Istorie & Politologie

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).

Sir ISAIAH BERLIN (6 iunie 1909 – 5 noiembrie 1997), filozof şi profesor britanic considerat unul dintre cei mai mari gânditori liberali ai secolului XX. Familia lui a emigrat din Uniunea Sovietică în Anglia în 1920. A studiat la St. Paul's School din Londra, apoi, beneficiind de o bursă, la All Souls College, Oxford. A obtinut titlul de doctor în litere în 1935 şi a predat, pe rând, la mai multe colegii din Oxford. Filozofia politică a lui Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rand pentru problema libertăţii şi a liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare. A fost preşedinte al British Academy (1974–1978). Scrieri importante: Karl Marx: His Life and Environment (1939); Historical Inevitability (1955; The Age of Enlightenment: The Eighteenth-Century Philosophers (1956); Four Essays on Liberty (1969); Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas (1976); Russian Thinkers (1978); Concepts and Categories: Philosophical Essays (1978); Against the Current (1979); Personal Impressions (1980); The Crooked Timber of Humanity: Chapters in the History of Ideas (1996).

J.C. McKeown este profesor de studii clasice la University of Wisconsin-Madison. Este autorul și coautorul mai multor lucrări dedicate civilizațiilor antice.

Scrisă într-un stil documentar consacrat și ușor de citit, conținând peste 250 de fotografii color și alb-negru, hărți și ilustrații, Planurile Războiului Rece care nu s-au finalizat niciodată: 1945-1991 poate fi considerată cronica unei conflagrații care nu a mai avut loc, în ciuda risipei de inventivitate și resurse materiale și financiare, care se va dovedi fascinantă pentru oricare dintre cititorii interesați de istoria secolului al XX-lea. Meticulos organizată, această carte explică contextul fiecărei operațiuni planificate și explorează ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi izbucnit un conflict real, care ar fi fost implicațiile acestuia și cum ar fi arătat lumea de astăzi, răvășită de jumătate de secol de război.

Din postura sa de doctor care a dirijat crime în masă sau cea de evadat care a scăpat definitiv de pedeapsă, Mengele a pătruns atât de adânc în conștiința oamenilor, încât, în ciuda dovezilor concludente, mulți au refuzat să creadă că a murit. Cartea Mengele. Demascarea „Îngerului morții" reprezintă o poveste cutremurătoare despre știința care nu și-a
impus nicio limită, despre evadarea care nu a inclus niciodată libertatea și despre un final neașteptat, apărut înainte de a se putea face dreptate.

O carte care clarifică aspectele cunoscute de Pius al XII-lea despre atrocitățile comise în timpul războiului și acțiunile Sfântului Scaun pentru a ajuta victimele barbariei naziste. Pentru prima dată sunt publicate Arhivele Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun legate de rolul lui Pius al XII-lea și al Vaticanului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Printre ele, se regăsește corespondența cu președintele Roosevelt pentru a preveni escaladarea războiului, sprijinul papei pentru rețeaua Roman Escape Line (ruta de evacuare), cu scopul de a-i ajuta pe cei mai persecutați, încercările diplomatice ale Sfântului Scaun de a influența cel de-al Treilea Reich, respingerea legilor antirasiste ale lui Pétain, organizarea de urgență a botezurilor pentru salvarea a mii de evrei de la deportare sau chiar denunțarea preoților naziști la putere în Slovacia. Aceste documente unice pun în lumină influența ascunsă a Vaticanului și rolul crucial al Papei în Europa ocupată de naziști printr-o diplomație „blândă".

Emilia Zăinel s-a născut în 1990, în Craiova. A debutat cu volumul de poezie În afara timpului, editura Tracus Arte, 2015. Este prezentă cu versuri în mai multe antologii și reviste literare din România și din străinătate. Este Growth Hacker, Behavioral Designer și Content Creator.

„Deşi au trecut opt decenii din momentul anexării Basarabiei si nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică, cartea lui Dorin Duşciac e singulară în felul ei. S-au scris multe monografii, studii, articole despre evenimentele din vara anului 1940, dar până în prezent publicul cititor n-a avut la îndemână un volum de acest fel, care ar înmănunchea ştiri şi articole de epocă, capabile să ne furnizeze o imagine a lumii de atunci aşa cum se vedea ea pe sine. Autorul nu se lansează în analiza textelor culese, n-o face pe „istoricul de meserie”, lăsând la latitudinea cititorului interpretarea informaţiei. În lumea de azi, în care ştiinţa istorică s-a cam îndepărtat (pe alocuri nepermis de mult) de la prescripţiile lui Leopold von Ranke, avem nevoie şi de astfel de cărţi, de o «istorie neprelucrată», care îl face pe cititor să reflecteze, să cugete şi să stabilească el însuşi sentinţele." (Oleg Serebrian)

Născută în Rochester, New York, Abby Wambach a crescut în suburbia Pittsford din Rochester. Este mezina unei familii cu șapte copii și a început să joace fotbal la vârsta de patru ani, încurajată de frații și surorile ei. Este dublă medaliată la Jocurile Olimpice și câștigătoare a Cupei Mondiale FIFA pentru fotbal feminin. Locuiește în Florida, împreună cu soția sa, Glennon Doyle – la rândul ei autoare de bestseller-uri –, și trei copii.

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exerciții de umor criptic (2019), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (dialog cu Andrei Pleşu), 2020.

Maia Levantini s-a născut și a crescut în București. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila˝. Din 2002 locuiește în Statele Unite ale Americii, unde este profesor la Universitatea din Pittsburgh. A debutat în 2017 cu romanul Cu titlu provizoriu.

Primul Război Mondial a fost un dezastru copleșitor în care și-a avut originea orice eveniment important al secolului XX. Au murit 14 milioane de combatanți, au fost distruse patru imperii și chiar și imperiile câștigătorilor au fost rănite mortal.

Cu Primul Război Mondial, Norman Stone, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai secolului XX, a realizat sarcina aproape imposibilă de a scrie un volum de dimensiuni reduse care să includă tot ce a avut mai important această confruntare epică. O istorie captivantă, a cărei concizie îi subliniază bogăția de detalii, Primul Război Mondial al lui Stone este povestea genial spusă a războiului care a creat lumea modernă.

Doar un virtuoz putea, în spațiul ocupat de un eseu mai lung, să acopere luptele de pe toate fronturile și să mai găsească loc de politică înaltă, comentariu tranșant și detalii de culoare. Financial Times (Cartea anului)

[Normal Stone este] un erudit excepțional înzestrat, cu o stăpânire de invidiat a limbilor străine, o originalitate a gândirii și un discurs neconvențional care luminează tot ce a scris... splendid. Sir Michael Howard, Sunday Times

„«Decuplajul» Chinei și al SUA, precum și transformarea competiției în confruntarea lor, la care forțează unii fără a lua în considerare consecințele, periclitează ordinea lumii. Dezvoltările la care umanitatea se angajase după anul 1972 vor fi înlocuite cu o serie de conflicte. Este improbabil ca acestea să rezolve ceva în epoca în care proliferarea nucleară nu s-a oprit, iar o nouă generație de arme a intrat pe scenă. Terorismul se va simți din nou în largul său, după ce a putut fi redus grație înțelegerilor dintre SUA, Rusia, China și UE. Particularismele – etniciste, confesionale, culturaliste etc. – vor izbucni cu o forță nouă pe fondul unor acțiuni ce nu au cum să rămână raționale. Pe scurt spus, distrugerea «cuplajului» va antrena falii mai mari în umanitatea actuală decât se discută și se anticipează astăzi. Fiecare om îi va resimți efectele.”

ANDREI MARGA

Tot mai mult și tot mai îndreptățită, mărturia unei generații, care a trăit din plin sub comunism și care își istorisește destinul cu sinceritate și fără încrâncenări, devine o zestre istorică de care prezentul este chemat să țină seama.

Un capitol cu totul special al anilor de comunism românesc îmi pare a fi cel al organizației de tineret – UTM devenită UTC – unde, pentru mult timp, liderul de necontestat a fost Nicu Ceaușescu și unde toți cei care mi l-au evocat i-au creionat profilul de„comunist de omenie”, deschis ideilor noi și, ca urmare, adversar al obtuzității partinice. în apropierea acestui fiu al lui Nicolae Ceaușescu au stat oameni pe care i-am cunoscut bine după 1989 și cu care am colaborat în funcțiile mele publice, ca președinte al Radioteleviziunii, mai apoi ca ministru al Culturii și Cultelor.

Unul dintre ei este, cu certitudine, Ion Moraru, a cărui „mărturisire” poate fi citită aici. Onest și detaliat, el ne istorisește momente cruciale și puțin știute ale organizației de tineret, iar paginile dedicate lui Nicu Ceaușescu – cel hulit și întemnițat – sunt de-a dreptul impresionante. Mai mult, ele dovedesc că Ion Moraru, martor al unei epoci, este un caracter ferm, prob și profund credibil.

Am citit aceste pagini despre o tinerețe activă, având înainte chipul lui Ion Moraru adult, activ într-un guvern postdecembrist și într-un parlament superior celui de astăzi, mai apoi prosper om de afaceri, inițiator de școală modernă bucureșteană. Și, trăgând o linie, făcând un bilanț, pot afirma că eroul cărții acesteia este, cu adevărat, un „învingător”.

Acad. RĂZVAN THEODORESCU

Miguel Bonnefoy s-a născut în 1986, în Franța, dintr-o mamă venezueleană și un tată chilian. Romanele sale Le Voyage d'Octavio (finalist la Premiul Goncourt pentru roman de debut, mențiune specială la Premiul celor cinci continente ale Francofoniei) și Sucre noir (finalist la Premiul Fémina și la Premiul Mille Pages) s-au vândut în Franța în peste 30 000 de exemplare și au fost traduse în mai multe limbi.
În 2013, Miguel Bonnefoy a fost recompensat cu Premiul Tânărului Scriitor de limbă franceză pentru Icare et autres nouvelles.
Ereditate s-a bucurat de un mare succes încă de la apariție: a fost nominalizat la Premiul Fémina și la Marele Premiu al Academiei Franceze.
A obținut Premiul Librarilor din Franța în 2021.

Ana Bărbulescu (n. 1976) este doctor în sociologie al Universităţii Bucureşti. În prezent este cercetător ştiinţific la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” şi conferenţiar universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti. Dintre temele de cercetare abordate enumerăm istoria socială a ghetourilor din Transnistria, antisemitismul în România interbelică sau reconstrucţia memoriei publice a Holocaustului în postcomunism. Este autoarea a trei cărţi şi a numeroase studii publicate în reviste şi volume academice.

Marius Cazan (n. 1987) este cercetător la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, şi doctor în istorie din 2015. A fost membru în proiecte de cercetare privind memoria publică a Holocaustului din România, identificarea şi analiza discursului antisemit pe reţelele de socializare, planificarea economică şi acumularea capitalului uman în România de-a lungul perioadei comuniste. Are mai multe contribuţii privind studierea Pogromului de la Bucureşti din 1941, a imaginii lui Ion Antonescu în istoriografia postcomunistă sau a participării unor unităţi ale armatei române la masacrele îndreptate împotriva populaţiei evreieşti din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

CONSTANTIN ARDELEANU (n. 1976) este profesor de istorie modernă la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați și long-term fellow la New Europe College, București. Temele sale de cercetare privesc istoria socioeconomică a sud-estului Europei, cu interes special pentru regiunea Dunării și a Mării Negre. Preocupat de reprezentarea spațiului românesc în descrieri de călătorie, a tradus și editat, singur sau în colaborare, relatări ale câtorva autori străini care au vizitat spaţiul românesc în secolele XIX–XX. Acestea se regăsesc în diverse volume din seria Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea (Editura Academiei Române, 2004–2020) sau au fost publicate distinct: Maude Rea Parkinson, Douăzeci de ani în România (Humanitas, 2014); Ethel Greening Pantazzi, România în lumini și umbre (Humanitas, 2015); Patrick O’Brien, Jurnalul unei călătorii în Principatele Dunărene în toamna și iarna anului 1853 (Humanitas, 2016). Câteva dintre monografiile sale analizează conectarea sud-estului Europei la economia mondială, modernizarea porturilor dunărene și pontice, dezvoltarea infrastructurii regionale de transport sau organizații și relații internaționale în epocile modernă și contemporană. Cel mai recent volum publicat este The European Commission of the Danube, 1856–1948: An Experiment in International Administration (Brill, 2020).

MARIA A ROMÂNIEI (1875–1938), născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoata reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii; principesă moștenitoare ca soție a principelui moștenitor al tronului României, Ferdinand, apoi regină a României, alături de regele Ferdinand I „Întregitorul”.

Ion Ianoși (Ioan-Maximilian Janoși) (1928-2016) a urmat școala primară și liceul la Brașov, iar studiile universitare – la Cluj (filologie) și Leningrad (filosofie). Doctor în filosofie (1955). A predat estetica și filosofia culturii, în principal, la Facultatea de Filosofie a Universității București. A condus doctorate timp de patru decenii.
Domenii de interes: estetică, filosofia culturii, istoria ideilor, istoria și teoria literaturii.
Axa preocupărilor: interacțiunile dintre filosofie și arte, îndeosebi dintre filosofie și literatura, dar și relația dintre literatură și morală, literatură și religie – cu aplicații la culturile rusă, germană, romană.

A publicat și memorialistică. Printre cele 40 de cărți de autor se numără: Dostoievski (1968, 2000, 2004); Tolstoi (1991, 1998); Dostoievski și Tolstoi (1978, 2000, 2004); Sankt Petersburg (1972, 2004); Thomas Mann (1965, 2002); Hegel și arta (1980, 2005); O istorie a filosofiei romănești (1986, 1996); Constantin Noica (1998, 2006); Schiță pentru o estetică posibilă (1975); trilogia Sublimul (1983, 1984, 1987); dilogia Nearta – artă (1982, 1985); Alegerea lui Iona (1974, 1994); Izvoare biblice (1994); Vîrstele omului (1998); Prejudecăți și judecăți (2002); Autori și opere – Culturi occidentale (2007); Autori și opere – Cultura rusa (2009); Secolul nostru cel de toate zilele (1980); Opțiuni (1989); Idei inoportune (1995); eu – și el (2003, 2006).

Ion Ianoși – membru de onoare al Academiei Române (2001).

Ilya Kaminsky
(n. 18 aprilie 1977)
este un poet și traducător american. Născut la Odessa, și-a pierdut auzul la vârsta de patru ani din cauza unui diagnostic greșit, iar în 1993 a emigrat împreună cu părinții săi în Statele Unite ale Americii. Considerat unul dintre cei mai importanți și premiați poeți de astăzi, Ilya Kaminsky a publicat două volume de versuri elogiate: Dancing in Odessa, în 2004 (versiunea în limba română a apărut la Editura Vinea în 2007, în traducerea lui Chris Tănăsescu / MARGENTO), și Deaf Republic, în 2019.
De-a lungul anilor, Kaminsky a devenit cunoscut și datorită pledoariei sale pentru traducerea literaturii internaționale în Statele Unite, fiind editorul revistelor „Words Without Borders” și „Poetry International”, în care au fost publicate traduceri din mii de autori, și „Poets in the World”, o serie de cărți dedicată poeților proveniți din diverse culturi ale lumii. De asemenea, a editat antologii de poezie, printre care Ecco Anthology of International Poetry (împreună cu Susan Harris, în 2010).
Cărțile lui Ilya Kaminsky au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

Singuratic fiu al unui pictor peisagist, WILKIE COLLINS (1824-1889) avea sa se indrepte catre scris dupa finalizarea studiilor de Drept si pastrand gustul pentru procesele criminalilor si pentru dizertatiile judiciare. Din 1855 scrie la revista Household Words, si la fel ca in cazul lui Arthur Conan Doyle, succesul sau nu se va datora, la inceput, romanelor, ci foiletoanelor publicate in ziare bine vandute unui public sedus de sensation novel, intr-o Anglie in care tema crimei e la moda. Din noiembrie 1859 pana in octombrie 1860, publicul isi smulge din mana The Woman in White, urmat de romane ca No Name (1862) sau Armadale (1866). In 1868, cand apare, tot in forma de foileton, Piatra Lunii ii aduce confirmarea definitiva si va servi, se pare, lui Charles Dickens drept sursa de inspiratie pentru romanul neterminat The Mystery of Edwin Drood.

Singuratic fiu al unui pictor peisagist, WILKIE COLLINS (1824-1889) avea sa se indrepte catre scris dupa finalizarea studiilor de Drept si pastrand gustul pentru procesele criminalilor si pentru dizertatiile judiciare. Din 1855 scrie la revista Household Words, si la fel ca in cazul lui Arthur Conan Doyle, succesul sau nu se va datora, la inceput, romanelor, ci foiletoanelor publicate in ziare bine vandute unui public sedus de sensation novel, intr-o Anglie in care tema crimei e la moda. Din noiembrie 1859 pana in octombrie 1860, publicul isi smulge din mana The Woman in White, urmat de romane ca No Name (1862) sau Armadale (1866). In 1868, cand apare, tot in forma de foileton, Piatra Lunii ii aduce confirmarea definitiva si va servi, se pare, lui Charles Dickens drept sursa de inspiratie pentru romanul neterminat The Mystery of Edwin Drood.