Eseistică

„O carte originala si cutremuratoare, Evreii si cuvintele reuseste sa adune laolalta mai mult de cinci mii de ani de rugaciuni, cântece, povesti, dispute, elogii, blesteme si glume in geamantanul unei carti subtiri, palpitante de… ce anume? Istorie? Antropologie? Critica literara? Teologie? Toate acestea si chiar mai mult. Este o carte minunata.“ (Jonathan Safran Foer)

Cartea despre femei este o bijuterie daruita la maturitate, care se înscrie în darurile pe care copilul de cîndva le facea mamei.

Educatia artistica primita în familie si, mai tîrziu, la scolile de arta, strabate de aceasta data în forma cea mai directa, cartea fiind ilustrata cu acuarele ale autorului.

„Cînd esti copil nu stii sa scrii, cînd esti mare nu stii sa vezi”.

Savatie Bastovoi

Ieromonahul Savatie Bastovoi este un nume singular în literatura contemporana, fiind unul din cazurile rare cînd un scriitor exceleaza în toate genurile literare, fiind premiat de Uniunea Scriitorilor la toate sectiunile: poezie, proza si eseu. Aceasta trasatura îi face pe jurnalistii de la Le Figaro sa scrie despre Bastovoi ca despre „un geniu polivalent care scrie o opera deopotriva poetica, romanesca si dramatica”, iar Le Monde remarca „o scriitura luminoasa si impecabil construita”

Ce forta economica a capatat antreprenoriatul feminin? Cine sint reprezentantele sale? Cum au reusit intr-o competitie feroce a mediului de afaceri? Iata citeva dintre intrebarile la care incearca sa raspunda acest volum, o continuare fireasca a celui aparut in urma cu cinci ani, in care era pusa in discutie forta politica a femeilor. De data aceasta au fost invitate sa dea o parte din raspunsuri, dar si sa impartaseasca cititorilor din experienta lor unele dintre cele mai de succes femei din domeniul afacerilor. Dupa o parte introductiva, in care sint prezentate principalele repere ale initiativei private feminine in Romania, instrumentele de sprijinire si politicile publice de interes pentru antreprenoriatul feminin, 56 de afaceriste din numeroase domenii de activitate relateaza succint modul in care au pus bazele firmei, esecurile si piedicile cu care s-au confruntat, precum si recomandari deosebit de utile pentru femeile care doresc sa porneasca o afacere, dar si pentru politicieni, in vederea crearii unui mediu economic mai fluid si mai eficient.

„În viață este preferabil să te obișnuiești să pierzi. Ca să te scutești de multă tristețe. “ - HELMUT BERGER
A fi înseamnă mai mult decât a avea. Iar a avea stil înseamnă totul. Le style c’est l’homme!
Putem chiar să facem un pas și mai departe și, oricât de paradoxal ar părea, să considerăm eșecul un secret al succesului.
Dacă Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns în exil, scăpătat, ar fi murit ca mărunt poet și mare colecţionar de fluturi. Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil și spre norocul său, a avut șansa să piardă totul.
Nu numai că triumfurile măreţe și eșecurile răsunătoare merg umăr la umăr, ci uneori paguba şi nereușita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.
„Când hoinăresc pe străzi, prin pieţe și de-a lungul canalului“, scria Nabokov, „simt difuz buza umezelii prin tălpile găurite – și îmi port cu mândrie norocul inexplicabil.“
„Prho­prhietatea, drhagul meu, prho-prhie-ta-tea este o întâmplarhe. Am pierhdut totul, în schimb ne-am rhăspândit în lumea larhgă. Parhis, Madrhid, Amerhica de Sud. Să rhămâi merheu în prhovincie, la noi în Estonia, ce plictiseală de moarhte!“
Un bătrân conte din ţările baltice

Noblețe și demnitate, bune maniere, emoții estetice și educație aristocrată, generozitate și cumpătare, severitate, clemență și reguli nescrise.

În esenţă, o lecţie de viaţă guvernată de firescul bunului-simţ.

Fii manierat! • Şi vesel! • Învaţă să pierzi! • Ocoleşte filistinul! • Căsătoreşte-te cu omul potrivit! • Vorbeşte limpede! • Conversează! • Îmbracă-te corect! • Gândeşte drept!

„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasageră «actualitate», în care totul e agitaţie cotidiană şi surescitare de tip breaking news, să vorbim despre «inactualităţile» durabile ale vieţii, singurele care contează cu adevărat?
Vrând să înţelegem ce se întâmplă cu noi când spunem că «trăim», am căutat să facem un pictorial al vieţii, să surprindem existenţa din diferite unghiuri şi în diferite poziţii. Am vrut să descâlcim nodurile existenţei, am vrut s-o obligăm să iasă din subînţelesurile ei şi s-o facem să se exprime pe înţelesul tuturor. Am vrut s-o recuperăm din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, măcar o vreme, confuzia în care ne complacem trăind.“ (Autorii)

„Aş spune că frumuseţea prieteniei noastre vine din faptul că de-o viaţă avem bombăneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fără altul, şi cred că ăsta e şi sensul dialogurilor pe care le-am încercat şi care acum, când sunt sub ochii noştri şi se transformă în carte, mi se par mai bune decât noi.“ (Andrei PLEȘU)

— Andrei, ne apropiem cu adevărat de sfârşitul dialogului nostru de azi, dar şi de sfârşitul celor optsprezece dialoguri pe care le-am avut împreună. Pe mine, am mai spus, discuţiile cu tine m-au făcut să înţeleg mai bine lumea.
— Avem câteva cearcăne în plus…
— Dar ne-am înţelepţit, şi poate şi alţii odată cu noi.

Deviza antropologiei alimentației, o societate într-o farfurie, nu este nici gratuită, nici pretențioasă. O alimentație într-o reclamă nu este altceva decît prelungirea la fel de îndreptățită a primei devize atunci cînd societatea cu pricina este una de piață. Îmbinînd o cunoaștere de publicitar, o experiență de cumpărător și o perspectivă de antropolog, Florin Dumitrescu citește pentru noi etichetele publicității alimentare pentru a ne explica de ce și cum s-a născut acest trend relativ recent al produselor tradiționale și cum se face marketizarea acestuia.

„Noi căzând, Dumnezeu ne-a pedepsit cu îngăduinţa şi mila lui infinite. Ne-a lăsat porţi către înapoi. Depindea numai de noi să ştim să le deschidem. Nu ne-a ridicat punţile, nu ne-a trântit în veci porţile Paradisului în nas. Ne-a lăsat simţurile, raze de splendoare pe care să ne putem căţăra. Când, în viaţa noastră sublunară, întâlnim strălucirea frumuseţii, amintirea lumii din care am căzut se trezeşte în noi. E o boare, o adiere, e o ameţeală, alteori e un rapt. Simţurile, aceleaşi care ne pun în contact cu lumea trecătorului şi a părelniciei, tot ele, când descoperim frumosul, ne transportă înapoi. Ele ne aduc în minte, sub forma unor tresăriri fulgurante, spectacolul Fiinţei pure pe care n-am ştiut să-l contemplăm până la capăt.“ (Gabriel LIICEANU)

„Potrivit cărui simţ vă rotiţi cu predilecţie făptura? Care dintre cele cinci (sau poate al şaselea?) vă defineşte mai apăsat şi mai autentic realitatea, aşteptările, opţiunile? Ordinea dumneavoastră lăuntrică pune tot văzul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust şi tactil, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia? Cu ce simţ operează, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptaţi un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate? Ce pondere credeţi că au simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei dumneavoastră? Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva dintru care am gândit cartea de faţă.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

Gabriel Liiceanu, Mihai Măniuţiu, Dan C. Mihăilescu, Angelo Mitchievici, Horia- Roman Patapievici, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Cătălin Ştefănescu, Ana Barton, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Constantin Coman, Horea Paştina, Monica Pillat, Andrei Pleşu, Mihai Sârbulescu, Victor Ieronim Stoichiţă

Într-un univers în care vrem să cucerim totul, de parcă am şi avea timp să stăpânim totul, pe care ne străduim să-l umplem cu cât mai multe dorinţe inventate, a avea şi a consuma au început să însemne a trăi. Dominique Loreau ne invită să punem fiecare lucru la locul lui şi fiecare gând în cufărul cu speranţe, pentru că ordinea este creativitatea aranjării.

„Dacă nu întotdeauna poţi să-ţi alegi viaţa, în schimb felul cum o trăieşti depinde întotdeauna de tine.“ - VIKTOR FRANKL

„Arta de a-şi odihni mintea şi de a o elibera de orice griji sau preocupări constituie, probabil, unul dintre secretele energiei pe care o manifestă oamenii cu adevărat mari.“ - Căpitanul J.A. HADFIELD

„Dacă n-am înţeles că civilizaţia modernă este, în principal, un complot împotriva oricărei forme de viaţă interioară, atunci n-am înţeles nimic din ea.“ - G. BERNANOS, Franţa împotriva roboţilor

De ce unele persoane sunt „ordonate“ din fire şi altele, total „dezordonate“? Unii oameni nu se pot concentra decât dacă biroul lor este plin de hârţoage, alţii, dimpotrivă, simt nevoia să golească spaţiul din jur înainte de a se apuca de ceva. Există, de asemenea, şi o altă categorie, cea a „falşilor dezordonaţi“, care trăiesc într-un fermecător talmeş-balmeş, dar care ştiu exact unde şi-au pus fiecare obiect. Oare asta ţine de personalitate sau de educaţie?

„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasageră «actualitate», în care totul e agitaţie cotidiană şi surescitare de tip breaking news, să vorbim despre «inactualităţile» durabile ale vieţii, singurele care contează cu adevărat?
Vrând să înţelegem ce se întâmplă cu noi când spunem că «trăim», am căutat să facem un pictorial al vieţii, să surprindem existenţa din diferite unghiuri şi în diferite poziţii. Am vrut să descâlcim nodurile existenţei, am vrut s-o obligăm să iasă din subînţelesurile ei şi s-o facem să se exprime pe înţelesul tuturor. Am vrut s-o recuperăm din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, măcar o vreme, confuzia în care ne complacem trăind.“ (Autorii)

„Aş spune că frumuseţea prieteniei noastre vine din faptul că de-o viaţă avem bombăneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fără altul, şi cred că ăsta e şi sensul dialogurilor pe care le-am încercat şi care acum, când sunt sub ochii noştri şi se transformă în carte, mi se par mai bune decât noi.“ (Andrei PLEȘU)

— Andrei, ne apropiem cu adevărat de sfârşitul dialogului nostru de azi, dar şi de sfârşitul celor optsprezece dialoguri pe care le-am avut împreună. Pe mine, am mai spus, discuţiile cu tine m-au făcut să înţeleg mai bine lumea.
— Avem câteva cearcăne în plus…
— Dar ne-am înţelepţit, şi poate şi alţii odată cu noi.

Si El le-a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, dar celor din afara toate li se fac in parabole. (Marcu 4, 11—12)

„Exista intrebari carora li se poate raspunde prompt si pertinent. De la cele ale experientei curente (Ce numar porti la pantofi?), pana la cele ale expertizei stiintifice (Ce este legea gravitatiei?). Exista si intrebari, cele ale primei copilarii, care par simple, sau suprarealiste, dar al caror raspuns solicita mai curand talentul metafizic sau fantezia: De ce are mana cinci degete?, Cine a inventat somnul? Exista, in sfarsit, intrebarile «mari», intrebarile ultimative, carora imi place sa le spun «rusesti», caci fac substanta multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce exista raul?, Care e sensul vietii?
Pentru astfel de intrebari, nu poți sa propui un raspuns geometric, ci o analogie, o metafora, un «ocolis» transfigurator. E cea mai adecvata solutie. Singura. In loc sa spui, savant: «uite cum stau lucrurile!», spui: «hai mai bine sa-ti spun o poveste».
In cartea de fata va fi vorba despre povestile spuse de Iisus, in efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul imparatiei Sale. Sarcina pe care si-o asuma e imposibila, asadar e pe masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fara sa cada in reteta si abuz doctrinar, si are de dat nu doar materie de reflectie, ci si motivatie de viata, suport existential.“ (Andrei Plesu)

„La ani buni după ce Giovanni Sartori a scris despre imbecilizarea prin televiziune, Alain de Botton se întreabă: ce sunt, de fapt, ştirile (de la televizor, dar nu numai)? Înlocuitorul agresiv al religiei? O formă de hrană prin perfuzii vizuale? O modalitate de reafirmare a deja vechiului principiu după care răul se vinde bine şi binele se vinde rău?
Răspunsul e previzibil: toate trei la un loc. Aşa stând lucrurile, cartea lui nu e doar o analiză a importanţei pe care-o au ştirile în viaţa noastră, ci şi o cronică a felului cum ne raportăm noi, publicul, la ele. Citind-o, ne vom da seama că, fără să ştim, am făcut deja trecerea de la couch potatoes la headline junkies. Că respiraţia naturală a vieţii noastre a preluat iremediabil calupurile de noutăţi senzaţionaliste. Că ne aflăm într-un apăsat deficit de empatie. Că fremătăm de nerăbdare aşteptând divorţul unei celebrităţi, prăbuşirea unui politician sau o catastrofă aviatică. Că maşinăria care produce ştiri reglează de fapt ritmurile mersului nostru zilnic şi uneori silnic prin lume. Şi că o zi fără titluri, şocuri şi sondaje a devenit pur şi simplu de neconceput.“ (Radu PARASCHIVESCU)

Viata intru gandire cedeaza pe nesimtite locul infruntarii tribale si derizorii dintre fanatic si strigoi.Subiect la ordinea zilei, criza culturii contemporane se afla azi pe toate buzele. Autori celebri ii dedica stralucitoare analize incununate de sumbre previziuni. Infrangerea gandirii este in acest concert o incercare de diagnostic.
Originea crizei trebuie cautata, potrivit autorului, in cateva directii: abandonarea ideii de universalitate a culturii si adoptarea cu orice pret a unei perspective „locale“, relativizarea valorilor care definesc o cultura, largirea fara masura a insusi conceptului de cultura care adaposteste azi de-a valma aproape totul – marile creatii ale spiritului ca si gesturile cotidiene, banale produse de consum ca si rafinate opere de arta. Cuprinsa deopotriva de intoleranta si infantilism, cultura pare deci sa fi uitat astazi de indoiala, de ironie, de ratiune – intr-un cuvant, de gandire.

Aceasta a doua editie a eseului Dostoievski in constiinta literara romaneasca, prefatata de George Ardeleanu, cuprinde in plus fata de editia aparuta in 1976 o addenda cu texte legate de proiectul Dostoievski al autorului, un dosar de referinte critice, bibliografia receptarii lui Dostoievski in Romania, bibliografia scrierilor lui Dinu Pillat si cea a scrierilor despre Dinu Pillat. Volumul de fata incheie seria de autor ingrijita de Monica Pillat si George Ardeleanu, publicata de Editura Humanitas in perioada 2010−2015.

Observator atent al realitatii imediate, Vintila Mihailescu creioneaza in eseurile sale o imagine sui-generis a societatii romanesti actuale, aratind cum ne raportam la diferite valori, care sint noile mentalitati si obiceiuri, dar si relatia noastra cu propriul trecut si sperantele pentru viitor. Complexele culturale, sarbatorile, dezindustrializarea, munca, elitele si masele, detoxifierea, homo branshatus sau porcusorul Luta devin puncte de pornire pentru analize spumoase, dar si pentru texte polemice de critica sociala.

„Sensul acestei alcatuiri este acela de a lua in serios pretentia de «antropologie publica» si de a transmite un mesaj de «optimism critic», pe care il consider util in acest climat public de mizerabilism necritic. Altfel spus, este vorba si despre unmesaj public, nu doar despre o conjuncturala antologie de autor.” (Vintila Mihailescu)

Erudit de o impresionantă cuprindere interdisciplinară, George Steiner este una dintre cele mai puternice voci ale reflecției umaniste contemporane. Cele peste treizeci de volume pe care le-a publicat, cronicile apărute în periodice de mare autoritate și prelegerile ținute la universități de prestigiu conturează profilul complex al unui intelectual interesat deopotrivă de critica literară, de analiza fenomenului lingvistic și de istoria și teoria culturii.

În clipa în care penița unui scriitor genial atinge hârtia sau când vârful pensulei unui mare pictor, înmuiat în culoare, se plimbă pe pânza de pe șevalet, întregul univers tresare. Își „amintește“ de marea creație, de izbucnirea în spațiu și timp a tuturor lumilor, de începutul începuturilor. Căci darul oamenilor de a crea rămâne, în fond, un mister la fel de mare ca facerea lumii. Cartea lui George Steiner „silabisește“ acest mister, îi descrie „gramatica“ și îl ridică pe cititor, în fiecare dintre paginile ei, la acele înălțimi celest-culturale de unde poate privi, așa-zicând, peste umărul marilor creatori, către opera lor.

Contele Alexander von Schonburg, jurnalist monden si scriitor, s-a nascut pe 15 august 1969 si este fiul contesei Beatrix Szechenyi von Sarvar-Felsovidek si al contelui Joachim von Schonburg-Glauchau.

Din anul 1999 este casatorit cu printesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­tului Christoph de Hessa si stra­ne­poata reginei Elisabeta a II-a.

Impreuna au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria si Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt des­cen­denti directi ai reginei Victoria si stra-stra-stranepoti ai printesei Margareta de Prusia, mezina impara­tului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost exclusi de la succesiunea la tronul britanic.

Pryemysław Czaplinski (n.1962) este profesor la Facultatea de Filologie Polona a Universitatii „Adam Mickiewicz” din Poznan, Polonia. Cunoscut critic si istoric literar, a publicat, printre altele, volumele: Slady przełomu. O prozie polskiej 1976 – 1996 (Urme ale perioadei de rascruce. Despre proza polona 1976-1996), Cracovia, 1997; Nostalgie w prozie lat dziewięćdziesiątych (Nostalgii in proza anilor nouazeci), Cracovia, 2001; Swiat podrobiony. Krytyka i literatura wobec nowej rzeczywistości (Lumea contrafacuta. Critica si literatura fata in fata cu noua realitate), Cracovia, 2003; Efekt bierności. Literatura w czasie normalnym (Efectul pasivitatii. Literatura in vremuri de normalitate, Cracovia, 2004; Powrót centrali. Literatura w nowej rzeczywistości (Reântoarcerea centrului. Literatura in noua realitate), Cracovia, 2007. A fost distins cu mai multe premii, printre altele Meritul Cultural „Gloria Artis”.

John Freeman este un autor premiat si binecunoscut critic de carte. Fost presedinte al National Book Critics Circle si coordonator al antologiilor Granta, Freeman a scris despre carti in mai bine de 200 de publicatii din intreaga lume, printre care The New York Times Book Review, Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, The Wall Street Journal, The Guardian, La Repubblica si La Vanguardia. Prima sa carte, The Tyranny of E-mail, a fost publicata in 2009. In momentul de fata, John Freeman locuieste la New York.

„Testamentul unui cruciat rationalist care se indoia de puterea ratiunii.“ (John GRAY)

„O carte originala si cutremuratoare, Evreii si cuvintele reuseste sa adune laolalta mai mult de cinci mii de ani de rugaciuni, cântece, povesti, dispute, elogii, blesteme si glume in geamantanul unei carti subtiri, palpitante de… ce anume? Istorie? Antropologie? Critica literara? Teologie? Toate acestea si chiar mai mult. Este o carte minunata.“ (Jonathan Safran Foer)

O selecție de eseuri remarcabile din cele mai recente cărți ale lui Adam Michnik, abordând teme diverse – istorice, sociale, literare, religioase.

Trezirea este in parte jurnalul unei cautari si in parte o explorare a fundamentelor stiintifice ale spiritualitatii. Nici o alta carte nu asociaza mai bine intelepciunea contemplativa cu stiinta moderna si nici un alt autor in afara de Harris - om de stiinta, filosof si renumit sceptic - nu ar fi putut sa o scrie.