Literatură

Marcus Sedgwick are mai multe nominalizări la Medalia Carnegie, Premiul Costa și Premiul The Guardian, categoria Literatură pentru Copii.

„Firele pânzei de păianjen în care suntem prinşi cu toţii sunt destul de subţiri: în duminica aceea de mai Michel‑Charles era cât pe ce să piardă, sau să fie cruţat de cei patruzeci de ani care îi mai rămăseseră de trăit. Totodată, cei trei copii ai săi şi descendenţii lor, printre care mă număr şi eu, au trecut foarte aproape pe lângă pericolul de a nu mai exista. Când mă gândesc că biela defectă a unui tren provocase un accident care fusese cât pe ce să nimicească aceste virtualităţi, când constat, pe de altă parte, puţinul rămas din cele mai multe dintre vieţile actualizate şi trăite, mi‑e greu să dau prea multă importanţă acestor accidente care ţin de hazard. Imaginea care‑mi rămâne din acest dezastru din vremea lui Ludovic‑Filip nu este, totuşi, decât aceea a unui băiat de douăzeci de ani repezindu‑se cu capul înainte printr‑o spărtură, orb şi sângerând – ca în ziua în care se născuse, purtând în testicule întreaga lui descendenţă.“

LAURA TIMS a crescut în Freeport, Maine. A primit o bursă literară la Goucher College în Maryland, unde a studiat scrierea creativă. Acesta este al doilea ei roman, după Please Don’t Tell.

O călătorie fascinantă în Orașul Liric blestemat de regină Zhang Qian, Marele lup, sau Exploratorul iese prin Poarta de Jad a Orașului Ascuns, urmat de câinele său fantastic chow-chow, cel care ne istorisește povestea, de Maestrul Wu, un sclav și nouăzeci și opt de luptători. Misiunea lui este cea de a trezi dragonul-golem și de a împlini porunca secretă a Hanului Liu Che. Pentru asta, ei trebuie să meargă până în marginea de nord a imperiului, prin pădurile de pin și prin deșert, atât în interiorul împăratului-dragon, cât și în Orașul Liric, unde se vorbește numai prin poezie, sau în Grădina-Piersicilor-din-Cer din legendele pre-budiste. Cartea este însoțită de o hartă atașată și ilustrații de Manuela Șoitu.

Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes te face sa privesti mai atent lucrurile din jur. Si sa nu iti mai poti controla hohotele de ras.

Una dintre cele mai indragite si cunoscute povesti a lui Ion Creanga, ilustrata de Igor Vieru. Este considerata cea mai reusita forma grafica a Caprei cu trei iezi si inca ramane neintrecuta. E o bijuterie a culorii si a liniei.

Romanul încearcă să ilustreze semnificativ dihotomia vanitate-modestie, din perspectiva și profilul spiritual al actanților: scriitori din diferite generații și orientări literare, oameni de presă, reprezentanți ai clerului, un orb care se consideră clarvăzător ș.a. Eroii judecă și operează în real cu instrumente, uneori inadecvate, ale fanteziei.
Protagonistul romanului, poetul octogenar Escargot (fr.escargot „melc” – pseudonim literar) trăiește un sentiment de frustrare, considerându-se ignorat de colegii de breaslă, în ciuda succesului de public pe care îl au cărțile sale. Personaj exponențial – în jurul lui se desfășoară cea mai mare parte a romanului -, Escargot se dovedește un individ dificil pentru intelectualii din mediile în care dorește să-și impună valoarea. Pe de altă parte, eroul se vrea un observator atent și lucid al lumii din jur, iar analiza lui, mărturisită lui Policar, personaj semnificând puterea creatoare, se dovedește lipsită de iluzii și înțelegere. Perorația sa în fața lui Policar este un amestec de sinceritate și patetism, de credință și naivitate, ce-l plasează în ipostaza visătorului incurabil, combinând în conștiința sa artistică ceea ce-i oferă universul exterior și meandrele labirintice ale propriei interiorități. Se autodefinește Escargot, omul-melc, și nutrește sincer iluzia capacității sale artistice de a conjuga liric, în egală măsură, universul exterior, cotidian, în care trăiește și cel interior, în care se izolează, cele două devenind, la nivelul creației autentice, complementare. De vanitate îl judecă ceilalți… Are conștiința propriei valori, crede eroul…

În aceeași ipostază se regăsesc și celelalte personaje ale romanului…
Cartea încearcă să sugereze rezolvări credibile dilematicei trăiri ale personajelor, dovedindu-se un fals eseu despre vanitate; mai degrabă, o ipostaziere firească a intelectualului, confruntat cu opacitatea celor care cred în nivelarea valorilor… (Florin Logreșteanu)

Pentru eroul lui Gib Mihăescu, idealul, din momentul în care devine obsesie, este etern, adică îl va însoţi tot restul existenţei sale biologice, în timp ce realitatea acestui ideal, forma lui concretă, este efemeră, transformabilă cu necesitate şi întâmplătoare ca alegere a unui anume obiect real. Zilele şi nopţile unui student întârziat aduc un tip nou de personaj în literatura noastră, acela al solitarului căruia obsesia idealului îi sporeşte totodată şi un sentiment, de asemenea rar în astfel de cazuri: responsabilitatea - LAURENŢIU ULICI

In acest roman vedem nu istoria sufleteasca a unui individ - nu acele ”tragedii fara fapte” - ci clasa burghezilor cocotati. O vedem ca si clasa (cadrul in care se invarte eroul) si o vedem si simbolizata, tipificata, daca mi se ingaduie cuvantul, in erou, in Georges Duroy. Caci Georges Duroy e un tip comun, de duzina, nu vreo individualitate deosebita.

Un băiat de doisprezece ani, Toader Mândruţă, dintr-o aşezare patriarhală (satul Vâltoteşti, comuna Băseşti, ţinutul Bârladului), considerat nătâng de cei din jur, visează să zboare. Asemenea lui Aurel Vlaicu, încearcă să-şi construiască un avion.

„Apărarea are cuvântul - ...o capodoperă!” Panait Istrati

Romanul „Apărarea are cuvântul” a provocat reacții extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei femei ușoare, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial.

Ma tem ca domnul Sherlock Holmes poate deveni precum unul dintre acei tenori apreciati care, dupa ce si-au trait epoca de glorie, inca sunt tentati sa faca plecaciuni de adio publicului indulgent. Acest lucru trebuie sa inceteze si el trebuie sa urmeze calea a tot ceea ce e facut din carne si oase, material sau imaginar.

Jayneen Sanders este scriitoare, pedagog, mamă a trei copii și militantă pentru educarea copiilor prin discuții despre probleme sociale și emoționale, despre relații bazate pe respect și despre siguranța corporală.

Este unul dintre putinele romane istorice ale literaturii romane care ne ofera o fresca a vremurilor de demult. Profund cunoscator al trecutului poporului sau, scriitorul a creat chipuri de tarani liberi, razesi darji si neinfricati, insufletiti in actiunile lor de spiritul de dreptate, demnitate si curaj. in realizarea acestor chipuri, Mihail Sadoveanu (1880-1961) a pus o parte din fiinta sa. Ni i-a infatisat pe razesi asa cum i-a inteles el, apropiati inimii sale, fapt care imprima si un caracter profund liric operei sadoveniene.

Actori: Jack Nicholson, Jessica Lange, John Colicos, Michael Lerner, Anjelica Huston, William Traylor

„La Daniel Vighi descoperi cu usurinta acea pornire impotriva textului, care nu mai este joc estetic provenind din saturatia estetica, ci repulsie morala, chiar ura – si care nu mai rasfringe inconfortul metafizic sau jena existentiala, ci numai oroarea de real si realitate.” (Ion Negoitescu)

Activitatea criticului literar este legata de sociatatea "Junimea".

Editura Corint adaugă o nouă capodoperă colecției Clasici ai literaturii universale, dedicată adulților: Duelul. Dramă la vânătoare de Anton Cehov.

„Cehov a fost un scriitor polivalent [...]. Proza scurtă i-a permis în mod special să construiască o imagine mozaicală a lumii moderne. [...] Nu întâmplător, particularitățile inovatoare ale artei narative cehoviene sunt probate de impresionantele portrete psihologice ale personajelor, realizate, de obicei, într-o manieră care permite folosirea mai multor perspective, a mai multor puncte de vedere (pe de o parte, viziunea naratorului, pe de altă parte, reflectarea contradictorie a protagonistului în conștiința celorlalte personaje, precum și autocaracterizarea cu numeroase retractări). [...] Duelul (1891) este unul dintre cele mai lungi texte cehoviene. [...] La Cehov, duelul este prezentat ca un anacronism și determină un discurs cu conotații grotești și tragicomice. [...] "Dramă la vânătoare" poate fi interpretată ca o alternativă parodică și polemică la unele motive dostoievskiene fundamentale din "Crimă și pedeapsă", "Frații Karamazov" și "Visul unchiului".. [...] În ansamblu, "Dramă la vânătoare" este o combinație și o sinteză a mai multor clișee culturale și forme narative, un produs unic al timpului său.” Camelia Dinu

Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie să existe un ţap ispăşitor

"Strada Jérusalem" aduce în prim plan tentativele criminale ale Fracurilor Negre împotriva familiei Champmas şi a bogatei, dar avarei ţărănci Mathurine Goret. Ispita, în ambele cazuri, este „falsul Ludovic al XVII-lea“, rol deţinut în rândul Fracurilor Negre de mai multe personaje, în mod succesiv. În acest volum, cel căruia i se spune domnul Nicolas o seduce mai întâi pe Ysole de Champmas, fiica nelegitimă a generalului de Champmas, şi se foloseşte de complicitatea ei involuntară pentru a încerca s-o omoare pe fiica cea mică a acestuia, Suavita...

Argonauţii​ lui Maggie Nelson​ este un jurnal care flexează genurile, o lucrare de „autoteorie" care oferă observații noi, energice și actuale despre dorință, identitate, limitările și posibilitățile iubirii și ale limbajului. Nucleul este relația lui Nelson cu artistul Harry Dodge. Iubirea pentru Harry, fluiditatea genului său și parcursul sarcinii lui Nelson oferă o intrare directă în complexitățile, provocările și extazul întemeierii unei familii queer. Nelson corelează experiența personală cu o explorare riguroasă a teoriilor iconice despre sexualitate, gen, despre instituția vexată a căsătoriei și creșterea copiilor. Insistența lui Nelson pe independența radicală a libertății individuale și pe valoarea creșterii unui copil devine strigătul profund, impunător, intransigent al acestei cărți.

În vremuri nu foarte depărtate, guvernele lumii instaurează o dictatură ce pune stăpânire pe viața popoarelor. Adolescenții decid să celebreze libertatea aruncându-se de pe cele mai înalte clădiri ale orașului. Casas Ros aduce o odă tinereții și puterii celor mulți care se mobilizează împotriva guvernelor represive, nedrepte și violente, pentru a pune capăt unui sistem abuziv și pentru a crea o altă lume.

„Tamani se uită serios la ea şi întinse mâna să-i atingă părul. Şovăi o clipă, după care îi luă capul între mâini şi o trase spre el. Nu o sărută, doar îşi lipi fruntea de a ei câteva clipe, iar nasurile lor aproape se atinseră. Simţea că-i spune adio, şi o durea enorm.“ 
Este ultimul bal înainte de absolvire, iar Laurel îşi doreşte să dea totul uitării măcar pentru o noapte. Însă un vechi duşman îi urmăreşte fiecare pas, iar secretul cumplit al lui Yuki este dezvăluit, ameninţând să distrugă întregul regat al zânelor şi să aducă un nou conducător. Când Shar este ucis cu sânge rece, Laurel ştie că soarta zânelor este acum în mâinile ei, iar alături de Tamani, David şi Chelsea porneşte spre Avalon, pregătindu-se pentru confruntarea finală. Evenimentele se succed cu repeziciune pe parcursul unei singure zile, o zi decisivă, la finalul căreia prietenia va fi greu încercată, iar adevăruri dureroase vor ieşi la iveală, împlinind un destin pe cât de neaşteptat, pe atât de tulburător.
„Pike reinventează basme şi mituri, integrându-le în propriile poveşti cu o inteligenţă şi o inventivitate uimitoare.“ Romantic Times
„În acest ultim volum al seriei Aripi, destinele şi trădările sunt dezgropate cu o viteză ameţitoare, care îţi taie răsuflarea.“ Voice of Youth Advocates

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii. 
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei. 
Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos.
Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, Spioana e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.

Infuzate cu stilul uimitor de creativ, molipsitor și hilar de a povesti al lui Hemon, poveștile din Iubire și obstacole sunt unite de același narator, a cărui maturizare începe în comunistul, dar cosmopolitul Sarajevo, pe care îl părăsește pentru o călătorie în Statele Unite, cu puțin înainte de asedierea orașului din 1992. În mâinile lui Hemon, experiențe aparent banale din copilărie devin aventuri îndrăznețe, dramatice, în timp ce situații unice, devastatoare devin numitorul comun pe care îl împărtășim cu toții. Hemon recompune aici nu doar autobiografia unui imigrant; cu fiecare poveste care se desfășoară în direcții neașteptate, pline de umor, până la concluzia înțeleaptă, uneori sfâșietoare, autorul recompune o lume de fiecare dată nouă.

Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie să existe un ţap ispăşitor

"Inimă de Oţel" prezintă ascensiunea criminală a frumoasei aventuriere Marguerite Sadoulas, supranumită Margareta de Burgundia, devenită contesă de Clare şi unul dintre principalii conducători ai Fracurilor Negre, precum şi lupta tânărului Roland de Clare, moştenitorul legitim al averii şi al numelui Clare, pentru a-şi regăsi moştenirea, dorită cu ardoare de către Fracurile Negre, şi propria identitate

Paris, 1942. Tânărul și talentatul arhitect Lucien Bernard acceptă o comandă care îi poate aduce o mare sumă de bani, dar care riscă să-l trimită la moarte. Misiunea lui este să proiecteze o ascunzătoare pentru un evreu bogat, un spațiu atât de puțin vizibil, încât nici chiar cel mai hotărât ofițer german să nu-l găsească. Lucien are mare nevoie de bani, iar posibilitatea de a-i păcăli pe naziștii care au ocupat Parisul, orașul său iubit, este o provocare căreia nu-i poate rezista.
Dar, atunci când o familie de evrei dintr-una dintre ascunzătorile sale sfârșește tragic, problema creării acestora devine o chestiune personală. Arhitectul parizian ne invită să reflectăm la ceea ce ne datorăm unii altora și la cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a face ceea ce e corect.

„O poveste frumoasă și elegantă despre o serie de fapte de eroism neașteptate ale unui om obișnuit în vremea celui de-al Doilea Război Mondial.“ - Malcolm Gladwell

„Personajele lui Belfoure sunt bine conturate și complexe. Emoția, eroismul și arta se amestecă în acest roman tulburător și captivant.“ - Publishers Weekly

Cartea nuntii, primul roman al lui G. Calinescu, este, asa cum il numea Nicolae Manolescu, un roman „al educatiei sentimentale”, avand ca tema centrala iubirea dintre proaspatul doctor in litere Jim Marinescu si tanara absolventa de liceu Vera Policrat, iubire care se implines- te prin casatorie. Insa Cartea nuntii nu e doar un roman de dragoste, ci si o radiografie a scolii romanesti in perioada interbelica, in care accentul cade pe relatia profesor–elev. Nu in ultimul rand, cartea reliefeaza, prin contrast, societatea moderna, in plin proces de civilizare si de innoire in plan social, economic si tehnologic, care invinge definitiv familia ciudata, tributara unor dogme nefericite a personajului principal, o colectie de babe decrepite si de fete batrane sterile care populeaza „casa cu molii“ in care protagonistul locuieste alaturi de matusile sale.

„În opinia mea, nici una dintre romancierele de mare talent sau geniale nu o depășește pe Selma Lagerlof.“ (Marguerite Yourcenar)

„Fiecare carte a acestei mari povestitoare ne aduce dovezi fără seamăn ale artei sale... Nimeni în Europa nu poate spune povești atât de frumos ca ea.“ (Hermann Hesse)