Eseistică

Textele din acest volum au fost scrise de pe pozitia unui membru al „societatii civile“ in perioadele in care febra organismului social a atins in tara noastra grade paroxistice. Acesta este si motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.

„Intelectualul roman traieste nevrotic si dramatic, prins intre tentatia de a gesticula vehement pe scena publica si cea de a tranti, scarbit, poarta istoriei si de a se incuia in camera lui. Mereu am avut, ca romani, ceva de infruntat, de indreptat, de luat de la capat. Traim, epuizant, o stare de insurectie cetateneasca. Bolnava noastra Romanie, cu smecherii, lichelele sau incapabilii care au condus-o periodic, ne-a cerut, de prea multe ori, sa nu uitam ca suntem «cetateni» si «romani». Visez o Romanie de care sa nu trebuiasca sa-mi aduc aminte mai mult de o data la patru ani.“ (Gabriel Liiceanu)

Am parcurs nu fara emotie studiul Calugarul si moartea al inzestratului teolog Cristian Badilita, care abordeaza problema, totdeauna actuala, a sfirsitului nostru obstesc. Chiar daca o reduce la o ancheta, cum afirma insusi autorul, privitoare la scrierile monahilor egipteni din vechime, el nu omite nici unul dintre aspectele respectivei tematici. Sfintul Antonie cel Mare, unul dintre acesti ilustri monahi egipteni, este acela care a zis ca „moartea de-o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavind-o in minte, moarte este” (Invataturi, n. 49). Atare optica nu apartine, insa, doar monahilor egipteni, ci, in general, monahilor, nu mai putin tuturor crestinilor care si-au transpus gindurile in scris. „Dupa cum piinea este cel mai necesar dintre toate elementele, observa si Sfintul Ioan Scararul, tot astfel gindirea la moarte este „cea mai necesara intre toate celelalte indeletniciri”. La drept vorbind, n-a existat credincios de-a lungul vremii care sa nu fi privit moartea in acelasi fel. [...] Abordind problema mortii este evident ca trebuiesc atinse numeroase alte aspecte, ceea ce dl. Cristian Badilita si face, intemeindu-se pe zicerile si faptele monahilor egipteni. Concluzia la care ajunge este de natura sa ne convinga despre adinca lor intelepciune, despre folosul de a ne conduce dupa sfatul si exemplul lor. († Mitropolit NICOLAE CORNEANU)

Didier van Cauwelaert, scriitor francez, dramaturg si scenarist de origine belgiana, s-a nascut in 1960 la Nisa si a inceput sa scrie de la varsta de opt ani, fiind publicat de Gallimard. Dar a trebuit sa astepte confirmarea valorii sale literare pana in 1994, cand i-a fost decernat Premiul Goncourt pentru romanul Un aller simple. Se bucura de un imens succes la public si de elogiile criticii literare.

Un manuscris se pravaleste urland din ceruri • Sunati-l pe avocatul meu specializat in patente! striga Thomas Edison. Am inventat telefonul! • Paralaxa manciuriana a enigmaticei conspiratii thetane • Copilul este tatal digresiunii • Proza purpurie albastra • Buna! Eu sunt autorul! • Adio, cititor crud!

Acest rezumat hazliu al istoriei secolului XX, de un comic deseori irezistibil, nu constituie numai o lectura amuzanta. Premiat la Praga, Europeana, care deja a facut valva la Paris, este o minunata initiere in literatura central-europeana. Se regasesc in carte cele doua caracteristici ale acesteia: vesnicul conflict intre moralism si anecdota, aliat cu un inimitabil amestec de burlesc si melancolie – melancolia apropiindu-se de disperarea existentiala – ca la Kafka, grotescul de absurd, ca in aventurile bravului soldat Švejk. (Alexandra Laignel-Lavastine Le monde 7 mai 2004)

„S-a vorbit despre niscaiva bariere culturale care ar impiedica intrarea culturii romane in mult mai performantul sistem occidental. Nimic mai fals... Nu cred ca asemenea bariere exista. Nu in cultura. Bariera s-a fixat, mai rezistenta decit zidul Berlinului, altundeva: intre omul de cultura valoros si autoritatea incompetenta. Absolvent de liceu si de facultate la seral, factorul decizional (sintagma infiorator de lemnoasa!) stie ca el stie mai bine, asa cum il conving si sutele de yesmeni cu nimic mai buni decit el. Daca intr-adevar cineva impiedica promovarea culturii romane peste hotare, noi sintem aceia. Ma rog, unii dintre noi: cei care cred ca o coroana depusa in fuga la o statuie coclita valoreaza mai mult decit zece traduceri de scriitori contemporani difuzate in centrele de cultura ale Europei.” (Radu Pavel Gheo)

„Poate cel mai de seama interpret al disciplinelor orientale pe intelesul Occidentului contemporan, Watts a avut darul rar de «a scrie frumos ceea ce nu se poate scrie».“ (Los Angeles Times)

Volumul acesta, gandit anume pentru publicul romanesc, poarta titlul sub care s-a desfasurat intalnirea Inapoi la argument dintre Horia-Roman Patapievici si Bronisław Wildstein: Un trecut care se incapațaneaza sa nu mai treaca.

„Alex. Stefanescu este unul dintre putinii critici literari care iubesc literatura.“ Mircea Dinescu

Editia a II-a

Ce se intampla cu limba romana in conditiile integrarii europene si alte globalizarii de toate felurile, economice, financiare, politice, comunicationale, informationale, computationale, cognitive si culturale? Iata prima intrebare care ne preocupa si la care incepem prin a ne referi la aventura noastra personala cu limba romana. (Solomon Marcus)

Matematica este domeniu de cunoastere si de cercetare; fenomen de cultura; stiinta, arta si filozofie deopotriva; unealta, limbaj si mod de gandire; catalizator al unor transferuri de idei, metode si rezultate (a se vedea transferul notiunii de entropie din termodinamica in teoria informatiei); disciplina de invatamant; joc, fenomen social, dar poate fi si moda; uneori, forma de snobism, forma de patologie, mijloc de intimidare si chiar de terorizare; in ipostazele ei majore, matematica poate deveni un mod de a intelege lumea, de a ne intelege propria noastra minte si propria noastra spiritualitate. Matematica poate deveni un mod de viata. (Solomon Marcus)

Editia a II‑a

In conversatie, Borges transcende si modifica asteptarile noastre fata de ideea de convorbire. In amplele dialoguri din volumul de fata, consideratiile autorului sint evocate gratie intrebarilor subtile adresate, printre altii, de Willis Barnstone, Alastair Reid si Dick Cavett. Interactiunea dintre Borges si intervievatorii sai ofera o lectura fascinanta, dezvaluindu-ni-l astfel pe unul dintre maestrii conversatiei din secolul XX.

Convorbiri cu Marko Bela despre literatura, politica, societate.

Scrisa in inchisoare, De profundis e o epistola catre lordul Alfred Douglas, prietenul si iubitul lui Oscar Wilde timp de trei ani. Legatura lor, condamnata de morala si legile vremii, il adusese pe autor dupa gratii in 1895, pentru doi ani de munca silnica. Aceste pagini intense sunt deopotriva retrospectiva amara a unei povesti de dragoste esuate si o cautare spirituala care incepe cu suferinta si penitenta.

Laptele negru include, pe linga incitantul eseu „Dincolo de munti” despre Fondane si Celan, multe alte texte remarcabile – despre Bruno Schulz, Kafka, Giorgio Bassani, Philip Roth, Saul Bellow, intre altii –, precum si un impresionant eseu-confesiune al unei studente catolice de la Bard College. 

Scriitoarea de origine turca Alev Lytle Croutier descrie cu acribie stiintifica si talent de povestitor minunatul si fascinant univers oriental de dincolo de mituri si legende. Folosind ca surse povestirile si traditiile din familie, documente istorice, memoriile si insemnarile de calatorie ale unor occidentali norocosi care au cunoscut haremul dincolo de oprelisti, adaugand reproduceri ale unor picturi, gravuri si desene inspirate de lumea haremului, autoarea reconstruieste in detaliu o lume complexa, miraculoasa si orientala. 

Care este rolul artei? Alain de Botton si John Armstrong ne propun o privire noua asupra subiectului: arta nu doar ca obiect al contemplatiei, ci ca mijloc de cunoastere si intelegere a propriei vieti.

Din Cuprins:

Varfurile emigratiei reactionare

Grupurile din exil. Afinitati si controverse

Efectele exilului

Pledoarii pe calea undelor

Discursul memorialistic

Discursul fictional

Din Cuprins:  

Fenomenul mistic in spatiul culturii romane

Exista o poezie mistica romaneasca?

Misticism poetic la Eminescu, Blaga si Nichita Stanescu

Vasile Voiculescu, pelerin spre "locul inimii"

Daniil (Sandu) Tudor si chemarea "Rugului Aprins"

Iluminare si vocatie mistica la Daniel Turcea

Nichifor Crainic intre religiozitate si aspiratie mistica

Ioan Alexandru sau poezia existentei transfigurate

Un contemplativ in era postmoderna: Nicolae Ionel

Traian Dorz, poet al comuniunii

Premise ale unei mistici feminine: Teodosia (Zorica) Latcu

„Ne-am obişnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit şi spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicaţie; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere. Înainte însă de a socoti un creator geniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-şi slu¬jească geniul. Şi, înainte de a te scuza că tu nu eşti un geniu – sau alteori de a da vina pe împrejurări că n-au favorizat genialitatea ta ascunsă –, este bine să vezi care-ţi sunt răspunderile, în spiritualitatea şi chiar în animalitatea omului de cultură din tine. În amândouă privinţele, caietele lui Eminescu sunt o binecuvântare. Cu un câştig în plus: acela de a demitiza pe Eminescu.“ (Constantin NOICA)

„Cred ca aceasta carte si actiunile doamnei Mungiu-Pippidi sint un exemplu pentru ceea ce ar trebui sa faca intelectualii publici romani la nivelul dezbaterii, sa reinventeze dezbaterea si sa-si reinventeze participarea la dezbatere.” (Emil Hurezeanu)

O expunere condensata a ideilor dezvoltate in bestsellerul international Capitalul in secolul XXI.

Autoarea a construit cu mare claritate, cu o admirabila apetenta teoretica și cu demnitate stilistica o naratiune intelectuala consistenta și sugestiva. Cunoștintele sale sigure, talentul interpretativ, libertatea de initiativa reprezinta semne certe ale unei autonomii intelectuale depline. Nu mi se pare deloc putin pentru un inceput. (Mircea Martin) 

“Aceasta nu este o carte, este o bijuterie.” Le Figaro

“Povesti halucinante, amuzante si nelinistitoare.” Liberation

“O calatorie emotionanta, tragica, dar si distractiva.” La Repubblica

“Avem ocazia sa vedem adevaratul comunism.” Frankfurter Allgemeine Zeitung

“O carte intrligenta si pasionanta.” Adam Michnik

 

Cunoscut publicului larg mai cu seama prin cronicile sale de film din 'Romania literara', Angelo Mitchievici e si un scriitor talentat, un critic de gust si un cercetator de calibru greu, cu o cariera academica de invidiat. Volumul de fata ofera cititorului prilejul unei incursiuni captivante in universul catorva teme predilecte de studiu, ghidate teoretic de observatia ca literatura noastra reflecta, privita global, dinamica unei modernizari sincopate. Angelo Mitchievici, recunoscut deja drept specialistul numarul unu in interpretarea literaturii si artei decadente de expresie romaneasca (si nu numai), se apleaca acum asupra unor cazuri particulare din unghiul carora redefineste cultura noastra moderna, plasand-o sub semnul sugestiv-metaforic al 'faliei', al 'clivajului', termen ce devine el insusi un veritabil 'stilem', o marca indelebila a personalitatii proteice a criticului-scriitor si a conceptiei sale istoriografice. Dupa cum se observa si din paginile prezentului op, e vorba despre o conceptie care deschide literatura catre niste contexte multiple (socio-culturale, antropologice, mentalitare etc.) si care indeamna totodata la o hermeneutica secventiala, pe fragmente, menita a spulbera iluzia mincinoasa a continuitatii, atat de draga indeobste comentatorilor autohtoni ai fenomenului literar. Demonstratia e fara cusur si de aceasta data, iar eruditia interpretului, ca de obicei, coplesitoare. (Antonio Patras)

Trei guinee

„O stafie bintuie Europa – stafia rezistentei impotriva sinistrei negari de catre elitele europene ca este ceva putred in temeliile continentului nostru. Žižek si Horvat, ajutati complice de nimeni altul decit liderul Partidului Stingii Radicale din Grecia, insufletesc aceasta stafie. Paginile acestei carti vuiesc de viguroasa lor demolare a propagandei orwelliene a Uniunii Europene. Cititorii carora le pasa de Europa au datoria de a impartasi din energia lor, indiferent daca sint de acord cu ei sau nu.” (Yanis Varoufakis)

Exista sau nu (un) Dumnezeu? Teistii ar raspunde la aceasta intrebare cu da, ateistii, cu nu, iar agnosticii ar spune ca nu putem sti. Dezbaterea privind existenta lui Dumnezeu este veche de cand lumea, dar continua sa inflacareze spiritele, impulsionata de ultimele descoperiri din domeniul fizicii cuantice. In esenta, polemica se reduce la stiinta versus religie, aflate aparent intr-un conflict ireconciliabil. Gerald Benedict se situeaza pe o pozitie neutra, trecand in revista argumentele ambelor tabere.