Eseistică

„…el era adeseori cel care declanşa hohotele noastre. Nu era printre noi singurul animator al râsului, care aparţinea tinereţii noastre probabil şi, fără îndoială, spiritului cerchist ce se voia deasupra timpului, în pofida timpurilor ce se prăvăleau peste noi.'' (Nicolae BALOTĂ)

''Autor cu o certă înzestrare în câmpuri ştiinţifice convergente (istorie literară, istoria artelor, teoria literaturii, istoria culturii, comparatism literar şi cultural), Angelo Mitchievici oferă o cartografie detaliată a unui fenomen nu foarte mult frecventat de cercetările academice de la noi: decadentismul manifestat în contextul modernităţii româneşti. (...)'' (Adriana Babeţi)

''Pentru a-l însoţi pe cititor de-a lungul acestor pagini am apelat la trei personaje diferite, din timpuri şi spaţii ce nu au multe în comun: muza Clio — patroana istoricilor —, generalul prusac Carl von Clausewitz şi artista pop Lady Gaga. Niciunul nu trebuie privit aici drept ceea ce a fost sau este, ci mai curând prin prisma simbolisticii sale. Fiecare dintre cele trei personaje este, în textul de mai jos, un semnificant pentru câte un tip de logică diferită.''

Cartea de faţă ne ajută să regăsim esenţa tehnicii.“ (Basarab Nicolescu)

''Strămoşii tăi se târâiau în cazne, şi ţie până şi dispreţul îţi pare acţiune, iar ironia, fără parfumul unei tristeţi abstracte, o întreprindere vulgară.“ (E.M. CIORAN)

„Prin Îndreptarul pătimaş se realizează o performanţă rar întâlnită. Este bine ştiut că poezia şi filozofia nu sunt compatibile, fiecare din ele aparţine unui domeniu bine definit, se adresează unor nevoi lămurite şi uzează de mijloace specifice. Ce poate fi mai îndepărtat decât metafora şi conceptul? Şi totuşi ele colaborează în textul lui Cioran pentru a produce una din operele cele mai singulare din literatura română.“ (Constantin ZAHARIA)

Oamenii pe care îi veţi întâlni în paginile de faţă sunt uniţi prin devotamentul lor pătimaş faţă de o idee, un vis sau un anumit proiect.

Cele douasprezece studii reunite in acest volum acopera o perioada istorica de aproximativ 150 de ani, de la mijlocul secolului al XIX-lea si pina astazi.

 Müller, această autoare atât de neobişnuită, oferă în episoadele biografice care-i alcătuiesc cartea o privire foarte personală asupra scrisului ei, a căutării obstinate a cuvântului adevărat, dar şi asupra epocii. Cartea e, aşadar, deopotrivă autoportretul autoarei, permiţând cititorului urmărirea unui drum care duce din micul sat bănăţean, la literatură şi la literatura universală, precum şi o discuţie despre politică şi violenţa Puterii – portretul unei epoci pline de imperative nedrepte şi obtuze, creionată precis şi necruţător.

''...momentele depresiei ţin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului.''

„În centrul acestui volum sunt de regăsit temele cu valoare de circulaţie în anii de după 1990. De la semnificaţia literaturii ca depoziţie în marginea condiţiei umane până la analiza utopiilor şi a mesianismelor (...)'' (Ioan STANOMIR)

Lucrul cel mai frumos care se întâmplă în aceste pagini este povestea unei anumite forme a întâlnirii. Oamenii se întâlnesc şi rămân legaţi de-a lungul vieţii în cele mai diferite chipuri.

Qu'est donc ce livre? Journal, pas vraiment. Essai, traité, roman non plus. Le plus exact serait de dire qu'il est l'explosion irrépressible de mon être tout au long d'une année. Mais, ô miracle, cette explosion me rend à moi-même tout entier.

Cuprins: Cioran inainte de Cioran • Craii de „Sub Arini” • Peer Gynt si inteleptul las • „Cum poti sa fii roman?” • Cu fetele lui Bergson in „motorul” de Ocna • Cioran, printul obosit si Caligula • Intoarcerea din exil sau regresiunea reusita • Din pivnita lui Kafka in mansarda lui Cioran

„Cinci fete ale modernitatii e mai mult decit o istorie conceptuala, e o sinteza de cultura din care nici o problema majora a Modernitatii nu lipseste. Reperele conceptuale pe care le alege Calinescu ii ingaduie sa construiasca din sectiuni o imagine globala coerenta. Epocii noastre nu-i ramine decit sa se recunoasca in ea.” (Mircea Martin)

Ion Vianu scrie despre carti mai mult sau mai putin celebre, mari muzicieni si capodopere cinematografice, purtindu-ne intr-un fascinant periplu prin lumea literara si artistica, prin realitatea cotidiana, dar si prin meandrele psihicului uman.

„Putine teze de doctorat mi-au oferit satisfactii intelectuale la fel ca teza de fata, remarcabila din toate punctele de vedere. Bianca Burta-Cernat are talent critic, iar pe parcursul elaborarii tezei, scriind cu asiduitate si forta cronica literara, si-a facut un stil si un nume in critica literara tinara. Cel mai potrivit elogiu ce i-l pot face este de a o evalua dincolo de dihotomia masculin-feminin.” (Elena Zaharia-Filipas)

În prima parte a cărţii, Mircea Mihăieş analizează cîteva dintre operele esenţiale ale faimosului istoric care a fost Tony Judt, evocînd, în acelaşi timp, cumplita sa boală şi agonia de dinaintea morţii.

Volumul de critică literară Nu (1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariază prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine stabilite ale literaturii române.

Cea mai închegată imagine a reflecţiei ionesciene despre propria operă şi despre teatru în general.

Din cuprins:

Trei mari probleme contemporane: sexualitatea, dezvoltarea economica si gindirea mitica • Procrearea artificiala: femei virgine si cupluri homosexuale • Recunoasterea diversitatii culturale: ce ne invata civilizatia japoneza • Antropologi si geneticieni • Relativism cultural si judecata morala

"Omul diferit dovedeşte, în chip paradoxal, că omul real, creatorul său, deşi el însuşi mereu diferit, mereu altul, rămâne totuşi, în esenţă, acelaşi.“ (Lucian BOIA)

Editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de Florian Roatis
Repere biobibliografice de Virgil Bulat

Portrete ale unor cunoscuti scriitori si subtile analize literare completeaza aceasta carte-puzzle plina de farmec.

În articolele reunite în acest volum, publicate între 1990 şi 1994, Octavian Paler rememorează o serie de evenimente care au marcat istoria românească de după decembrie ’89.

Ultimul caiet al lui Jose Saramago reproduce textele scrise pentru blog din martie 2009 şi pînă în iunie 2010, pe lîngă alte cîteva eseuri din arhiva autorului, „adormite”, cum spune în prologul său Pilar del Rio, soţia autorului, însă de mare actualitate.

Cel care va citi cu atenţie această carte va înţelege că ea nu dă nici un fel asigurări despre triumful revoluţiei, nici despre durata operaţiunilor sale, nici despre căile anevoioase ce le va avea de parcurs şi cu atât mai puţin despre capacitatea revoluţiei, lăudată uneori cu prea multă uşurătate, de a aduce fiecăruia fericirea deplină.

În această carte în care nimic n-a fost corectat în toate cele douăsprezece reeditări franţuzeşti, nu-i nimic de schimbat. Mă felicit să fiu un foarte rar exemplu contemporan de autor care a scris fără a fi imediat contrazis de evoluţia evenimentelor şi vreau să spun nu contrazis de o sută sau de o mie de ori, ca atâţia alţii, ci nici măcar o singură dată.

Puţini sunt aceia care ştiu că eseurile lui Proust constituie un punct de plecare întru descifrarea ciclului În căutarea timpului pierdut.

Volumul include iustraţii de Ana Ularu, Andreea Esca şi Dani Otil, precum şi o fotografie semnată Florin Rădulescu.