Eseistică

Interzise spiritelor dogmatice, eseurile lui Alexandru Paleologu amintesc, odata cu fiecare reeditare, ca opusul „risului liber nu este plinsul, ci rinjetul inform si gregar al rinocerilor“.

Cuvintele şi lucrurile ni se înfiinţeaza ca un veritabil epos intelectual, ca o arheologie a modernităţii de care nu ne-am desprins.

Intitulat iniţial Un muzeu in labirint, volumul ne oferă, după spusele autorului, „o istorie subiectivă a autoportretului”, de la primul om care şi-a vazut chipul reflectat în apă pâna la artişti contemporani.

„Ce înseamnă «normal» în artă? Faţă de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud. Şi unde merg femeile dansând, ca la Botticelli? Unde sunt caii albaştri ca la Gauguin? Courbet exclamă zeflemitor: «Daca vreţi să vă pictez îngeri, arătaţi-mi-i!».
Fraza nu era totuşi decât o bravadă a maestrului din Omans. El însuşi ştia, desigur, că pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut şi de paradise în care nimeni n-a locuit. Pictorii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine...” Octavian Paler

Hans Magnus Enzensberger combină investigaţia psihologică şi analiza sociologică în scopul de a elabora un portret al atentatorului sinucigaş. Ura perdantului radical, pentru care viaţa celorlalţi, dar şi cea proprie n‑au nici o valoare, se trage din complexe de inferioritate şi se manifestă într‑o optică ce caută mereu la alţii vina pentru propria stare deplorabilă.

“TELEPITECAPITALISM”: un cuvînt pe care maimuța de televizor, maimuțamedia, noua specie trăitoare a capitalismului pur semiotic, nu poate nici măcar să-l silabisească.

Manifest pentru filosofie, un admirabil rezumat al sistemului filosofic elaborat de Badiou în Fiinţa şi evenimentul.

Cursuri ţinute la College de France (1977-1978)

Cursuri ţinute la College de France (1975-1976)

Proze de idei, tablete cu stil literar asumat şi tăietură gazetărească precisă.

''Departe de instituţii şi maeştri, educaţia generaţiei mele s-a făcut prin cărţi şi în conversaţii, în atmosfera exaltată şi binecuvântată a prieteniei îndrăgostite.'' (Horia-Roman PATAPIEVICI)

O carte despre cărţi şi despre oamenii din spatele lor, Traducerile din poveste demonstrează cât de fină este graniţa dintre traducător şi scriitor.

Un studiu clasic despre cum se adaptează animalele din noi la junglele de beton ale oraşelor.

Un volum exploziv, care a aruncat în aer piaţa ideilor din spaţiul european, proclamând "moartea culturii franceze".

Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi mulţi - pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios.

Nu cumva „aproapele ne e cel mai departe”? Nu cumva suntem incapabili să răspundem la întrebarea „cine sunt eu”? Şi totuşi, Gabriel Liiceanu încearcă, invitându-l pe cititor să meargă la întâlnirea cu necunoscutul din noi.

Un dialog pasionant între neurologia de vârf a zilelor noastre şi gândirea unui filozof singular care şi-a trăit viaţa în perfect acord cu credinţele lui.

Un studiu asupra gândirii lui Ioan Petru Culianu.

''E o ruşine, cetitorule, că, iată, în ciuda faptului că, de-un amar de vreme, tragi la vânturi, nu ştii, încă,-n ce chip se nasc ele şi cum anume trebuie produse. Lumea-şi închipuie că, între pârţuri, deosebirea-i numai una: anume de la mic la mare; e o eroare grosolană.

Despre modernismul artei romaneşti în epoca interbelică.

Această carte este deopotrivă una monografică şi una de memorii. Amintindu-şi câteva momente-cheie din anii 1946–47, când pe el şi pe Paul Celan i-a legat o strânsă prietenie la Bucureşti, apoi revederea lor după două decenii la Paris, Petre Solomon îl şi introduce şi-l explică pe poetul german de origine bucovineană, care a scris şi în limba română şi a adoptat, în a doua parte a vieţii, limba franceză

Am propus denumirea de onirobiografie pentru metoda unui cercetător care, în mod experimental, ţine seama de partea de inconştient implicată în percepţia mediului urban şi, plasându-se în locul locuit de personajul său, nu refuză propria investiţie personală a decorului, drept condiţie a unei posibile întâlniri în spaţiul lecturii-proiecţie cu eroul său.

Prima traducere integrală în limba română a Manifestelor futuriste prin care Marinetti avea să sfideze gândirea comodităţi, publicată la o sută de ani după apariţia simultană a primului Manifest la Paris şi la Craiova.

Se spune că omul este o fiinţă socială. Dar ce înseamnă asta? Care sunt urmările observaţiei banale că nu există eu fără tu? În ce constă, pentru individ, constrângerea de a nu cunoaşte niciodată decât o viaţă comună?

O istorie culturală a déjà vu-ului, care nu scapă nici o pistă de interpretare.

O revelaţie, pentru cei mai multi dintre cititori. O reconfirmare si o reamintire a unei epoci pierdute, pentru cei care il stiu pe Steinhardt din perioada Revistei Fundatiilor Regale.

''Cărţile mele sunt fragmente impudice dintr-un nesfârşit monodialog...'' (Cristian Bădiliţă)

Eseuri despre Kafka, L. Carroll, H. James, P. Valery, Shakespeare etc., etc.

Cum îl văd evreii pe acest Dumnezeu şi ce spun despre El?

''Oricare lectura deceptionanta da nastere unui delir al rescrierii...'' (Pierre Bayard)

Ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune - pe armătura propriului sistem teoretic şi metodologic - eboşa traiectoriei sale personale şi intelectuale.