Istorie & Politologie

Liliana Corobca (n. 10 octombrie 1975, satul Săseni, raionul Călărași, Republica Moldova) este scriitoare și cercetătoare a cenzurii comuniste din România. Absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1997), doctor în filologie la Universitatea din București (2001, cu teza Personajul în romanul românesc interbelic, publicată la Editura Universității din București, 2003). Cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (2002‑2011), cadru didactic universitar asociat la Universitățile din București și Ploiești (2004‑2007). Este expert în domeniul Exilului românesc la IICCMER din București (din 2014). A beneficiat de burse și rezidenţe de creație în Germania, Austria, Polonia, Franța, România.
A debutat cu romanul Negrissimo (Arc, Chișinău, 2003, Premiul „Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). A mai publicat romanele Un an în Paradis (Cartea Românească, 2005, tradus în limba italiană în 2009 și în limba germană în 2011), Kinderland (Cartea Românească, 2013, Polirom, 2015; Premiul Radio România Cultural, Premiul Cristal la Festivalul Internațional de la Vilenica; tradus în germană de Ernest Wichner – Der erste Horizont meines Lebens, 2015, 2016 – și în slovenă de Aleš Mustar, 2015), Imperiul fetelor bătrâne (Cartea Românească, 2015); Caiet de cenzor (Polirom, 2017), Capătul drumului (Polirom, 2018), Buburuza (Polirom, 2019), Ionesco. Elegii pentru noul rinocer (Polirom, 2020). A publicat studiul Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist din România (Cartea Românească, 2014; nominalizat la premiile revistei Observator cultural și la Premiul PEN România), monologul bilingv în trei acte Cenzura pentru începători/Die Zensur. Für Anfänger (Thanhäuser, Ottensheim am Donau, 2014; în germană de Gerhardt Czejka), volumul de interviuri Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine. Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu‑Suțu (Corint, 2019). A editat volumele Alexandru Busuioceanu. Un roman epistolar al exilului românesc. Corespondență. 1942‑1961 (2 vol., Jurnalul literar, 2003, 2004), Poezia românească din exil (antologie, prefață și note, Institutul Cultural Român, 2006), Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia (texte culese de Dumitru Covalciuc, Vestala, 2009, 2015), Epurarea cărților în România. Documente. 1944‑1964 (Tritonic, 2010), Instituția cenzurii comuniste în România. 1949‑1977 (2 vol., Ratio et Revelatio, 2014; Premiul „Dimitrie Onciul” al Fundației Culturale „Magazin istoric”), Paul Goma și exilul etern (Ratio et Revelatio, 2016). Coautor la Dicţionarul General al Literaturii Române (Univers Enciclopedic, 2005‑2009), O cronologie a cenzurii în România (Tritonic, 2016), Enciclopedia cenzurii din România (2 vol., Ars Docendi, 2019) ș.a. Prezentă în mai multe antologii literare din țară și din străinătate.
A coordonat volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică (Polirom, 2019).

Coeditare cu Academia Română, Centrul de Studii Transilvane
Ediţie în limba română coordonată şi îngrijită de Rudolf Gräf

Număr coordonat de Dalia Báthory, Ștefan Bosomitu, Cosmin Budeancă

O sinteză în patru volume a monumentalei lucrări Die Habsburgermonarchie 1848‑1918, editată de Comisia pentru Istoria Monarhiei Austro-Ungare din cadrul Academiei de Științe a Austriei

Ultimii șaptezeci de ani de existență a Imperiului Habsburgic, de la revoluțiile din 1848 pînă la înfrîngerea în Primul Război Mondial, au fost marcați de evoluții cu efecte profunde asupra principalelor sale componente și a diverselor teritorii aflate sub suveranitatea Casei de Habsburg. Analizînd date statistice și reglementări ale perioadei, autorii studiilor reunite în volumul de față alcătuiesc o imagine detaliată a unora dintre aceste efecte din punct de vedere economic, social, cultural, militar și juridic. Încadrarea economiei Imperiului în procesul european de industrializare, politicile economice promovate de Monarhia Habsburgică, problema statului supranațional, fundamentele sistemului juridic și rolul armatei chezaro-crăiești în menținerea coeziunii interne și externe a Monarhiei sînt unele dintre aspectele care vădesc complexitatea statului dualist austro-ungar.

„Textele aduc o contribuție esențială la cunoașterea monarhiei dunărene și mai ales la evidențierea efectelor de durată ale stăpînirii austriece în provinciile românești sau la detalierea relațiilor dintre Regatul României și Imperiul Habsburgic sau (între 1867 și 1918) cel Austro‑Ungar. Viziunile reputaților istorici austrieci ai vremii vor putea fi de acum coroborate mai ușor cu cercetările și concluziile specialiștilor din România, îmbunătățind astfel fresca reconstituirii trecutului comun european, în spiritul adevărului omenește posibil, mereu perfectibil.” (Ioan-Aurel Pop)

„Problematica vieții religioase în perioada totalitară, prețul foarte mare plătit pentru supraviețuirea instituțională și pildele de mărturie, dar și cele de lașitate sau duplicitate, nenumăratele forme de rezistență, multe neștiute, sau de compromis salvator, necompromițător – toate acestea, la trei decenii de la recîștigarea libertății, ne chestionează imperativ pentru un răspuns. Simpozionul Internațional «Dumitru Stăniloae» din 2017 a adus împreună pentru cîteva zile clerici și laici, profesori și cercetători, tineri născuți după 1989 și martori ai istoriei, din temnițele detenției anticomuniste sau din exil, teologi și istorici, sociologi și jurnaliști, diplomați și pedagogi, psihologi și muzeografi, pasionați de prezervarea locurilor memoriei și exploratori neobosiți ai arhivelor. Cum istoria comunismului este parte a celei largi, o aruncare a năvodului cunoașterii în adînc ajută la o mai bună încadrare și la înțelegerea fenomenului în toată amploarea lui.” (Radu Preda, Ion Vicovan)

Al patrulea volum al Enciclopediei imaginariilor are în vedere imaginarul religios al românilor. Antropologii contemporani privesc religiile drept sisteme autonome și autosuficiente, capabile să ofere o înțelegere funcțională și completă asupra lumii, care dau specificul identitar al comunităților. Analiza credințelor religioase din România, de la cultele Antichității la creștinismul cu toate formele și confesiunile sale, nu reprezintă doar o modalitate de conservare a diversității culturale, ci și o formă de practică socială pentru învățarea respectului reciproc și pentru acceptarea diferenței. De asemenea, demersul face posibilă nu doar evaluarea patrimoniului religios spiritual, ci și a celui material, constituit din așezăminte, icoane, vitralii, fresce, biblii, manuscrise sau texte imprimate.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Volum coordonat de Elena Platon
Consultant științific: Gheorghe Chivu
Coordonator general: Corin Braga

Al doilea volum al Enciclopediei imaginariilor explorează patrimoniul și imaginarul lingvistic din România. Autorii abordează limba română ca un element esențial în definirea identității naționale și colective și ca un instrument important de conservare a moștenirii „imateriale”, spirituale, a unei comunități. Cercetarea îmbină inovativ două perspective asupra limbii, cea patrimonială și cea a imaginarului lingvistic, cu scopul de a releva etapele fundamentale ale devenirii limbii române, precum și cîteva dintre reprezentările asupra acesteia. Volumul oferă o sinopsă istorică comprehensivă, structurată pe fluxuri imaginare transversale, care depășesc interpretările clasice ale faptelor de limbă, deschizînd noi căi de analiză.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

„O relatare bine scrisă, care te pune pe gînduri, despre actuala criză a globalizării. Nu toată lumea va fi de acord cu interpretarea lui Eyal, dar puțini vor rămîne indiferenți.” (Yuval Noah Harari, autor al bestsellerului Sapiens)

Combinație de reportaj, viniete pătrunzătoare și analize originale, Revolta arată că stînga și dreapta au multe în comun. Străbătînd lumea de la un capăt la celălalt, Eyal stă de vorbă cu mineri dezamăgiți din Pennsylvania, grupuri anarhiste de la periferia Atenei și neonaziști germani și relatează despre un oraș japonez unde ratele natalității se prăbușesc și despre familii de refugiați sirieni pe care le-a însoțit de pe țărmurile Greciei pînă la destinația lor, în Germania. În aceste relatări la timpul prezent, Eyal împletește lecții ale trecutului, de la Războaiele Opiului din China pînă la colonialismul din Haiti și Planul Marshall. Prin aceste legături istorice, el arată că rădăcinile revoltei au fost mereu adînci și puternice și că, în loc să privim răzvrătirile actuale ca făcînd parte dintr-un fenomen trecător, ar trebui să recunoaștem că revolta este noul statu-quo al lumii globalizate în care trăim.

„Revolta care frămîntă lumea de azi va ajunge să-l obsedeze pe cititorul acestei convingătoare și pătrunzătoare epopei despre criza globalizării și a ordinii liberale, rodul gîndirii profunde a lui Eyal, un scriitor integru și foarte talentat. O lectură obligatorie pentru orice cititor serios.” (Ehud Barak, fost prim-ministru al Israelului)

O istorie inedită a politicii românești pornind de la versurile închinate domnitorilor și președinților, șefilor de partide și cetățenilor, miniștrilor corupți și deputaților somnoroși din regimurile care s-au succedat de la Regulamentele Organice pînă astăzi. O istorie extrasă din ziare, epigrame și broșuri electorale, recuperată din foile volante distribuite la mari evenimente, din Moftul Român al lui Caragiale și din postările de pe Facebook din zilele noastre. Veți descoperi cum au fost contestate cu virulență mari personalități ale istoriei noastre, dar și laudele deșănțate la adresa unor politicieni ridicoli, veți citi extrase din articole despre dueluri sau din poezii despre bătăuși electorali de profesie. Cartea înfățișează o lume românească plină de viață, grăbită mereu să-i denigreze pe politicieni, dar și să le ridice statui după trecerea lor în neființă.

Drept e oare, buni amici,
Ca noi ăștia, cei mici,
Cu patriotism în pept,
Să nu gustăm din buget?
*
Indignat pe-un veac năuc
Și pe cei ce se despoaie,
Domnul Iorga intră-n baie
În manta de cauciuc.
*
Ceaușescu, cine ești?
Un tiran din Scornicești.

O femeie curajoasă îngenuncheată de Istorie: aşa o descrie Stefan Zweig pe Maria Stuart, care s-a născut să fie regină şi a ajuns o victimă a războaielor religioase şi a intrigilor de la curte. Suverană a Scoţiei, dar recunoscută de catolici şi ca regină a Angliei şi considerată aşadar o ameninţare de verişoara sa Elisabeta, Maria s-a aflat, adesea fără voia ei, în centrul multor comploturi împotriva protestanţilor. Rememorînd cu vervă poetică viaţa ei tumultuoasă, Zweig se concentrează asupra anilor confruntării cu Elisabeta şi ai procesului pentru înaltă trădare. Se conturează astfel splendidul portret literar al unei femei fidele principiilor ei, devotate credinţei sale, tragic de umană într-o epocă dominată de fanatism şi de setea de putere.

„Povestea are intensitatea emoţională a unei crime pasionale; e construită iscusit pînă ajunge la un punct culminant al violenţei şi dezastrului, apoi alunecă la fel de subtil spre un final tragic. Indiferent care e povestea Mariei, cartea lui Zweig poate fi considerată una dintre cele mai strălucite aproximări ale adevărului.” (The New York Times)

Devenit rapid bestseller, Stalin. Curtea țarului roșu a fost inclus de revista The Guardian în lista celor mai bune cărți din 2003 și a fost desemnat Cartea de istorie a anului 2003 în cadrul British Book Awards.

Cine era băiatul gruzin care a ajuns să conducă imperiul vechilor țari? Cine juca pentru el rolul lui Göring, Himmler și Goebbels? Cum trăiau familiile celor mai puternici oameni din Uniunea Sovietică? Pornind de la surse de multe ori inedite, Simon Sebag Montefiore descrie viața la „curtea imperială” sovietică, unde liderul se distrează jucînd jocul mortal al puterii, iar printre femei și copii se amestecă zilnic asasini și fanatici. Stalin și apropiații săi acordă imense privilegii prietenilor, mănîncă și beau fără măsură în timpul cinelor de la Kremlin ori Kunțevo și organizează războiul împotriva Germaniei, într-o lume a trădării, crimei și promiscuității în care soarta fiecăruia se poate schimba într-o clipă. Montefiore ne oferă portretul inegalabil al unui Stalin pasionat de film, muzică și literatură, care își iubește familia, dar nu ezită să-și elimine brutal adversarii.

„O carte care trebuia scrisă. O extraordinară lucrare de cercetare, teribil de lucidă.” (The Washington Times)

„Una dintre puținele cărți recente despre stalinism care vor fi citite și în viitor.” (The Guardian)

„Nu am crezut că aș putea afla ceva nou despre Stalin, dar m-am înșelat. O realizare uluitoare.” (Henry Kissinger)

Al treilea volum al Enciclopediei imaginariilor se apleacă asupra imaginarului istoric al românilor. Mai mult decât celelalte reprezentări colective, imaginarul istoric ia naștere din întâlnirea imaginației cu acțiunea umană în plan politic, social sau cultural. Din acest motiv, el poate fi considerat un subiect central, iar investigarea sa, cartografierea, înțelegerea și explicarea mecanismelor care îl guvernează, în timp și în spațiu, reprezintă o sarcină obligatorie a cercetării științifice românești din domeniul umanist. Imaginarul istoric oferă un bilanț și o sinteză inovatoare ale principalelor reprezentări ale istoriei noastre, de la mitul originilor și tema identității naționale până la mitologiile istoriografice, temele istorice recurente, imaginarul rasial și etnic sau reprezentările istorice confesionale concurente.

„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Având în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sunt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, câmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)

Frivolă şi intrigantă pentru curtenii de la Versailles, tirană perversă în propaganda revoluţionară, eroină martiră a restauraţiei: cine a fost Maria Antoaneta? Dincolo de o lungă tradiţie bazată pe legende, zvonuri şi violente pasiuni ideologice, Zweig găseşte o femeie: o fiinţă umană fără calităţi ieşite din comun, obligată de istorie să devină mare. Maria Antoaneta – fără a minimaliza responsabilităţile politice şi morale ale rolului său – devine astfel o minunată ilustrare a omului obişnuit care se ridică deasupra mediocrităţii sale şi îşi asumă o dimensiune „involuntar eroică”.

„Aceasta a fost marea ei greşeală de la început: a vrut să triumfe ca femeie, nu ca regină”, ajungînd astfel „o jucărie vie în mîinile sîngeroase ale războiului şi politicii”.

Combinînd în stil desăvîrşit documentarea, pătrunderea psihologică şi tensiunea narativă, această biografie, poate cea mai iubită dintre scrierile lui Zweig, a schimbat radical imaginea Mariei Antoaneta, a anulat un stereotip şi a contribuit la reconstituirea portretului unui personaj viu şi complex atît în studiul istoric, cît şi în imaginaţia publicului.

„Aceasta nu e o simplă interpretare istorică ori psihologică. Cine citeşte Maria Antoaneta de Stefan Zweig se îmbogăţeşte cu o mare experienţă a vieţii – şi se convinge că numai un mare artist clarvăzător poate scoate în evidenţă «eternul omenesc» ascuns în existenţele mijlocii şi în dramele furtunoase şi adesea oarbe ale războiului şi revoluţiei.” (Eugen Relgis)

„Cea mai influentă biografie a Mariei Antoaneta.” (The Guardian)

„Puternică, excelentă, tulburătoare… Cu siguranţă nimeni nu poate rămîne indiferent după citirea acestei opere remarcabile.” (The New Republic)

„Biografia care pune capăt tuturor biografiilor despre Maria Antoaneta… are toate calităţile unei biografii excelente – francheţe, o expunere cuprinzătoare, plasticitate, caracterizări, culoare şi o încîntătoare uşurinţă a lecturii.” (The New York Times)

De‑a lungul întregului secol XX, sute de milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi ovaţioneze dictatorii, ajunşi de multe ori la conducere prin strategii axate în mare măsură pe manipulări şi epurări sîngeroase. Dar, pentru a se menţine la putere, aceştia s-au bazat de obicei pe teroare şi cultul personalităţii, un fenomen aberant ce-şi are locul în însăşi inima tiraniei. Cum să fii dictator face o analiză detaliată a cultului personalităţii şi propagandei din jurul unora dintre cei mai mari dictatori ai secolului trecut, de la Hitler şi Stalin la Mao Zedong şi Kim Ir Sen sau Ceauşescu şi Haile Mariam Mengistu. Pe baza unei ample cercetări arhivistice şi a unui studiu aprofundat, Frank Dikötter schiţează un uimitor portret al dictaturii, evidenţiind modul în care aceşti oameni de stat au reuşit să-şi construiască şi să-şi menţină regimurile, creînd impresia că se bucură de sprijinul maselor.

„Cu rigoare academică, Dikötter arată că aceste personaje megalomane continuă să fascineze într-o epocă instabilă din punct de vedere politic.” (Kirkus Reviews)

„Într‑un depozit administrat de primăria din Addis Abeba, Lenin stă întins pe spate, între buruieni şi canistre goale de ulei. Puţini mai vin să‑l viziteze. Iar cei care o fac sînt avertizaţi de muncitori să nu îl trezească. E mare şi greu, iar coborîrea lui de pe piedestal a fost dificilă. A fost nevoie de maşini de mare tonaj, pentru că frînghiile n‑au reuşit nici măcar să‑l facă să tremure. După căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989, Lenin a fost demontat de mii de ori, uneori atacat cu pietre sau decapitat, alteori lăsat în plata Domnului. Decenii la rînd, portretele, afişele, sloganurile, busturile şi statuile au fost la mare căutare, dar acum tendinţa se inversa. Pe mulţi, asta i‑a surprins. Se gîndeau că dictatorii, la fel ca statuile lor, erau de neurnit. Părea că reuşiseră să ajungă la sufletele oamenilor şi că le modelaseră gîndirea. Pogorîseră parcă o vrajă peste oameni. Dar n‑a fost niciodată vorba de aşa ceva. A fost vorba de frică, iar cînd frica a dispărut, întregul edificiu s‑a prăbuşit. În cazul lui Ceauşescu, căderea lui în faţa demonstranţilor adunaţi în faţa sediului partidului pe 21 decembrie 1989 poate fi urmărită minut cu minut. Dar a fost nevoie de cîteva decenii pentru ca acea clipă să sosească.” (Frank Dikötter)

Considerat în general un succesor al lumii clasice, Imperiul Bizantin ține de prim-planul istoriei Europei, fiind și punctul de întîlnire dintre creștini și musulmani, de la primii arabi islamici din secolul al VI-lea pînă la turcii otomani din secolul al XV-lea. În lunga sa istorie, întinderea și contururile Imperiului Bizantin au trecut prin multe schimbări, iar lumea plurivalentă din perioada sa de final era foarte diferită de cea a Imperiului Roman de Răsărit la momentul întemeierii Constantinopolului, în secolul al IV-lea. Tensiunea dintre schimbare și continuitate în societatea bizantină, tranziția de la lumea antică spre cea medievală și rolul Bizanțului în istoria cruciadelor sînt cîteva dintre temele explorate în acest volum, evidențiind influența Imperiului Bizantin în Balcanii, bazinul mediteraneean și Orientul Mijlociu de astăzi.

„Bizantinii lui Averil Cameron marchează o bine-venită îndepărtare de majoritatea încercărilor anterioare de a caracteriza civilizația bizantină. Cartea se axează direct pe locuitorii Imperiului Bizantin, pe imaginea lor despre ei înșiși și cultura lor, precum și pe modul în care acestea s-au schimbat în timp. Rezultatul este o prezentare remarcabil de clară a bizantinilor, volumul contribuind semnificativ la o reașezare a Bizanțului în centrul tradiției istorice a Europei.” (Timothy E. Gregory)

Pentru prima dată în limba română, jurnalul unei misiuni medicale în Iașii de acum un secol și jumătate

„John Mason ajunge în Moldova, apoi la Constantinopole, în calitate de medic misionar, cu un contract de trei ani – pe care nu îl va putea împlini pînă la capăt. La Iași ajunge la început de mai 1846, după un lung drum pe Mediterana și pe uscat apoi, trecînd prin carantina de la Galați și întîlnindu‑i pentru prima oară pe evreii localnici. Mason detaliază, utilizînd un fel de antropologie religioasă avant la lettre, sărbători și ritualuri observate în casele evreilor, elementele semnificative de calendar religios, portretizînd membrii de frunte ai comunității locale. Același spirit de observație se va manifesta și în capitala Imperiului Otoman, de această dată, însă, curiozitatea sa oprindu‑se asupra învățăturilor islamice și a Coranului. Descrierile privind starea evreilor din Iași, Iașii înșiși – capitală a Moldovei –, modalitățile prin care medicul putea interveni pentru a ușura suferințele trupești, interacțiunea cu localnicii fac lectura interesantă atît pentru istoricul epocii, cît și pentru profan. Rostul aventurii sale în Moldova și în Imperiul Otoman trebuie înțeles ca datorie a civilizației căreia îi aparținea și ca tribut firesc oferit propriei educații.” (Mihai-Răzvan Ungureanu)