Eseistică

Cartea Martei Petreu reconstituie, minutios si documentat, circumstantele filosofice si istorice care l-au dus pe tinarul Cioran la o optiune politica extremista si analizeaza insolita sa combinatie de idei —de extrema dreapta legionara si de extrema stinga bolsevica —, aducind dovezile despartirii de trecutul sau „deocheat”.

„Antimodernii" nu sunt inamicii modernităţii şi nici ai modernismului. Nu sunt, cu atât mai puţin, tradiţionalişti. Sunt, de fapt, adevăraţii moderni.

Situat la graniţa dintre istoria literară şi istoria ideilor, acest volum nu este doar o revizitare a lui Ionel Teodoreanu, ci şi cartografierea unei lumi apuse.

Marea Ruptură e o fascinantă perspectivă istorică şi filozofică asupra începutului secolului XXI.

Un meniu incitant, care încântă şi enervează, împacă şi provoacă în egală măsură.

„Multora ar putea sa le para bizara, daca nu eretica, aceasta imposibila lejeritate a monahului Steinhardt. Este firesc sa ne intrebam daca aceasta atitudine, in anul de gratie 1982, nu contine si un mesaj politic. Nu cumva prin poezia lui Bogza din tinerete Steinhardt atragea atentia asupra unui model de revolta, de ostentatie (chiar daca cu semn schimbat) intr-un sistem paralizat de conformism, de lasitate si masificare? (Nu intimplator Steinhardt avea sa-si defineasca eseul ca pe un fel de «Poem invectiva».)” (George Ardeleanu)

''Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit.'' (Petru Creţia)

Eseu despre fotografia de război şi despre rolul imaginilor ce prezintă ororile conflictelor armate în societatea contemporană.

Opera de arta profetica, plina de nostalgia artistului prezentului, se va insoti cu marea vietii viitorului. In acea viata a viitorului, opera de arta va fi ceea ce astazi dorim, dar nu putem realiza. Caci acea viata a viitorului va fi pe deplin ceea ce poate deveni numai daca va primi la sanul ei opera de arta.
Creatorul operei de arta a viitorului este tocmai artistul prezentului, acela care presimte viata viitoare si isi doreste sa fie o parte din ea. Cel care hraneste aceasta nazuinta duce deja o viata mai buna. Insa doar o singura fiinta poate infaptui toate astea: Artistul. (Richard Wagner)

''Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant.'' (Andrei Pleşu)

„Trebuie să învăţăm să gândim împotriva îndoielilor şi certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotştiutoare, trebuie, mai ales, făurindu-ne o altă moarte, o moarte incompatibilă cu hoitul, să acceptăm ceea ce nu poate fi dovedit, ideea că ceva există... Nimicul era desigur mai comod. Ce greu e să te mistui în Fiinţă!“

Un eseu esenţial despre complexitatea unui fenomen a cărui descifrare a constituit dintotdeauna un Graal al umanităţii: îmbătrânirea.

O carte necesară pentru înţelegerea limbajului, fără de care civilizaţia nu ar fi fost posibilă. Un volum complex, dar prietenos, în care antropologia, lingvistica, filosofia şi neurobiologia încearcă să pună cap la cap unul dintre cele mai complicate puzzle-uri.

Despre cartile formatoare.

''Graţie lui Dan Tăpălagă descoperim lucruri ascunse sub învelişul duplicităţilor culpabile.'' (Vladimir TISMĂNEANU)

Despre locul gheişelor în societatea japoneză.

Raport de poliţie este o carte nouă despre un obicei vechi: acuzaţia de plagiat. O practică ce are, de fapt, aceeaşi vârstă ca şi literatura.
Că scriitorii îşi doresc să fie citiţi este un fapt legitim. Că scriitorii îşi doresc să fie iubiţi, în fine, de ce nu? Dar că mai vor să fie şi plagiaţi, ei bine, abia aici începe să se contureze o anumită viziune asupra literaturii. Marie Darrieussecq

Fragmente memorialistice, dialog, critică teatrală şi literară, o varietate de teme şi tipuri de abordare.

„Eseurile de aici au sens numai în măsura în care emoţia din care s-au născut persistă în ele. Tristeţea filozofilor este că, preocupaţi cum sunt de sensuri logice, sunt incapabili să emane fluizi emotivi. [...] Iar scrisul care nu provoacă ecouri recurente în mintea cititorului e inutil. Am ales în acest volum acele eseuri pe care le-am resimţit ca fiind purtătoare de condiţie afectivă, adică de ecouri recurente.“ (Sorin LAVRIC)

''Cine ştie că libertatea e bunul suprem înţelege ce poate însemna creştinismul.'' (Nicolae Steinhardt)

«Uneori mă uimeşte că ceilalţi nu-i simt lui Marin Tarangul „clasa“ de excepţie, acel ceva care-l aşază foarte departe de toţi prietenii lui, pesemne un simţ al nemijlocirii secunde, semnul adevăratei maturităţi a spiritului. El a trecut dincolo de barierele convenţiilor culturale, având o disponibilitate către esenţial care pe mine mă amuţeşte şi mă face să mă simt foarte copil.» (Gabriel Liiceanu către Virgil Ierunca, scrisoare din Heidelberg, 26 iulie 1984)

Un bestseller critic şi o carte imposibil de evitat pentru cei care vor să înţeleagă mai bine cum a supravieţuit literatura română în vremuri de restrişte.

''Spre a trăi şi a prospera în lumea ficţiunilor critice reprezentative, postmodernismul românesc avea nevoie de un scenariu convingător, de o expertiza calificată, de un certificat de garanţie autorizat. Acum, toate acestea există.'' (Paul Cornea)

Douăsprezece povestiri şi eseuri inedite despre absurditatea războiului.

Cum sa traim impreuna.

Optzeci şi cinci de texte despre viziunea lumii.

O trecere în revistă a produselor literare din timpul comunismului.

Unul dintre volumele de exegeză universitară ce au marcat generaţii întregi de studenţi.

„Lectura pe care o propune Gabriel Dimisianu nu este doar o lectură riguroasă, adecvată, ci şi una, ca să zic aşa, afectivă, izvorîtă atît din admiraţie faţă de opera negruzziană, cît şi dintr-un exemplar efort de a reconstitui personalitatea profundă a creatorului ei.“ (Al. Călinescu)

Studiul tinerei cercetatoare Alexandra Tomita constituie un important capitol de istorie literara, o tratare exhaustiva a unui fenomen cultural in perfect acord cu regimul politic pe care il slujea.