Eseistică

Un salutar eseu filosofic în aceste vremuri în care tindem să ne retragem în noi înșine.

În tradiția celorlalte două eseuri de filosofie practică ale sale, Virtuțile eșecului și Încrederea în sine. O filosofie, Charles Pépin ne propune o nouă carte profundă și revelatoare despre întâlniri providențiale.
De ce anumite întâlniri ne fac să simțim că renaștem? Cum să ne deschidem către cei care ne vor ajuta să trăim mai intens, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine?
Întâlnirea — romantică, amicală, profesională — nu este o experiență întâmplătoare în viețile noastre. În miezul existenței noastre, cuvânt a cărui etimologie latină, ex-sistere, înseamnă „ieșirea din sine însuși“, se află această mișcare spre exterior, această nevoie de a ajunge la celălalt. Aventura întâlnirii nu este una lipsită de riscuri, însă datorită ei simțim că ne trăim viața din plin.
De la Platon la Christian Bobin, trecând prin romanul Frumoasa Domnului al lui Albert Cohen sau prin filmul Podurile din Madison County, regizat de Clint Eastwood, Charles Pépin invocă operele filosofilor, scriitorilor și cineaștilor pentru a ne dezvălui puterea întâlnirii, văzută ca un moment de grație.
Analizând câteva povești complexe de dragoste sau prietenie — Picasso și Éluard, David Bowie și Lou Reed, Voltaire și Émilie du Châtelet —, autorul ne demonstrează că orice întâlnire adevărată este în același timp o descoperire a sinelui și o redescoperire a lumii.

O sinteză strălucitoare a sensului mitologiilor și a nevoii noastre umane de a transforma în poveste latura profundă a experiențelor pe care le trăim.

De ce au formulat oameni din culturi și epoci diferite mituri și povești cu structuri similare? Ce ne spune această asemănare despre mintea, moralitatea și structura lumii în sine? Sunt conceptele științei și cele ale religiei cu adevărat ireconciliabile?

Jordan B. Peterson încearcă să răspundă la toate aceste întrebări, oferind o nouă ipoteză provocatoare, care explorează legătura dintre ceea ce ne dezvăluie neuropsihologia modernă despre creier și ceea ce ritualurile, miturile și poveștile religioase ne spun de mult timp.

Lucrare laborioasă, care reunește neuropsihologia, știința cognitivă și abordările freudiene și jungiene ale mitologiei și narațiunii, cartea de față prezintă o teorie complexă care face ca înțelepciunea și sensul mitului să fie accesibile minții moderne critice. Cu Hărțile sensului, Peterson revoluționează psihologia religiei.

„Cartea de față m-a surprins prin temeinicie, simț al răspunderii, dedicație comunitară. Cine are urechi de auzit să audă! Cine nu, să citească!" Andrei Pleșu

„De fiecare dată când aud îndemnul de a fi toleranți față de persoanele din grupuri vulnerabile sau diferite de majoritate, primul impuls e să mă ridic în picioare și să protestez. Tolerant în mintea multora înseamnă ceva de bine, sufletist, empatic. Nicidecum. Toleranța e o formă de dispreț pasiv, un refuz drapat într-o politețe impusă de reguli sociale minimale de a interacționa cu respectivele persoane, cu cauza și efectul pentru care cel din apropierea ta e altfel. Pot să tratez cu toleranță un prost, un neisprăvit, dar nicidecum o persoană diferită de mine din cauza unei dizabilități sau apartenențe la un alt grup decât cel din care fac eu parte." Adriana Săftoiu

„Cu Simfonia semnelor, Adriana Săftoiu ne ia de mână și ne invită într-o cameră obscură: legați la ochi, pentru că nu știm aproape nimic despre semenii noștri surzi, și fără să auzim decât vocea autoarei care dă glas celor care vorbesc în limbajul semnelor. La început, o astfel de experiență poate părea neplăcută. Ai prefera să rămâi în lumea confortabilă în care îți imaginezi că auzi și vezi tot. Dacă, însă, îți faci curaj și intri, vei vedea cum, rând pe rând, defilează prin fața ta personaje afectate de surditate și, cu ele, poveștile lor, pe care autoarea, în anii petrecuți la Comisia pentru drepturile omului, meticulos le-a documentat. Nu descoperim doar cum arată lumea celor cu deficiențe de auz – cei „afectați de slăbiciunea statului", cum chirurgical, dar și poetic îi numește autoarea –, ci, odată ce intrăm în această lume, înțelegem și orbirea societății față de cei care nu sunt ca noi, nu vorbesc aceeași limbă și nu aud aceleași lucruri, în liniștea indiferentă care-i înconjoară." Cecilia Ștefănescu

„Îngăduit să-mi fie un calambur cât se poate de serios: Adriana Săftoiu e singurul politician român care n-a rămas surd la problemele surzilor. Ceea ce mi se pare admirabil e că nicio miză personală nu o mână în această bătălie desfășurată pe două fronturi: cel legal, în parlament, și cel al mentalităților, în viața de zi cu zi. O luptă de uzură, în care trebuie să te înarmezi cu răbdare. Parcurgând aceste pagini, cititorul se va trezi pendulând între rușine și admirație. Rușine, pentru indiferența de care-a dat până acum dovadă față de acest întreg univers al tăcerii, dar și admirație pentru nenumăratele exemple de surzi care-și poartă crucea nu doar cu grație, ci chiar cu mândrie. Sunt lecții de viață pentru noi toți: de multe ori suntem surzi și orbi la problemele altora pentru că suntem surzi și orbi la problemele personale." Alin Fumurescu

Căderea Zidului Berlinului a lăsat stânga europeană într-o confuzie totală. Pe câmpul de bătălie al ideilor, progresul, libertatea și universalul au cedat locul unei noi triade importate direct din Statele Unite: genul, identitatea și rasa.
Ieri ne luptam în numele proletariatului, al Lumii a Treia și al damnaților planetei; astăzi condamnăm omul alb, făcându-l vinovat de colonialism, sclavie și dominarea femeilor. Trei discursuri – neofeminist, antirasist și decolonial – îl desemnează ca fiind dușmanul comun al omenirii. El a devenit noul Satana, cel pe care propria anatomie îl face un violator ontologic, culoarea pielii – rasist, iar puterea – exploatator al tuturor „dominaților" și „rasizaților".
Scopul acestui eseu este de a analiza cum, sub impulsul unei americanizări caricaturale a Europei, lupta de gen și cea de rasă sunt pe cale de a înlocui lupta de clasă, de a alunga meritocrația și de a distruge ideea de umanitate ca unitate. Să facem din omul alb țapul ispășitor prin excelență nu înseamnă decât să înlocuim un rasism cu altul; și, într-un viitor ce se anunță sumbru, cu societăți tribale, care-și păzesc cu strășnicie identitatea, pradă unui război al tuturor contra tuturor.

Lee Child este unul dintre cei mai apreciați autori contemporani de thrillere. Cărțile sale se află constant pe listele de bestselleruri din întreaga lume, fiind publicate în peste o sută de țări și recompensate cu premii, precum: Anthony Award și Barry Award pentru romanul său de debut, Capcana Margrave, Specsavers National Book Award pentru Urmărit și RBA Prize for Crime Writing pentru Personal.
După două dintre cărțile sale au fost realizate filme de excepție: Jack Reacher, bazat pe romanul Un glonț la țintă, și Jack Reacher: Să nu te întorci niciodată, ambele avându-l pe Tom Cruise în rolul principal.
La Editura Trei, au apărut romanele: Merită să mori, Școala de noapte, 61 de ore, Convinge-mă!, Ghinioane și încurcături, Personal, Urmărit, Să nu te întorci niciodată!, Filiera de la miezul nopții, Capcana Margrave, Timpul trecut, Să nu greșești, Un glonț la țintă, precum și volumul de povestiri Fără al doilea nume.

O filosofie a longevității bazată nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasă a modului nostru de viață.

Ce s-a schimbat din 1950 până azi? Speranța de viață a crescut cu 30 de ani, echivalentul în timp al unei vieți din secolul al XVII-lea. După 50 de ani, omul experimentează un fel de suspendare: nu mai este tânăr, dar nu e nici bătrân cu adevărat. Un progres extraordinar, care schimbă totul: legăturile dintre generații, viața emoțională și cea familială, însuși destinul nostru.

„Admirabilul eseu al lui Pascal Bruckner nu se mulțumește să exploreze problemele existențiale pe care le ridică prelungirea duratei vieții umane. El insistă asupra ambiguităților și a contradicțiilor acestei situații." - Le Monde

„Un excelent eseu, care ne propune să tindem mai degrabă către o viață împlinită, decât spre succes. Asta pentru că însuși conceptul de succes, de reușită pare să limiteze căutarea, odată ce ținta mult dorită a fost atinsă. Avem acum incredibila șansă de a putea fi activi un timp mai îndelungat, de a lucra pentru împlinirea noastră. Atâta vreme cât iubim și creăm, trăim o scurtă eternitate, singura care ne este permisă. Nimic altceva nu ne este impus. Poți trăi viața deplin, până la momentul final, inevitabil." - Le Devoir

„Fulgerul pasiunilor rămâne viu, sufletul și inima sunt gata să se înflăcăreze: vârsta spirituală, sentimentală nu coincide cu aceea biologică. Nu există decât un singur mijloc de a încetini îmbătrânirea: să ne păstrăm în dinamica dorinței. Reconciliere a incompatibilităților: romantism și predare de ștafetă, dezmățși riduri, păr alb și furtună a dorințelor. Nu am descoperit soluția pentru nenorocirile condiției umane, doar am întredeschis o lucarnă minusculă în cavernă." - Pascal Bruckner

Pascal Bruckner, născut la Paris în 1948, este romancier, eseist și una dintre figurile emblematice ale intelectualității franceze.

Este corectitudinea politica un dusman al libertatii de exprimare si al schimbului de idei? Sau, dimpotriva, contestand relatiile de putere dominante si normele sociale care exclud grupurile marginalizate, corectitudinea politica contribuie la crearea unei societati mai echitabile si mai drepte? Pentru unii, raspunsul este simplu: ea suprima dezbaterea libera care sta la baza democratiei, instituie diviziuni sociale artificiale si promoveaza conflictele intre diferitele grupuri care alcatuiesc o comunitate. Altii sustin ca, dimpotriva, prin crearea de norme si spatii publice care le ofera dreptul de a se exprima unor grupuri si persoane marginalizate, se largeste domeniul libertatii. Eforturile indreptate spre incluziunea sociala sunt esentiale pentru crearea unor societati diverse si sanatoase.

Inghite Platon, nu Prozac! Aplicarea intelepciunii eterne la problemele de zi cu zi

Un fascinant dialog între un laureat Nobel și o psihoterapeută despre nevoia umană de a imagina povești.

Lucrând de unul singur, scriitorul este singurul responsabil pentru povestea pe care o spune. Pe de altă parte, terapeutul colaborează cu pacientul, ajutându-l să-și spună povestea vieții. Ce fel de adevăr încearcă să reveleze poveștile create de pacient și terapeut: adevărul obiectiv sau cel subiectiv și schimbător al amintirilor explorate și retrăite în siguranța oferită de relația terapeutică?

Plecând de la operele unor mari scriitori ca Dostoievski sau Cervantes sau de la importanți psihanaliști precum Freud sau Melanie Klein, dialogul pe care îl poartă J.M. Coetzee și Arabella Kurtz ne oferă o înțelegere profundă asupra poveștilor pe care le spunem despre viețile noastre.

J.M. Coetzee este un celebru romancier, eseist, lingvist și traducător, născut în Africa de Sud. A fost primul autor care a primit de două ori Booker Prize, iar în 2003 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Arabella Kurtz este specialistă în psihologie clinică și practică psihoterapie psihanalitică la Tavistock Clinic. În prezent, este profesor emerit la Universitatea din Leicester.

Ce ar trebui să faci, cum ar trebui să fii pentru a reuşi să te bucuri de viaţă şi în acelaşi timp s-o priveşti cu detaşare, să călăreşti valurile, dar şi să te ridici atunci când ele te doboară? Această carte oferă trei perspective diferite şi totuşi îngemănate, trei căi pe care oamenii, de-a lungul timpului, le-au parcurs pentru a ajunge la înţelepciune: cea a religiei, cea a filosofiei şi cea a psihologiei. Cititorul este invitat să reflecteze şi să îşi ia din fiecare ce are nevoie, servindu-se de sfaturile autorilor ca de nişte repere luminoase.

Printre temele dezbătute se numără altruismul, vinovăţia, iertarea, libertatea, reducerea suferinţei, emoţiile, capacitatea de a asculta. Toate acestea sunt tratate într-un spirit ludic şi fără pretenţia de a da lecţii. Citind, ai senzaţia că te afli alături de cei trei prieteni în cabana lor din Dordogne şi, ascultându-le experienţele la gura focului, îi însoţeşti în această minunată căutare veche de când lumea, dar mereu diferită.


Christophe André este medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne din Paris şi profesor la Universitatea Paris X, psihoterapeut. Editura Trei a tradus mai multe titluri ale autorului francez, printre care: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile; Imperfecţi, liberi şi fericiţi; Despre arta fericirii, Confesiuni psy.

Alexandre Jollien este filosof. A mai scris, printre altele, Éloge de la faiblesse (care a primit Premiul Academiei Franceze în 1999), Petit Traité de l’abandon şi Vivre sans pourquoi.

Matthieu Ricard, fiul filosofului Jean-François Revel şi al unei pictoriţe, doctor în genetică moleculară la Institutul Pasteur, este de 40 de ani călugăr budist şi trăieşte în Nepal, unde se consacră proiectelor umanitare. A mai scris, printre altele, Călugărul şi filozoful, L’Art de la Méditation, Plaidoyer pour le bonheur.


"Natura este bine alcătuită, căci fericirea ne dă energia necesară pentru a veni în ajutorul celorlalţi, pentru a acţiona, a schimba lumea." - Christophe André

"Multă vreme am crezut că fericirea ţine de cucerire. Astăzi am ajuns să cred că ea ţine mai curând de eliberare. Sub tone de noroi există o pepită de fericire, de bucurie adevărată." – Alexandre Jollien

"Lună de lună, an de an, este posibil să ne construim pentru a deveni fiinţe mai bune, mai altruiste şi mai iluminate [....] Este periculos să aşteptăm să fim în largul mării pentru a învăţa să înotăm. Să începem aşadar imediat!" – Matthieu Ricard


Cuprins

Cuvânt-înainte 
Introducere 
Ce ne‑a făcut să scriem această carte 
Parcursul nostru 

1. Care sunt aspirațiile noastre cele mai profunde? 
Ce ne însuflețește? 
Drumul și țelul 
Ceea ce ne inspiră 

2. Ego-ul, prieten ori impostor? 
Maladiile ego‑ului 
Adevărata încredere în sine 
Eul, persoana și ego‑ul Uitarea de sine, tăcerea ego‑ului 
Dușul de recunoștință 
Sfaturile noastre referitoare la ego 

3. Să învățăm să conviețuim cu emoțiile noastre 
Emoțiile care ne perturbă
Când psihologia modernă întâlnește budismul
Rolul emoțiilor 
Despre importanța stărilor sufletești
Ne putem elibera de emoțiile negative? 
Există o dependență de emoțiile dureroase? 
Mitul apatiei emoționale
Cum să cultivăm bunăvoința? 
Fericirea, bucuria 
Sfaturile noastre pentru buna folosință a emoțiilor

4. Arta ascultării
Caracteristicile unei ascultări veritabile 
Ce înseamnă exact să ascultăm fără a judeca? 
Chipul ascultării
Paraziții ascultării 
Să îndrăznim tăcerea 
A fi de față, prezent 
Sfaturile noastre în materie de ascultare 

5. Corpul: povară ori idol? 
Să ne locuim corpul 
Corpul m‑a făcut medic 
Corpul în budism 
Corpul și meditația 
Legătura corp–spirit 
Sfaturile noastre pentru a călători împreună cu propriul corp 

6. La originea suferinței 
Cartografierea suferinței 
Suferințele pe care ni le provocăm nouă înșine
Să analizăm în amănunt starea de rău: cauzele suferinței 
Privirea celuilalt ne poate vindeca ori ucide
Ne putem extrage din starea de rău? 
Remedii pentru suferință și unele capcane
A accepta nu înseamnă a ne resemna 
Practicile noastre zilnice pentru acceptare 
A persevera după furtună 
Sfaturile noastre pentru perioadele de grele încercări

7. Consecvența: o chestiune de fidelitate 
Ființe umane de înaltă fidelitate 
Să jucăm comedia socială ori să spunem întregul adevăr? 
Ravagiile intoleranței 
O etică contextualizată
Sfaturile noastre pentru consecvență 

8. Altruismul: toată lumea are de câștigat 
Bucuria altruismului
De unde vine această grijă pentru celălalt? 
Altruism, empatie, compasiune 
Să ne extindem capacitatea de compasiune
Adevăratul altruism 
Altruismul fără etichete 
Cum să fim binevoitori față de persoanele dificile 
Curajul altruismului și al nonviolenței 
Uzură, neputință, descurajare 
Practica compasiunii 
Autocompasiunea 
Sfaturile noastre pentru o viață mai altruistă

9. Școala simplității
Sindromul Diogene 
Să ne detașăm și să ne deschidem către ceilalți 
Să fim mulțumiți în simplitate 
Libertatea nonatașamentului 
Ușurarea care liniștește
Debarasarea de zi cu zi
Să‑i învățăm pe copii simplitatea 
Sfaturile noastre pentru a călători fără poveri

10. Culpabilitatea și iertarea 
Să sfârșim odată cu culpabilitatea
Trăiri afective intime și dureroase 
Regretele sau tasta „Replay" 
Ce înseamnă a ierta
Micile iertări 
Sfaturile noastre pentru a ne face curaj să iertăm 

11. Adevărata libertate: de ce anume mă pot elibera? 
O urgență fără zor
Să rezistăm unui ego capricios
Să ne eliberăm de ceea ce ne sabotează viața de zi cu zi sau dosarul CI
Libertatea inseparabilă de responsabilitate 
Despre exercițiul de preț al libertății
Libertatea supremă: eliberarea de cauzele suferinței
Bunăvoința ca busolă 
Sfaturile noastre pentru exersarea zilnică a libertății 

12. Practicile noastre zilnice 
Să facem din zi teren de experiențe 
Obstacole în calea practicii 
Ceea ce mă ajută 
O zi tipică 
O stare de spirit globală 
Ascultarea, studiul și integrarea prin practică 
Infinita putere a transformării spiritului 
O practică personală
Sfaturi pentru practica de zi cu zi

Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voinţe.

În "Înţelepciunea banilor", Pascal Bruckner numără, contabilizează, calculează virtuţile şi păcatele monedei. De la o epocă istorică la alta, de pe un mal pe celălalt al Atlanticului, râvnit şi damnat deopotrivă, banul suscită nenumărate discuţii, luări de poziţie, dar reuşeşte cumva să rămână dincolo de fluctuaţiile istorice, văzându-şi mai departe de drumul său, ca şi cum nimic nu l-ar putea atinge.
Şi totuşi, despre bani se vorbeşte cu adoraţie sau dispreţ, fără ca în privinţa lor să se ajungă vreodată la un punct comun. Cât înseamnă prea mulţi, ce putere au, ne umanizează sau ne transformă în simple maşini de calcul, aduc sau nu fericirea? 

“Banii sau mai degrabă felul în care ne raportăm la ei spun totul despre noi şi intimitatea noastră – asta e concluzia lui Pascal Bruckner în incitantul său eseu, Înţelepciunea banilor. Analizând puterea banilor, autorul scoate în evidenţă reprezentările noastre colective, menţionând că arma moralităţii, atât de des reversibilă, nu este de ajuns pentru a vedea limpede rolul celui mai vechi instrument de schimb din lume.” - Le Monde

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre maso-chismul occidental).

"Aceasta lucrare inovatoare aduce o contributie importanta la felul cum ne gandim prioritatile, deschizandu-ne calea spre o noua era a pacii si prosperitatii." (Daisaku Ikeda, presedinte al Soka Gakki International, Tokio, Japonia)

Interviuri cu: Marius BERCEA Catalin BURCEA Nicolae COMANESCU Adrian GHENIE Teodor GRAUR Dumitru GORZO Ion GRIGORESCU Adriana JEBELEANU Gili MOCANU Ciprian MURESAN Dan PERJOVSCHI Serban SAVU Mircea SUCIU Sorin TARA Roman TOLICI

„In acest volum veti descoperi o voce critica retinuta la capitolul invective, dar care e cat se poate de ritoasa in privinta principiilor.

(...) In disputa care se intarata periodic, despre locul nostru in Europa, Dan Radu Stanescu spune calm ca suntem balcanici. Nu geografic, ci in spirit, din cauza ca balcanismul nu e o simpla arie geografica, ci o conjunctie culturala de care apartinem, cu bune si cu rele. Daca ne ignoram trasaturile balcanice, n‑avem cum sa ne autoevaluam onest si lucid si vom continua sa ne privim ca pe o ciudatenie din sud‑estul Europei, marcata cu dangaua inrosita in foc si de turci, si de rusi, dar si cu tatuajele visarilor noastre occidentale, pe care le‑am ascuns periodic, ca sa nu ne ia turcii banii si beregata si rusii din teritoriu.“ - Cristian Teodorescu

„Un tata care nu cunoaste trecutul tatalui e ca un american care nu stie nimic despre bastinasi sau despre Washington, un francez despre franci sau Napoleon: poate sa traiasca, desigur, dar nu stie de ce apartine astazi acelei comunitati si nu alteia, nu stie ce inseamna poporul din care face, totusi, parte. Astfel, si un tata va fi un tata nesigur daca, desi ii apartine, nu stie nimic despre poporul tatilor." Luigi Zoja

De la autorul bestsellerului international No god but God avem acum o biografie fascinanta, provocatoare si meticulos documentata, care pune in discutie ipotezele adanc inradacinate despre omul pe care il cunoastem drept Isus din Nazaret.

"E la fel de greu sa fii complet fidel pe cat e sa fii complet infidel. Ramane ca fiecare sa-si elaboreze singur aranjamentele, stiind ca nu poti ridica la rang de solutie ceea ce tine de un arbitraj intre dorinta de siguranta si dorinta de aventura." (Pascal Bruckner)