Istorie & Politologie

FRANCIS DVORNIK (1893–1975), in ceha Frantisek Dvornik, a fost preot si academician catolic. Este considerat unul dintre cei mai importanti experti ai secolului al XX-lea in istoria slava si bizantina si in relatiile dintre bisericile din Roma si Constantinopol.

Nascut intr-o familie romano-catolica in Moravia, a absolvit Facultatea de Teologie, fiind hirotonisit preot, apoi a urmat Universitatea din Paris, studiind simultan mai multe specialitati. A absolvit in 1926 si a obtinut diploma de doctor in litere de la Sorbona. In 1928, a devenit profesor de istorie ecleziastica la Facultatea de Teologie Catolica din Praga, unde a devenit unul dintre fondatorii Institutului de Studii Slave Praghez si cofondator al revistei Byzantinoslavica. In 1939, a emigrat in Marea Britanie si in 1948 a fost numit profesor de studii bizantine la Centrul Dumbarton Oaks de la Universitatea Harvard. Intre 1962 si 1965, a fost consilier pentru istorie si ecumenism al Vaticanului. A primit titluri de doctor onorific de la universitati din Londra si Paris, iar papa Paul al VI-lea i-a acordat titlul onorific de monsenior.

Adrian Petru Stepan (n. 1978 la Timișoara) a absolvit Colegiul Național Bănățean (1997), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest (1997‑2001) și a studiat civilizația Europei Centrale în cadrul Fundației „A Treia Europă”. Lucrează de cincisprezece ani în consultanță, fiind specializat în drept fiscal și dreptul muncii. A susținut conferințe și cursuri pe teme juridice și a scris despre cultura și civilizația Orientului Mijlociu pentru Historia și Republica. În 2015 a publicat prima carte – ,,Fiecare zi e uimitoare”, iar în 2019, a apărut cel mai recent roman al său, inspirat de evenimentele Revoluției din 1989, ,,Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș”. Din 2020 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franţei şi a Germaniei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.

Volume publicate la Humanitas: Istorie şi mit în conştiinţa românească (1997, 2000, 2002, 2006, 2010, 2011) Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune (1998, 2002, 2008) Două secole de mitologie naţională (1999, 2005, 2011) Mitologia ştiinţifică a comunismului (1999, 2005, 2011) Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit (1999, 2007) Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006) România, ţară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democraţiei (2003) Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre (2004, 2011) Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005) Omul şi clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005) Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi (2006) Occidentul. O interpretare istorică (2007) Napoleon III cel neiubit (2008) „Germanofilii". Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial (2009, 2010) Franţa, hegemonie sau declin? (2010) Tragedia Germaniei: 1914–1945 (2010) Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 (2011) Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia (2012) Explorarea imaginară a spaţiului (2012) De ce este România altfel? (2012) Eugen Brote (1850–1912). Destinul frânt al unui luptător naţional (2013) Sfârşitul Occidentului? Spre lumea de mâine (2013) Balcic. Micul paradis al României Mari (2014) Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări (2014) Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securităţii (2014) Suveranii României. Monarhia, o soluţie? (2014) Maria, regina României, Jurnal de rãzboi (3 vol., editor) (2014–2015) Cum s-a românizat România (2015) Mihai Eminescu, românul absolut (2015) Strania istorie a comunismului românesc (2016) Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei (2016) În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități (2017) Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac (2018) Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac (2019) Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac (2018) Întrebări fără răspuns (sau cu prea multe răspunsuri) (2019) Românii şi Europa: O istorie surprinzătoare (2020)

 

Fotografia autorului © Matei Buță/BrandedCont.net.

Renia este o tânără care visează să devină poetă. Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia. Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie. Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului. Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe. Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.

Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului.

Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.

 

Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viață și cu un deosebit talent de a descrie în proză și în versuri frumusețea lumii din jur, a fost lipsită printr‑un glonț de ceea ce‑și dorea cel mai mult: un viitor... Cei care au păstrat jurnalul și cei care l‑au tipărit au „salvat‑o“. Nu au putut s‑o smulgă din mâinile destinului ei crud. Și nici nu au putut să‑i dea viitorul pe care și‑l dorea atât de mult. Dar au salvat‑o de durerea suplimentară de a fi uitată. Deborah E. Lipstadt

Miruna Lepus (n. 1986) a publicat trei volume: „Despre Eminescu si ce am invatat descoperindu-l (2009), „Nae Ionescu sau implinirea prin tineri“ (2010) si „Tanara generatie interbelica (2015), parte a tezei de doctorat sustinute in 2015.

A publicat studii in volume colective si a ingrijit editiile: Nae Ionescu, „Drumurile destinului romanesc“, 2011; Mihai Eminescu, „Iubesc acest popor“, 2015; Nae Ionescu, Elena-Margareta Ionescu, „O carte de dragoste. A ta de tot. Al tau de tot. File de corespondenta“, 2015; Mihail Sebastian, „Articole din Cuvantul lui Nae Ionescu“, 2016; Elena-Margareta Ionescu, Nae Ionescu, „Nae si Margareta. Destinele familiei de-a lungul unui secol“, 2020 s.a.

Valeriu Papahagi s-a nascut la Crusova in 1906 si a copilarit la Istanbul, unde tatal sau, Nicolae Papahagi, a condus internatul universitar romanesc. A urmat Scoala franceza a calugarilor iezuiti, iar din primavara anului 1919, a urmat Liceul „Spiru Haret”, din Bucuresti. A fost licentiat al Facultatii de Litere si Filozofie si bursier la Scoala Romaneasca din Franta. Si-a dat doctoratul sub indrumarea lui Nicolae Iorga. A tinut cursuri de limba romana la Universitatea din Madrid si a lucrat la consulatul roman de la Barcelona. Revenit in tara in 1945, a predat portugheza si spaniola la Universitatea din Bucuresti si istorie in ciclul liceal. S-a stins din viata in august 1983.

„Contractul social“ este primul tratat de filosofie politica pentru care oamenii nu sunt obiect, ci subiect al discursului, inventand astfel ideea democratiei absolute. Guvernatii sunt implicati la fel de mult ca printii sau guvernele; conditia cetateniei este teoretizata, in vreme ce omul este propriul supus si depinde doar de legile pe care si le prescrie. „Contractul social“ nu este doar o antologie de formule sententioase, ci un sistem de gandire interogativa, care isi dezvaluie actualitatea cu fiecare noua etapa istorica: Cum pot fi integrate interesele tuturor in ceea ce numim interes comun?; Cum ne putem opune tentatiei guvernelor de a diminua libertatile cetatenilor?; Cum se poate educa in fiecare individ convingerea ca angajamentele care ne leaga de corpul social sunt mutuale? Ce asteapta sau ar trebui sa astepte cetateanul de la stat in schimbul respectarii legilor? Scopul lui Rousseau in „Contractul social“, volum publicat pentru intaia oara in 1762, este de a deduce forma constitutionala a statului legitim, Republica. Sunt expuse aici atat principiile fundamentale ale acestei Republici, cat si motivele care o fac o realitate istorica condamnata la disparitie. La momentul scrierii, Rousseau, inspirat de modelul oraselor antice, era convins ca libertatea politica apartinea unei ere apuse. Inovatiile parlamentare din Anglia nu faceau decat sa-i confirme declinul republican: in societatile liberale moderne, interesele individului prevaleaza intr-adevar asupra virtutii civice. Un text politic riguros, „Contratul social“ ar trebui citit mai degraba ca o critica anticipativa a democratiilor contemporane, decat ca un manifest militant pentru cauze revolutionare.

„Arta razboiului“ a lui Sun Bin este un text esential al filosofiei militare chineze si al strategiei in general. Aceasta carte, pierduta vreme de doua milenii si redescoperita abia in 1972, nu a ajuns inca sa fie la fel de influenta precum volumul lui Sun Tzu, care este, fara indoiala, cel mai cunoscut tratat militar din lume. „Arta razboiului“ a lui Sun Bin este un insotitor indispensabil al operei lui Sun Tzu (despre care se crede ca a fost stramosul sau), dar merita sa fie citita per se, oferind o viziune autonoma filosofic si istoric. O carte importanta atat pentru reflectia asupra vremurilor stravechi, cat si pentru intelegerea puterii, a conflictului si a conducerii din toate timpurile. Sun Bin, sfetnic al Regelui Wei din statul Qi, a scris la mijlocul secolului al IV-lea i.Hr., in perioada Regatelor Razboinice din China, o epoca de mari miscari militare. Noile arme au facut ca razboaiele sa aiba si mai multi morti, astfel incat, intre mijlocul secolului al IV-lea si mijlocul secolului al III-lea i.Hr., numarul victimelor pe campul de lupta a crescut de sute de ori. „Arta razboiului“ a lui Sun Bin este cheia intelegerii revolutiei tehnice si intelectuale care a facilitat o astfel de evolutie in eficienta razboiului. „Arta razboiului“ il arata pe Sun Bin ca filosof al conflictului, dar el discuta razboiul si conducerea nu numai teoretic, ci si ca probleme practice, ca tehnici de aplicat in lupta.

Judith Herrin este istoric britanic, profesor de studii bizantine și de Antichitate târzie la Princeton University și King’s College. A studiat istoria la Cambridge University și a obținut doctoratul la Birmingham University. A participat în calitate de arheolog la lucrările desfășurate în siturile de la Atena și Istanbul. Este autoarea unor lucrări fundamentale despre perioada bizantină și a Evului Mediu timpuriu european, punând în dezbatere rolul jucat de creștinism în acest context.

A.S.R. Principele Radu s-a născut la 7 iunie 1960, la Iași, ca fiu al prof. dr. René Duda și al medicului Gabriela Constandache. S-a căsătorit cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, la 21 septembrie 1996 și a fost învestit cu titlul de Principe al României și Alteță Regală în anul 2005.

Este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1984, și al Colegiului Național de Apărare, seria a XI-a (2002), cu un doctorat în Științe militare (2006). Din 1974 până în 1999, a avut o carieră artistică în teatru, film și televiziune atât în România, cât și în străinătate. A jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 și 2002, pentru integrarea României în NATO și UE. În 1997–2014, Principele Radu l-a însoțit pe Regele Mihai I în călătoriile lui în România, Europa și SUA.

A fost Reprezentant Special al Guvernelor României 2002–2008, consilier al Regelui Mihai I 2001–2017 și membru al Consiliului Regal (2010–2017). Încă din anul 2001, împreună cu Majestatea Sa Margareta, reprezintă Familia Regală în sute de acțiuni publice anual, în București, în țară și în străinătate. A susținut peste 400 de conferințe despre România în țară și în străinătate și semnează câteva zeci de volume cu tematică regală.

PETER FRANKOPAN este profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități. A predat la universități prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London și Institute of Historical Research. Printre publicațiile sale anterioare, devenite bestselleruri internaționale, se mai numără Drumurile Mătăsii - O nouă istorie a lumii (apărută și în limba română la Editura Trei), precum și ediția pentru copii a aceleiași lucrări (publicată în românește la Editura Pandora M).

MALCOLM GLADWELL este autorul a șase bestselleruri New York Times – The Tipping Point, Blink, Excepționalii, Ce a văzut câinele, David și Goliat și De vorbă cu necunoscuți. Este cofondator al Pushkin Industries, o companie care produce materiale audio. Printre acestea se numără și podcasturile Revisionist History (ținta acestuia este să readucă în discuție lucruri deopotrivă ignorate și greșit înțelese) și Broken Record (în care el, Rick Rubin și Bruce Headlam publică interviuri cu muzicieni dintr-o mare diversitate de genuri). Gladwell a fost inclus pe lista TIME a celor mai influenți 100 de oameni și este elogiat de revista Foreign Policy ca unul dintre Top Global Thinkers.

Colectivul de autori

1. Alinel BODNAR – judecător la Judecătoria Sectorului 3 București

2. Dragoș-Alin CĂLIN – judecător la Curtea de Apel București și doctor în drept constituțional

3. Ciprian COADĂ – judecător la Curtea de Apel Constanța

4. Cristi DANILEȚ – judecător doctor

5. Diego GARCIA-SAYAN – fost Ministru al Justiției și de Externe Peru

6. Anca GHEORGHIU – judecător doctor

7. Alina GIOROCEANU – judecător și conf. univ. dr.

8. Augustin LAZĂR – prof. univ. și fost Procuror General al României

9. Sorin Marian LIA – prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia

10. Bogdan PÎRLOG –  prim-procuror adjunct al Parchetului Militar de pe lângă TMB

11. Raluca PRUNĂ – fost Ministru al Justiției

12. Hartmut RANK – avocat, mediator probleme economice și translator

13. Veronica SÎRBU – judecător la Judecătoria sectorului 4 București

14. Dan TĂPĂLAGĂ – jurnalist

15. Anamaria LUCIA ZAHARIA – judecător la Curtea de Apel București

ALESANDRU DUŢU A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București (1973). Cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară (1973–2000) și Arhivele Militare Române (2000–2003). Profesor la Facultatea de Istorie a Universității Spiru Haret din București (2003–2012). Doctor în științe militare cu preocupări în ce priveşte al Doilea Război Mondial şi perioada postbelică. A elaborat şi coordonat (singur sau în colaborare) monografii, volume de documente, albume, dicţionare, studii şi articole în care a abordat aspecte ale participării României la război, regimul de armistiţiu, situaţia postbelică a armatei române, poziţia României în Tratatul de la Varşovia etc. Lucrări de autor: Armata română în război, 1941–1945; Armata română de la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut (1941–1944); Între Wehrmacht și Armata Roșie, 1941–1945; Armata română în vremuri de cumpănă, 1945–1965; Sub povara armistițiului. Armata română în perioada 1944–1947; România în istoria secolului XX; Evoluții diplomatice și teritoriale în Europa în secolele XIX–XX; Revoluția din Decembrie 1989.

ALEXANDRU MADGEARU A absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filosofie (1988). Doctor în istorie (1997). Bursă postdoctorală Fulbright la Ohio State University, Columbus (2002–2003). Premiul Dimitrie Onciul al Academiei Române (acordat în 2016) pentru volumul Asăneştii. Istoria politico-militară a statului dinastiei Asan (1185–1280). Cercetător ştiinţific gradul I la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. Membru în Comisia Română de Istorie Militară şi în Biroul Societăţii Române de Studii Bizantine. Volume recent publicate: Organizarea militară bizantină la Dunăre în secolele X–XII (2018); Expansiunea maghiară în Transilvania (2019).

PETRE OTU A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași (1979), și Academia Militară (1981). Doctor în istorie militară (1995). Profesor universitar și cercetător științific gradul I. Activitate didactică și științifică la Academia Militară, Universitatea din Pitești, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Președinte al Comisiei Române de Istorie Militară și membru al Comisiei Internaționale de Istorie Militară. Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române (2005) pentru lucrarea Mareșalul Averescu. Militarul, omul politic, legenda. Secretar științific al Istoriei Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918–septembrie 1940), volum apărut sub egida Academiei Române. Autor (unic și în colaborare) a numeroase lucrări de istorie, istorie militară, geopolitică și geostrategie, participant la reuniuni științifice internaționale, la emisiuni de radio și de televiziune etc.

MIRCEA SOREANU A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din București (1980). Doctor în istorie, specialitatea istorie medie universală, la Universitatea din București (1998). Coredactor și redactor responsabil la Revista de Istorie Militară (1990–2014); cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (2005–2014). Dintre lucrările sale amintim Marii viziri Köprülü (1656–1710). Relații politice și militare între Țările Române și Imperiul Otoman și Marea Neagră de la „lacul bizantin“ la provocările secolului XXI (coautor).

TIM BOUVERIE a studiat istoria la Christ Church, Oxford. Din 2013 până în 2017 a fost jurnalist politic la Channel 4 News, unde a acoperit toate evenimentele politice importante, inclusiv referendumul pentru rămânerea Marii Britanii în UE. Realizează în mod regulat recenzii pentru cărți de istorie și de politică și a scris pentru Spectator, Observer și Daily Telegraph.

In vara anului 1914, cea mai mare parte a Europei s-a prăbușit într-un război atât de catastrofal încât a zdruncinat politica și însuși sistemul de credinţe al continentului într-un mod fundamental. Dezastrul i-a înspăimântat pe supraviețuitori și a șocat o civilizație care își asumase total rolul de model pentru restul lumii. Totul s-a prăbușit într-un haos de o sălbăticie aflată dincolo de orice termen de comparație. În 1939, europenii aveau să înceapă un al doilea conflict care a reușit să fie chiar și mai teribil – un război în care uciderea civililor a ocupat scena centrală și care a culminat cu Holocaustul.

Drumul spre iad ne spune această poveste cu înțelegere, fler și originalitate. Kershaw reia evenimentele într-o narațiune fascinantă, dar abordează și problemele cele mai dificile pe care le ridică aceste întâmplări din trecut – ce au însemnat ele pentru europenii care le-au declanșat și care le-au trăit și ce înseamnă pentru noi.

 

Istorie la dimensiuni epice... ar trebui să figureze în lista lecturilor obligatorii. The New York Times

 

Ne aflăm în prezenţa unui istoric emerit. Spectator Magistral. The Economist

ANA BLANDIANA (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin. Cărţi de poezie: Persoana întâi plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineaţa de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanţa cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme, 2005, Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010; Orologiul fără ore, 2016; Variațiuni pe o temă dată, 2018; Integrala poemelor (2019). Cărţi de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017. Cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001, 2011 – nuvele; Proiecte de trecut, 1982, 2011 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele; Povestiri fantastice, 2016 - nuvele. Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud. Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul „Poetul European al libertăţii“, 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin", 2018. Interdicţii de publicare: 1959–1964, 1985, 1988–1989. În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

ANA BLANDIANA (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin. Cărţi de poezie: Persoana întâi plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineaţa de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanţa cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme, 2005, Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010; Orologiul fără ore, 2016; Variațiuni pe o temă dată, 2018; Integrala poemelor (2019). Cărţi de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017. Cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001, 2011 – nuvele; Proiecte de trecut, 1982, 2011 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele; Povestiri fantastice, 2016 - nuvele. Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud. Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul „Poetul European al libertăţii“, 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin", 2018. Interdicţii de publicare: 1959–1964, 1985, 1988–1989. În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

ESTHER (ETTY) HILLESUM s-a născut în 15 ianuarie 1914 într-o familie de evrei din Middelburg (Țările de Jos). Din 1924 familia se mută la Deventer, unde tatăl, profesor de limbi clasice, devine director al liceului local. După încheierea studiilor liceale, Etty se mută la Amsterdam pentru a urma dreptul, apoi slavistica. La începutul anului 1941 îl cunoaște pe Julius Spier, fost discipol al lui Jung, psiholog, psihoterapeut și chirolog; la început este pacienta lui (cel mai probabil ideea ținerii unui jurnal a venit dinspre acesta, ca parte din terapie), apoi secretară, prietenă și iubită. Însemnările foarte intime din jurnal surprind, în paralel cu explorările spirituale ale tinerei de 27 de ani, viața de zi cu zi din Amsterdamul ocupației naziste, persecuțiile la care au fost supuși evreii și tăvălugul de neoprit al istoriei, căruia îi vor cădea victime într-un final și autoarea și întreaga ei familie. Caietele lui Etty, cu scrisul lor mărunt și greu de descifrat, au avut un destin complicat vreme de aproape patru decenii, până în anul 1981, când a apărut, în îngrijirea lui Jan G. Gaarlandt, prima selecție în neerlandeză a jurnalului, alături de o serie de scrisori trimise de ea, majoritatea din lagărul de tranzit Westerbork. Prima ediție integrală a fost publicată în 1986. Ulterior, jurnalul și scrisorile au fost traduse în engleză și în alte 24 de limbi. Pe lângă importanța istorică, scrierile lui Etty înfățișează o tânără de o inteligență și o sensibilitate aparte, nonconformistă, de o intensă compasiune și cu abordări feministe sofisticate. Vocea sa vine ca o completare „de maturitate“ a jurnalului Annei Frank. Etty Hillesum a murit pe 30 noiembrie 1943 la Auschwitz.

LAVINIA BETEA a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie, secția filosofie-istorie și a obținut doctoratul în psihologie la Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. În prezent, este profesor de psihologie socială și politică și director al Institutului European „Serge Moscovici” al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. Abilitată pentru coordonare de doctorate în științe umaniste de Universitatea „Paul Valéry” Montpellier 3 și pentru coordonare de doctorat în științele comunicării de Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Jurnalistă de presă scrisă și televiziune, a înființat și a condus secția de Istorie Recentă a ziarelor Jurnalul Național (2004–2011) și Adevărul (2011–2013). Actualmente este colaboratoare a TVR și coordonatoarea Colecției Istorie a Editurii Corint. A publicat în calitate de autor sau coordonator 20 de volume, circa o sută de articole științifice și peste două mii articole publicistice. În 2003 a obținut Premiul ,,Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru cartea Lucrețiu Pătrășcanu – moartea unui lider comunist. Domenii de interes științific: psihologie politică, istorie recentă, istorie orală, comunicare media. Apariții editoriale (selecție): Gladiatorii lui Stalin. Începuturile comunismului în România, Editura Leistung Publishing, București, 2018; Viața lui Ceaușescu (coord., 3 volume), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015; Editura Adevărul, București, 2013, 2012; Stăpânul secretelor lui Ceaușescu. I se spunea Machiavelli. Ștefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea, Editura Adevărul, București, 2011; Povești din Cartierul Primăverii, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2010; 21 august 1968 — Apoteoza lui Ceaușescu (coord.), Editura Polirom, Iași, 2009; Psihologia politică – o disciplină societală (coord. Lavinia Betea, Alexandre Dorna), Editura Curtea Veche, București, 2008; Partea lor de adevăr, Editura Compania, București, 2008; Mentalități și remanențe comuniste, Editura Nemira, București, 2005; Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist, Editura Humanitas, București, 2001.

LAVINIA BETEA a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie, secția filosofie-istorie și a obținut doctoratul în psihologie la Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. În prezent, este profesor de psihologie socială și politică și director al Institutului European „Serge Moscovici” al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. Abilitată pentru coordonare de doctorate în științe umaniste de Universitatea „Paul Valéry” Montpellier 3 și pentru coordonare de doctorat în științele comunicării de Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Jurnalistă de presă scrisă și televiziune, a înființat și a condus secția de Istorie Recentă a ziarelor Jurnalul Național (2004–2011) și Adevărul (2011–2013). Actualmente este colaboratoare a TVR și coordonatoarea Colecției Istorie a Editurii Corint. A publicat în calitate de autor sau coordonator 20 de volume, circa o sută de articole științifice și peste două mii articole publicistice. În 2003 a obținut Premiul ,,Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru cartea Lucrețiu Pătrășcanu – moartea unui lider comunist. Domenii de interes științific: psihologie politică, istorie recentă, istorie orală, comunicare media. Apariții editoriale (selecție): Gladiatorii lui Stalin. Începuturile comunismului în România, Editura Leistung Publishing, București, 2018; Viața lui Ceaușescu (coord., 3 volume), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015; Editura Adevărul, București, 2013, 2012; Stăpânul secretelor lui Ceaușescu. I se spunea Machiavelli. Ștefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea, Editura Adevărul, București, 2011; Povești din Cartierul Primăverii, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2010; 21 august 1968 — Apoteoza lui Ceaușescu (coord.), Editura Polirom, Iași, 2009; Psihologia politică – o disciplină societală (coord. Lavinia Betea, Alexandre Dorna), Editura Curtea Veche, București, 2008; Partea lor de adevăr, Editura Compania, București, 2008; Mentalități și remanențe comuniste, Editura Nemira, București, 2005; Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist, Editura Humanitas, București, 2001.

Adrian Cioroianu este profesor, doctor în istorie. Decan al Facultății de Istorie a Universității din București (2012-2015), ministru al Afacerilor Externe (2007-2008), ambasador al României la UNESCO (2015-2020). Domenii de interes: istoria comunismului și postcomunismului românesc (structură socială, istorie intelectuală, reprezentări), relații internaționale contemporane. Dintre volumele publicate menționăm: Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (2005), Geopolitica Matrioșkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială (2009), Epoca de aur a incertitudinii. America și China, ideile și Primăvara arabă, Clio, Clausewitz și Lady Gaga la începutul secolului XXI (2011), Cea mai frumoasă poveste. Cîteva adevăruri simple despre istoria românilor (2013), Un Centenar și mai multe teme pentru acasă. Ce au învățat și ce nu au învățat românii în ultimul secol de istorie (editor, Polirom, 2018).

Radu Ioanid, istoric de origine română stabilit din 1987 în SUA, s-a născut la Bucureşti, a studiat în România şi Franţa. Este autorul cărţilor The Sword of the Archangel, The Holocaust in Romania, Ransom of the Jews şi The Iaşi Pogrom, June-July 1941: A Photo Documentary from the Holocaust in Romania. La Editura Polirom a mai publicat: Lotul Antonescu în ancheta SMERŞ, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB (ed., 2006), Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989) (coord., 2008, 2013), Tragedia romilor deportaţi în Transnistria, 1942-1945 (în colab., 2009), Securitatea şi vânzarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel (ed., 2015) şi Mihai Botez. Trei schiţe de portret. Documente (ed., 2018).

Daniel Dăianu este profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti şi membru al Academiei Române. Din 2014 este membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României. Membru al EU High Level Group on Own Resources condus de Mario Monti. Europarlamentar (2007-2009), fost ministru de Finanţe (1997-1998), economist-şef al Băncii Naţionale a României (1992‑1997) şi ministru adjunct de Finanţe (1992). În iunie 2011 a devenit membru al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR), iar în 2014 a fost ales în Board of Trustees of Friends of Europe (Brussels). Este cercetător asociat al institutului CASE din Varşovia şi cercetător invitat, de-a lungul anilor, la Russian Research Center (Harvard University), Woodrow Wilson Center (Washington, DC), NATO Defense College (Roma), FMI, OCDE, Comisia Economică ONU pentru Europa. Între 1999 şi 2004 a fost profesor la ASE – Bucureşti, la universităţile Berkeley şi UCLA (SUA) şi la Universitatea din Bologna. Este membru în colegiul editorial al mai multor publicaţii din străinătate, preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC) şi fost preşedinte al European Association for Comparative Economic Studies (EACES) în perioada 2002-2004. Domenii de interes ştiinţific: monedă şi finanţe publice, economia tranziţiei, analiza sistemelor economice, complexitatea sistemelor sociale, Uniunea Europeană etc. Dintre volumele publicate, amintim: Funcţionarea economiei şi echilibrul extern (Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992); Echilibru şi monedă (Humanitas, Bucureşti, 1993); Economic Vitality and Viability (Peter Lang, Frankfurt am Main, 1995); Transformation as a Real Process (Ashgate, Aldershot, 1998); Încotro se îndreaptă ţările postcomuniste? (Polirom, Iaşi, 2000); Balkan Reconstruction (coord., în colaborare cu Thanos Veremis, Routledge, Londra, 2001); România şi Uniunea Europeană (coord., în colaborare cu Radu Vrânceanu, Polirom, Iaşi, 2002); Pariul României (Compania, Bucureşti, 2004); Ethical Boundaries of Capitalism (coord., în colaborare cu Radu Vrânceanu, Ashgate, Aldershot, 2005); Frontiere etice ale capitalismului (coord., în colaborare cu Radu Vrânceanu, Polirom, Iaşi, 2006); Ce vom fi în Uniune. Pariul modernizării României (Polirom, Iaşi, 2006); Which Way Goes Capitalism? (CEU Press, Budapesta, New York, 2009); Capitalismul încotro? (Polirom, Iaşi, 2009); Cînd finanţa subminează economia şi corodează democraţia (Polirom, Iaşi, 2012); Marele impas în Europa. Ce poate face România? (Polirom, Iaşi, 2015); şi Emerging Europe and the Great Recession (Cambridge Scholars Publishing, Newcastle upon Tyne, 2018). Este coordonator, alături de Giorgio Basevi, Carlo D’Adda şi Rajeesh Kumar, al volumului The Eurozone Crisis and The Future of Europe (Palgrave Macmillan, Londra/New York, 2014) şi al ediţiei în limba română Criza zonei euro şi viitorul Europei (Polirom, Iaşi, 2016). Coautor, alături de Ella Kállai, Gabriela Mihailovici şi Aura Socol, al lucrării România şi aderarea la zona euro: întrebarea este în ce condiţii (Editura Academiei Române, Bucureşti, 2017). Analize ale sale au fost publicate pe site-urile OpiniiBNR, Eurozine, ECFR, Friends of Europe, Les Echos, Aspen Romania, World Commerce Review, Revista 22, Dilema Veche, HotNews, ziare.com şi Curs de Guvernare. Articolele sale apar în Adevărul, Bursa, Ziarul Financiar şi Economistul.

Tom Phillips este redactor-șef la Full Fact, principala organizație britanică independentă de fact-checking. Înainte, a fost director editorial la BuzzFeed UK, unde și-a petrecut timpul între relatări foarte serioase despre probleme importante și… glume.
Prima lui carte, Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul (apărută la Editura Trei), a fost tradusă în mai mult de 30 de limbi.
A doua carte, Adevărul. Scurtă istorie a tâmpeniilor omenești absolute, a fost deja tradusă în peste 15 limbi.

Explorează 13 miliarde de ani de istorie, de la Big Bang la era noastră digitală.

Cronologii vizuale uimitoare îți arată desfășurarea celor mai mari evenimente ale lumii: de la ascensiunea și căderea imperiilor la invenții care ne-au schimbat viețile, de la descoperiri științifice importante la evoluții revelatoare în artă.

Bogată în fotografii și ilustrații fantastice, alături de informații și detalii minunate, aceasta este cea mai captivantă și mai interesantă istorie a lumii!