Ştiinte politice

De ce există guverne? Cum funcționează acestea? Avem nevoie de partide politice? Dincolo de momentul alegerilor, pot cetățenii să influențeze deciziile liderilor lor? Sunt doar câteva dintre întrebările esențiale la care această introducere în materia clasică a științei politice oferă răspunsuri. Cele mai importante instrumente analitice necesare pentru a explica funcționarea regimurilor politice, precum și principalele teme ce permit o mai bună înțelegere a societăților contemporane sunt discutate pe baza referirilor la textele fundamentale ale științei politice. Construit în jurul unor concepte-cheie des uzitate, dar ale căror înțelesuri rămân insuficient cunoscute publicului larg, volumul e un excelent instrument de lucru atât pentru studenții în științe politice, cât și pentru jurnaliști și toți cei interesați de viața politică în general.

Prima dată când Fareed Zakaria a atras atenţia asupra pericolului „democraţiei iliberale” a fost cu două decenii în urmă. Noua sa carte, bazată pe cercetări aprofundate şi discuţii cu oameni de stat, de la Emmanuel Macron la Lee Kuan Yew, abordează acum perioada complicată pe care o traversăm la nivel global comparată cu alte transformări majore prin care a trecut omenirea în epoca modernă, în speţă suma de revoluţii, inclusiv revoluţiile industriale din Marea Britanie şi Statele Unite, ce au făurit lumea în care trăim astăzi. Deşi au zdruncinat ordinea existentă şi le-au părut multora catastrofale, aceste revoluţii au avut efecte benefice pe termen lung, ceea ce legitimează optimismul ponderat al autorului cu privire la viitor. Nu înseamnă însă că prezentul nu e mai puţin neliniştitor, căci este marcat la rândul lui de revoluţii de altă natură: globalizarea, tehnologia, identitatea şi geopolitica. În plus, după tiparul pe care îl identifică Fareed Zakaria în istorie, trăim într-o perioadă de recul al libertăţilor şi democraţiei după avântul şi progresul din anii ’90. În final, volumul explică de ce se întâmplă acest lucru în contextul marilor provocări cu care se confruntă lumea actuală, nu doar tehnologice şi economice, ci şi de reafirmare a identităţilor tribale şi a suveranismului agresiv.

Coruptie, control, propaganda: Cum se sprijina reciproc dictatorii pentru a-si pastra puterea Unul dintre cei mai apreciati istorici si jurnalisti dezvaluie retelele care incearca sa distruga lumea democratica. Cu totii avem clara in minte imaginea unui stat autocratic. Dar in secolul XXI se pare ca aceasta imagine a inceput sa se confunde din ce in ce mai putin cu realitatea. In zilele noastre, autocratiile nu mai sunt conduse de un singur individ cu porniri dictatoriale, ci de retele sofisticate compuse din structuri financiare cleptocratice, servicii de securitate si propagandisti profesionisti.

Din cuprins:
• Cadrul teoretic
• Efectele instabilitatii guvernamentale asupra securitatii energetice
• Posibile cauze alternative ale insecuritatii energetice
• Analiza securitatii energetice a Romaniei
• Instabilitatea guvernamentala si contractele încheiate în apele teritoriale romanesti
• Explicatii alternative pentru contractele încheiate în apele teritoriale romanesti
• Climatul institutional si contractele încheiate în apele teritoriale romanesti

Volumul abordeaza un subiect de actualitate pentru domeniul relatiilor internationale si supune analizei efectele pe care instabilitatea guvernamentala le genereaza asupra concesiunilor încheiate în perimetrele offshore ale unui stat. În contextul izbucnirii razboiului ruso-ucrainean în proximitatea regionala a Europei, în februarie 2022 si al dependentei blocului comunitar de importurile cu hidrocarburi din Federatia Rusa, harta riscurilor la adresa securitatii energetice europene a cunoscut o reconfigurare importanta. Aceasta reconfigurare a implicat, printre altele, necesitatea ca statele membre sa îsi consolideze si multiplice sursele proprii de aprovizionare cu energie, sa asigure o balanta energetica echilibrata, respectiv sa identifice si aplice solutii eficiente pentru gestionarea crizei energetice pe care o confruntau. Într-un astfel de context problematic, Guvernul si nivelul de stabilitate a acestuia joaca un rol elementar. Cu toate ca exista multiple studii care abordeaza legatura dintre instabilitatea guvernamentala si securitatea energetica, dupa cum explica si autorul, acestea sunt concentrate adesea pe impactul generat asupra pietei energetice, a eficientei si balantei energetice, a tehnologiilor regenerabile, a politicilor energetice si a dezvoltarii retelelor de distributie a resurselor energetice. În acelasi timp se cunosc foarte putine despre repercusiunile generate de instabilitatea guvernamentala asupra companiilor autorizate sa opereze în perimetrele offshore ale unui stat. Cartea identifica nisa din literatura, explicand ca scopul cercetarii este acela de a identifica efectele instabilitatii guvernamentale asupra concesiunilor încheiate în apele teritoriale romanesti. Studiile utilizate pentru elaborarea aparatului critic sunt recente si foarte recente referitoare la instabilitatea guvernamentala, în general si la raportul dintre aceasta si securitatea energetica, în particular.
Ioana Constantina Vancea

Din cuprins:

• Cadrul teoretic referitor la alegerile europene poate fi aplicat in cazul Romaniei? Solutii si consecinte
• Cinci runde de alegeri pentru Parlamentul European in Romania: scurta privire retrospectiva
• Alianta pentru Unirea Romanilor in alegerile din 2024
• Minoritatile nationale in contextul alegerilor din 2024
• Partidele politice din Romania si marile familii politice europene in contextul postelectoral din Parlamentul European

Exista trei tendinte care explica alegerile europene in general. Pe de o parte, partidele mainstream trateaza alegerile europene ca fiind de rang secund care nu merita o atentie speciala si de aceea agenda acestor alegeri se refera la probleme nationale, mai degraba decat europene. Mai mult, lor li se adauga diferite tipuri de consultari (referendumuri, alegeri locale), pentru a creste participarea care, in absenta acestor suprapuneri, ar fi foarte scazuta. Pe de alta parte, fragmentarea spectrului politic face ca partidele mainstream sa piarda din electorat si sa apeleze la legitimitatea europeana pentru a se mentine electoral. O tendinta este centripeta, alta centrifuga. In plus, partidele mici acorda importanta mai mare alegerilor europene decat in trecut, nevoia de reprezentare fiind decisiva, ceea ce creeaza o presiune din afara sistemului de partide (definit ca suma partidelor mainstream si populiste care au reprezentare).

Lumea aceasta a incertitudinilor, unde haosul amenință la fiecare pas, are nevoie mai mult ca oricând de înțelepciunea gândirii tragice. Robert D. Kaplan, unul dintre cei mai influenți analiști de politică externă, se întoarce la operele dramaturgilor Greciei antice, la operele lui Shakespeare, ale filozofilor germani și ale clasicilor moderni pentru a explora marile teme ale politicii internaționale: ordinea, haosul, revolta, ambiția, loialitatea față de familie și stat, violența și greșelile puterii.

Îmbinând analiza geopolitică cu înțelepciunea literaturii, cartea sa este esențială pentru oricine dorește să înțeleagă în profunzime tragediile epocii noastre.

„O lucrare strălucită despre impactul conflictelor și transformărilor istorice asupra minții umane.“ — HENRY A. KISSINGER

„Dacă există o carte care ar trebui să fie lectură obligatorie – și temă de reflecție profundă – pentru toți liderii și factorii de decizie, aceasta este.“ — EVAN THOMAS

„O meditație elocventă despre război, geopolitică și condiția umană.“ — G. JOHN IKENBERRY

Oamenii îşi pierd busola morală atunci când dețin puterea? Sau ajung la putere doar cei cu o moralitate fragilă?
Când ne alegem liderii, ce anume ne determină să îi favorizăm pe unii sau pe alţii?
Cartea analizează mai multe modele de legătură între dobândirea pozițiilor de forţă şi de
decizie şi caracteristicile înnăscute sau dobândite ale marilor deţinători de putere.
„Cu o regularitate constantă, Vladimir Putin face publice fotografii cu el la bustul gol, călare pe cal, practicând judo sau făcând alte demonstrații de putere ca un războinic. Aceste semnale pot fi eficiente deoarece creierul nostru din Epoca de Piatră încă mai asociază unele percepții despre conducere cu fizicul unei persoane."

Dr. Brian Klaas este profesor asociat de Politică Globală la University College London, cercetător afiliat la University of Oxford şi contributor la revista The Atlantic. Este expert în procese electorale, democrație și autoritarism, violență politică şi natura puterii
Este gazda podcastului „Power Corrupts", care a fost descărcat de peste trei milioane de ori şi autorul mai multor cercetări despre accesarea şi folosirea puterii.
Prospect Magazine l-a inclus în seria 25 de Gânditori de Top" la nivel mondial.

De ce reprezinta Turcia contemporana un subiect de studiu spre care se indreapta, deseori, tot mai multi cercetatori pasionati de politica internationala? Turcia contemporana, prin pozitia sa geostrategica unica, la granita dintre civilizatii, are un rol-cheie in gestionarea fluxurilor comerciale, energetice si migratorii. Tranzitia sa politica si transformarile interne, marcate de tensiunea dintre modernitate si traditie, ofera o perspectiva valoroasa asupra modului in care identitatea nationala influenteaza politica externa a statului turc.

Scurt cuvânt înainte de Cristian Preda

Anne Applebaum  •  Dennis Deletant  •  Sabina Fati  •  Radu Paraschivescu  •  Cristian Preda  •  Oliver Jens Schmitt  •  Ioan Stanomir

„În seara primului tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, două întrebări cu totul și cu totul neașteptate s-au ivit în spațiul public. Prima a fost: Cine e Georgescu? Iar a doua: Cum se poate ca un necunoscut să ocupe primul loc? Patru-cinci zile mai târziu, atunci când CSAT a declarat că Rusia a influențat scrutinul, iar CCR a cerut renumărarea tuturor voturilor în termen de 24 de ore, stupoarea a crescut. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, validarea primului tur și, după trei zile, invalidarea lui au împărțit societatea în două: unii răsuflau ușurați, alții au denunțat o lovitură de stat.

Deși a trecut ceva timp de la seria aproape incredibilă de momente unice în istoria noastră electorală, uimirea, deruta și teama sunt atotprezente. De unde și ideea volumului de față. Care îi aparține Lidiei Bodea. «Nu știm ce va fi», zicea ea când am discutat prima dată despre volum, «dar e musai să se știe că am încercat să înțelegem ce a fost».  Am pus împreună texte semnate de Anne Applebaum, Dennis Deletant, Sabina Fati, Radu Paraschivescu, Oliver Jens Schmitt, Ioan Stanomir și de mine. Adaug că, optimist peste medie fiind, îndrăznesc să cred că alegerile din luna mai se vor încheia totuși cu bine.“ — CRISTIAN PREDA

„România chiar se găseşte într-un context fără precedent, care, negestionat cum trebuie, poate să declanşeze neplăceri şi tulburări cărora nu li se poate anticipa deznodământul.“ — RADU PARASCHIVESCU

„România se află în prezent într-unul dintre cele mai critice momente din istoria sa postcomunistă, comparabil doar cu contrarevoluția violentă a lui Ion Iliescu realizată prin intermediul mineriadelor din 1990.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„Democrația din România nu are nevoie de salvatori, ci de cetățeni care să se regăsească în valorile legii fundamentale. Demnitatea umană, iar nu demagogia, se află în centrul proiectului pe care trebuie să îl apărăm împotriva inamicilor săi.“ — IOAN STANOMIR

„Într-o lume în care numai carisma contează, nu există responsabilitate politică și nici echilibru; într-una în care emoția bate rațiunea, rămâne doar un vid pe care oricine are o poveste șocantă și atrăgătoare îl poate umple.“ — ANNE APPLEBAUM

„Este necesară o schimbare de mentalitate, care să favorizeze integritatea profesională, competența și respectul față de concetățeni, nu care să tolereze incompetența, dacă nu chiar s-o recompenseze.“ — DENNIS DELETANT

„De ce serviciile secrete românești au rămas vulnerabile după 20 de ani de la aderarea la NATO și după 35 de ani de tranziție? De unde vine fragilitatea lor? Sunt slăbiciuni instituționale, sau trădări individuale?“ — SABINA FATI

„Ar fi greu să găsești alți doi economiști care să fi influențat politica secolului XX așa cum au făcut-o John Maynard Keynes (1883–1946) și Friedrich Hayek (1899–1992). Primul a vândut iluzia șomajului zero, al doilea a pledat pentru libertate economică într-o vreme în care statele totalitare transformau societățile în economii de război, iar mai târziu în economii planificate. Keynes a influențat masiv nașterea statu­lui-providență postbelic din Occident, în vreme ce Hayek a marcat în chip covârșitor politicile tranziției din Estul postcomunist. Cartea lui Thomas Hoerber ni-i înfățișează dintr-un punct de vedere original, și anume pornind de la întrebarea privind direcția economiei, pentru a-l face și pe un profan să înțeleagă încotro ne duc deciziile luate de guverne privind taxele, investțiile, moneda ori mărirea salariilor și a pensiilor.“ — CRISTIAN PREDA

„Concentrându-se pe cei doi mari teoreticieni economici ai secolului XX și pe cele mai semnificative cărți ale lor – Drumul către servitute (1944), de Friedrich Hayek, și Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor (1936), de John Maynard Keynes –, Thomas Hoerber încearcă să vadă dacă aceste două «arhetipuri ale teoriei economice» rămân valabile și astăzi.“ — Wall Street Journal

Procesul de integrare europeană a traversat, în ultimii ani, o perioadă interesantă și oarecum atipică: în lipsa unui consens politic care să conducă la o reformă de amploare a cadrului instituțional, progresele au fost mai degrabă punctuale și localizate. Aceste schimbări au încorporat, într-o varietate de modalități, efectele noului mediu politic și de securitate global, fluctuațiile economiei mondiale sau evoluțiile interne din statele membre. Este așadar un moment oportun pentru publicarea unui ghid aprofundat al funcționării Uniunii Europene, în cadrul proiectului mai amplu coordonat de Iordan Gheorghe Bărbulescu și intitulat „Noua Europă”. Volumul trece în revistă cei aproape șaptezeci și cinci de ani de construcție europeană, apoi se orientează către instituții, trasând conturul funcționării acestora și urmărind interacțiunea lor în procesul decizional al Uniunii Europene. Urmează o prezentare a peisajului divers și neomogen al politicilor Uniunii, precum și a interferențelor acestora cu politicile naționale ale statelor membre, pentru ca ulterior să fie analizată acțiunea internațională a UE, din perspectiva aspirațiilor sale de a deveni un veritabil actor global. Volumul se adresează tuturor celor care, din pasiune, din motive profesionale sau din simplă curiozitate intelectuală, vor să înțeleagă mai bine starea și ritmurile „Noii Europe”.

„Viktor Orbán este altceva decât un banal lider autoritar dintr-o mică țară europeană fără ieșire la mare. Îi urmăresc cariera politică și intelectuală încă din faza terminală a regimului Kádár. Părea să personifice un nou mod de a gândi politicul. Lucrurile au devenit însă tot mai complicate în cele două decenii de putinism și în relație directă cu trumpismul. Viktor Orbán este campionul și favoritul inamicilor societății deschise. Cartea lui Stefano Bottoni luminează resorturile politice și psihologice ale transfigurării premierului maghiar în adversar al valorilor și instituțiilor liberale. Excelent informată și riguros concepută, cartea trebuie citită de toți cei care vor să înțeleagă cum se naște și unde poate duce populismul etnocentric, xenofob, bigot și fascistoid.“ — VLADIMIR TISMĂNEANU

„«Victor Orbán se simte ca acasă în România», avertiza acum câțiva ani Stefano Bottoni. Bestseller absolut, cu peste 15.000 de exemplare vândute în Ungaria, biografia scrisă de Bottoni – unul dintre cei mai buni specialiști în istoria recentă a Europei de Est – apare acum și într-o ediție românească. Dar de ce ne-ar păsa nouă, românilor, de ea și de Ungaria lui Viktor Orbán? În volum, autorul argumentează convingător faptul că politicianul maghiar are o pregătire și aptitudini remarcabile, dar și o specie de vizionarism invers, care îl fac periculos ca model sau magnet pentru dreapta radicală din întreaga lume – și mai ales pentru țările din Europa de Est, deci e genul care «ne-ar putea da idei» și nouă, dacă nu cumva ne-a dat deja. Bottoni și-a făcut teza de doctorat la Bologna pe tema Regiunii Autonome Maghiare din România și a urmărit atent descinderile repetate ale lui Orbán la Tușnad, al căror sens îl explică în carte, unde face și o paralelă Orbán–Ceaușescu, articulată și convingătoare inclusiv prin limitele ei. Profitul cărții constă însă mai ales în reflecția pe care aceasta o declanșează la cititor, prin întrebarea implicită: ce rămâne, sau ce urmează, într-un loc – sau o lume? – în care democrația riscă să devină un simplu dat sau un clișeu?“ — IULIAN COMĂNESCU

Traducere din italiană, cronologie, note și indice de Smaranda Bratu Elian

Cu o prefaţă de Carlo Varotti

„A citi Principele înseamnă a face un exerciţiu important de pătrundere critică. Lectura lui este un excelent teren de antrenament al gândirii, unde privirea asupra realităţii devine o explorare care ne învaţă să dăm la o parte elementele accesorii și marginale pentru a pătrunde în adânc, acolo unde operează factorii esenţiali (pe care i-am putea numi antropologici) ai acţiunilor indivizilor, în societate și în istorie. În acest sens, fiecare pagină a Principelui este o solicitare adresată cititorului de astăzi (deși el trăiește într-o lume mult diferită) de a-și pune întrebări cu privire la dinamica faptelor omenești, la fenomenologia puterii, la mecanismele prin care liderul își întărește puterea și își construiește imaginea publică. Iată de ce Principele continuă să fie pretutindeni în lume, îndeosebi în instituţiile care formează manageri și lideri politici, un clasic: pentru că, dincolo de reţete specifice, el sugerează principii care permit înţelegerea și controlarea complexului joc al raporturilor de forţă în care noi toţi suntem, fie că știm și vrem sau nu, mereu implicaţi.“ — CARLO VAROTTI

„O excelentă lucrare de istorie, atent cercetată și minunat scrisă, și în același timp un studiu profund al unei probleme centrale a timpului nostru. Trebuie citită de toți cei care caută o perspectivă asupra tuturor minciunilor războiului și a tuturor războaielor minciunii.” (Timothy Snyder)

„Cartea de față este o cercetare istorică și o analiză critică, scrisă cu talent literar. Peter Pomerantsev sapă adânc în istoria războiului informațional pentru a ne ajuta să înțelegem cum să luptăm împotriva șarlatanilor și a traficanților de frică în prezent.” (Anne Applebaum)

Peter POMERANTSEV s-a născut la Kîiv, în 1977. În 1978, familia s-a refugiat în RFG, după ce tatăl său, Igor Pomeranțev, a fost arestat de KGB pentru răspândirea literaturii antisovietice. Apoi, Igor și Lina Pomeranțev s-au mutat în Marea Britanie. După ce a absolvit Școala de la Westminster și Școala Europeană de la München, tânărul Peter a studiat literatura engleză și limba germană la Universitatea din Edinburgh. Între 2001 și 2010, Peter Pomerantsev (transcrierea în engleză a numelui primit la naștere: Piotr Pomeranțev) a locuit în Moscova, unde a urmat cursurile superioare pentru scenariști și regizori. În capitala Federației Ruse a lucrat, timp de mai mulți ani, ca producător TV, în special la compania privată TNT. Din 2011, a scris cu regularitate articole despre Rusia în „Newsweek”, „The Atlantic Monthly”, definind regimul lui Putin drept „dictatură postmodernă”. Din 2015, este redactor asociat la „Coda Story”, platformă media online. A publicat cărțile Nothing Is True and Everything Is Possible (2014) și This Is Not Propaganda (2019), pentru care a luat mai multe premii importante. Aceste cărți au apărut la Editura Cartier, în 2022, cu titlul Aventuri în Rusia de azi. Nimic nu este adevărat și totul este posibil, și, în 2023, Asta nu e propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea.

Turcia este o ecuație complicată pentru România. Țara noastră pare să fie mai degrabă, în relația cu Turcia un fel de "pașalâc virtual" cu multe conexiuni financiare "exotice", bine mascate de înțelegeri otomanice cu cei care au ocupat poziții publice la nivel înalt în structuri guvernamentale sau de intelligence. Grupuri influente, invizibile pentru spațiul public, domină această zonă și secătuiesc țara de resurse și oportunități importante, folosind politicieni care fără jenă abuzează de demnitățile publice cu care au fost investiți pentru rezolvarea intereselor personale. - Romeo Couți

Lucrarea porneste de la o critica a principalului model de conceptualizare al teoriilor revolutiei, clasificarea generationala, care discuta despre existenta a patru generatii succesive de demersuri de studiere a acestui fenomen. Propunand un model epistemologic diferit, bazat pe distinctia dintre traditia explicatiei si cea a intelegerii, pe de o parte, precum si pe cea dintre holismul si individualismul metodologic, volumul incearca sa cartografieze spatiul acestor dezbateri teoretice. Perspectiva avansata de volum reprezinta nu numai cea mai importanta critica a clasificarii generationale, ci si un demers de a sublinia persistenta explicatiilor structurale ale revolutiilor. Pornind de la premisa explicita ca dezbaterea cu privire la semnificatia revolutiilor este o parte integrala a modului in care ne intelegem trecutul, ne discutam prezentul si ne imaginam viitorul politic, volumul propune nu numai un alt cadru de dezbatere, ci si elemente necesare unei tranzitii de la explicarea la intelegerea celui mai important fenomen de schimbare sociala – revolutia. - Radu-Alexandru Cucuta

Simona Vrăbiescu Kleckner intră cu bisturiul în măruntaiele politicii de peste ocean și identifică răul de tip cancerigen în toată grozăvia acestuia. Acolo, peste ocean, se desfășoară o bătălie de dimensiuni titanice între democrați și republicani, primii devenind într-un mod extrem de periculos, extrem de rapid neomarxiști, socialiști deghizați în progresiști și promovând principii și valori care până de curând au fost respinse de majoritatea cetățenilor americani, iar republicanii făcând eforturi pe măsură pentru a rezista și pentru a-și impune un candidat în persoana lui Donald Trump, capabil să modeleze o Americă normală. - Sorin Roșca Stănescu

Analiza politica a motiunilor de cenzura din perioada postcomunista, a circumstantelor concrete in care s-au produs, este cruciala pentru intelegerea democratiei, iin particular a relatiilor dintre puterea executiva si puterea legislativa in Romania. Intre 1993 si 2024 au fost supuse votului 43 de motiuni de cenzura. O lunga perioada de timp, motiunile de cenzura nu au produs efecte. Ceea ce era un simptom al democratiei majoritare, in care legislativul este prea slab pentru a controla si schimba executivul. De la un moment dat insaa, mai multe guverne au fost doborite, ca urmare a formarii in Parlament a unor puternice coalitii legislative ad-hoc.

Printr-o serie succesivă de volume, colecția de față își propune să dea acces publicului din România, pentru prima dată, la cele mai relevante lucrări, publicate sau inedite, ale lui David Mitrany Publicată postum, la doar câteva luni de la moartea lui David Mitrany, această antologie e, prin studii şi eseuri, reconstrucţia unui itinerar de reflecţie şi acţiune de aproape o jumătate de secol. Teoria funcţională a politicii exprimă astfel, într-un corpus testamentar, coerenţa gândirii ştiinţifice a savantului de origine română.

Printr-o serie succesivă de volume, colecția de față își propune să dea acces publicului din România, pentru prima dată, la cele mai relevante lucrări, publicate sau inedite, ale lui David Mitrany Studiul care dă titlul si substanţa acestei cărţi a fost publicat iniţial în 1943, de Royal Institute of international Affairs, şi reprezintă prima expresie editorială a concepţiei funcţionaliste asupra relaţiilor internaţionale a lui David Mitrany. Întâmpinat cu mare interes încă de la prima ediţie, Un sistem de pace operativ propune o serie de teme de interes academic si diplomatic dezvoltate coerent în această antologie de articole stiinţifice.

Lucrarea este o contribuţie semnificativă şi importantă la dosarul intelectual al unei dezbateri contemporane de actualitate.

Ioan Stanomir

***

La doar câteva zile de la începerea războiului din Ucraina, Cancelarul german Olaf Scholz vorbea despre Zeitenwende, un punct de cotitură fundamental pentru Germania. Am ales ca traducerea în limba română a acestui concept să fie titlul cărții pentru că într-adevăr agresiunea Federației Ruse în Ucraina marchează un punct de cotitură, anticipat de un alt moment calificat drept schimbare fundamental, game – changer, alipirea ilegală a Crimeii în 2014…

***

Încă înainte de începutul războiului din Ucraina s-a pus întrebarea dacă există o ideologie care poate fi numită „putinism” și dacă acest putinism poate fi considerat o nouă formă de fascism – plecând de la premisa că fascismul nu circumscrie o singură perioadă istorică, ci poate fi regăsit și în cadrul regimurilor politice actuale. Scopul demersului nostru nu este de a analiza dacă ceea ce se întâmplă în prezent în Federația Rusă a dat naștere unei ideologii politice structurate pe care o putem numi „putinism”. Premisa de la care pornim este că putinismul este o ideologie în formare, „centrată subțire”, precum populismul. Dacă fascismul se poate manifesta și în prezent, nu doar în trecut, este o întrebare deschisă și vom prezenta argumentele pro și contra acestei afirmații. De răspunsul la această întrebare depinde și asimilarea putinismului cu fascismul…

Lui Vladimir Putin îi convine războiul de uzură: nu contează pierderile de vieți omenești, important este că producția militară crește, șomajul scade, iar rușii nu mai au timp să se gândească la alternative politice, fiind absorbiți de efortul de război.

***

Ideea de bază a lui Habermas din Sfera publică și transformarea ei structurală este că, pe măsură ce avansăm în modernitate, are loc o separare a rolurilor: patronul nu mai este autor sau redactor, redactorul nu mai este patron sau autor. În România s-a întâmplat exact invers; pe măsură ce am avansat în tranziție, patronii de presă, văzând calitatea slabă a analizei politice de la propriile posturi de televiziune sau ziare, au început să creadă că oricine se poate exprima referitor la politică. Așa se face că uneori patronii de televiziune intervin în emisiuni de analiză politică, iar invitații achiesează la ideile patronului – pentru a fi în continuare invitați.

Analiza politică promovată în media este de slabă calitate în general întrucât cei care sunt chemați să se exprime nu au cunoștințe elementare despre cum funcționează sistemele politice sau, în caz de politică externă, cum se poziționează principalii actori globali. Desigur, nu se poate generaliza, apar și comentarii politice destul de valoroase. Marea problemă a tuturor comen­tariilor, chiar și a celor de bună calitate, este că nu se bazează pe lecturi în domeniu. Nu este nevoie să ai doctorat în științe politice pentru a comenta politica dar este nevoie să fii informat. Analiștii politici din România își extrag informația din sursele deschise, fără abonament. Marile cotidiene, săptămânale sau lunare din Occident sunt pe bază de plată pentru a accesa conținutul electronic. Puține redacții din România își asumă asemenea costuri care de fapt sunt foarte mici. Neexistând o bază de date zilnică cu presa internațională, aceasta nu poate fi oferită nici analiștilor care sunt chemați a comenta un eveniment politic. Întregul sistem se bazează pe ideea „nu se investește nimic, nu se plătește nimic”. O investiție minimală în surse de informare și plata chiar simbolică a celor chemați să joace rolul de analiști politici ar stimula competiția pentru o mai bună calitate. Deocamdată, chiar și o asemenea idee pare cu totul hazardată.

Radu Carp

Prefață de Andrei Pleșu

„De aproape trei decenii şi jumătate, alegerile prezidenţiale sunt pentru mulţi o deplasare la pomul lăudat. Un exerciţiu de dezamăgire. Distanţa dintre promisiuni şi concretizarea lor pare la fel de mare ca aceea dintre aşteptările alegătorului şi rezultatele concrete ale alesului. Pentru scurtarea distanţei şi pentru ca mersul la urne să nu li se mai pară unora un sport inutil, Cristian Preda, Ciprian Mihali şi Sorin Ioniţă redactează o fişă de post pentru președintele țării. Pentru un om capabil să conducă ţara eficient şi sigur. Autorii nu compun portretul-robot al preşedintelui şi nu întreţin iluzia unei apariții providențiale pentru România. Ei nu creionează o imagine ideală, fiindcă, e lucru ştiut, idealul nu există. Nu are corp. Rostul acestei cărţi este să arate ce anume trebuie să căutăm în structura şi în mobilierul lăuntric al celui pe care-l votăm pentru Cotroceni. Care sunt calităţile care-l recomandă şi cum arată foaia de parcurs a României într-o perioadă atât de complicată. E de sperat că, parcurgând Ce vrem de la preşedintele ţării, vom izbuti să părăsim, după atâta amar de tranziţie, logica răului mai mic şi vom intra în cabina de vot încredinţaţi că omul pe care-l vom alege va merita învestitura noastră de încredere şi speranţă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„N-aș vrea să am un președinte despre care să nu știu la ce se pricepe de fapt. N-aș vrea să am un președinte care a făcut, o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate. N-aș vrea să am un președinte fără experiență de viață și de oameni, necopt, sigur de sine fără temei, mândru că e președinte, ros de ambiții impure și de parvenitism.“ — ANDREI PLEȘU

„Un președinte harnic, moderat și darnic – iată ce cred eu că ne trebuie în 2024.“ — CRISTIAN PREDA

„Știind că democrația este regimul politic al egalilor, devine pentru noi o datorie civică de maximă urgență să putem alege dintre noi pe egalul nostru înzestrat cu cele mai nobile calități carismatice.“ — CIPRIAN MIHALI

„Doamne ferește de ziua când va conta cine e președintele României!“ — SORIN IONIȚĂ

Selecția textelor și prefață de Monica Got

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ

„Uneori, câte un profesor de științe politice, dacă are carismă, se poate declara mulțumit când reușește să-și cucerească studenții. Dacă are darul comunicării, ajunge să se facă auzit și dincolo de catedra lui. Rarisime sunt figurile academice care devin voci publice. Însă profesorii universitari ce influențeză istoria pe care o predau sunt unici într-un loc și o epocă. E cazul lui Vladimir Tismăneanu, cu a sa Comisie prezidențială omonimă ce a etichetat comunismul, cu o formulă de neuitat, drept ilegitim și criminal. Sunt reunite aici reflecții pasionante despre secolul tuturor dezastrelor și despre anii pe care îi trăim.“ — VASILE POPOVICI

„Aceasta este istoria istoriilor comunismului. Analiza unui regim, dar și a fascinației savante pentru această formă de religie seculară. Volumul lui Vladimir Tismăneanu este o contribuție esențială la înțelegerea tensiunilor din «lagărul socialist» și a dezintegrării sale. Cititorul este invitat să participe la aceste veritabile exerciții de gândire politică.“ — CĂTĂLIN AVRAMESCU

„Impactul lui Mill asupra gândirii politice a fost imediat şi a lăsat urme de durată. Tratatul lui rămâne pledoaria clasică pentru libertatea individuală.“ (ISAIAH BERLIN)

„Voința poporului înseamnă, practic, voința unei părți, care este cea mai numeroasă sau cea mai activă parte a poporului, a majorității, sau a acelora care au reușit să se facă recunoscuți drept majoritate; poporul, așadar, poate voi să oprime o parte a sa, iar precauțiile luate împotriva acestei oprimări sunt la fel de necesare ca și precauțiile luate împotriva oricărui alt abuz de putere… «Tirania majorității» este în general inclusă printre pericolele împotriva cărora societatea trebuie să vegheze.“ (JOHN STUART MILL)

Evolutia lumii civilizate spre localism, autonomie si regionalizare are doua mari componente: esafodajul juridic este varful aisbergului, suprastructura formala; in spatiul nonformal al societatilor, pulseaza insa ideologiile si modelele culturale care forjeaza identitatile complexe ale natiunilor contemporane si care dau masura ritmului si profunzimii proceselor descentralizarii. In cercetarile noastre, am incercat sa surprindem dialectica acestor doua fundamente, intr-un "dialog" al stiintelor juridice cu ideologiile politice si cu stiintele istorico-hermeneutice. In absenta unui solid suport ideologic de factura democratica (liberala), in absenta unui ethos comunitar care sa se bazeze pe subsidiaritate (concept propriu doctrinei sociale a catolicismului), dar si in conditiile unui voluntarism juridic inspirat de istoricismul de stanga, descentralizarea din fostele tari comuniste are adesea aspectul unei forme fara fond, a unei caroserii sub care nu regasim niciun motor al schimbarii sociale. Privita de autoritati ca un obiectiv politic impus de partenerii din Uniunea Europeana (si "tolerat" doar pentru pastrarea bunelor relatii cu acestia), descentralizarea din Est oscileaza intre formele juridice occidentale si habitusurile cultural-administrative rasaritene.

Pentru a înțelege evenimentele actuale – conflicte religioase, războaie, instabilitate politică – e de ajuns să aruncăm o privire asupra hărții, spune Robert D. Kaplan. Autorul readuce la viață teoriile unor cunoscuți geopoliticieni, susținând că harta este cea care oferă primele indicii pentru a discerne o logică istorică legată de ce va urma și aplicând în mod strălucit aceste idei la crizele din Europa, Rusia, China, subcontinentul indian, Turcia, Iran și Orientul Mijlociu arab.

„Ce rămâne din valorile universale ale democrației și drepturilor omului azi, când doar o jumătate de lume le mai consideră universale? Robert Kaplan a umblat vreme de decenii prin Orientul Mijlociu, iar cartea pe care a scris-o după atâta amar de călătorii este unul dintre cele mai convingătoare răspunsuri la această întrebare.

Kaplan este un autor atipic. În anii ’80, a lăsat America pentru statutul de corespondent plătit la bucată în Europa de Est și Orientul Mijlociu. În 1993, a publicat Balkan Ghosts (Fantomele Balcanilor) și a devenit brusc celebru după ce președintele Clinton a fost surprins de un fotoreporter cu cartea în mână.

Noi, românii, putem reflecta la analogia pe care o face autorul între Palatul Parlamentului de la București și Moscheea Çamlıca a lui Erdoğan. și aceasta nu este singura paralelă între țara noastră și Orientul Mijlociu.“ — IULIAN COMĂNESCU

„Toate relatările lui Kaplan despre oameni și locuri sunt pătrunse de «inevitabilitatea tragediei» dacă nu învățăm lecțiile istoriei, ale geografiei și ale culturii…“ — Policy

„Autor de bestselleruri specializat în geopolitică, Kaplan revine la Orientul Mijlociu cu un nou tur de forțță. Profitând de cei 50 de ani de întrevederi cu oficialități, intelectuali, istorici și jurnaliști, și după ce a citit, pare-se, toate lucrările de istorie și cercetările erudite despre acest subiect, de la Herodot la Gibbon și Toynbee…, el ne face să reflectăm la o mulțșime de probleme geopolitice. Vești nu prea îmbucurătoare, dar strălucit expuse.“ — Kirkus

„Urzeala timpului este o carte pe care ar trebui s-o citească oricine vrea să înțeleagă adevăratele forțe care decid războiul și pacea. După decenii de cercetare, și pe baza vastei experiențe în regiunile ale căror isto­rie și perspective le discută, Kaplan se mișcă liber din Afganistan în Kurdistan, din Asia Centrală în Etiopia, pentru a ne arăta în ce fel puterea și conflictele din secolul xx sunt înrădăcinate în realitățile geografiei… Este o carte lucidă și captivantă, de pe urma căreia experții vor avea de profitat și pe care nespeciliștii nu o vor putea lăsa din mână.“ — JOHN GRAY