Cărți pentru copii

A fost odată un Superiepure. Când mama îi spunea: „Ce-ai de gând să faci azi, iepurașul meu?” el răspundea: „Mami, zău așa, eu nu sunt un iepuraș. Sunt Superiepure! Superiepurii prind bandiți, doar știi foarte bine!” Dar până și Superiepure are nevoie uneori de mămica lui.

Stephanie Blake (n. 1968, Northfield, Minnesota) este o autoare de origine americană care trăiește în Franța, la Paris. Pasiunea de a scrie și a ilustra și-a descoperit-o în copilărie, când crea cărți pentru a le dărui fraților și surorilor ei la zilele de naștere. Simpaticul iepuraș din această carte este personajul principal dintr-o serie care a debutat în 2002 și care le vorbește copiilor cu multă înțelegere și haz despre întâmplări din viața lor de zi cu zi.

Într-o vizită pe care a făcut-o la un spital de copii pentru a citi și a se juca împreună cu micii pacienți, Julia Donaldson a văzut pe un panou câteva fotografii: un câine alături de diverși copii internați. Deși unii dintre ei erau în pat ori în scaun cu rotile, bucuria radia din toate imaginile. În unele, copiii îmbrățișau câinele, în altele se jucau, îi citeau sau îl desenau. Aproape puteai să auzi râsetele și chicotelile și te-așteptai să-l vezi pe acel câine țâșnind din fotografii și începând să se zbenguie de colo-colo.

O autoare ca Julia Donaldson nu putea lăsa o astfel de poveste nespusă, așa că a pornit în investigație. Câinele era o cățelușă și stăpâna lui, care locuia în apropiere, participa la un program de utilizare a câinilor în secțiile de pediatrie pentru îmbunătățirea stării de spirit a copiilor internați. Rezultatele erau vizibile: pentru unii copii, zilele petrecute în spital nu numai că treceau mai ușor, dar erau și mai puține – vindecarea avea loc mai repede.

Cartea de față este povestea acelei cățelușe și Julia Donaldson ne-o spune în versuri, cu umorul și ritmul muzical cu care ne-a obișnuit, iar traducerea lui Florin Bican este, ca de obicei, foarte inspirată.

Pic este o dalmațiană și în fiecare zi îi vizitează pe copiii din spital. Este veselă și dornică de joacă, dar și curajoasă – nu ezită nici o clipă atunci când trebuie să intervină pentru a salva un copil în pericol. Rănită în urma acestei acțiuni eroice și imobilizată la pat, asupra lui Pic se întorc dragostea și bucuria pe care le-a împărtășit copiilor vizitați la spital.

Aceasta e povestea c-un melc ce-a fost odată Și o balenă mare, albastră, cocoșată. Aceasta-i stânca neagră ca fumul de vapor Și-acesta este melcul cel iute de picior. El se târa pe stâncă cu cochilia-n spate Și se uita la mare, la navele-ancorate… Și cum se uita, smiorcăind, a oftat: — Ce adâncă e marea, și pãmântul, ce lat! Ce-aș porni-n larg și eu! a oftat el din greu.

Elaborata din dorinta de a realiza un material atractiv, care sa acopere cat mai multe dintre ariile de dezvoltare ale copiilor cu cerinte educationale speciale, dar si a altor categorii de copii, Papi si Toto descopera lumea. Povesti terapeutice si fise de lucru pentru copiii speciali (3ani+), constituie un instrument de invatare, terapeutic si distractiv.

Dis-de-dimineata, Scufita Rosie porneste spre bunica ei...
Cand, deodata , un lup mare si rau se repede la ea.
- Marrrrrr! O sa te mananc! spune lupul.
- Da' de ce? intreaba Scufita Rosie. 

Când ești urs și te sperii ușor, nu prea ai prieteni. Din fericire, Ursul are o prietenă, pe Iepurica, și Iepurica nu se teme niciodată. Într-o bună zi, Iepurica îl Îndeamnă pe ursulean să-și înfrunte frica și să pornească împreună într-o aventură.

Ilustrații de Akiko Hayashi

Midori are cinci ani. Ar putea să meargă la magazinul din colț ca să cumpere lapte, așa cum o roagă mama? Cum să nu! Adică… să meargă pentru prima oară singură? Nu e ușor pentru un copil să-și învingă teama și să depășească obstacolele, mai mari sau mai mici, care apar la tot pasul. Când ești mic, este foarte ușor să cazi și să te lovești la genunchi. Dar de fiecare dată când te ridici și mergi mai departe, ești mai mare și mai puternic.  

Mominii sunt niște creaturi albe, rotunde, blânde și simpatice, care trăiesc în Valea Mominilor, în armonie cu natura și înconjurate de numeroase personaje originale și amuzante. Poveștile cu momini sunt inspirate în mare parte din viața de familie. Momimama și Momitata, două dintre personajele principale, sunt considerate a fi imagini ale părinților lui Tove Jansson. Prietenia, dragostea, bunătatea, libertatea, respectul pentru natură — acestea sunt valorile pe care poveștile din Momilandia le transmit copiilor. Pentru că romanele și povestirile cu momini scrise de Tove Jansson se adresează copiilor mai mari, au fost create, sub coordonarea Sophiei Jansson, nepoata autoarei, mai multe cărți ilustrate destinate copiilor mai mici, în scopul de a-i familiariza cu lumea mominilor.

Un mar este pus pe pervaz, la soare, ca sa se coaca. Impins de un papagal, marul cade si starneste o multime de peripetii amuzante. Lumea in care traim este condusa de intamplare, pare sa spuna povestea, dar poate ca intamplarea are un simt subtil al dreptatii, care pune mereu lucrurile la punct: cei cu intentii rele sunt pedepsiti, cei buni sunt rasplatiti.

Cei mai tineri dintre elefanti vor sa vada cine-i cel mai rapid dintre ei, asa ca Elmer si Wilbur organizeaza o intrecere. Dar concursul nu e doar pentru cei mai rapizi, ci si pentru cei mai colorati, mai blanzi, mai iubitori dintre elefantii concurenti.

Eric Carle este recunoscut şi iubit în întreaga lume pentru originalitatea ilustraţiilor şi designul inovativ al cărţilor pentru copii pe care le-a creat. Cea mai cunoscută dintre cărţile sale, „Omida mâncăcioasă” (The Very Hungry Caterpillar), publicată în 1969, a câştigat inimile a milioane de copii din toate colţurile lumii, a fost tradusă în 45 de limbi şi s-a vândut în peste 25 de milioane de exemplare. Eric Carle a ilustrat peste 70 de cărţi şi multe dintre ele au devenit best-seller, ajungând la vânzări de peste 84 de milioane de exemplare în toată lumea.

Arta lui Eric Carle este distinctă şi uşor de recunoscut. Ca tehnică, Eric Carle foloseşte colajul din hârtie pictată cu diverse modele şi texturi, pe care o decupează şi apoi combină fragmentele pentru a forma acele imagini de neuitat, în
culori strălucitoare, care-l fac unic. Multe dintre aceste cărţi au şi o altă dimensiune – au pagini decupate, forme surprinzătoare, luminiţe care clipesc (în The Very Lonely Firefly), chiar şi cântecul unui greieraş (în The Very Quiet Cricket) – şi toate adaugă o latură interactivă, de joc, transformând cărţile în „ jucării de citit”.

StickIt! este o colectie de carti cu activitati care imbina dezvoltarea perspicacitatii si capacitatii de concentrare cu pasiunea copiilor pentru abtibilduri. In fiecare carte veti gasi peste 500 de autocolante, fie de lipit pe pagini pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, fie de decorat caietele si jucariile. Acum poti sa cunosti mai bine lumea personajelor fantastice, sa te distrezi alaturi de unicorni, roboti sau printese, sa rezolvi puzzle-uri, sa colorezi si sa lipesti peste 500 de abtibilduri!

In jungla, un brotac da peste un ou. Dar si sarpele vrea oul, si vulturul, si varanul… Intra in scena si elefantul, care pune paie pe foc. Ce se va intampla cu oul pana la urma?

Asta e al meu! este o carte care "risca" sa fie citita impreuna cu copiii la nesfarsit pentru ca acestia se vor bucura de fiecare data la fel de tare de finalul ei amuzant. Iar parintii vor recunoaste intamplarea din carte dintr-o privire pentru ca o vad petrecandu-se zilnic in nenumarate si uneori neasteptate forme.

Ilustratii de Michel Gay

Ai început școala și visezi să ai succes în viață, dar știi că nu se poate fără să stăpânești o limbă străină. Ar fi posibil, oare, s-o înveți fără bătăi de cap?

Citește povestea și fă cunoștință cu Ioan, un puști care a reușit, peste vară, să învețe olandeza, să scape de temele de vacanță, să-și salveze sora și să îi joace tatalui său o farsă nemaipomenită.

Cand citeste cu voce tare, Mo poate sa dea viata personajelor din carti. 

Povestirile cu Broscoi si Brotac sunt ode inchinate prieteniei, scurte bijuterii narative realizate cu finete si umor subtil in jurul unor intamplari uneori extraordinare, alteori cat se poate de obisnuite, dar intotdeauna legate de valori importante care trebuie transmise copiilor: rabdarea, perseverenta, forta imaginatiei si, nu in ultimul rand, dorinta de a-l ajuta pe celalalt si de a fi fericiti impreuna.

„Este o mare bucurie să spui povești! Orice se poate întâmpla într-o carte ilustrată. Te poți folosi de culori, de forme, de intrigă sau de sentimente pentru a te juca într-un mod captivant, în deplină libertate. Este extraordinar să fii cel care deschide altora poarta către minunata lume a cărților ilustrate, fie citind povești copiilor, fie ca autor de cărți.” - Lotta Geffenblad

În seara dinainte de ziua sa de naștere, la culcare, Tim a găsit sub pernă un plic misterios. S-a ridicat mirat în vârful patului și l-a desfăcut. Înăuntru era un mesaj secret! Și ce copil poate rezista unui mesaj secret, mai ales când descifrarea lui presupune o aventură misterioasă, iar răsplata de la final este un cadou?

Domnul Pleasca pleaca la plimbare cu barca si toata lumea vrea sa vina cu el. Nu e prea mult loc, dar daca pasagerii sunt intelegatori, va fi o plimbare frumoasa si linistita pe rau. Dar... daca nu?

Lucrarea de fata este gandita si conceputa ca un ghid in activitatile didactice pentru elevii cu cerinte educationale speciale. Cartea este alcatuita dintr-o serie de povesti terapeutice si exercitii variate, destinate formarii si dezvoltarii vocabularului, insusirii operatiilor de baza pentru formarea deprinderilor matematice - toate acestea fiind realizate intr-o dinamica alternativa si atractiva pentru a capta si a retine cat mai mult timp atentia si interesul copiilor. Fiecare exercitiu este redactat intr-un limbaj accesibil, explorand universul afectiv al copiilor.

Oare ce inseamna sa fii adevarat? intreaba Iepurasul. Inseamna sa ai in tine ceva care face zgomot si un arc cu cheita? Nu lucrurile din care esti alcatuit te fac sa fii adevarat, raspunse Calutul din piele. Pur si simplu, ti se intampla la un moment dat. Cand un copil te iubeste mult, mult timp, si nu numai pentru ca va jucati impreuna, ci pentru ca te iubeste cu adevarat, atunci devii si tu adevarat. Si doare? intreba Ieparasul. Uneori, raspunse cu blandete Calutul de piele, care era intotdeauna sincer. Dar, cand devii adevarat, nu te superi daca te doare putin.

E soare și din ce în ce mai cald. Cum să stai în casă când e primăvară? Toată pădurea e scăldată în lumină, puii abia ieșiți din ou ciripesc în cuiburi, poienile sunt pline de gâze și flori. Să alergi, să te urci în copaci, să sari peste pârâu, să te dai de-a rostogolul printre păpădii… Sunt atâtea de făcut și niciunul dintre frații și surorile tale nu se lasă rugat când e vorba de joacă și hoinărit. Bine că ziua e lungă și Mama și Tata au luat pentru drum apă proaspătă și ceva bun de mâncare. Parcă și Bunica și Bunicul au întinerit — merg unul lângă altul, zâmbesc și privesc visători puful de păpădie purtat de vânt spre seninul cerului.

Ilustrații de Sandrine Bonini

De când s-a născut, Jane are o păturică roz, moale și călduroasă de care nu se poate despărți. Trebuie s-o aibă alături tot timpul: în brațele mamei, la masă, la joacă sau în pătuț, când doarme. Dar Jane crește. Zi după zi, descoperă tot mai mult din lumea din jur. Zi după zi, poate să facă tot mai multe lucruri. Dar nici păturica roz nu rămâne la fel. Puțin câte puțin, se face mai mică. Puțin câte puțin, se destramă. Ce se întâmplă cu lucrurile dragi pe care le lăsăm în urmă când creștem?

Lotta e mare, a împlinit de mult timp cinci ani și e convinsă că, dacă a învățat să fluiere, de acum e în stare să facă orice. Pentru frații ei mai mari, Jonas și Mia-Maria, asta e greu de crezut. Poate Lotta să facă slalom ca ei care, de când a început vacanța de iarnă, schiază pe pârtia mare? Încă nu, dar o să învețe ea.

Însă orice altceva, Lotta poate. Cine îi duce o pâine caldă tușei Berg, care e bolnavă, și apoi îi udă florile, îi spală vasele și îi mătură prin casă? Cine salvează un purceluș vechi de pluș pe care-l cheamă Ursuleț (de ce, întrebați-o pe Lotta) pe cale să se piardă? Cine-l învinge pe monstrul cu ochi bulbucați din tomberon?

Salut! sunt Gusti Pianola. Dar ce tot zic aici? Stiu, ai aflat deja ca eu convietuiesc cu o gasca de monstri. Impreuna petrecem de minune citind, traind aventurile cele mai grozave pe care ti le poti imagina, dar si luptand contra raului de Dr. Brutus si a naucului sau asistent, Somnorila. Intamplarea a facut ca eu, Ema si Lidia sa primim o calatorie minunata pe o insula pustie. Ce coincidenta, nu-i asa?

Mauri Kunnas vă invită la o aventură pe mare, alături de cei mai temuți pirați, care, deși sunt din cale-afară de înfricoșători, vă vor face fără îndoială să râdeți.

80 de pași spre Nord-Vest de la piatra cu dinți, 137 de pași spre Nord-Est, apoi 173 de pași drept spre stânca de pe coastă. Trebuie să fii cu ochii în patru după comori dacă vrei să te îmbogățești!

Puștile bubuiau, muschetele trosneau și toată lumea era cu sabia-n mână când căpitanul Bartolomeu Pândilă, cel mai cunoscut pirat din Caraibe, Bombonella, prințesa piraților, și alții ca ei dădeau buzna pe punte. Unul după altul, pirații își încearcă norocul – dar cine va fi norocosul care va reuși să pună mâna pe comoara din Insula Craniului?