Ce se întâmplă atunci când un căţel, sătul şi plictisit de viaţa lui de zi cu zi, visează să trăiască precum motanul casei? Acesta, cu răbdare şi ironie, va trebui să-i arate cât de greu este, de fapt, să fii pisică, învăţându-l, în acelaşi timp, să fie mulţumit şi mândru de sine însuşi!
Copiii din clasa lui Rink Bowagon îl ignoră pe băieţelul timid care stă singur. Dar el o captivează pe Angelina, fetiţa nou-venită şi populară, şi, în timp ce ea începe să-şi dea seama cât de remarcabile sunt talentele lui Rink, el descoperă că, la urma urmei, nu este atât de diferit.
„O poveste minunată care ne învaţă să acceptăm diferenţele – şi chiar să le celebrăm.“
Când un lup rău şi înfricoşător se apropie de un purceluş, ultimul lucru la care se aşteaptă este ca acesta din urmă să încerce să îl convingă că este un seamăn de-ai lui! Situaţiile comice, exemplele distractive şi ilustraţiile ironice ale Marisei Vestita dau viaţă unei poveşti foarte amuzante!
O să vă spun o poveste. O poveste cum nu ați mai auzit niciodată. O poveste cu pirați, corăbii, lupte, aventuri și monștri fioroși. O poveste cu eroi curajoși și cu un final fericit. De ce cu pirați? poate vă întrebați. Pirații nu sunt cele mai bune exemple pentru copii și nici măcar pentru adulți. Poate pentru că orice copil își dorește să aibă aventuri, să caute comori și să fie înconjurat de prieteni de încredere. Cam asta înțeleg copiii când se joacă de-a pirații și, dacă vedem lucrurile așa, atunci de ce nu?
Oare ce peripeţii ale năzdrăvanului Jup ne aşteaptă în această carte?
Ei bine, povestea se petrece pe marginea unui iaz cu peşti coloraţi…
Jup are o întâlnire cu o creatură simpatică şi trage o sperietură straşnică. Iar la sfârşitul aventurii Jup îşi asumă cine este el cu adevărat, spre mândria părinţilor săi.
Într-o zi, dis-de-dimineaţă, la răsăritul soarelui, Larson se pregăteşte să le dea trezirea găinilor. Dar chiar când e gata să cânte un
CUCURIGU
cum se cuvine, cade din cuibar. Și toată ziua continuă în acelaşi fel. Vor fi multe râsete când veţi citi despre Larson şi despre ziua lui proastă. Dar, până la urmă, totul se termină cu bine, chiar şi pentru Larson.
Crocodilul şi girafa ţin foarte mult unul la celălalt şi vor să locuiască împreună într-o casă. Dar când eşti mic, aşa cum e crocodilul, sau înalt cum e girafa, nu e deloc uşor. În casa crocodilului, girafa se loveşte cu capul de orice, iar în casa girafei toate sunt prea mari pentru micul crocodil.
Trebuie să construiască o casă nouă, care să aibă mărimea potrivită pentru amândoi! Iar cei doi au o idee uimitoare, datorită căreia diferenţa de înălţime nu mai contează…
O carte ilustrată, plină de situaţii comice şi trăiri de tot felul
– pentru copii, dar şi pentru părinţii lor!
Mama, tata, doi copii.
O familie absolut obişnuită. De fapt, nu chiar:
fiindcă tata este un crocodil mic
şi mama este girafa lui mult iubită.
Iar cei doi copii arată altfel
decât cei din alte familii.
O familie foarte unită,
chiar dacă uneori la micul dejun
lucrurile o iau razna, apar turbulenţe şi
totul în jur se face talmeş-balmeş…
O poveste comică, cu ilustraţii amuzante
despre diferenţe, unitate şi diversitate.
Mia vrea să se joace cu noua ei colegă de grădiniţă, însă Anni se amestecă mereu. Ce păcat! Ar vrea să o cunoască pe fetiţa cu codiţe multicolore şi cu nume vesel. Este o zi tare proastă la grădiniţă, iar pe drumul spre casă o mai dor şi picioarele. Şi totuşi, poartă cizmuliţele ei preferate, verde-brotăcel. Cu siguranţă, picioarele ei au răcit, decide Mia, aşa că se ascunde, cu o buiotă, sub pătura cea mai călduroasă. Apoi, cineva sună la uşă. Nu se poate! Fetiţa cea nouă se află în prag, cu mama ei. Naomi şi codiţele ei colorate poartă cizmuliţe verde-brotăcel identice! După ce fac schimb de încălţări, fetele ajung să se cunoască, iar Mia simte cum o cuprinde din nou bucuria.
Un subiect important din viaţa de zi cu zi la grădiniţă, pentru preşcolari
Mia îşi doreşte un animal. De preferinţă, un elefant. Și totuşi, mama are o gândire practică, aşa că Mia primeşte un bob de fasole. „Este tot ceva viu”, îi explică mama, „şi are nevoie de îngrijire”. Miei i se pare în regulă şi adoptă fasolea ca pe animalul său de companie. Este grozav să fii îngrijitoare de plante! Din sămânţă răsare o plantă mititică, pe care Mia o duce la plimbare în cărucior şi o hrăneşte cu limonadă din furtunul de grădină. Nu prea mai are timp să se joace cu cea mai bună prietenă a ei, iar fasolea creşte tot mai mare…
Această poveste ilustrată, plină de umor şi uşurică, de vară, le arată celor mici cât de interesant este să aibă grijă singuri de ceva.
O poveste ilustrată veselă şi emoţionată pentru toţii copiii care-şi doresc un animal de companie.
Ariciul a găsit o mură mare, frumoasă şi zemoasă. Dar, chiar înainte să o guste, aterizează lângă el o cioară. Evident că dintr-o mură poţi să faci foarte multe lucruri.
Aceasta este o frumoasă poveste despre ce înseamnă să ai încredere în instinctele tale.
„Când doi se ceartă, al treilea câştigă!“
Cocoşii se ciondănesc de le merg fulgii.
Se iau la harţă şi se împung.
Dar de ce ne certăm de fapt şi cum
ne putem împăca după aceea?
În Cearta pentru începători, răspundem la aceste întrebări
şi la multe altele.
O carte despre certuri faimoase în istorie,
gâlceava din lumea animalelor şi
cum (aproape) toată lumea se împacă…
Mai e cineva care încă nu doarme?
Ariciul Didi Mentolici tocmai s-a cuibărit în pat,
când, pe neaşteptate, aude un zgomot. Ce-a fost asta?
Căscând, se duce să vadă ce se petrece – şi deodată
se trezeşte că are o grămadă de treabă:
elefantul e somnambul, puiul de urs nu poate să adoarmă, iar
micuţului liliac îi este teamă de întuneric.
Doar directorul grădinii zoologice doarme adânc.
Poate Didi să ajute toate animalele de la zoo să adoarmă?
O poveste despre cei care nu au somn, în care vei găsi
cuvinte kilometrice amuzante, care te adorm pe loc.
Învaţă ceasul cu ariciul Didi!
Prâslea, care ședea de o parte, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i-a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pre când se gândea și se plângea, dânsul auzi un țipăt și o vaietare care îi umplu inima de jale; se uită împregiur și văzu un balaur care se încolacise pe un copac și se urca ca să mănânce niște pui de zgripșor. Scoase paloșul Prâslea, se repezi la balaur și numaidecât îl făcu în bucățele. Puii, cum văzură, îi mulțumiră și-i ziseăa:
– Vino încoa, omule viteaz, să te ascundem aici, că, de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie.
Traseră o pană de la unul din pui și-l ascunseră în ea.
Când veni zgripsoroaica și văzu gramada aia mare de bucățele de balaur, întreba pe pui, cine le-a făcut ast bine?
– Mamă – ziseră ei – este un om de pe tărâmul celălalt și a apucat încoa, spre răsărit.
– Mă duc – le zise ea – să-i mulțumesc.
„Povestitor de excepțional talent mai mult decât folclorist, Ispirescu joacă în literatura noastră rolul unor Grimm sau Perrault. În pofida marelui succes pe care l-au avut basmele sale înca de la apariție, statutul de scriitor al lui Ispirescu este și astăzi ambiguu; deși Delavrancea încercase, curând dupa dispariția povestitorului, să demonstreze că Ispirescu «nu este un culegator (…), ci un adevărat creator», insistând asupra plasticitații deosebite a limbii sale, curațată de orice trăsături dialectale, rar s-a vazut în el altceva decât un fericit prelucrător al unor texte populare, asupra studioșilor acționând, probabil, și inhibiția domeniului presupus infantil pe care îl acoperea acest gen. Prezentându-se singur drept un culegator de povești («adunate din gura poporului»), Ispirescu este totuși mai mult decât un folclorist, deși meritele sale în domeniul respective sunt incontestabile; opera sa poate fi , desigur, privită ca o culegere de texte populare și analizată deci cu mijloace specifice, însă, pe de altă parte, ea reprezintă o elaborare personală a autorului, cu toate implicațiile pe care actul acesta le presupune.”
Mircea Anghelescu
Torben Kuhlmann s-a născut în anul 1982 şi a studiat ilustraţia şi designul comunicării la Universitatea pentru Ştiinţe Aplicate din Hamburg. Şi-a finalizat studiile în anul 2012 cu cartea „Lindbergh – Povestea unui şoricel zburător”, publicată la scurtă vreme de editura NordSüd. Cartea a devenit rapid un bestseller, fiind tradusă deja în mai mult de douăzeci de limbi. Următoarea apariţie a avut loc în 2014 şi este vorba de cartea ilustrată „Oraşul cârtiţei”. „Armstrong” este a treia carte ilustrată a lui Kuhlmann apărută la editura NordSüd, arătând interesul său deosebit pentru fascinanta istorie a aviaţiei, precum şi pasiunea pentru povestirile ştiinţifico-fantastice şi de aventuri.
Veverița Tremurici nu are prieteni. Cum să lege prietenii, când lumea e plină de iepurași periculoși, de castori răutăcioși și de piranha? Pentru mai multă siguranță, își petrece timpul în copac, citind cartea de telefoane, fluierând și tricotând de zor. Asta până într-o bună zi, când ia o hotărâre curajoasă: se va împrieteni cu un peștișor auriu și neprimejdios. Dar planul ei ia o turnură neprevăzută și se trezește urmărită pas cu pas de un patruped dubios! Va supraviețui ea oare calvarului? Va înflori din toată aventura o nouă peietenie?
Veverița Tremurici nu doarme niciodată. E prea înspăimântător. Dacă visează cumva fantome, balauri sau, mai rău, monștri cu buline? Nu, mai bine rămâne trează, găsindu-și câte ceva de făcut în fiecare noapte... Dar nesomnul are consecințe grave, iar curând Tremurici tremură din toate încheieturile, căci coșmarurile ei sunt pe cale să devină realitate! Va supraviețui ea oare calvarului? Va reuși până la urmă să adoarmă?
Veverița Tremurici n-a dat niciodată petreceri mari de ziua ei. E prea riscant, căci acolo, jos, pe pământ, mișună furnici, porci spinoși și alte arătări. Pentru ca nimic să nu-i tulbure planurile, pune la cale o petrecere restrânsă, cu un singur patruped. Dar când organizezi petreceri în doi atenția la detalii e crucială! Iar când sosește momentul mult așteptat, toate planurile ei sunt aruncate în aer. Va supraviețui ea oare calvarului? Și, mai important, se va distra cu noii prieteni până la orele dimineții?
Veverița Tremurici nu coboară niciodată din copacul ei. Păi cum să coboare? Doar jos o pândesc tot soiul de pericole, care mai de care mai înspâimântătoare: microbi, iederă otrăvitoare, până și rechini! Dar lucrurile scapă curând de sub control și un intrus ticălos o obligă să-și părăsească adăpostul! Vai și amar! Ce poate face o biată veveriță sperioasă? Va supraviețui ea oare calvarului? Și, mai important, cum o va schimba teribila aventură?
„Cel mai important lucru în cărțile cu Mamma Mu este joaca. Fără ea, copiii nu pot crește și nu se pot face mari, iar fără umor, viața este cenușie și fără haz." Jujja Wieslander
Mamma Mu este curioasă; Cioară nu vrea să se facă de râs. Ei îi place să încerce tot felul de lucruri noi și vrea să învețe tot ce învață copiii. Cioară știe ce se cuvine să facă o vacă — și nu se sfiește nicidecum să-i dea lecții.
— Dar tu ești vacă, Mamma Mu, spuse el. Una ciudată, dar tot vacă se cheamă că ești. Vacile. Nu. Se. Dau. În. Leagăn. Punct!
— Așa este! spuse Mamma Mu. Păcat că vacile n-au voie să se legene.
— Păcat! strigă Cioara. Cra! Vacile trebuie să pască, nu să se legene! Și să se tăvălească prin iarbă și
să se holbeze în gol. Și să fie mulse. Asta le aduce lor mulțumire.
— Eu, una, nu mă mulțumesc cu atât, spuse Mamma Mu.
Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României.
A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. Mai tîrziu, stabilit la Bucureşti unde a făcut studii de filozofie, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la editura Albatros, cu o culegere intitulată La noapte va ninge.
Matei Vişniec este autorul a şase volume de poezie, cinci romane, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Numeroase premii i-au răsplătit actvitatea, începînd cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. El a mai obţinut Premiul Academiei Române şi Premiul UNITER (Uniunea teatrală din România) pentru întreaga activitate. In Franţa i s-a decernat Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet.
O carte în care îl însoțim pe Winnie Puh într‑un an de aventuri prin Pădurea de O Sută de Akri.
De poveștile bune nu ne despărțim niciodată, indiferent de vârstă, și ne întoarcem la ele în orice fel posibil. Patru autori care îl iubesc pe Winnie Puh revin în Pădurea de O Sută de Akri și născocesc povești scrise în buna tradiție a lui A.A. Milne.
E ocazia perfectă de a-i reîntâlni pe Winnie, Christopher Robin, Purceluș, Aiurel, Tigrilă și Ru în patru anotimpuri de momente hazlii și pățanii care-i aduc din nou alături pe simpaticii prieteni.
Oltea Enache s-a născut pe 8 mai 1994 în București. Prima oară și-a dorit să scrie la vârsta de unsprezece ani. Pentru că nu-i place să piardă timpul, doisprezece ani mai târziu a pus stiloul pe foaie și a început să contureze primele personaje înaripate. Aceste coțofene, odată ce au apărut pe hârtie, s-au dovedit a fi foarte vanitoase, nu voiau să apară oricum în fața dumneavoastră, așa că au stat trei ani la salonul de înfoiat pene, curățat gheare și lustruit ciocul. Acum sunt gata să-i bombănească și pe alții, iar Oltea se întreabă ce alte personaje vor să mai sară în foaie.
Cartea Coțofenele clănțănitoare, publicată la Vlad și Cartea cu Genius, a câștigat Premiul pentru secţiunea 0-7 ani din cadrul concursului Trofeul Arthur, Ediţia a VII-a (2018).