Eseistică

Metodologic, genealogia nietzscheană și arheologia foucauldiană sunt deopotrivă satisfăcute în acest volum în care Eugen Simion ne propune o filosofie a istoriei și o istorie a mentalităților care justifică o tradiție a contractului social unionist românesc prin ideologii culturale. Nu o să mai întâlniți așa ceva în nicio altă lucrare. Majoritatea cercetătorilor serioși aleg fie calea genealogiei, fie drumul arheologiei. Dar autorul acestei lucrări e un cercetător vitruvian. (…) O carte binevenită, într-o societate în care avem tot mai mulți vizionari utopici și tot mai mulți mesianici nechibzuiți. Puterea scrierii lui Eugen Simion e fabuloasă: uneori, viața lui Bălcescu, Kogălniceanu și Ghica par (pre)texte pentru lucrarea unui autor care își deconspiră ideologia culturală, gena de cercetător și vocația de umanist. Critica literară românească nu ar fi avut un destin al său fără talentul lui Eugen Simion. Dar nici cultura română. De aceea, Eugen Simion e, la rândul său, un mesianic.
Oana Camelia ŞERBAN

Premisa volumului poate fi cristalizată în câteva cuvinte simple: marile idei (unele, decis pozitive, altele, mai curând ambigue, iar altele, de-a dreptul negative) în jurul cărora s-a consumat, până în prezent, o parte covârşitoare din energia intelectuală a umanităţii sunt construite în bună măsură ca să disimuleze temeri dintre cele mai diverse. În această carte, discursul critic se axează asupra câtorva dintre aceste idei majore, aşa cum sunt ele subîntinse, corespunzător, de către o frică principală convertită prin chiar acest lucru într-un motor al progresului, al evoluţiei intelectuale. Astfel, religia este citită prin optica unei frici de autonomie, etica, prin grila unei frici de anarhie, inegalitatea de gen (concept cvasiunanim cultivat şi acceptat milenii de-a rândul şi curent încă în poziţionări religioase chiar şi astăzi), prin optica unei frici de competiţie, patriotismul, prin grila unei frici de alteritate, munca, prin optica unei frici de gratuitate şi cultura, prin grila unei frici de uitare.

Povestile mele sunt vii si ma scot din minti. Ma rod pe dinauntru. Le cert si le iubesc, le mangai, apoi le gonesc, le ucid si le readuc la viata. Sunt ale mele. Uneori, ma imbraca de sus pana jos, mi se prind in par, la gat si pe fiecare deget. Eu insami sunt o poveste. Atat." - Dana Fodor Mateescu

    "O carte vie, nebuna, un carusel de imagini care se invarte continuu in hohote multicolore de ras." - Cosmin Perta

„Traim, citim, montam, interpretam. Ni se ofera o noua capacitate de a descrie si de a povesti realul. Vedem in imagini, realizam propriul film, propria lectura, decupam constant instantanee din propria noastra viata. Introducem miscarea in propria gandire si invatam sa gandim in virtutea unei functii cinematografice a gandirii: Gandirea-cinema.“ - Cezar Gheorghe

Alexandra Ciocarlie s-a facut remarcata prin efortul de a mentine viu interesul pentru literatura antica la cititorii romani de astazi. Este autoarea unei monografii despre Iuvenal, a unei carti consacrate Cartaginei, asa cum au perceput-o scriitorii Romei, si a numeroase eseuri despre poeti, prozatori si dramaturgi greci si latini. Noutatea, in cazul de fata, este ca nu se mai ocupa de autori antici, ci de felul cum s-au reflectat si cum au fost interpretate temele acestora in operele dramaturgilor romani.

„De-a lungul timpului, diverse aspecte ale vrăjitoriei în cultura populară românească au fost studiate de mai mulți savanți de renume: B.P. Hașdeu, N. Densușianu, Moses Gaster, Sim.Fl. Marian, Tudor Pamfile, Artur Gorovei, I.-A. Candrea, Gh. Pavelescu, Petru Caraman, Mircea Eliade, I.P. Culianu s.a. Istoria vrăjitoriei și a magiei în spațiul carpato-dunărean este imemorială, iar rolul lor în cultura românească – tradițională și modernă – este imens. Printr-o abordare interdisciplinară, din perspectiva istorico-antropologico-literară, Ioan Pop-Curșeu propune o cartografiere foarte utilă a acestui vast continent.” (Andrei Oisteanu, autorul volumului Ordine si Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, 2013)

Studiul Estetica lui Norman Manea reprezintă prima monografie dedicată cunoscutului prozator român, exilat din 1986 la New York.

Indiferent de deceniul, ideologia sau problematica pe care o investighează, indiferent că se ocupă de reprezentările transversale (la fixarea cărora participă operele mai multor scriitori) sau de cele individuale (care angajează doar opera unui singur autor), eseurile Sandei Cordoş trasează o hartă a literaturii române postbelice, evidenţiind ideologii literare şi reprezentări comunitare acute şi de neignorat, şi dau seama, astfel, de forţa de reprezentare a literaturii, ca şi de puterea de seducţie a lumii asupra căreia se exercită, cu atât mai seducatoare (într-o ecuaţie proprie artei) cu cât este mai primejdioasă.