Filozofie

Din Cuprins:

1. Clarificari conceptuale; 


2. Reconsiderarea sferei moralitatii; 


3. Argumente pentru etica mediului; 


4. Eliberarea sau drepturile animalelor? 


5. Ecologia profunda si etica grijii; 


6. Etica mediului ca etica globala.

Volumul reprezinta o lucrare de sinteza asupra eticii mediului ca domeniu al reflectiei filosofice. Sunt prezentate sistematic principalele teme, probleme si argumente formulate in literatura de specialitate si sunt propuse diverse intampinari sub forma unor comentarii, reformulari sau critici. 

Etica mediului este un domeniu academic constituit relativ recent si care, in ultimele decenii, a atras atentia nu doar comunitatii filosofice, ci si societatii civile in ansamblu, de la asimilarea culturala a noilor teorii la militantismul social.

Acest volum reprezinta prima aparitie de acest fel pe piata de carte din Romania, raspunzand astfel interesului in crestere manifestat atat de mediul academic, cat si de publicul cu preocupari in domeniu. - Constantin Stoenescu

Din Cuprins:

◊ Precizari si justificari terminologice
◊ Despre moralismul realismului radical
◊ Despre realismul moderat
◊ Despre justificarea moralismului
◊ Despre obiectiile realiste impotriva moralismului

Cartea prezinta o examinare a principalelor argumente si contra-argumente avansate de sustinatorii realismului in filosofia politica pentru cele doua teze metodologice pe care le sprijina: 1) teza ca filosofia politica nu este si nu poate fi (doar) o ramura a eticii (in cazul realistilor moderati); si 2) teza ca filosofia politica ar trebui ""scoasa in afara eticii"" (in cazul realistilor radicali).

Ea argumenteaza pentru concluzia ca realistii - radicali sau moderati - nu au reusit sa pledeze cu succes pentru niciuna dintre cele doua teze. Problemele fundamentale ale filosofiei politice sunt, intr-o majoritate covarsitoare, probleme de natura normativ-morala sau probleme care comporta si o dimensiune normativ-morala. De asemenea, recursul la principii si valori morale ""pre-politice"" este imperativ si inevitabil pentru filosofii politici. Realismul radical nu este decat un moralism deghizat, iar exigenta sa metodologica - renuntarea la principiile si valorile morale in argumentarea din filosofia politica - este ""nerealista"" (imposibil de realizat in practica).

Ca atare, filosofia politica nu are alta optiune decat aceea de a ramane, in linii mari, ceea ce a fost din-totdeauna: un sector al filosofiei morale, o disciplina ale carei interese de cercetare se afla in continuitate cu cele ale eticii. Asa cum o sugereaza si titlul ei, cartea poate fi descrisa si ca o (noua) pledoarie pentru aceasta concluzie generala cu privire la specificul si calea de urmat a filosofiei politice.

Şcolile din perioada elenistică au păstrat un mesaj viu şi pentru omul de astăzi, pentru acel om care s-a rătăcit în hăţişul „structurilor” şi care crede că fericirea poate fi atinsă prin posedarea lumii şi a obiectelor ei cu ajutorul „ştiinţei”. Mesajul acestora este că nu atât lucrurile şi posedarea lor au legătură directă cu fericirea noastră, cât părerea ce ne-o facem despre ele, şi că stăpânirea adevărată nu constă în a controla lumea şi lucrurile ei, ci pe noi înşine, sau că, oricum, nu este posibilă controlarea lucrurilor fără o prealabilă stăpânire de sine.

„A sosit timpul sa reconectam romanul Ulysses la viata de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernisti au recurs la tehnici dificile pentru a impiedica noile valuri literare sa le confiste ideile. Joyce a presimtit ca adevarata urgenta e sa-si apere cartea si noile valuri literare de specialistii analfabeti si de elitele tehnocrate. In timp ce alti modernisti se temeau de capetele de hidra ale multimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cit de plina de iubire, complexa si pozitiva este mintea oamenilor obisnuiti. Ulysses le confera acestora tratamentul sarbatoresc ce fusese rezervat cindva doar aristocratilor.” (Declan Kiberd)

Nu cu multă vreme în urmă, ordinea lumii era întemeiată pe un dualism inaugural care, el însuşi, îşi găsea o parte din justificări în vechiul mit al superiorităţii rasiale. În nevoia ei avidă de mituri destinate fondării puterii sale, emisfera occidentală se considera drept centrul globului, ţara natală a raţiunii, a vieţii universale şi a adevărului umanităţii. Cartierul cel mai „civilizat” al lumii, Occidentul singur inventase un „drept al oamenilor”. De unul singur, reuşise să constituie o societate civilă a naţiunilor, înţeleasă ca un spaţiu public de reciprocitate a dreptului. De unul singur se afla la originea unei idei a fiinţei umane posesoare de drepturi civile şi politice permiţîndu-i să-şi dezvolte puterile private şi publice ca persoană, cetăţean aparţinînd genului uman şi, ca atare, vizat de tot ceea ce e omenesc. De unul singur codificase o serie întreagă de cutume acceptate de diferite popoare şi cuprinzînd ritualurile diplomatice, legile războiului, drepturile de cucerire, morala publică şi bunele maniere, tehnicile comerţului, ale religiei şi ale guvernării.
Restul – figură a neasemănătorului, a diferenţei şi a puterii pure a negativului – constituia manifestarea prin excelenţă a existenţei obiectuale. Africa, de manieră generală, şi Negrul, în particular, erau prezentaţi ca simbolurile împlinite ale acestei vieţi vegetale şi mărginite. Figură în exces faţă de orice figură şi deci funciarmente cu neputinţă de figurat, Negrul îndeosebi era exemplul desăvîrşit al acestei fiinţe-alta, profund afectate de vid, şi a cărei dimensiune negativă sfîrşise prin a pătrunde toate momentele existenţei – moartea zilei, distrugerea şi pericolul, noaptea de nepovestit a lumii.

Achille Mbembe s-a născut în 1957 în Camerun. Este profesor de istorie şi de ştiinţe politice la Universitatea Witvatersrand din Johannesburg (Africa de Sud) şi director de cercetări la Witvatersrand Institute for Social and Economic Research (WISER) din acelaşi oraş. Prima sa lucrare majoră, De la postcolonie. Essai sur l’imagination politique dans l’Afrique contemporaine (Karthala, 2000), îl afirmă pe Mbembe ca unul dintre gînditorii contemporani cei mai importanţi ai sociologiei şi filosofiei politice în domeniul studiilor coloniale şi postcoloniale. Critic al universalismului abstract, al violenţei exercitate de diferitele forme de putere colonială şi postcolonială, dar şi al instrumentalizării studiilor coloniale, Mbembe îşi înscrie teoria în filonul unei gîndiri a emancipării inspirată de autori precum Frantz Fanon sau Michel Foucault. Se consacră definitiv drept una dintre cele mai puternice voci ale Africii contemporane odată cu publicarea în 2010 a lucrării Sortir de la grande nuit. Essais sur l’Afrique décolonisée(La Découverte) şi în 2013 a cărţii prezentate aici în traducere, Critique de la raison nègre (La Découverte). În aprilie 2016 a publicat, la acelaşi editor, Politiques de l’inimitié.

Cugetarea nu inseamna ezitare ci o premiza pentru o actiune benefica si sorti de izbanda. Ovidiu Ionita

„La sfârşitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a făcut optzeci de desene intitulate "Caprichos", inspirate dintr-o corozivă critică morală şi socială; Leopardi a plasat însă forma „capriciului“ într-o dimensiune metafizică, marcată de acele nuanţe melancolice din care îşi trage seva ironia sa. "Micile opere morale", o cărticică destul de subţire în fond, reprezintă aportul literar la un interminabil parcurs speculativ; punctul culminant al unei întregi cariere umane şi intelectuale a autorului său, care explorase teritorii imense ale cunoaşterii şi se confruntase cu una dintre fazele capitale ale istoriei moderne. Ea se prezintă ca o operă de un experimentalism îndrăzneţ, un exemplu de iscusinţă literară de neatins, al cărei scop a fost acela de a proclama adevărul condiţiei iremediabil nefericite a fiinţelor vii, propunând, dintr-o perspectivă eminamente laică, o filozofie antifinalistă, anti-providenţialistă, materialistă.“ (Novella BELLUCCI)

Unul dintre cele mai importante si dense texte ale literaturii patristice din veacul al IV-lea, tradus acum pentru prima oara in limba romana.

Inainte de a fi ziarist, legionar, om politic, Nae Ionescu a fost profesor… Iar, gratie vocatiei de profesor, a devenit mentorul unor studenti, chiar al unei generatii. Citind acest volum veti intelege cum, aflat la catedra, un intelectual ii poate hipnotiza pe contemporani discutand statutul individului religios. 

Din pricina identitatii multiple, de profesor, mentor, ideolog, posteritatea lui Nae Ionescu oscileaza intre extreme:

"Generatia <Criterion>, fudula noastra tanara generatie de acum cincisprezece si zece ani, s-a descompus si a pierit. Niciunul dintre noi nu avem inca patruzeci de ani – si suntem sfarsiti. Altii, atatia, morti. Noi am fost niste bezmetici, niste nenorociti. In ce ma priveste, nu-mi pot reprosa ca am fost fascist. […] Cioran e aici, exilat. Admite ca a gresit in tinerete. Mi-e greu sa-l iert. A venit sau vine zilele astea Mircea Eliade: pentru el, totul e pierdut, de vreme ce <a invins comunismul>. Asta e un mare vinovat. Dar si Eliade, si Cioran, si imbecilul de Noica, si grasul Vulcanescu si atatia altii (Haig Acterian, Mihail Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Daca nu era Nae Ionescu… am fi avut, astazi, o generatie de conducatori valoroasa, intre 35 si 40 de ani. Din cauza lui toti au devenit fascisti." (Eugen Ionescu, 1945)

"Nae Ionescu ne-a invatat sa gandim. Geniul lui era, in primul rand, de structura socratica; ne ajuta sa cautam si sa scoatem singuri la iveala adevarul. Nu ni-l da de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga sa judecam, noi, cu mijloacele noastre, sa tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne invata cum sa citim un text filosofic si ne indemna sa mergem intotdeauna la izvoare: ne interzicea cartile despre un filosof sau un sistem de filosofie. Nae Ionescu a fost cel dintai profesor care, intr-o vreme cand pozitivismul si agnosticismul domneau inca in universitatile romanesti, a aratat validitatea metafizicii si a vorbit cu intelegere despre mistica si despre experienta religioasa." (Mircea Eliade si G. Racoveanu, 1951)

Cartea reprezinta o noua si uluitoare interpretare a celei mai importante profetii continute de Manuscrisele de la Marea Moarta.

Autorul combina descoperirile din fizica cuantica, cu operele profetului Isaia si ale vechilor esenieni. El demonstreaza cum profetiile ce prevestesc o catastrofa globala si multa suferinta pot reprezenta doar descrierea unor posibilitati de viitor si nu o prognoza sigura, ce conduce la un sfarsit iminent al planetei, vorbindu-ne totodata despre puterea pe care o avem de a influenta aceste posibilitati.

In Efectul Isaia, carte menita a deschide drumuri neumblate inca, Gregg Braden isi indreapta atentia catre Manuscrisul lui Isaia, poate cel mai important document dintre Manuscrisele de la Marea Moarta, descoperite in 1946, pentru a patrunde astfel tainele unei forme puternice de rugaciune, apartinand unei stravechi intelepciuni.

In afara de faptul ca descriu mai multe variante de viitor, textele lui Isaia fac un pas inainte si se refera cu claritate la stiinta de a alege viitorul. Urmarind sensul pe care-l au cuvintele cheie din textul lui Isaia, in limba in care au fost scrise initial, descoperim ca profetul a oferit o metoda de rugaciune care s-a pierdut pentru Occident, in timpul elaborarii versiunii oficiale a Bibliei, ce a avut loc in secolul al patrulea.

Braden ofera relatari detaliate asupra modului in care elemente ale acestei metode de rugaciune au fost aplicate in situatii diverse – cum ar fi vindecarea unor boli considerate incurabile, sau salvarea unor locuri istorice de mare importanta din sudul statului Peru, in timpul incendiilor din 1998, prin credinta localnicilor, care s-au rugat in mod colectiv. In fiecare caz, legatura dintre rugaciune si modificarile de situatie survenite a fost indiscutabila, neputand fi vorba de coincidenta, intrucat rugaciunile au avut efecte masurabile!

Astazi, cand stiinta moderna continua sa confirme existenta unei relatii intre lumea noastra interioara si cea exterioara, devine si mai probabil ca un pod uitat uneste lumea rugaciunilor noastre cu cea a experientelor noastre. De fiecare data cand alegem ca mesajul datator de speranta al lui Isaia sa conduca vietile noastre, ale celor dragi noua si ale comunitatilor carora le apartinem, nu facem altceva decat sa asiguram viitorul nostru si pe cel al Pamantului, singura casa pe care o cunoastem.

Avem convingerea ca aceasta carte de mare valoare, va oferi o modalitate prin care cititorii nostri vor atinge starea de pace si fericire pe care si-o doresc – si, prin efortul lor colectiv, prin aplicarea tehnicii uitate a rugaciunii, lumea noastra va deveni mai buna si mai plina de iubire.

Gregg Braden este si autorul cartilor Trezirea la Punctul Zero, Mersul intre Lumi si Codul lui Dumnezeu

Despre autor: De peste douazeci de ani, Gregg cerceteaza sate aflate pe culmi de munte, manastiri îndepartate si texte uitate, pentru a le descoperi secretele eterne. Activitatea lui a dus la aparitia unor carti transformatoare, cum ar fi Efectul Isaia, Codul lui Dumnezeu, Trezirea la punctul zero, Pasind între lumi, Matricea Divina.

„Lumea n-a uitat ca Montaigne s-a retras in celebra lui biblioteca, la etajul al doilea al unui turn, sa reflecteze asupra conditiei umane si sa-si scrie opera. Iata de ce simt nevoia sa recunosc ca nici dragostea, nici singuratatea nu le-am descoperit cu ajutorul cartilor. De fapt, vreau sa spun ca nu in biblioteca am gasit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile si foamea de a admira, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. N-am urmarit aici mai mult decit sa marturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viata. Si, probabil, tot de aceea am asezat dupa fiecare scrisoare un poem, fiind hotarit sa respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au impins la confesiuni.” (Octavian Paler)

„Miturile revelează structurile realului şi multiple moduri de a fi în lume. Iată pentru ce ele sunt modelul exemplar al comportamentelor umane; ele povestesc istorii adevarate, referindu-se la lucruri reale […]. Nu există mit dacă nu există dezvaluire a unui mister, revelaţia unui eveniment primordial care a întemeiat fie o structură a realului fie un comportament uman. De unde rezultă că, prin modul său propriu de a fi, mitul nu poate sa fie particular, privat, personal […]. În sfârşit, o altă notă specifică importantă: mitul este asumat de om ca fiinţă totală, el nu se adresează numai inteligenţei sau numai imaginaţiei. Când nu este asumat ca o revelaţie a «misterelor», mitul se «degradează», devine de neînţeles, poveste sau legendă.” Mircea Eliade

Preoti, profeti barzi sau vrajitori? O intrebare la care cercetatorii rolului social si spiritual jucat de druizi in istoria celta nu au aflat inca raspuns. La fel, despre religia vechilor celti s-au propus explicatii controversate. Cartea de fata incearca sa puna in evidenta teoriile cele mai coerente, sustinute de faptele istoriei si de documentele arheologice. Dan Grigorescu

Criza pe care o traim nu este pur si simplu economica si financiara, ci si filosofica si spirituala. Ea trimite la intrebari universale: Ce il face pe om fericit? Ce anume poate fi considerat un progres adevarat? Care sunt conditiile necesare unei vieti sociale armonioase?
Contra unei viziuni pur materialiste a omului si a lumii, Socrate, Iisus si Buddha sunt trei modele de viata. O viata pe care ei nu o izoleaza niciodata intr-o conceptie inchisa si dogmatica. Cuvintele lor au strabatut secole fara sa se perimeze si, dincolo de divergente, cei trei sunt de acord in ceea ce priveste partea cea mai importanta: existenta omului este pretioasa si fiecare, oriunde ar fi, este chemat sa caute adevarul, sa se cunoasca in profunzime, sa devina liber, sa traiasca in pace cu sine insusi si cu ceilalti. Un mesaj umanist si spiritual, care raspunde fara inconjur la intrebarea esntiala: de ce traiesc?

Filosof si director al publicatiei `Monde des religions`, Frederic Lenoir este de asemenea romancier si dramaturg. A semnat, printre altele, in calitate de autor si coautor lucrarile: `La Promesse de l`ange`, Code Da Vinci, l`enquete, `L`Oracle della Luna` si piesa de teatru `Bonte divine!`. Cartile lui au fost traduse in douazeci de limbi.

„Păstrează aproape această carte. Poart-o cu tine chiar şi după ce ai terminat-o de citit, întrucât energia ei îi va servi ca amintire puternică a adevăratei direcții a sufletului.

Împărtăşeşte poveştile şi lecţiile cu alții. Procedează ca mine şi oferă cartea fiecărui suflet asemănător. Prin pasiunea ta, poți aprinde scânteia în inimile şi minţile altora. Învăţându-i pe alţii, vei înţelege şi mai multe.

Ai încredere în tine însuți şi în viaţa ta, în Univers. Mai presus de toate, recunoaște că ești iubit şi preţuit aşa cum ești. Sursa ştie ce a făcut atunci când te-a creat. Sursa nu face lucruri fără rost. Mi-am permis să cresc, devenind sinele meu autentic, şi ştiu că şi tu poți să o faci. Ai atras povestea mea drept exemplu deoarece porți în tine aceeaşi vibraţie. Dacă nu ai fi purtat potenţialul Sinelui tău Superior şi dacă acesta nu ar fi căutat să se exprime prin tine, nu ai fi putut percepe expresia acelui potenţial în alţii.

Datorită acestui fapt, te încurajez să ai încredere în propria ta extindere. Ai încredere în direcţia în care te trage propriul entuziasm.”    Mira Kelley

„Dincolo de vieţile trecute este o carte extraordinară despre speranţă şi transformare. Ea poate fi folosită ca manual şi ca lucrare de referinţă; fiecare capitol conţine relatări ale unor experienţe de vindecare profundă şi exerciţii uşor de realizat. Cartea se adresează oricărei persoane interesate de vindecare – m-am apucat să o citesc şi nu m-am oprit până când nu am terminat-o, spre orele dimineţii! Poveştile incluse în ea sunt foarte convingătoare, iar stilul Mirei Kelley – foarte accesibil şi, totodată, dinamic. Ca psihoterapeută, am avut ocazia să constat în mod direct puterea de vindecare a regresiilor în vieţile trecute, lucrând îndeaproape cu clienţi ce făcuseră astfel de regresii cu Mira. Transformarea lor a fost uluitoare, iar acum, graţie acestei cărţi, toată această informaţie este accesibilă oricărei persoane interesate de subiect. V-o recomand cu drag!”     Terri Cole                              

„Cartea Mirei Kelley ne reaminteşte faptul că, în fiecare zi, viaţa noastră se deschide spre posibilităţi, alegeri şi rezultate noi. Poveştile şi sfaturile înţelepte pe care ni le împărtăşeşte în Dincolo de vieţile trecute sunt daruri ce ne permit să vedem miracolele posibile în viaţa noastră de zi cu zi.” Anita Moorjani                                                                                                                       

„La o oră după sosirea ei, am intrat într-una din cele mai captivante experienţe de călătorie hipnotică în timp pe care mi le-aş fi putut imagina…” Wayne W. Dyer

Sf. Ioan Paul al II-lea se desprinde din paginile cartii ca un inger bun si intra cu blandete in inima cititorului, atingand toate corzile si lasand o amprenta de nesters, asa cum a atins odinioara pe toti cei cu care s-a intalnit, buni sau rai, in calatoriile sale lungi cat de trei ori distanta de la pamant la luna, schimband in bine si cele mai impietrite inimi...

Paginile cartii surprind pe un Karol Wojtyła nascut din suferinta poporului polonez, suferinta de care nu va fi scutit nici el, dar care il va cali si forma pentru misiunea petrina, pe care o va implini cu zel apostolic pana la ultima suflare. Nenumaratele sale calitati si dragostea de munca il vor face curand remarcat de ierarhia bisericeasca si-i vor deschide drumul spre cea mai mare responsabilitate in Biserica, pe scaunul lui Petru, dar firul rosu care strabate toata viata sa si care-l caracterizeaza cel mai bine pe Karol ca tanar, student, preot, episcop si papa este de om al rugaciunii. Toate actiunile sale sunt insotite de rugaciune; deciziile mari sunt rodul rugaciunii. Increderea in puterea rugaciunii este nemarginita.

Cartea aceasta nu este o simpla biografie a Marelui Papa Ioan Paul al II-lea, iar personalitatea sa complexa, prinsa in contextul istoric in care a trait si cu referinta la momente din alte perioade istorice poloneze semnificative, invita la reflectie asupra multor afirmatii indraznete si provocari riguros argumentate, dar care vor face subiect de dezbateri interesante in cercul celor vizati.

"Călătoria pe care o încep implică în mod evident o deplasare în spaţiu, dar nu către centrul geodezic al pământului, ci către centrele spirituale. Este vorba deci de o aventură, întrun fel asemănătoare cu cea descrisă de Jules Verne, al cărei erou, profesorul Lidenbrock, reuşeşte să ajungă la centrul incandescent al planetei noastre, prin neverosimile şi palpitante peripeţii, dar, întrun sens mai larg, mai puţin literar, mai variat şi mai filozofic în acelaşi timp, dacă este adevărat că filosofia continuă să însemne încă în zilele noastre, tot ceea ce este uman.

Utilizând mijloace de transport mai rapide decât cele de atunci, pe care însă geniul polifonic al romancierului francez care a anticipat existenţa atâtor lucruri bune şi rele în povestirile sale ştiinţifico-fantastice le-a intuit şi le-a descris chiar, voi încerca să ating la rândul meu câteva centre, pe care le consider creatoare de energii şi explicative în acelaşi timp; centre umane, persoanele ale căror opere – ştiinţifice, literare, filozofice sau artistice – au oferit un drum nou sau o nouă posibilitate de exegeză pe care Malraux o numea condiţia şi Teilhard fenomenul uman." Vintilă Horia

Cum poate fi oare povestit ce se intampla in dialogurile acestea ale lui Platon, numite, dupa eroul lor, socratice? Caci aparent aici nu se intampla nimic. La capatul fiecarei infruntari, care ii destrama partenerului de dialog — si deopotriva cititorului — iluzia ca ar sti ceva despre tema aruncata in discutie, nu ne alegem cu nici un raspuns. Vedem in schimb felul in care, intreband, gandirea intra in miscare. Iar spectacolul unei minti care porneste la drum este un prodigium: exista oare minune mai mare decat sa vezi miscarea mintii cu ea insasi? Sa vezi ceva care lasa urma propriilor pasi nevazuti? Acest ceva care intreaba, raspunde, infirma orice raspuns, revine intreband din nou si ia act de stiinta nestiintei sale — este constiinta. Asa a inceput filozofia: povestind constiinta, punand in scena spectacolul ei prodigios.

„Melcul, ne explică Ivan Illich, își construiește delicata arhitectură a cochiliei sale adaugând una după alta spire mereu mai ample, după care se oprește brusc și începe să construiasca niște spire de astă dată descrescătoare.“ Asta deoarece o singură spiră mai largă i-ar imprima cochiliei o dimensiune de șaisprezece ori mai mare. În loc să contribuie la bunăstarea animalului, l-ar supraîncărca. Acest divorț al melcului de rațiunea geometrică, pe care o îmbrățișase, și el, o vreme, ne arata calea pe care trebuie s-o adoptăm.

«Seneca a fost supranumit si „constiinta Imperiului“, desi ar fi mai exact sa îl consideram inconstientul lui – dar un inconstient cu o voce publica si un minunat stil literar.
Marele si diversificatul, dar si contradictoriul sau corpus articuleaza într-un mod elocvent contradictiile si presiunile psihologice ale consumerismului, ale globalizarii si ale imperiului – toate aceste teme fiind de o enorma importanta pentru întreaga noastra lume de azi.
Ideea ca cineva nu poate sa gaseasca pacea decât în sine – si, foarte posibil nici macar acolo – este extrem de atractiva într-o societate fragmentata si înfricosata.»

Din Cuprins:
◊ Cum sa te simti discriminat cand nu cunosti cuvantul?
◊ Angajament feminist si competente "masculine" prin prisma unui parcurs atipic
◊ O fetita in palton verde… in cautarea dreptatii
◊ Dincolo de mit. O experienta masculina de la sfarsit de mileniu

Acest proiect editorial, situat la intersectia dintre stiinta si viata, teorie si biografie, public si privat, propune un exercitiu (auto)reflexiv, pe cat de putin explorat in campul stiintelor socio-umane si politice de astazi, pe atat de necesar intelegerii si definirii constiente a dinamicii rolurilor si relatiilor noastre de gen. Principalul scop al proiectului consta in reconstituirea subiectiva a reprezentarilor cu privire la feminitate masculinitate, configurate la granita traseului personal si profesional al femeilor si barbatilor, din mediul universitar si de cercetare. Volumul reuneste, asadar, povestiri de viata din perspectiva genului, redactate de autori si autoare din universitati din Romania si din alte tari europene (Franta, Italia, Finlanda). Textele reunite in acest volum reprezinta mai mult decat un demers academic neutru, menit sa raspunda unor obiective de cercetare stiintifica. Ele sunt ipostaze narative si interogative profund umane cu privire la traiectoriile noastre de cariera-viata, ca femei si barbati, surprinzand secvente ale unui proces continuu de (re)definire personala si profesionala. Alina Hurubean

„In "Experiente ale extazului", Ioan Petru Culianu abordeaza studiul ascensiunii extatice ca istoric al religiilor. El isi limiteaza investigatia la o arie culturala precisa si in acelasi timp considerabila – de la vracii greci, precursori ai lui Platon, pina la Evul Mediu crestin –, fiind insa familiarizat si cu alte forme de ascensiune celesta, atestate in samanisme din China, India sau Australia. Culianu analizeaza si compara anumite traditii extatice orientale si occidentale pentru a le degaja structurile si, pe cit posibil, a le preciza «istoria». Dupa autor, ascensiunea extatica a sufletului cunoaste doua tipuri specifice: primul, pe care-l numeste «grecesc», comporta trecerea prin cele sapte sfere planetare (de regasit inca la Dante, Ficino si Pico della Mirandola). Celalalt, pe care il numeste «iudaic», prevede de asemenea o ascensiune in sapte (uneori trei) etape, dar acestea nu presupun niciodata existenta cerurilor planetare. Acest al doilea tip de ascensiune este atestat in numeroase apocalipse evreiesti si crestine si il regasim in povestirile despre mi’raj-ul Profetului. Este inutil sa mai subliniem importanta si originalitatea lucrarii de fata. Cercetarile lui Culianu intereseaza deopotriva istoria generala a religiilor si istoria religioasa a Orientului Apropiat, a Mediteranei orientale si a Antichitatii tirzii.” (Mircea Eliade)

In mare masura, G. K. Chesterton a scris aceasta carte pentru a combate teoriile sustinute de H. G. Wells in lucrarea sa „The Outline of History”, conform carora omul se trage din animale, iar Isus a fost un simplu om.

„Cartea "Floarea din asfalt" este in sfarsit gata!
Are Prefata scrisa de dl. Dan Puric, de Prof. Marcel Petrisor, de Pr. Prof. Mihail Milea si de scriitorul Ciprian Voicila. De asemenea, randuri scrise in exclusivitate pentru noi de catre: nepoata poetului Vasile Voiculescu, fiul Parintelui Voicescu, fiul lui Aurel Visovan, nepoata dnei Geta Gheorghiu- fosta detinuta politic, precum si alte scrisori inedite semnate de Maria-Cristiana Marcus, Alina Zară, Florin Alexandru Iordache, Otilia Hrimiuc si de alti doi prieteni foarte talentati- Matei si Laurian.
 
Pentru prima oara vor fi publicate si cateva dintre cele mai interesante mesaje de sustinere pe care le-am primit in urma Manifestului scris in 2009- "Treziti-va! Asta nu e Romania noastra!" - doar o parte infima din ele...
 
Are 600 de pagini, un miliard de trairi si te va purta intr-o calatorie initiatica prin toata lumea - din Europa pana in America, de la Ibiza pana in jungla amazoniana, din Cuba sau Hawaii pana la Ierusalim, prin peste treizeci de tari ale lumii- pentru a iti reaminti apoi cat de frumos poate fi Acasa. Vei descoperi fragmente dureroase dintr-o istorie plina de demnitate a Romaniei, despre care din pacate se vorbeste astazi prea putin- vei vedea pierderea Basarabiei prin ochii inlacrimati ai unor oameni nevoiti sa paraseasca peste noapte tot ce au avut mai drag, vei striga "Pe Aici nu se trece!" alaturi de toti cei ce au facut minuni cu baionetele lor la Oituz, Marasti, Marasesti, vei asculta toate tainele pe care ti le vor sopti inima Reginei Maria, troita misteroasa de pe DN1, mormintele Parintelui Arsenie Boca si al Parintelui Justin sau zidurile inchisorilor Jilava, Pitesti, Aiud. Vei regasi amintiri familiare dintr-o copilarie comunista, dar vei citi si pagini de marturii vii din impresionanta carte a rezistentei anticomuniste, capitole inedite de istorie care nu se predau la scoala si pe care unii dintre noi le-am descoperit doar la varsta de 30 de ani . Vei citi poate pentru prima data povesti incredibile traite de eroi prea putin stiuti ai unui "ieri" demn, inalt si pur al acestui neam. Un "ieri" mult mai demn, mai bun, mai nobil si mai eroic decat ti-l imaginai sau decat iti este in mod voit prezentat.
  
Te imbratisez cu recunostinta infinita pentru interesul aratat marturisirii mele...fiindca asa cum spune dl. Puric, aceasta nu e o carte, este o marturisire- si abia astept ca ea sa ajunga la sufletul tau, cu toata bucuria, credinta, nadejdea si dragostea ce au fost sadite in fiecare cuvant.Iti multumesc!
 
Maica Domnului sa ne tina pe toti sub Sfantul Ei Acoperamant!
Cu dragoste,
Alexandra

"...Și nu ştii al cui e visul frumos care îţi bucură dintr-odată sufletul, nu ştii ce dureri nealinate îşi caută acum un răspuns prin setea ta, nu ştii cine se bucură acum, prin ochii tăi, de un loc drag de care i-a fost atât de dor.
 
Nu ştii. Simţi. Şi atât. Şi îţi întinzi mâna plină de dor, s-atingi visul sfânt ce lor le-a fost smuls. Nu ştii. Doar mergi înainte. Şi atât.
Ştii un singur lucru. Şi îţi e de ajuns. Fiindcă e singurul lucru sigur, mai sigur decât zidurile închisorilor care le-au înghiţit trupurile - dar nu nădejdea, tinereţile dar nu sufletul, vieţile dar nu viaţa veşnică. Singurul lucru sigur - mai sigur decât toate afişele astea care costă averi şi din care îţi zâmbesc făţarnic fețele vânduţilor ăstora de care nu îşi va mai aminti nimeni peste sute de ani - decât cu furie şi blesteme.
Ştii singurul lucru sigur. Mai sigur de un milion de ori decât realitatea asta sinistră pe care ţi-o vând ambalată în sclipici, scandal şi fundal sonor de film prost. 
Tu ştii... Şi mergi mai departe. Tot înainte. Că râzi, că plângi, orice ar fi. 
Fiindcă tu ştii... Tu ştii bine, din ce în ce mai bine, din ce în ce în ce mai bine, un lucru care nu are nevoie de traduceri, afişe sau reclamă... acel lucru care trece, dincolo de timp, de ziduri şi morminte, ca un curent prin inima ta. 
Tu ştii... Fără să ştii măcar de unde şi cum şi de ce o ştii... 
Dar ştii sigur, din ce în ce mai sigur... 
Că se vor întoarce într-o zi!”

Alexandra Svet

Antonio Gramsci revine în spațiul românesc cu scrieri publicate în presa socialistă italiană. Cititorul român are prilejul să întâlnească un mare spirit al gândirii marxiste italiene și mondiale, a cărui influență a trecut dincolo de cercurile comuniste, devenind un reper pentru stânga și dreapta contemporane.

Editie bilingva. Text reportat de Reginald de Piperno

Toma de Aquino a comentat simbolul apostolic pentru un public in egala masura religios si laic, oferind o sinteza simpla, didactica si exemplara a credintei crestine. Impartirea in articuli a continutului simbolului ii ofera lui Toma posibilitatea de a enumera, alaturi de sensurile explicite ale credintei, si seria ereziilor la care ele raspund implicit, fie ca este vorba despre erezii ale primelor secole crestine, retinute de teologia medievala ca erori posibile ale interpretarii doctrinale, fie despre polemici filosofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea. Textul poate fi citit, astfel, pe mai multe planuri, de la simpla expunere catehetica a principiilor credintei crestine pina la ilustrarea in el a unui adevarat arbore al confruntarilor doctrinare ale traditiei.