Memorialistică

„Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace injositoare. Carmuitorii tarii aleg pacea, in cele din urma. Cu alte cuvinte, capitularea. In ciuda apelurilor reginei la rezistenta. Jocurile erau facute. Probabil ca pana la urma a fost mai bine asa: o decizie rationala, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, si nu una eroica, extrem de riscanta. Dar trebuia sa apere cineva nu numai interesele imediate ale tarii, ci si onoarea romaneasca. A facut-o, cu nestavilita pasiune, regina Maria." (Lucian BOIA)

„Elisabeta, Împărăteasa Austro-Ungariei, a fost o femeie complexă şi ciudată, sceptică până la nihilism, ironică până la sarcasm şi liberă până la capriciu. Mult prea liberă pentru epoca ei.

A fost frumoasă, inteligentă, cultă şi seducătoare. A fost rebelă, nemulţumită, melancolică şi încăpăţânată. Solitară şi maniacă. Niciodată nu s-a supus vreunei constrângeri. A detestat palatele şi Curtea. A urât convenţiile şi normele. A dispreţuit frivolitatea. A fugit de ceremonii şi de evenimentele sociale. A refuzat să se afişeze în public şi şi-a ascuns chipul sub văluri şi evantaie mari. I-a dispreţuit pe nobili, pe regi, pe militari şi pe papi. S-a declarat anticlericală, antimilitaristă şi antimonarhică. A crezut că mariajul este o formă de sclavie.

I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, vârfurile munţilor şi marea, singurătatea şi liniştea. A făcut gimnastică în fiecare dimineaţă, a fumat în anumite perioade şi a băut halbe mari de bere în cârciumi. N-a pus prea mult preţ pe viaţă.”

"Domnul Berg este un cercetator fantastic, Wilson dezvaluind sute de noi citate si detalii" (Craig Fehrman) - Wall Street Journal

"Berg il pune pe Wilson intr-o lumina noua, readucandu-l in rolul pe care l-a ocupat - idealistul in politica." Boston Globe

"Berg prezinta un portret marcant, dar plin de empatie, ce reprezinta o lectura esentiala despre Wilson si vremurile lui." Dallas News

„Viata lui Matila Ghyka a insemnat o succesiune excitanta si poate contradictorie, dar de fapt – si dincolo de aparente – de incarnari armonioase ce se completau una pe alta. El aminteste, privind dojenitor amuzat in urma, ca in tinerete avusese ambitia sa devina un «om complet» al Renasterii, asemenea lui Pico della Mirandola. In ciuda rezervelor sale, a ajuns exact asa. Viata i-a fost o succesiune de sinteze: romantic cu clasic, ortodoxie cu catolicism, matematica si poezie, geometrie si electronica, fizica si estetica, ceremonii si viata boema, reactii ereditare si liberalism dobindit, gindire intemeiata pe studiu si teze stiintifice, cu noutati, ecuatii in forma de sonete, precizia exegezei tehnice si filosofice, cu fascinatie pentru alchimia incantatorie si subconstienta a limbajului, emotie si analize, magic si ratiune, visuri si logica.” (Patrick Leigh Fermor)

„24 august, spre seara... Mitralierele dusmane bat fata Dunarii, din mal pana-n mal. Sub ropotul lor intermitent, siruri de bulbuci marunti apar pe luciu plesnind in aer, ca si cum gloantele ar veni de jos, din fundul apei. Rand pe rand, in jurul fiecarui inotator grindina proiectilelor descrie cercuri vertiginoase, care se tot strang, se tot stramteaza, pana ce capul omului prins la mijloc dispare brusc din vedere, ca un balonas impuns cu acul... Ce s-o fi petrecand acum in capetele acele, care se vad inca de aici, plutind pe valuri in jos, ca niste amanunte fara insemnatate? Daca mai intarziam un sfert de ceas in Dunare, as fi stiut. Moartea hidoasa m-ar fi inclestat si pe mine la fel, intre vazduh si apa, fara nadejde de scapare.“ (G. Topirceanu)

„Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – si uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian Boia)

Editate dupa volumul de memorii consemnate de Mite Kremnitz
si cu o introducere de Sidney Whitman

Dramele consumate in secolul XX inca isi mai arata coltii.

Pretutindeni si oricand, viata este o bursa a binelui si raului, a luminii si intunericului, a adevarului si minciunii.

Majoritatea insemnarilor lui Corneliu Coposu din acest jurnal ascuns de securitate timp de peste patru decenii graviteaza in jurul unui singur astru: Iuliu Maniu.

Constantin Barbulescu (1907-2003) a fost fiul unuia dintre primii instalatori din Romania, devenit starostele breslei instalatorilor din Bucuresti. Antrepriza acestuia a realizat instalatiile de apa si canalizare ale Expozitiei Jubiliare din 1906 din Parcul Carol. Fiul a mostenit inclinatia catre inginerie a tatalui si, dupa anii de scoala de-a lungul carora i-a avut colegi si prieteni pe Mircea Eliade si pe fratii Acterian, a absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti. Ulterior, la infiintarea Industriei Aeronautice Romanesti, a fost colaborator al profesorului Elie Carafoli, si mai apoi cercetator in diferite alte domenii industriale.

Editie ingrijita, studiu introductiv, tabel cronologic, note si glosar de Leonidas Rados

Stabilirea textului, traducere din limba germana, cuvint introductiv si note de Vasile Docea

Edgar Feuchtwanger, in varsta de 5 ani, este unicul fiu al unui editor evreu. Are o copilarie fericita in orasul München. Este lipsit de griji, rasfatat de parinti si de bona, pana cand, in blocul de vizavi, se instaleaza Adolf Hitler, seful Partidului National-Socialist.

Remarcabilele memorii ale unuia dintre ultimii oameni care au plecat din Fuhrerbunker

Prefata de Constantin Toiu
Postfata de Doris Jurgea-Negrilesti

„O incursiune unica si fascinanta in mintea si moralitatea celor care au condus lagarele de concentrare sovietice.” – ANNE APPLEBAUM, AUTOAREA VOLUMULUI GULAG: A HISTORY SI CÂSTIGATOARE A PREMIULUI PULITZER

„La 1830, acesta, din toate beizadelele fanariote, s-a rostit pentru Romania, ceea ce atunci constituia un fapt de mare curagiu. De la 1834 a fost necontenit in serviciul tarii... si pot zice ca el a fost acela care a dat mai multa impulsiune instructiunii, asa incat putem afirma ca a format generatiuni intregi. Nicolae Sutu a facut onoare Romaniei.“ (Mihail Kogalniceanu)

Caietul cu amintiri al Anei Greceanu a fost păstrat din generaţie în generaţie, trecând pe rând, după moartea autoarei, prin mâinile mai multor urmaşi. A fost moştenit de fiica sa Gabriela, iar după decesul acesteia a ajuns în grija surorii sale Maria Apotecker, apoi a fiicei acesteia, Geta, care la rândul său î-l va lăsa fiicei sale Colette Ghimpeţeanu. În final, caietul îi revine unchiului ei, istoricul şi genealogistul Radu Scarlat Greceanu, cel care iniţiază în 2010 traducerea însemnărilor Anei Greceanu.

Teodor Baconschi este doctor în Antropologie religioasă şi Istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris IV – Sorbonne. Studii post-doctorale la New Europe College. A lucrat în calitate de custode al unor monumente pariziene, corector, librar, editor şi om de televiziune. Cariera sa diplomatică include misiunile de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta şi Republica San Marino (1997–2000), Republica Portugheză (2002–2004), Franţa şi Principatul Monaco (2007–2009). A fost, între timp, director-general, secretar de stat pentru Afaceri Globale în centrala MAE şi consilier prezidenţial. Între decembrie 2009 şi ianuarie 2012, şi-a asumat mandatul de ministru al Afacerilor Externe al României. Deţine gradul diplomatic de ambasador din 2006. Distincţii conferite de alte state: Ordinul Naţional al Meritului (Portugalia), Ordinul Sf. Agatha (San Marino), Ordinul Pius IX (Vatican), Steaua Solidarităţii Italiene, Comandor al Legiunii de Onoare.

La urma urmei, de ce nu aş deveni şi eu un martor onest, corect al atrocităţilor comuniste? Doar pentru faptul că inadmisibil de mulţi securişti conduc azi economia României. Ba mai mult, decid şi conţinutul legilor ţării. Esenţa religiei noastre este iertarea. Nu vrem moartea păcătoşilor, ci îndreptarea lor. Expiaţia. Dar ce ispăşire au făcut ei? (Dionisie Dărău)

Cartea "Am supravieţuit lagărului morţii" este o rememorare a copilăriei distruse de regimul nazist. Este descrisă România din timpul războiului, viaţa evreilor înainte de înăsprirea condiţiilor şi trimiterea acestora în lagăre de concentrare, chinurile la care au fost supuşi gemenii lui Mengele, cum au fost numite mai târziu aceste victime, lupta continuă pentru supravieţuire până în momentul în care au fost eliberate, în 1945.

"A fi în Auschwitz era ca şi cum ai fi într-un accident de maşină în fiecare zi. Atât de des se întâmplau lucruri groaznice"

"Le-am dat sângele nostru, corpul nostru, demnitatea noastră şi, în schimb, ne lăsau să trăim încă o zi. Nu îmi amintesc nici măcar un singur geamăn care să nu fi cooperat."

Memoriile unui martor la misiunea de eliminare a lui Osama Bin Laden

Mergând pas cu pas pe urmele lui Napoleon, Max Gallo nu va ascunde nimic din personalitatea complexă a acestui om „devorat” de acţiune. El încetează să mai fie o statuie. Fascinant, brutal şi seducător, Napoleon apare apropiat de oameni, lucid, uman, redevenind în aceste pagini bărbatul tânăr care se avântă călare, pentru a învinge sau a pieri.

First Ladies sunt modele şi inspiratoare pentru mai recentele Prime Doamne din Europa de Est, încă nedeprinse cu sarcinile rolului, într-un regim democratic.

"Nunta de diamant", aşa se numeşte sărbătoarea celor care stau uniţi sub semnul căsătoriei timp de şase decenii, neîntrerupt. Regele şi regina sunt oameni cărora nu le plac destăinuirile, nici cuvintele mesteşugite. Deşi devotamentul lor pentru ţară şi pentru celălalt sunt evidente, lor nu le place ca acest lucru să fie descris ori elogiat. Aşadar, să considerăm volumul de faţă o poveste cu poze, în care oamenii de astăzi să-şi scalde privirea în iubire, frumuseţe, speranţă şi mândrie. Şi un omagiu adus regelui şi reginei. (Principesa Margareta a României, Principele Radu al României)

"Amama a fost frumoasă fizic, o frumuseţe care era manifestarea frumuseţii sale interioare, a frumuseţii spirituale şi a profundei ei demnităţi. Ochii ei aveau o culoare specială, dificil de descris, poate albastru-deschis, poate mai degrabă acvamarin sau verde primăvăratic. Oamenii frumoşi pot fi intimidanţi sau dificil de apropiat, dar nu şi ea. Unul dintre multele lucruri pe care Amama mi le-a spus a fost să nu îmi fie frică să-mi arăt afecţiunea sau să-mi pese de anumite lucruri. Ea ştia cum să-şi apropie oamenii şi să le arate afecţiune într-un mod graţios şi sincer, indiferent de cine erau acei oameni, ori de culoarea lor." (Principesa Margareta a României)

100 de ani după scufundarea Titanicului, cea mai cumplită tragedie navală a secolului XX scoate în continuare la iveală poveşti dramatice.

Lupta pentru putere, tensiunile dintre Casa Regală şi partidele politice determinate de dezmoştenirea principelui Carol sau de educaţia principelui Nicolae, dar şi relaţiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regăsesc în jurnalul reginei Maria, alături de întâmplări din viaţa de zi cu zi.

„Uciderea americanilor şi a aliaţilor lor civili şi militari este o datorie sfântă pentru orice musulman.”  (Osama Bin Laden)