veci dacă n-aș fi citit uimitorul Atlas Obscura." - Jon Ronson, autor al cărții So You've Been Publicly Shamed

„O carte la fel de ciudată și fascinantă ca lumea pe care o descrie." - David Grann, autor al cărții Lost City of Z: A Tale of Deadly Obsession in the Amazon

Text in limbile: romana si engleza. Text: Mariana Pascaru. Foto: Florin Andreescu. Traducere in limba engleza: Alistair Ian Blyth.
    Putem asemana Bucovina unui pamant sfant: zeci de biserici, manastiri si schituri ne ies la tot pasul in cale: Voronet, Putna, Humor, Sucevita, Moldovita, Arbore, Bogdana, Patrauti, Balinesti, Probota, Dragomirna. Sunt celebre mai ales bisericile cu fresce exterioare, in inconfundabile nuante de albastru, rosu, galben si verde. E aproape imposibil sa nu ne prinda in vraja sa descantecul obcinelor unduitoare, sa nu ne farmece serpuirile curgatoare ale Bistritei si Moldovitei, sa nu ne intrige misterul ciudatelor forme de piatra de pe abrupturile Muntilor Caliman.
   

    In nordul Romaniei se afla un colt de rai numit Bucovina. Este aproape imposibil sa ajungeti pe acest sfant pamant si sa nu intrati intr-una dintre bisericile ori manastirile care va ies la tot pasul in cale. Este aproape imposibil sa nu va prinda in vraja sa descantecul obcinelor unduitoare, sa nu va intrige misterul ciudatelor forme de piatra de pe abrupturile Muntilor Calimani, sa nu simtiti dorinta de a reveni in satele ei invaluite intr-o pitoreasca atmosfera arhaica...

     Bukowina in the north of Romania there is a corner of paradise named Bukowina. lt is almost impossible to arrive in this holy land and not enter one of the churches that greet you at every step. It is almost impossible not to be bewitched by the spell of the rolling hills, not to be intrigued by the mystery of the strange rock formations on the heights of the Calimani Mountains, not to feel the desire to return to its villages that are swathed in a picturesque and archaic atmosphere...

Text in limbile: romana si engleza.  Text: Mariana Pascaru. Foto: Florin Andreescu. Traducere in limba engleza: Alistair Ian Blyth.
    Vechea "tara" a Maramuresului reprezinta un loc "fara pereche" in peisajul romanesc. Veti descoperi aici o lume care, nefiind opaca la tehnologiile si confortul modernitatii, este inca plina de savoarea si sensurile civilizatiei taranesti de altadata. O asemenea imbinare de arhaic si modern este greu de gasit in alta parte a Romaniei. Va propunem in acest album un scurt periplu prin satele maramuresene cuibarite in vaile Marei, Izei, Cosaului, Viseului si Tisei.

    Maramures - tara bisericilor din lemn cu turle zvelte si ascutite care tintesc cerul, a portilor monumentale migalos sculptate, a mocanitei si a horincii - este unul dintre putinele locuri din Europa care mai pastreaza cateva mostre ale stilului de viata simplu al societatilor traditionale si nu a fost inca coplesit de arsenalul marketingului turistic.

    Maramures Maramures - a land of wooden churches with slender spires that pierce the sky, of intricately carved monumental gates, of the narrow-gauge steam railway and horinca - is one of the few places in Europe that still preserves the remnants of the simple traditional life of old and which has not yet been overwhelmed by the arsenal of the tourist industry.

Constantin M. Cantacuzino, îndeobște cunoscut sub numele de Bâzu Cantacuzino, s-a născut la 11 noiembrie 1905, într-o familie din vechea aristocrație românească. Era descendent al Cantacuzinilor, boieri cu origini bizantine, care au dat țărilor române pe domnitorii Șerban și Ștefan Cantacuzino, pe stolnicul Constantin Cantacuzino dar și pe marele spătar Mihai Cantacuzino.
Începând cu anul 1932, a început fie atras iremediabil de lumea aviației, fascinant fiind de acrobațiile executate la mitingurile aeriene și de încercările aviatorilor români de a depăși recordurile de distanță în marile raiduri. În vara anului 1933, Bâzu s-a înscris la Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino”, care avea sediul pe aeroportul Băneasa. Dovedind reale calități și multă determinare, a obținut brevetul de pilot de turism gradul I pe 22 iulie 1933. În luna august a aceluiași an, a obținut și gradul II la brevetul de pilot de turism, după ce a efectuat raidurile București – Tecuci – Buzău –Tescani – București și București – Florești și retur.
Din anul 1935, sub auspiciile Aeroclubului Regal Român, Bâzu Cantacuzino s-a angajat în realizarea marelui său proiect: un raid aerian în jurul lumii. Astfel, demonstrațiile aeriene la care a participat până în vara anului 1936 au avut drept scop strângerea de fonduri pentru a-și cumpăra un avion performant cu care să bată recordul deținut de americanul Wiley Post, care în anul 1933 înconjurase pământul, într-un zbor solo pe durata a 7 zile, 18 ore și 49 de minute.

Albumul de față cuprinde fotografii din viața de familie a lui Bâzu Cantacuzino, dar mai ales din postura de aviator de seamă al României, atât ipostaze sobre, oficiale, cât și dintre cele mai relaxate.

Cine sunt cei care sfidează înălţimile şi uimesc la spectacolele aviatice? De câtă muncă şi dăruire e nevoie pentru uluitoarele acrobaţii care redesenează cerul? Ne-o spun chiar ei, Iacării Acrobați, membrii singurei echipe independente de acrobație aeriană din România.

Pentru aceşti maeştri ai aerului, perfecţiunea şi precizia absolută sunt deopotrivă năzuinţe și condiţii ale supravieţuirii. La originea neobişnuitului lor curaj e o cauză uşor de bănuit: fascinaţia pentru zbor. Însoţită în permanenţă, desigur, de multă adrenalină şi de vuietul acelui pericol care pândeşte orice clipă de neatenţie.

Povestea lor este una a iniţierii, a visurilor împlinite, dar şi una a sacrificiilor necesare atingerii idealurilor. Aripile lor: Yak-52 TW, fabricate în România. Deviza lor: Totul pentru zbor! Totul pentru acest vechi vis al umanităţii pe care, cu multă îndrăzneală, l-au transformat într-o adevărată artă.

Povestea Iacărilor Acrobați are două dimensiuni. Una personală, aceea a traseului iniţiatic pe care membrii grupului l-au parcurs de la descoperirea aspiraţiilor legate de zbor până la împlinirea acestora. Cealaltă dimensiune constă în descrierea motoarelor şi a elicelor Yak-urilor 52 TW, avioanele de producţie românească pe care le pilotează, dar şi în descrierea măiestriei necesare zborului acrobatic în formație. În plus, fotografiile realizate la spectacolele aviatice, care întregesc povestea, demonstrează cât de spectaculoasă este arta acrobațiilor aeriene.

Cunoscut în Occident datorită literaturii fantastice, în care a fost asociat cu numele sângerosului Dracula (identificat, fără temei, cu Vlad Ţepeș), castelul Bran are o istorie care coboară până la începutul secolului al XIII-lea, în vremea teutonilor. Anul 1920 este un an de răscruce pentru destinul castelului: în semn de adâncă admiraţie și recunoștinţă pentru contribuţia adusă la Marea Unire, brașovenii i l-au dăruit Reginei Maria. Suverana va preface acest edificiu încărcat de istorie într-un încântător loc al aventurii spirituale, dând frâu liber simţămintelor sale romantice.

Cu ajutorul arhitectului Karel Líman, Regina a transformat interiorul castelului într-un spaţiu feeric, în care elementele tradiţionale românești se îmbină, într-un stil unic, fascinant, cu cele exotice. De asemenea, au fost transformate împrejurimile, care au devenit locuri de o extraordinară frumuseţe, inspirată din diferite culturi. Vizitatorii, și cei iluștri, și cei obișnuiţi, au putut admira grădini impresionante, dependinţe pitorești, iar entuziasmul lor e dovedit de impresiile de călătorie sau de scrisorile pe care i le trimiteau Reginei.

Astăzi, o vizită la Bran înseamnă mai mult decât o simplă incursiune în trecutul castelului: sunt atât de multe lucruri în jur care poartă mesajul unui spirit profund, cel al Reginei! „Branul, mica cetate uitată“, cum îl numea însăși Regina Maria, în rânduri din care transpare romantismul său atât de caracteristic, răvășită de nostalgii și presimţiri lucide, își deschide, prin această splendidă monografie ilustrată, elaborată de Diana Mandache, porţile unui public dornic să afle adevărata istorie a unui simbol.

Edvard Munch este considerat cel mai important artist scandinav si un  precursor al expresionismului. El a introdus noi teme in pictura: angoasa existentiala, singuratatea umana, imprevizibilitatea emotiilor. Cu o tehnica picturala inovatoare si experimentala, Munch a reusit sa exploreze si sa redea chinurile sufletului omenesc.

Albumul care documentează cel mai mare protest din istoria post‐decembristă a României

“#rezist. Proteste împotriva OUG 13/2017” este albumul prin care Curtea Veche Publishing, cu sprijinul oferit de numeroși fotografi din țară și din străinătate, de importanți jurnaliști, analiști și oameni de cultură, documentează cel mai amplu protest din istoria postdecembristă. 

Textele cuprinse în carte sunt semnate de Vintilă Mihăilescu, Andrei Oișteanu, Paula Herlo, Mircea Toma, Dragoș Bucurenci, Ioana Popescu, Liviu Papadima și Cristian Șimonca. În aproape 200 de pagini și 150 de fotografii, cartea documentează protestele care au avut loc atât în România, la București, Sibiu, Iași sau la Cluj, cât și în diaspora. Mesajele din timpul protestelor, irepetabile, intransigente, oneste, inteligente, subtile, de un umor irezistibil, arată că ne-am despărțit, pentru totdeauna, de vremurile în care, la demonstrații, se agitau mesaje scrise de alții cu litere albe lipite pe un fundal de pânză roșie. Adunate într-o carte, ele devin niște instantanee din 2017, care le arată scepticilor că o nouă generație de cetățeni manifestă altfel decât se făcea, cu îndârjire, naivitate și chiar cu ură, la începutul anilor 1990. 
Fotografii care au contribuit la această carte sunt Călin Ardeleanu, Vitalie Brega, Dragoș Bucurenci, Adi Bulboacă, Alexandra Marta/Améliegraphie, Eli Driu, Andrei Dăscălescu, Dacian Foldi, Cătălin Georgescu, Dora Marian, Dragoș Ștefan Măntoiu, Ilie Micuț-Istrate, Anda Ignat, Ovidiu Moisin, Barna Némethi, Cristian Panțuș, Cristian Păun, Alexandru Socol, Cristian Tudose, Alexandru Urdaș, Cristian Vasile. De asemenea, Agenția Națională de Presă Agerpres a sprijinit realizarea acestui volum punând la dispoziție fotografii realizate de Adrian Cuba, Constantin Duma, Silviu Matei, Simion Mechno, Alex Micsik, Cristian Nistor, Isabela Paulescu, Grigore Popescu, Radu Tuță. 
Fiind un demers civic, profitul rezultat din vânzarea cărții va fi donat de Curtea Veche Publishing organizației nonguvernamentale Funky Citizens, care desfășoară proiectul factual.ro, primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România, cu scopul de a-i motiva pe cetățenii români în a-și dezvolta gândirea critică. 

Viata tacuta a naturii: flori, fructe, delicatese si obiecte in pictura.

Cuprins:
Capitolul 1
Natura moarta ca gen autonom
Avataruri istorice

Capitolul 2
Incunabulele naturii moarte romanesti

Capitolul 3
Aparitia genului natura moarta in pictura romaneasca

Capitolul 4
Theodor Aman

Capitolul 5
Nicolae Grigorescu

Capitolul 6
Ioan Andreescu

Capitolul 7
Elevi ai scolilor de arte frumoase din Bucuresti, Iasi, Munchen si Paris
C.I. Stanescu
Mihail Stefanescu
Sava Hentia
Cativa artisti minori
C.D. Stahi

Capitolul 8
Stefan Luchian

O colectie fascinanta de carti postale, cu fotografii de o frumusete aparte, ce te duc cu gandul la vacante de vis, petrecute cu cei dragi. 

36 de carti postale. Fotografii realizate de Principesa Sofia a Romaniei.

Teo a lucrat aproape doi ani la acest album. A ales pozele, a scris textele, a gândit așezarea în pagină, i-a pus titlul. N-a apucat să-l publice.
Incendiul din Colectiv a găsit-o în primul rând la concertul trupei pe care o iubea cel mai mult, Goodbye to Gravity. Trecuse de mai multe operații pe creier, dar ultima provocare a fost prea mare chiar și pentru o luptătoare ca ea.
Acest album nu este doar al lui Teo. Este chiar Teo. Așa cum a vrut ea să se prezinte.


Dragilor,

Am dat drumul la rotițe și am început să fac selecția de poze, să pun pe hârtie niște idei și să adun gândurile care vor însoți imaginile în ceea ce va fi camera lui Teo (nu asta va fi titlul albumului, dar ăsta e titlul operațiunii/ misiunii noastre)
Vă mulțumesc că sunteți lângă mine și că în fiecare zi, fără să vă dați seama, mă încurajați și mă inspirați, fiecare într-un fel sau altul.
Și pregătiți-vă că în curând să avem meeting, o stoarcere de creiere și o exorcizare de energie pozitivă.
Inspirație și zâmbete vă doresc, la pachet cu gânduri frumoase și oameni mișto în jurul vostru, așa cum am eu :)
Keep in touch! Xoxo

Teodora Maftei,
6 ianuarie 2015
Mesaj pe Facebook

„Călătorim şi pentru a fi singuri, chiar dacă asta înseamnă singuri cu propria noastră lume. Planeta se învârte mai repede şi a devenit mai aglomerată, prin urmare mai familiară şi mai la îndemână decât oricând. Dar dacă-ţi doreşti cu adevărat, dacă eşti suficient de curios şi dispus să pleci pe bune, îmbrăţişând ocolurile şi nefamiliarul, vei descoperi că lumea are încă întinderi prea puţin bătute cu piciorul, colţuri ascunse, savori negustate, populaţii care vorbesc alte cuvinte şi care trăiesc într-un alt ritm, un alt timp, un alt fel de viaţă. E nevoie de un singur pas ca să pleci de undeva înspre altundeva. Uneori foarte departe.“

„„Aveam în cap de multã vreme America de Sud și Peru, iar câteva nopţi de surfing pe Internet m-au ajutat să mă decid asupra unor obiective interesante şi, pe cât posibil, mai puţin turistice. În primul rând Machu Picchu, pentru care însă am ales cel mai lung şi mai dificil traseu: Choquequirao, despre care toată lumea spunea că e neatractiv pentru turismul de masă. În al doilea rând, dar, poate, cel mai important: Nevado Mismi (5597 m), muntele unde se află izvorul Amazonului.
Oamenii au călătorit şi au făcut marile descoperiri înainte de epoca digitală, folosind busole, hărţi incomplete şi propriile simţuri. Şi ce plăcere să foloseşti o hartă de hârtie! Fragilitatea ei, gestul amplu al desfăşurării, punerea degetului pe un punct minuscul şi exerciţiul imaginaţiei de a estima distanţele, de a completa tot ce nu se vede, de a „întrevedea" geografia reală, apoi momentul în care, ajuns în cele din urmă la destinaţie, locul căutat îşi etalează dimensiunile, întotdeauna surprinzătoare, sub privirea ta entuziastă! Ca să pleci la drum nu ai nevoie de aplicaţii, ai nevoie de aplecare."“ (Marius CHIVU)

„Să călătoreşti încontinuu, fără intenţia de a ajunge undeva. Ca stil de viaţă. Să nu te opreşti nicăieri mai mult de o zi, să saluţi lumea din mers în timp ce-ţi iei rămas-bun, niciodată la revedere... Să fii curios şi să te miri neîncetat ştiind că, dacă nu te miri, te rătăceşti! Să cauţi, să afli o poveste, să spui una, să mănânci aici, să dormi dincolo, mereu dinspre ceva înspre altceva, şi drumul să fie însăşi destinaţia în schimbare. La sfârşit, relativa glorie de a urca pe Himalaya rămâne doar o chestiune neînsemnată. Pentru ca încercarea de a străbate acei munţi foarte înalţi înseamna să cobori la fel de mult în tine. Orice călătorie are destinaţii ascunse de care la început nu eşti pe deplin conştient. "Trei săptămâni în Himalaya" este şi despre aceste mici revelaţii.“ (Marius CHIVU)

 

 

Dimitrie Berea (1908-1975) are peste 470 de picturi, a expus alături de Picasso și Matisse, a fost pictorul preferat al vedetelor de la Hollywood, al marilor case regale din Europa, al scriitorilor și politicienilor vremii sale (Nancy Reagan, Jacqueline Onassis Kennedy, etc). În statul american Kentucky există un muzeu care îi poartă numele și unde sunt expuse cele mai multe dintre operele sale. In Romania, Berea este inca un artist prea putin cunoscut.

Remarcat de Nicolae Tonitza inca de pe holurile facultatii de Arhitectura din Bucuresti, Dimitrie Berea castiga numeroase premii pentru pictura in tara si strainatate, iar la Paris devine elevul preferat al lui Pierre Bonnard, moment in care talentul sau capata valente pur post impresioniste si se cizeleaza intr-un mediu lipsit de influentele nefaste ale comunismului. Este invitat de Guvernul Marii Britanii sa picteze si sa expuna cu prilejul Incoronarii Reginei Elisabeta II, iar din anii '60 paseste in Statele Unite ale Americii pentru a o cuceri definitiv cu talentul sau artistic.

Albumul "Dimitrie Berea" scris de pictorul si colectionarul Mihai Sandulescu, se doreste a fi o invitatie spre a cunoaste si admira, la adevarata sa valoare, viata si opera marelui artist Dimitrie Berea.

Dulce et Decorum. conţine  o selecţie subiectivă de lucrări realizate de George Anghelescu în primii ani de activitate, după terminarea facultăţii. Bucureştean, Anghelescu este reprezentativ pentru noul val de pictură „realist-capitalistă“ a momentului, unul dintre artiştii care aduce consistenţă şi personalitate acestui mediu de exprimare vizuală. Albumul este o reflecţie poetică, personală, asupra formării, afirmării şi evoluţiei unui pictor tânăr, contemporan. Reuneşte texte semnate de Valentina Iancu şi Dan Popescu, precum şi un interviu al Andreei Cazan cu artistul.

Am început să fac fotografii la vîrsta de 14 ani. […] 
Se pare că am deprins compoziţia făcînd mai întîi fotografii alb-negru. Apoi am început să recunosc puţin frumosul. Mult mai tîrziu şi împotriva voinţei mele m-am apucat de fotografii în culori, cînd am fost rugat să le fac pentru o publicaţie.
Fotografiile în culori sunt un teatru de culori. Cum spunea Goethe, toate culorile sunt vectori între alb şi negru. Ele se întreţes unele cu altele într-un fel subtil, pentru a pune în scenă un spectacol minunat. Ele compun poeme. Goethe spunea că ele apar în colaborarea dintre frumuseţea naturii şi simţul omenesc al vederii. 
Fac fotografii în România de 50 de ani. Sunt foarte atras de frumuseţea naturală şi de frumuseţea din sufletele oamenilor. Oamenii din România dau mereu o compoziţie de o formă minunată. […]
În acest album, am introdus cîteva fotografii pe care le-am utilizat înainte de mai multe ori. Unul dintre exemple e o fată care stă pe un deal păstorind o turmă. Am făcut această fotografie în urmă cu 25 ani. Fata spunea că dorea să devină un copac imens pe ale cărui crengi şi ramuri să se poată odihni multe păsărele. Apoi a strigat cu vocea ei adorabilă la oi: „Hai la mama!” Am fotografiat fata şi ea ajunsese să fie fixată ferm pe film. De fiecare dată cînd mă uit la această fotografie simt o emoţie puternică. Emoţiile n-au limite. Fata trăieşte pe filmul care îmi păstrează emoţiile. De fiecare dată cînd o privesc simt o senzaţie nouă. Mişcarea e statică. Mă simt mereu inconfortabil cînd văd acest conflict dintre tristeţe şi frumuseţe. […]
Cînd fac o fotografie, mă confrunt cu obiectul şi cu compoziţia generală. Apăs butonul declanşatorului cînd vine momentul potrivit şi după ce am luat în considerare mulţi factori: formele copacilor, moţăiala păsărilor, lumina, unghiul şi direcţia vîntului. Fac tot ce pot pentru a potrivi culorile din natură şi cele din sufletul meu. […]

Miya Kosei s-a născut în 1937 la Tokio. A studiat ştiinţe sociale, literatură, eseistică şi critică de specialitate, fotografie de artă etc. În 1965 a descoperit România, şi mai ales Maramureşul, care l-a entuziasmat şi unde a revenit de peste o sută şaizeci de ori. Multe dintre cărţile şi mai multe albume de fotografii sunt consacrate României. Cărţi publicate: Romanian Rhapsody, Tokio, Kokushokankoukai, 1986; Europa Orientalis – Romanian Red Rose, Tokyo, Nihon Vogue, 1991; La Roumanie des quatre saisons, Paris, Editions de Musée de l’Homme, 1997; Maramureşul, Bucureşti, Humanitas, 2000; Romanian Anthem – Europe of Europe, Tokyo, Heibonsha, 2002; Romania – People, Alcohol, Songs, Tokyo, Tokyo Shoseki, 2002; Aleksandr Sokurov, Tokyo, Michitani, 2006; Yuri Norstein, Tokyo, Michitani, 2007; The People of Sheep and Fir, Tokyo, Michitani, 2007; Song of the Sheep and the Fir, Tokyo, Michitani, 2008;Maramureş – In a Small Village in Romania, Tokyo, Michitani, 2008; Maramureşul meu, Cluj, Idea Design & Print, 2015. Participă la numeroase expoziţii, printre care enumerăm: Maramureş, Linz, Nordico Stadtmuseum, 1994; Rumänische Rhapsodie, Viena (Kitsee), Ethnographisches Museum Rathaus, 1996; Rapsodia Romena, Veneţia, Palazzo Correr, 1997; La Roumanie des quatre saisons. Le Maramures photographié par Kosei Miya, Paris, Musée de l’Homme, 1998; Maramureş, New York, East and West Gallery, 1999; Transilvania mea, Sibiu, Festival Astra Film, Casa de Cultură a Sindicatelor, 2007; Maramures, Auckland, Green Gallery, 2012; Maramures – la vie, les hommes, Beauvais, Théâtre du Beauvais, 2014; Maramures – Authentic Life, Ekaterinburg, Philharmonie, 2015; Romania, Yujinosahalinsk, Puppet Theatre, 2015. Premii: Child Welfare Culture Award (Japonia), Medalia culturală a Guvernului României, membru onorific al Institutului Cultural Român.

O poveste de dragoste pentru fiecare destinatie romantica.

Sopul cartii este sa va starneasca entuziasmul pentru o calatorie in doi catre locuri faimoase, de la plajele cu nisip alb ale fantasticelor insule tropicale din Caraibe si Oceanul Indian pana la cele mai populare destinatii din munti, de la orase incarcate de arta si de la sate linistite din indragita Lume Veche pana la salbaticele, dar nu mai putin fascinantele paduri amazoniene si marile rezervatii africane. Vom merge in Bora Bora, cea mai frumoasa si cea mai romantica insula din lume. Apoi, puteti alege seductia unor locuri care au constituit fundalul unor mari povesti de dragoste, ca Verona lui romeo si Julieta sau Agra cu fabulosul ei Taj Mahal, cel mai uimitor monument inaltat de un om pentru iubita lui.
Puteti sa va lasati purtati de ideea unei vacante contemplative primavara, cand infloresc ciresii la Kyoto, vechea capitala a misterioasei Japonii a gheiselor; sau sa faceti o calatore aventuroasa, dar si romantica in magica lume de gheata a Laponiei; ori sa dormiti intr-un cort luxos langa Ayers Rock, in mijlocul rosu al Australiei, sau sa ramaneti in labirintul spectaculoaselor canioane din vestul Statelor Unite. [...]

Am ales cate o statiune anume din fiecare destinatie-un mic hotel de lux, un vas sau chiar un pat de dimensiuni regesti sub un cer presarat cu stele-, care va fi "coltisorul perfect" pentru o vacanta romantica de vis
Ramane sa va decideti asupra unui detaliu mic, dar fundamental: persoana cu care veti impartasi aceasta experienta.

Bucureștiul este un oraș destul de greu de definit. Nu are cum să nu te fascineze eclectismul său arhitectural, amestecul său pitoresc de splendoare și decadență. Combinația de străduțe cu vechi palate și conace boierești, construite în stil eclectic, cu elemente neoclasice, baroce ori neobrâncovenești, biserici vechi de secole, hanuri de altădată lăsate în paragină, străduțe pietruite, străjuite de castani și tei și sufocantele cartiere de blocuri ridicate în anii comunismului, spațiile industriale abandonate și construcțiile de beton și sticlă, de dată foarte recentă, coturează un profil urban care se dovedește în cele din urmă seducător.

 

 

Acest album de lux ofera o perspectiva completa asupra regiunii Transilvaniei, neignorând niciuna dintre fatetele sale. Identificata cel mai adesea cu burgurile cladite dupa model german si bisericile fortificate, Transilvania înseamna mai mult decât atât. Descoperiti celelalte atractii ale sale în acest album inedit!

Un catalog ce reuneste diferite perspective asupra creatiilor artistului iesean Felix Aftene.

Sinaia, Orasul Elitelor este una dintre cele mai cuprinzatoare carti care s-au scris vreodata despre istoria si arhitectura orasului Sinaia. Aflata la granita dintre monografie, carte de calatorie si album de fotografie, cartea are peste 1000 de ilustratii, fotografii vechi si noi, unele dintre ele publicate in premiera. Este o carte cu parfum de cronica, scrisa de un arhitect indragostit de orasul sau, motiv pentru care cititorul are parte de o perspectiva speciala, cu totul inedita. Densitatea de valoare a continutului iti mofica percetia despre valorile romanesti: peste 320 de ani de istorie si arhitectura, povesti ale ilustrelor personalitati care au construit Romania moderna, un numar impresionant de premiere nationale si europene. Destinul orasul Sinaia se leaga implicit de destinul Casei Regale a Romaniei. Iar Sinaia a jucat un rol important in felul magistral in care inaintasii nostri au asezat Romania pe harta lumii.

Cartea este insotita de o harta detasabila, in care autorul propune un numar de cinci trasee turistice care vizeaza peste 125 de obiective, cladiri de autor si monumente istorice.  

Volumul a primit recomandarea si beneficiaza de testimonialele inscrise pe coperta a unor personalitati prestigioase dintre care ii amintim pe academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici si istoricul si antropograful Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului Bucuresti.

Mi-am propus sa inlatur ignoranta mea incapatanata si sa dau curs invataturii starilor sufletesti ale marilor traitori de la sate. Am aplicat cea mai simpla regula de curtoazie si in acest fel am descoperit reale trairi umane, care nu se confunda, nu se ascund, sunt la vedere. Asa cum neavand incotro, fiecare din noi primim, intampinam sau ne impotrivim (ce-i drept fara succes) vietii, traind-o.

Romania dincolo de oras nu e rupta de urbe, e o continuare, nu e schimbare abrupta, o renastere continua, e curgere, nu se dezintegreaza, se transforma si mai ales nu uita. Se poate atasa, dar nu la intamplare - asa cum alegem florile pentru o compozitie artistica vazuta cu ochii mintii.

La sat nu e uniformitate, aceasta ne-ar distruge imaginatia. Peisajele, pasarile si plantele, fara a iesi exagerat in evidenta, alaturate omului se desavarsesc. Nu vom intalni nici teama de repetitie, natural se evita simetria, firescul are si laturi neterminate si poposim uneori prea stingheri avand abilitatea neinfatuarii evitand monotonia.

Frumusetea e peste tot „si-n viata ce vesnic nu moare”, si-n eternitatea spiritului care ne uimeste cu subtilitatea rafinamentului sau.

Satul are un lucru care le contine pe toate celelalte, e dinainte de cer, e dinainte de pamant. Am o banuiala ca ar fi o chintesenta a linistii si a solitudinii, iar acest lucru se numeste „Cale”. Calea e aceeasi, purcede in sens, ramane in rost. Si „Rostul” le contine pe toate celelalte. Este drumul, este cresterea de noi sau mai vechi forme. Nu dispare, nu e trecere, nu da nicio valoare relativului. E acolo din totdeauna, pentru totdeauna. E biserica „Rostul”, biserica noastra vajnica dintru inceputuri, biserica din inimi, biserica din cuget, fara frica de a fi „vandut?”, fara ispita de a o „cumpara”, fiinteaza prin adevar.

Satul are un izvor comun al artei. Desertul vietii de zi cu zi si apoi popasul la izvorul din noapte pentru a ostoi truda. Nimic nu e de prisos, nici un sunet in plus, nici un gest, nici un cuvant, nimic nu distruge armonia. Totdeauna firescul detine suprematia simplitatii. Si-n viata satului putem inmarmuri de-atata profunzime prin frumos, ca si cand un vrajitor aparut de nicaieri, ciopleste dintr-o tulpina o harfa ale carei corzi vibreaza doar la atingerea geniului.

Si cine poate ramane nepasator cand a fost atins chiar si in treacat de o suflare de geniu.

Asa vad eu Romania mea - Dincolo de oras - un amestec exceptional al trecutului prin prezent spre linia orizontului. Este ecoul iernii pe sfarsite profetind o primavara mult asteptata, este datoria noastra suprema de a da voie fiecaruia sa-si spuna propria poveste ... „Dincolo de Oras”, acolo unde s-a nascut vesnicia.

Capitalele Europei au la fel de multe chipuri ca şi continentul însuşi.Leagănele civilizaţiei noastre s-au aflat cândva la Atena şi la Roma, iar sublimele vestigii ale Antichităţii pot fi încă admirate în capitala Greciei, respectiv a Italiei. Parisul şi Londra impresionează cu gloria şi bogăţia străvechilor regate şi puteri coloniale, dar şi cu viaţa trepidantă de azi. Ce au în comun nişte oraşe atât de diferite ca Berlin şi Madrid? Ele sunt capitale relativ tinere care atrag vizitatori din toată lumea cu incitanta lor viaţă de noapte. În plus, ca multe alte capitale, ambele se pot lăuda cu muzee şi colecţii de artă de renume internaţional.Praga, una dintre metropolele cu cea mai mare încărcătură istorică din Europa Centrală, odinioară era numită „Oraşul de Aur“ şi stră- luceşte şi azi graţie marilor sale bogăţii arhitectonice. În Viena şi Budapesta, poți retrăi farmecul maiestuos al fostului Imperiu Austro-Ungar, care stăpânea cândva jumătate din Europa.Metropola Suediei, Stockholm, se întinde pe mai multe insule din Marea Baltică, în vreme ce capitala Maltei, Valetta, se ridică dintre valurile albastre ale Mediteranei, dincolo de zidurile puternice ale fortificaţiilor din vremea cruciadelor.Dincolo de ţărmul Adriaticii, în Peninsula Balcanică, oraşe precum Skopje şi Podgorica au ajuns la rang de capitală abia după destrămarea fostei Iugoslavii. Chişinău – capitala Republicii Moldova – sau Tirana – capitala cândva izolatei Albanii – îşi revendică astăzi locul cuvenit între capitalele Europei.Aceste capitale cu extraordinar de multe faţete reflectă diversitatea culturală şi geografică a Europei, având o istorie care nu a fost scutită de evenimente dramatice.

 Volumul de faţă, bogat ilustrat, vă invită într-o călătorie prin cele 47 de capitale europene, permiţându-vă să identificați caracteristicile lor unice şi trăsăturile comune.

• Fiecare capitală europeană prezentată în elementele sale esențiale

• Locuri pe care nu trebuie să le ratați într-o vizită

• Peste 500 de fotografii care surprind specificul locurilor

• Un dosar de date care vă oferă informații cheie și statistici actualizate

Alteţa Sa Regală Prinţul Charles de Wales le transmite copiilor, în aceste pagini superb ilustrate, un mesaj esenţial — putem pune capăt distrugerii mediului înconjurător dacă găsim o cale de a trăi din nou în armonie cu Natura.
În urma preocupării de o viață, Prințul Charles a ajuns la o concluzie simplă: schimbarea poate surveni numai dacă integrăm firesc soluțiile oferite de mediul înconjurător în viața de zi cu zi; nu putem trăi frumos dacă nu ţinem seama de planeta care ne găzduieşte. Îndemnul Alteței Sale către oamenii din întreaga lume şi de toate vârstele este să încerce să găsească un echilibru cu Natura, astfel încât să putem rezolva cea mai gravă criză din istoria modern a omenirii — şi să salvăm Planeta.

Mai multe informaţii despre Prinţul de Wales şi lucrările sale caritabile puteţi găsi la www.princeofwales.gov.uk.

Născut la sfârşitul Primului Război Mondial, fascismul s-a afirmat ca mişcare de masă al cărei principal obiectiv era să ajungă la conducerea ţării distrugând democraţia parlamentară.

-

In paginile acestei carti, Diana Mandache arata cum istoria moderna a Palatului Cotroceni reflecta, ca intr-o oglinda, istoria politica a Romaniei.

" Am fost fermecat de cantecele, dansul si costumele care erau diferite pe fiecare curs de rau, precum si de ceremoniile lor nuptiale, funerare, de riturile de trecere etc. Apoi am scris carti, iar albumele mele foto au fost publicate in Europa." (Miya Kosei)

Oricine poate sa faca o fotografie draguta, dar, pentru ca aceasta sa fie buna, cel care apasa declansatorul trebuie sa stapaneasca foarte bine tehnica fotografica si principiile compozitiei. Iar pentru a crea opere de arta este nevoie de mult mai mult – de la talent nativ, simt estetic si creativitate, pana la disponibilitate pentru efort prelungit si o buna capacitate de observare a mediului inconjurator. Andreas Feininger isi sintetizeaza experienta in domeniul fotografiei, oferind sfaturi utile cu privire in special la fotografia alb-negru, care de multe ori este mai expresiva si are un impact mai mare decat cea color. Profesionistii si toti cei interesati sa-si descopere si sa-si cultive talentul pentru arta fotografica gasesc in aceasta carte informatii utile si solutii ingenioase care se pot aplica in diferite situatii.