Literatură

Aceasta marca a interbelicului romanesc reprezinta cadoul neasteptat si prețios pe care o carte ca aceea a Danei Pirvan-Jenaru il face cititorului de astazi. Investigația sa documentara, ireprosabila, se transforma intr-o viziune ce depaseste documentul pentru a se inscrie in orizontul adevarurilor generale. (Mihai Zamfir)

Prozopoezia (recunosc, genul meu preferat…) unui bloc în care mai toţi – vreo 10 – adolescenţii sunt îndrăgostiţi mortal de una, Tina, tânăra de la 4, “cu nume simplu/ ca sunetul unui clopoţel, cum spunea madam Pricolici”, “cu zâmbetul construit pentru zilele în care merge la interviuri”. Ca unul care ştiu de nu ce-i postmodernismul, măcar cum se cade cu un lift, mă simt dator să scriu că, în epoca literaturii liftelnice, nu am citit ceva mai impertinent cu problemele zise majore, ceva mai ataşat de micile cruzimi şi infinitezimalele duioşii ca această poveste care, în final, “începe să semene cu o dramă”. (Radu Cosaşu)

Suntem pe același peron

Al dragostei noastre eterne

În fața tuturor liniilor lumii

Pe care au trecut trenurile pierdute

Îți simt tâmpla cum bate sacadat 

Ca un tren de noapte nesfârșită.

 

Profesor mai mult de trei decenii la Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti, Adrian Costache este profund legat de cariera didactică. Este autor şi coautor de manuale şi cărţi şcolare şi a scris sute de articole pe teme educaţionale. A fost nominalizat de mai multe ori ca „International Man of Year” şi „International Educator of Year” de către Centrul de Biografii Cambridge şi de către American Biographical Institute. A primit, în 2006,  Diploma „Gh. Lazăr Clasa I”.

Cehoslovacia, sfârşitul anilor ’20. Liesel se îndrăgosteşte de Viktor Landauer, moştenitorul unei familii înstărite de evrei. Cei doi tineri, care frecventează înalta societate a „anilor nebuni”, îşi doresc o casă modernă. La Veneţia îl întâlnesc pe arhitectul care i-ar putea ajuta să-şi îndeplinească visul, Rainer von Abt, un adept al lui Loos, Mondrian şi Le Corbusier. Acesta va proiecta pentru cei doi un palat de sticlă, o operă de artă bazată pe întru totul pe transparenţă şi lumină. Mai mult decât o casă, e vorba de un adevărat act de credinţă într-un secol în care, sunt convinşi cei doi tineri căsătoriţi, arta, ştiinţa şi democraţia vor reuşi să împrăştie întunericul. Însă speranţele tânărului cuplu, ca de altfel cele ale unei întregi societăţi, vor fi spulberate de hazardul vieţii conjugale şi al istoriei, pe fundalul dramatic al ocupaţiei naziste, apoi sovietice, a Europei Centrale.

Un mare roman de dragoste şi o reflecţie asupra destinului individului prins în vârtejul vremurilor.

„... o carte construită atent şi scrisă cu măiestrie.” (The Economist)

„Un roman de o frumuseţe şi o simetrie extraordinară... Un roman de idei, puternic propulsat însă de o intrigă şi înzestrat cu o simplitate aproape magică a povestirii. Are momente de strălucire orbitoare...” (The Guardian)

„Simon Mawer captează magistral epoca şi locurile, reuşind ceea ce orice mare roman trebuie să facă: creează o lume cu totul captivantă, pe care cititorul nu şi-ar mai dori s-o părăsească. Pasionant, impresionant, de-a dreptul minunat.” (Daily Mail)

Jumătate de viaţă spune povestea captivantă a lui Willie Chandran. Rezultatul unei căsătorii nefericite între o mamă dintr-o castă inferioară şi un tată mereu în dezacord cu viaţa, Willie îşi doreşte cu inocenţă să găsească ceva care să îl plaseze atât în lume, cât şi în afara ei. Târât din India în Anglia, în comunităţile boeme de imigranţi din Londra postbelică, reuşeşte în sfârşit să-şi dea seama că există şansa de a se împlini abia în prima sa experienţă de dragoste.

Prin viziunea amuzantă şi sensibilă a jumătăţilor de vieţi trăite în tăcere departe de centrul lumii, romanul plin de graţie al lui V.S. Naipaul aduce o lumină unică asupra aspectelor esenţiale ale istoriei noastre comune.

„O poveste superbă... Cu o inteligenţă şi o subtilitate de care puţini scriitori sunt capabili, Naipaul a construit o lume întunecată a privaţiunilor şi suferinţei, din care, paradoxal, cititorul nu îşi doreşte să scape.” (Daily Mail)

„Textul este limpede şi seducător, astfel încât realizezi că citeşti o capodoperă abia după ce ai intrat adânc într-o poveste dramatică care se întinde peste continente.” (Irish Times)

„Jumătate de viaţă demonstreză încă o dată că Naipaul este un maestru al preciziei, profunzimii, subtilităţii şi complexităţii.” (Sunday Times)

Al Doilea Război Mondial. Un băieţel îşi creează propria sa lume, Urania, o ţară de vis, a ordinii şi a frumuseţii. Peste ani, aflat în misiune în inima Mexicului, descoperă, cu ajutorul ghidului său Raphael, ruinele unui ţinut întemeiat în secolul al XIX-lea de către o comunitate creştină, pe care încearcă să-l transforme într-o cetate ideală, stăpânită de poporul-curcubeu: Campos este Urania, lumea visată de el în copilărie. Mahalaua Roşie, Lili din lagună, colegiul Emporio, dragostea pentru Dahlia, înţelepciunea Consilierului, grădina, limba elmen, dar şi cruzimile realităţii. Eşecul e inevitabil: totul a fost distrus, iar oamenii "au plecat, ca un stol de fluturi".

"Le Clézio redă în această carte dulce-amăruie un Mexic universal. Eterna speranţă a celor oprimaţi, eterna rătăcire a bărbatului şi a femeii, eterna satisfacţie demnă de dispreţ a celor care deţin puterea". Le Monde

"Urania aduce în prim-plan poezia locurilor şi magia lumii indiene; este povestea căutării şi a întâlnirii omului cu propriul destin". L'Express

 

Volumul contine si CD: Fuchsiada (Poem eroico-erotic si musical, in proza, improvizat in limba romana si in limba franceza de Avant’n’Gard & Monsieur Delagare.)

Puţini îşi amintesc de începuturile de poetă ale Anei Maria Sandu. Cele trei poeme cuprinse în volumul Din amintirile unui Chelbasan, publicat acum zece ani, erau atât de neobişnuite ca formula, atât de înaintea vremii lor, încât, paradoxal, cartea a trecut aproape neobservată iar autoarea şi-a găsit ulterior recunoaşterea literară ca romancieră. Abia cu prezenta ediţie din Chelbasan sper că va devei evident că poeta scria acum zece-cincisprezece ani ceea ce doomiiştii scriu azi: o îmbinare de auto-ficţiune împinsă până în pânzele albe şi de expressionism atroce, o sinceritate sinucigaşă, puterea de a genera imagini încărcate de psihism.

Lumea lui Chelbasan dezvăluie o feminitate gregară şi învăluitoare, o sexualitate difuză, repulsivă faţă de masculin, fantasma unui androginism latent. Cel mai puternic sentiment este aici prietenia amoroasă dintre două fete. Fetiţa tunsă chilug din centrul cărţii este un fel de Crypto, regele ciupercă, devitalizat şi purtând în sine complexul sterilităţii. Dar dincolo de acest nucleu psihanalitic, frumuseţea lui Chelbasan vine din prozaismul său exact, din amestecul de poveşti şi biografii, din limbajul total depoetizat şi, prin asta, capabil să poarte în el poezia.

Sper ca acum, când condiţiile sunt coapte, poezia Anei Maria Sandu să fie cea ar fi trebuit să fie chiar de la început: o revelaţie. (Mircea Cărtărescu)

Volumul conţine următoarele proze: Buchetierei de la Florenţa, Balta-Albă,Borsec, Iaşii în 1844, O primblare la munţi, Dridri, Istoria unui galbân,Vasile Porojan, Introducerea la scrierile lui Constantin Negruzzi.

***

Partaj recomandă un prozator conștient de propriile resurse, capabil să ridice la puterea absurdului nu doar stereotipii ale middle-class-ului actual (încrederea pozitivistă în instituții sau mitul familiei perfecte), ci și bovarismele interiorității. Ca la Anton Holban, incisivitatea autoanalizei se transformă pe nesimțite în act pur, celebrat ca atare, de masochism. Alex Goldiș

La intersecția dintre proză scurtă și roman, fiecare dintre genuri subminându-l pe celălalt tocmai când pare că se realizează, Partaj este povestea unui ins obsedat de propriile eșecuri existențiale. Drama cotidiană, criza vârstei de mijloc, aporiile conversaționale, scenariile mentale idilic-ironice și triunghiurile erotice care compun viața lui Matei sunt dovada că personajul repetă „destinul” unchiului Ionel care încă are energii reflexive, fumând resemnat pe marginea unei alei din cartier. Observațional convins, Horia Corcheș recurge la armele autoficțiunii – finalul e puternic, însă nu-i mai puțin adevărat, vorba unui poet contemporan, că pentru Matei „singurătatea vine pe facebook”. Claudiu Turcuș

Matei Jitaru scrie un roman în care Horia Corcheș e personaj. Sau viceversa. Romanul este de dragoste, dar iubirea-i arareori ca-n cărți. Dacă ar deveni materie obligatorie în școli, Matei (sau Horia?) ar putea fi profesor, ba chiar director. Trăind-o mereu prea fatalist-sentimental, nu-i decât un veșnic absolvent. Abia prin partaj își ia toate diplomele literare. Restul e viață. Cosmin Borza

                                                                                                         

Lumină cernută ne prezintă “cealaltă viaţă” a lui Catherine Millet: după ce a renunţat la orgii, dar tot mai călca strâmb din când în când, autoarea descoperă că soţul ei – care era la curent cu toate aceste infidelităţi – o înşela la rândul lui. În mod surprinzător, descoperirea îi bulversează complet viaţa, iar suferinţa şi gelozia se insinuează morbid şi torturant.

“În tabloul vast al literaturii contemporane, Catherine Millet face parte din categoria marilor scriitori care ştiu să zugrăvească sufletul uman. Iar prin suflet uman înţelegem, desigur, acel atelier invizibil unde ni se cristalizează gândurile, comportamentele, sentimentele, emoţiile, dar şi unde se distilează în secret toate dorinţele, angoasele şi suferinţele noastre.

Carte dureroasă şi sufocantă, bulversantă şi pasionantă în egală măsură, Lumină cernută nu este versantul întunecat al Vieţii sexuale a lui Catherine M. Este prelungirea ei, una neaşteptată pentru cititor, dar, după câte se pare, obligatorie pentru autoare.” (Le Monde)

“Mai mult ca sigur că puritanii, moraliştii şi cei care strică cheful tuturor cor viti această carte ca pe o întărire a ideii de căsnicie clasică şi fidelitate. Mai mult ca sigur că nu acesta este mesajul pe care a vrut să-l lanseze Catherine Millet, dar, pe de altă parte, nu poţi nega nici faptul că atunci când doi parteneri îşi fac de cap, cineva va sfârşi prin a fi rănit. E de-ajuns cât să te facă să te simţi uşurat că eşti un monogam plictisitor – şi britanic, pe deasupra.” (The Guardian)

Marc Forcin e mincinos, alcoolic, cinic şi desfrânat, şi încă din copilărie, dar are această „luciditate artistică“, o anumită vioiciune a spiritului şi o poezie personală care ne fac să devenim dependenţi de lectura cărţii Farmecul negru. El ajunge în Algeria şi lipsa de experienţă într-ale vieţii, în general, îl face să trăiască episodul ăsta foarte diferit de „însoţitorii“ lui, accentuându-i, pe de-o parte, trăsăturile cele mai întunecate ale personalităţii şi, pe de altă parte, claustrându-l, efectiv, în sfera viciilor lui. Cu o naraţiune la persoana I singular în cea mai mare parte, romanul e autobiografic, de acţiune (războiul din Algeria ocupă o parte însemnată din subiect), dar şi unul în care cinismul şi depravarea reunite în personajul Marc Frocin îi conferă lucrării un gen aparte.

Marina e o femeie între două vârste, cu o viaţă de muncă, de renunţări, de violenţe familiale impuse de soartă, însă cu o dorinţă de revanşă mereu vie şi care, în cele din urmă, pare să o aducă în pragul unei noi existenţe, de data aceasta senine, alături de soţul ei Federico şi de fiul ei Gianluca. Pe urmă însă, ceva se fisurează, spectrul celei mai mari plăgi a timpurilor noastre, drogurile, îi trece pragul casei şi îşi împrăştie otrava. Gianluca cedează acestui flagel, sfârşeşte în închisoare: într-o clipă lumea se răstoarnă. Atunci, iată, se înfiripă odiseea acestei mame curajoase. Plebee şi sublimă, vulgară şi delicată. Marina va face tot ce-i stă în putinţă să-şi salveze copilul drag, până la un gest de iubire extrem şi surprinzător.

Cunoscut ca fost consilier al lui Emil Constantinescu, deși ar trebui cunoscut mai degrabă ca un scriitor talentat și plin de farmec, Dan Căpățînă ne recucerește cu noua sa carte de memorii, "Amintiri răzlețe". Este o plăcere să citești această carte.

Spre deosebire de alți autori care devin gravi și solemni când își povestesc viața, încercând să-și fardeze autoportretul, Dan Căpățînă se amuză pe seama propriilor lui peripeții existențiale. Și când ia parte la un banchet cu persoane simandicoase, și când practică fără vocație diferite sporturi, și când se străduiește în zadar să se facă auzit de șeful statului, și când trebuie să asculte discursul plicticos al unui înalt prelat etc., etc., el se prezintă pe sine cu umor.

Senzaționale sunt și evocările din cea mai îndepărtată copilărie, cu amintiri de război care par secvențe dintr-un film de desene animate. Om cultivat, de o inteligență strălucită, știind că biografia sa nu este decât un episod din vasta comedie umană, autorul relansează literatura memorialistică, care devenise în ultima vreme la noi act pur (de fapt, impur) de narcisism. Mi-ar plăcea să fiu președintele României numai și numai ca să îl am și eu consilier pe Dan Căpățînă. Alex. Ștefănescu



Îl cunosc pe Dan Căpățînă din școala primară. Apoi, cum se spune, ne-am pierdut din vedere. La vârsta primei tinereți, l-am întâlnit pe neașteptate într-o casă cu trei fete de pe strada Frumoasă. Eu o curtam timid pe fata cea mare, Anca L., și, cu încuviințarea mamei sale, o însoțeam la diverse reuniuni dansante. Am fost surprins să recunosc în curtezanul surorii celei mici pe vechiul meu coleg de bancă. Și această întâlnire a fost efemeră, așa cum s-au dovedit și pretențiile noastre donjuanești. Un șir întreg de „pierderi din vedere” se înșiruie după 1990. Aveam să aflu ulterior că Dan, atras de continentul american, stătea mult timp la fiica sa, doctor la Yale University. Următoarea întâlnire – cea decisivă – a fost prima sa carte de amintiri (2002) și surpriza că Dan e un umorist autentic. Acum, în această a doua carte, mă bucur să constat că Dan Căpățînă își continuă periplul său de picaro modern, povestindu-și avatarurile cu vervă și degajare cuceritoare. Fraze incisive ori melancolice deconstruiesc dinlăuntru o întreagă lume, îi ridiculizează beteșugurile și-i feștelesc ambițiile statuare. A găsi punctul din care privind, împăratul se arată gol – iată secretul și arta autorului. Constantin Abăluță



M-am născut acum 70 de ani şi ceva. Mă pricep să calculez tot felul de construcţii. Am fost pe rând cercetător, profesor, proiectant, informatician. Chiar şi doctor (în ştiinţe). După '89, am intrat pentru un timp în politică. Apoi am ieşit şi mi-am văzut de treabă. Acum sunt manager. Păi cum!

P.S. După unii, sunt şi scriitor. Citiţi şi veţi vedea! Dan Căpăţînă

Cainele demonic continua actiunea primului volum din seria PAX, Prajina malefica, fiind cel de-al doilea titlu al acesteia. O creatura ciudata si foarte periculoasa ataca locuitorii din Mariefred. Este un caine sau un varcolac? In miezul evenimentelor soseste in oras un strain pe numele lui Damir, care pretinde ca este vrajitor si ii avertizeaza pe Estrid, Magnar, Viggo si Alrik ca sunt intr-o mare primejdie. Pot avea acestia incredere deplina in el?

Seria Black Cat - Nuvele

Fără îndoială, Tom Cloudman este cel mai ageamiu cascador din lume. Vajnic acrobat, bufon fără de voie, el ajunge pe culmile gloriei. Până într-o zi, când o doctoriță, tratându-i a nu știu câta fractură, îi descoperă o boală incurabilă. De acum începe pentru Tom o lungă ședere în spital, în încercarea de a găsi leacul împotriva „Sfeclei“ – cum o numește el. Într-una dintre rătăcirile lui nocturne pe culoare, omul care a visat mereu să zboare întâlnește o făptură ciudată, jumătate femeie, jumătate pasăre, care-i propune un pact: „Pot să te transform în pasăre, cu trup și suflet. Te lepezi de viața omenească și îți deschizi aripile, la propriu, spre o nouă aventură. Nu fără urmări, de bună seamă... Dar asta te-ar salva. Pentru ca metamorfoza să înceapă, trebuie să faci dragoste cu mine. Din unirea noastră se va zămisli, poate, un copil. Îți asumi riscul?“

Mathias Malzieu ne spune o poveste pentru copii mari, minunata poveste a unui om care vrea să ucidă moartea luându-se la braţ cu cerul. O meditație rară asupra puterii vieții și a iubirii.

Cântăreţ de muzică rock, Mathias Malzieu este cunoscut mai ales ca scriitor, fiind autorul bestsellerului "Mecanica inimii".

Romanul de debut al lui Heller este de-a dreptul ametitor. Intr-o proza poetica si succinta, el portretizeaza cu arta un avantat spirit al sperantei, ce triumfa asupra suferintei, traumei si a unei insurmontabile lupte. (Library Journal)

Lui Manolito nu ii place la scoala, desi acolo i se intampla cele mai interesante lucruri. Nici de amicii sai nu este prea incantat, si totusi, cu ei pune la cale sotii originale si adesea infricosatoare. Pe fratiorul lui il uraste de-a dreptul, desi se amuza copios impreuna, intre doua boacane, o scatoalca de la mama si mustruluielile invatatoarei, Manolito isi petrece timpul practicandu-si hobby-ul preferat: trancaneala. El povesteste tot - ce a trait pana acum, ce  gandeste si ce crede ca ii va aduce viitorul - despicand vesnic firul in patru. Curios si plin de umor, Manolito este prietenul langa care nu ai cum sa te plictisesti.

Ar trebui să fie riscant să debutezi cu un eseu despre opera unui scriitor care a câştigat Premiul Nobel. Dacă adăugăm că autorul analizat este un maghiar, din păcate puţin cunoscut în România, interesat de condiţia supravieţuitorilor din lagărele naziste, riscul devine aproape inconştienţă. Dar Etica supravieţuirii. Eseu asupra prozei lui Kertesz Imre a lui Gabriel Szünder nu ţine cont, din fericire, de prejudecăţile noastre, cum nu ia în seamă, fără să fie ireverenţioasă, nici explicaţiile tradiţionale ale Holocaustului. Mai bine spus, Szünder preia în discursul său "etica" lui Kertesz Imre, oferind o interpretare proprie, dar care se dezvoltă în interiorul gândirii autorului analizat, aşadar, o critică empatică, de identificare. Nu lipsesc, însă, nici aparatul teoretic, bine internalizat, care trece de la Arendt la Agamben şi ajunge la Žižek, şi nici comentariile criticilor maghiari, care îmbogăţesc textul şi îl conduc spre noi perspective.

Cartea aceasta este, prin forţa şi construcţia ei, nu atât o monografie, cât un studiu (atât de rar la noi) al totalitarismelor de tot felul, aşa cum au fost ele redate ficţional de unul dintre acei supravieţuitori ai lagărelor naziste care s-au trezit, apoi, sub Cortina de Fier.

Vasile Mihalache

Ce-ar fi daca unele cuvinte nu ar mai fi sunete, ci lucruri sau fiinte? Poate nu am mai lovi unii in altii daca, dupa o cearta, casa s-ar umple cu pietre, ca un cimitir. Poate nu am mai rani in dragoste daca, dupa tradari, hoituri de flamingo ne-ar stavili iesirile. Poate nu am mai minti daca, dupa o noua minciuna, roiuri de vipere s-ar porni dupa noi, ca dupa niste regi putrezitori. Poate nu am mai fura, daca lacrimile sarate ar fi singura apa care ni s-ar da vreodata. Poate Dumnezeu a creat gresit cuvintele? Fara a sti, pe atunci, ca oamenii au mereu nevoie de dovezi. Chiar si ale propriei nimicnicii. Tatiana Tibuleac

Nascuta la 15 octombrie 1978 in Republica Moldova. Singura fiica a unui jurnalist si a unei corectoare de ziar. Absolveste liceul Iulia Hasdeu din Chisinau, apoi Facultatea de Jurnalism si Știinte ale Comunicarii a USM. Incepand cu anul I de facultate colaboreaza cu diverse ziare in calitate de corectoare, traducatoare si reporter. Devine cunoscuta publicului larg in 1995, cand trece la ziarul FLUX, cel mai important cotidian de limba romana din tara si initiaza rubrica “Povesti adevarate”. Este cunoscuta si apreciata in special pentru reportajele si “povestirile” despre oameni. Ultimii ani locuieste la Paris, creste doi copii si lucreaza in domeniul Comunicarii si Audioviziualului. Cartea "Fabule Moderne" este prima sa carte.

Cuprins:

• Enigma din Reigate


• Barbatul infirm


• Pacientul rezident


• Traducatorul grec


• Tratatul naval


• Problema finala

Shimura-san duce un trai solitar și anost într-o suburbie din Nagasaki. Treptat, bărbatul începe să observe detalii neliniștitoare în propria-i casă: unele obiecte par a-și schimba locul în absența lui, iar din bucătărie dispare, din când în când, mâncare. Fantome? Halucinații? Tulburat, Shimura instalează o cameră video și, cu ajutorul ei, desluşeşte misterul:o femeie se ascunde la el în casă. Este el pregătit să facă față taifunului care se dezlănțuie odată cu această descoperire?

Bazată pe fapte reale și câștigătoare a marelui premiu oferit de Academia Franceză în 2010, această carte este o naraţiune percutantă pe tema izolării în lumea modernă.

Volumul conţine un număr de douăzeci de povestiri, selectate din trei volume ale autorului: Operaţiunea Afrodita, Ci ne izbăveşte de bine şi Prea mult roşu. Răspândiţi pe mai multe scene şi în mai multe locuri, protagoniştii acestei colecţii de povestiri sunt legaţi de firul călăuzitor al singurătăţii şi al dezrădăcinării fiinţei umane. Gustavo Dessal creează o atmosferă în continuă schimbare, locuită de fiinţe care ne surprind prin întorsătura neaşteptată pe care o iau destinele lor şi reuşeşte să-şi atragă cititorul prin toate aceste răsturnări de situaţie, care se ivesc din absurda nesăbuinţă a existenţei.

 

A patra lucrare din seria Black cat. O colectie de nuvele dintre care amintim Misterul lui Marie Roget - O urmare la „Crimele din Strada Morgue”.

Este Halloweenul, iar şcoala este plină de zombi şi de monştri ciudaţi. O petrecere care nu anunţa nimic deosebit se transformă într-o tragedie, atunci când în mijlocul celor prezenţi îşi face apariţia un myling – un strigoi cât se poate de adevărat. Acesta şi-a întâlnit victimele şi este decis să se răzbune. Vor reuşi cei doi fraţi, Alrik şi Viggo, să-l oprească? În încercarea de a afla adevărul, ei descoperă un secret teribil din istoria orăşelului Mariefred.

Răzbunarea strigoiului este al treilea titlu din seria PAX.

Romanul lui D. H. Lawrence, Armasarul St. Mawr, urmareste schimbarile care se petrec in sufletul si in vietile a doua femei, mama si fiica: doamna Witt si Lady Louisa Carrington.

Unii oameni trăiesc în adolescenţă experienţa vieţii lor, întâmplarea care le colorează întregul destin, alţii abia la vârsta deplinei maturităţi, mulţi niciodată. (Degeaba ar investiga şi cel mai fin psihanalist un astfel de moment în subconştientul acestor din urmă subiecţi: nu va găsi nimic deosebit, doar nişte amintiri confuze căutându-şi liniştea!)

Robin Roby Boy, cunoscut drept Radu - Radu V. Pop -, şi-a trăit momentul decisiv deja în copilărie, chiar la "vârsta mică", cum este denumită etatea de trei-patru ani. Într-o zi, Robin, pe atunci încă doar Radu, a fost la cinematograf cu clasa fratelui mai mare şi a văzut un film a cărui acţiune se petrecea pe un ostrov. Un ostrov acoperit de verdeaţa cea mai verde oglindindu-se în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut. Astfel, chiar la "vârsta mică", cum este denumită etatea de trei-patru ani, Radu - pe atunci doar Radu V. Pop - a cunoscut experienţa vieţii lui. Şi a devenit şi Robin. Şi Roby Boy.