Literatură

De-acum, naveta intre America prezentului si Persia antica a devenit rutina pentru Mora, profesoara de dictie ajunsa, dintr-o intamplare, sotia regelui Xerxes. Asta pana cand o cadere de tensiune in laboratorul lui Alex da peste cap masina timpului si o trimite in Louisiana de dinaintea Razboiului Civil. Acolo, Mora gaseste o lume vesela si colorata, o familie care ascunde un secret inexplicabil ,dar si posibilitatea unei noi iubiri. Exista vreo conexiune intre toate acestea? Sunt simple coincidente, erori de sistem sau felul Universului de a pune lucrurile in ordine?

„Daca si cand ii este menit sa loveasca, fulgerul o va face. Nu putem decide noi cand, cum, sau unde. Se spune ca niciodata nu loveste de doua ori in acelasi loc. Poate ca nu-i adevarat; dar poate ca e. Exista o singura cale de a afla: traind.”

„Pentru cei care stateati cu sufletul la gura sa aflati ce a mai facut Mora, simpatica si exploziva eroina a Laurei Nureldin, iata ca urmarea povestii va ofera din plin satisfactia unor noi aventuri, la fel de palpitante.”

Caracteristicile esentiale ale scrisului Laurei sunt naturaletea, cursivitatea, umorul, felul in care stie sa te tina ca pe ace pagina dupa pagina. Personajele ei te plimba prin perioade care mai de care mai diferite din istorie, dar sunt atat de carismatice incat reusesc sa te faca sa te simti ca la tine acasa. In ce priveste povestile de dragoste (da, caci acum deja sunt mai multe!) creionate in Regii timpului, ele te fascineaza tocmai prin firescul lor, prin lipsa idealizarii. De fapt, aventurile Morei ar putea fi ale oricui. Chiar si ale tale, daca ai un pic de noroc. Si o masina a timpului, fie ea si defecta.” (Cristina Nemerovschi)

Oscilînd între rutină şi senzaţiile induse de experienţele narcotice, un grup de prieteni navighează printr-un spaţiu urban populat de figuri groteşti, blazate sau aflate pe marginea prăpastiei. O vizită de lucru la o fermă de flori din Hawaii, o experienţă virtuală aproape mistică, lumea necunoscută a bătrînilor de la un azil sau o şedinţă de storytelling alimentată de stimulenţi mentali chimici sunt doar cîteva dintre punctele de intersecţie ale personajelor. Efervescentă, surprinzătoare, halucinantă, Ierbar spune povestea căutării trăirilor intense şi, odată acestea găsite, a nevoii de a le împărtăşi cu cineva. „Regizorul, pe post de dealer-mecena. Scriitorul, Hackerul, Filozoful şi... Gabi, o femeie – consumatori. Ei sunt Craii de Curtea-Veche, narcomanii începutului de secol. Andrei Dósa i-a prins ca într-un acordeon şi ne împărtăşeşte în Ierbar condensarea şi dilatarea nu neapărat a unor poveşti, ci a percepţiei acestor personaje cu care de multe ori ne intersectăm. Contează şi povestea, dar mai ales modul în care e spusă. Un roman despre consumarea visurilor, despre ratare, despre spălarea machiajului într-o băltoacă de la ieşirea din club.“ (Alexandru Vakulovski)

O fisura inexplicabila in Pirinei trezeste interesul oamenilor de stiinta. Pe masura ce fractura geologica se largeste si se adinceste, comunitatea europeana incepe sa se disocieze de calamitate. Peninsula Iberica, devenita acum insula, pluteste la intimplare pe ocean. Un grup eteroclit porneste intr-o calatorie spirituala, incercind sa supravietuiasca intr-o lume descentrata si aflata intr-o haotica rotire.

După ani de zile de muncă impecabilă, corectorul de carte Raimundo Silva introduce într-un text istoric o modificare, un nu care neagă un eveniment istoric real: participarea cruciaţilor la asediul şi cucerirea Lisabonei de către Dom Afonso Henriques în 1147. Frauda este descoperită la timp, iar ediţia mincinoasă va conţine o erată care va nega negaţia. Deşi se aşteaptă la sancţiuni severe, editura se va mulţumi să numească o persoană însărcinată cu supravegherea şi controlul activităţii corectorilor, Maria Sara, care îl va îndemna pe Raimundo Silva să scrie o nouă Istorie a asediului Lisabonei, în care însă cruciaţii întra-devăr nu îi vor fi ajutat pe portughezi să cucerească Lisabona. Crearea noii variante coincide cu naşterea şi maturizarea treptată a unei legături amoroase între editoare şi corectorul pe cale să devină autor.

Roman castigator al premiului de debut „Mircea Ciobanu” – editia 2015

Romanul de debut al lui Radu Gavan a intrat in forta in lumea literara din Romania, fiind premiat si apreciat, insa si criticat pentru violenta excesiva sau pentru temele tabu abordate.

Pornind de la experientele autorului, Exorcizat spune povestea intunecata a unui tanar agent imobiliar. Intr-un Bucuresti sumbru, inconjurat de diavoli cu chipuri de oameni, protagonistul duce o existenta mizera. Ratacit intr-o lume pe care nu o intelege si la care nu se poate adapta, tot ce isi doreste este o viata decenta si putina afectiune, insa, uneori, pretul platit poate fi urias. Alaturi de singurul sau prieten, demonicul Victor, intalneste tot soiul de personaje pestrite – gangsteri, pradatori sexuali, oameni de afaceri fara scrupule si alti monstri ai subteranei bucurestene. Incetul cu incetul, tanarul nostru isi pierde inocenta. Iadul e aici, in noi si printre noi.

Un roman controversat, plin de forta, halucinant si violent, strabatut uneori de o sensibilitate surprinzatoare si un umor negru irezistibil.

Romanul de debut al lui Radu Gavan este o experienta uluitoare, o scriitura demetaforizata, de un firesc impresionant. In acest roman fiecare cuvant pare sa cada la locul lui, subterana dostoievskiana, patima zweigiana se intalnesc cu undergroundul si bizareria lui Palahniuk, pentru a contura, fara cosmetizari, fara reflectii filosofice, doar prin faptic brut, o poveste si un protagonist care oglindesc, la randul lor, portretul demonilor contemporani ce bantuie societatea romaneasca si nu numai. - Sever Gulea, Libris Blog

Un roman puternic, ce iti deschide ochii asupra unei lumi, dar si asupra unor categorii de personaje/oameni pe care nu le intalnesti zilnic. - Jovi Ene

Nu stiu ce simteau contemporanii lui Eminescu, la scriitori ma refer acum. Poate uimire, poate invidie, daca nu chiar ciuda pe uriasul lui talent. Stiu insa ca azi am terminat de citit un roman zguduitor. - Ana Barton, Revista Cariere

Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile” sint pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cind ies din pupe, invelisurile napirlite ale vietatilor care, crescind, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le stringe, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu sintem doar ce sintem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarilor care ne-au purtat numele.

Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gît își bîntuie stăpînul, un bărbat ajunge într‑un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a‑i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr‑o tapiserie și‑i înspăimîntă pe cei ce se credeau la adăpost de ea. Cititorii vor regăsi în volum celebrele „Pisica neagră”, „Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană”, „Morella”, „Masca Morții Roșii”.

In adincul sufletului… astepta un eveniment. Ca marinarii in ceasul de restriste, isi plimba privirile disperate peste singuratatea vietii, cautind in departare vreo pinza alba in negurile orizontului. Nu stia prin ce intimplare, ce vint il va impinge pina la ea, spre ce tarm o va purta, daca va fi salupa sau corabie cu trei punti, incarcata cu nelinisti sau plina de fericire pina la saborduri. Dar in fiecare dimineata, cind se trezea, spera ca va veni chiar in ziua aceea si pindea toate zgomotele, sarea din pat, se mira ca nu venea; apoi, la amurg, din ce in ce mai trista, isi dorea sa fie deja miine. - Gustave Flaubert

Roman care stă la baza filmului Parking în regia lui Tudor Giurgiu, cu Mihai Smarandache şi Belén Cuesta în rolurile principale, alături de Ariadna Gil, Luis Bermejo, Carmen Florescu, Eric Frances, Manuel Bandera, Emilian Oprea, distribuit de Transilvania Film, din 14 iunie 2019 în cinematografe.

Trei poeţi români fac un legămînt: fiecare va călători prin lume timp de cinci ani, în căutarea izvoarelor Poeziei. Acesta este punctul de plecare al unei poveşti în care biografiile celor trei se transformă pe nesimţite din realitate în ficţiune. Personajele, recognoscibile, scapă mereu din mîna cititorului, modificîndu-şi traseele şi profilul, camuflîndu-se cu abilitate. Cînd firele par unite, o bruscă răsturnare de situaţie schimbă radical perspectiva. Alte istorii trec în prim-plan – emigrare, legături adulterine, călătorii în căutarea marii iubiri, poveşti de dragoste adevărată... Marin Mălaicu-Hondrari cultivă arta suspansului într-un roman de dragoste în care nu există personaje secundare.

Roman de maturizare, roman al deformării, 12 povestiri cu acelaşi narator, toate aceste variante sînt corecte şi, în acelaşi timp, departe de a descrie cu exactitate Copilăria lui Kaspar Hauser, o reinterpretare a motivului literar al copilului crescut de lupi. Romanul lui Bobiţă, pasager al tramvaielor ceauşiste, explorator al vechilor crematorii şi al şantierelor din Berceni, este şi unul dedicat Bucureştiului, surprins în perioada sa de trecere de la socialismul luminos la democraţia originală. Dar cea mai importantă rămîne explorarea memoriei într-o proză ce se hrăneşte din materia vîscoasă a melancoliei.

Tătuţu • Ion Maiorescu • Balkan • Barbut • Crematoriul • Spre Ciocăneşti, Călăraşi • Duhul din lampă • Scriu despre Ashbery • Popa Mihai • Ninge în Tyria • Playing it hard • Knossos

Adu-ti aminte de Renton, adu-ti aminte de Tyler Durden. Adu-ti aminte de filmele care au transpus aceste carti; de Brad Pitt, Edward Norton si Ewan McGregor. Adu-ti aminte de ei, caci ei fac parte din cultura ta, din esenta ta de viata, globalizata la extrem si infinit de sordida. Revezi filmele, reciteste cartile. Razi cu ei; cu toate aceste plasmuiri de oameni ale autorilor, ale regizorilor, ale actorilor. Revezi-le cu prietenii, cu prietena ta sau prietenul tau, dupa sau inainte sa fi facut dragoste. Revezi-le singur; revezi-le, daca mai ai cum, la cinematografe dubioase de cartier. Revezi aceste filme vechi, care au devenit de la lansarea lor embleme cult ale miscarii sociale din care fac parte. Revezi-le si scrie o carte.

Dar scrie o carte despre viata ta, nu a lor; despre existenta ta placuta sau morbida. Nu incerca sa copiezi ce ai citit sau vazut in ele. Lasa-ti imaginatia la joaca, in curtea care se afla in spatele casei mintii tale; dar nu te lasa sedus de mirajul simplist si la indemana al plagiatului. Gandeste-te bine inainte sa pui pixul pe hartie sau degetul pe tasta de calculator, caci de-acolo nu mai e loc de intoarcere. Te tine sa scrii cartea asta?

Constantin este povestea experienței lui Mihai, un tînăr student venit din provincie la București, acasă la cel care i-a închiriat o cameră pe perioada studiilor: Toader Constantin. În apartamentul dărăpănat al acestuia se petrec o serie de întîmplări tragicomice, ai căror protagoniști sînt chiriașii săi, oameni de tot felul, cu povești de viață dintre cele mai diferite și mai interesante, care trăiesc într-un București poate prea pragmatic și uneori chiar ostil. Constantin este el însuși o poveste, care nu se lasă însă descoperită prea ușor, nici chiar de „bunul chiriaș” Mihai. O carte despre Bucureștiul real, despre oamenii care îl populează și, în cele din urmă, despre viață așa cum e ea, descrisă cu un fin spirit de observație și simț psihologic.

Într-un stil de o transparenţă clasică şi folosind tehnica povestirii liniare, romanul lui Bernhard Schlink relatează povestea tristă a unei iubiri stranii, întunecată de trecutul politic al Germaniei naziste. Love story la început, Cititorul continuă în celelalte două părţi cu tema Holocaustului, punînd grave întrebări asupra responsabilităţii morale a generaţiei ce a trăit în perioada cumplitelor tragedii umane şi reprezentînd în acelaşi timp dilema urmaşilor, confruntaţi la rîndul lor cu un adevăr şi o vină covîrşitoare. Romanul a inspirat o ecranizare de succes (cu Ralph Fiennes şi Kate Winslet în rolurile principale), care a fost de cinci ori nominalizată la Oscar şi la Premiile BAFTA şi a cîştigat un Glob de Aur.

„Cititorul este un roman fascinant, de un erotism fremătător, aflat sub semnul iubirii şi al misterului, al ororii şi compasiunii şi avînd drept fundal peisajul bîntuit al Germaniei postbelice.” (Los Angeles Times)

 „Un roman emoţionant, care transcende graniţele şi pătrunde în sufletul cititorului.” (The New York Times Book Review)

„O carte elegantă, de o rară complexitate morală. Bernhard Schlink îşi spune povestea cu o minunată simplitate.” (The New York Times)

În 1666, an care poartă în sine Numărul Fiarei şi prevesteşte sosirea Apocalipsei, Baldassare Embriacco, negustor genovez de curiozităţi, porneşte în căutarea unei cărţi rare, Al o sutălea nume, care ar putea să aducă izbăvirea. Periplul lui Baldassare poate fi citit în mai multe chei: ca un jurnal de călătorie, înfăţişînd în chip fermecător lumea Levantului şi Europa din preajma anului 1666; ca o carte a căutării mistice, dar şi a îndoielii carteziene într-o lume marcată de fanatisme şi bigotism şi, nu în ultimul rînd, ca o călătorie către sine, în căutarea unui sens al propriei existenţe.

Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin

Premiul Nobel pentru Literatură

Faţa şi reversul dezvăluie experienţa, deja bogată, a unui tînăr de douăzeci şi doi de ani: cartierul Belcourt din Alger şi mediul familial dominat de o bunică necruţătoare; o călătorie în Insulele Baleare, una în Praga, unde tînărul simte că are „moartea în suflet”; şi, mai ales, această temă esenţială: „admirabila tăcere a unei mame şi efortul unui bărbat de a regăsi o dreptate sau o iubire care să echilibreze această tăcere”. 
Faţa şi reversul este prima carte a lui Albert Camus. A fost publicată în 1937, în Alger. La sfîrşitul vieţii, Camus va vedea în această operă din tinereţe sursa secretă care a alimentat sau ar fi trebuit să alimenteze tot ce a scris.

„Da, nimic nu mă împiedică să visez, în chiar ceasul exilului, de vreme ce măcar ştiu asta, şi o ştiu bine: opera unui om nu‑i nimic altceva decît acest mers îndelung ce vrea să regăsească pe căile ocolite ale artei cele două sau trei imagini simple şi nobile asupra cărora inima s‑a deschis prima oară. Iată de ce, poate, după douăzeci de ani de muncă şi de creaţie, trăiesc în continuare cu ideea că nici măcar nu mi‑am început opera.” (Albert Camus)

O meditaţie asupra felului în care putem descoperi sensurile profunde ale existenţei într-o lume tot mai confuză, Zen şi arta reparării motocicletei este una dintre cele mai importante cărţi din a doua jumătate a secolului XX, care a influenţat vieţile a milioane de cititori. Lungul periplu pe care un tată îl face alături de fiul lui prin nord-vestul Americii devine o odisee personală, emoţionantă, în care repararea motocicletei ne va dezvălui cum măiestria şi imaginaţia pot îmblînzi în cele din urmă tehnologia. Cu condiţia să devenim, după cum ne învaţă filosofia Zen, una cu faptele noastre.

Inventeaza ceva aduce laolalta douazeci si trei de povestiri scrise de-a lungul mai multor ani si publicate in diverse reviste literare sau cu totul inedite. Sumbre sau amuzante, provocatoare, excentrice si tulburatoare, povestirile lui Chuck Palahniuk sint, fiecare in parte, un exercitiu stilistic de o originalitate si o inventivitate cuceritoare.
Ca e vorba de un adolescent eminent, lobotomizat dupa o sesiune de electrosocuri cu defibrilatorul din cabinetul medical al scolii, ca in „Zombi”, sau de un fiu increzator in terapia prin ris care incearca sa-si salveze tatal bolnav de cancer in faza terminala cu o colectie de glume nesarate, ca in „Cioc-cioc”, sau de primele aparitii ale faimosului Tyler Durden din Fight Club, cum se-ntimpla in „Expeditia”, povestirile sale infioara, uluiesc sau incinta, insa nu te lasa nici o clipa indiferent.
 
„Cele mai inspirate povestiri semnate de Palahniuk, o imbinare de bufonerie, oroare si emotie, te propulseaza dincolo de incredibil, in spatiul locuit de cele mai bune comicsuri sau de spiritul unui Rabelais ori al unui Burroughs.” (The Guardian)
 
„Palahniuk reuneste pentru prima data in volum povestirile care-i poarta marca: umor, oroare si indrazneala nebuna, toate devenite subiect alaturi de foc, fluide corporale, malformatii, materialismul societatii, bestialitate, o minge de tenis fermecata si o crima ce are loc in timpul unui festival.” (Publishers Weekly)
 
„Stilul modern, unic al lui Palahniuk inlatura orice conventie, orice aer vetust… cititorului ii e cu neputinta sa se complaca in confortul narativ.” (Booklist)

Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit este continuarea romanului Turma păstorului mut, apărut în 2016. 

„Cînd prezentul nimiceşte utopia şi viitorul, ne rămîn ucronia şi trecutul. Scriind despre munca lui de gropar al comunismului (mai exact: «dezgropar»), arheologul şi poetul Marius Oprea şi-a descoperit vocaţia prozei lapidare, intense, mişcătoare. Primul său roman, Turma păstorului mut, era un parcurs al regăsirii de sine şi vindecării, nucleul unei alegorii metonimice a României – Spitalul Socola. Acum, autorul îşi extinde formula. Rezultatul, un dialog între memoriile primului Bazileu al Imperiului Român de Răsărit din 2056 şi un manuscris al său de aceeaşi factură din 2016, este o ucronie patafizică. Astfel, eliberată de constrîngerile speculaţiei raţionale, (auto)ficţiunea prefigurează o lume viitoare în care toate problemele şi-au găsit soluţiile. Multora, acestea le vor părea delirante. Dar dacă sînt singurele?” (Sorin Antohi)

„SF sau literatură confesivă? Talent uimitor, nedrămuit, de a imagina România peste 40 de ani sau o coborîre şovăielnică în sinele pierdut şi, apoi, regăsit? Pe de o parte: România, ţară ce devine imperiu, cucerind Germania, exportînd acolo «Tihna Trupească şi Liniştea Sufletească», ţară al cărei Imn Naţional este Somnoroase păsărele, compus de un copil, ţară care se apără de nori radioactivi cu Brîul Maicii Domnului, ţară în care Bucureştiul ajunge sediul Parlamentului European. Pe de altă parte: amintiri disparate şi înduioşătoare despre «ultimul arbore», «pasărea ploii», şarpele anguis fragilis, cîntecul guguştiucului care anunţă «iminenţa înălţării soarelui pe cer», nucul iubirii, drumul spre insula Amorgos, din arhipelagul grecesc. De fapt, o caldă poveste de iubire, marca Marius Oprea, născocitor de fapte viitoare şi înţelept tălmaci de semne ale prezentului. Iubire: pentru ţara sa, pe care – prin puterea prozei – o face să fie altfel, populată cu personaje ce ne par cunoscute, construite cu o suavă plăcere, cu o gingaşă ironie. Şi iubire pentru Cristina! Aflaţi în carte de ce, prin Cristina, Imperiul Român de Răsărit îşi pierde numele şi rînduielile.” (Ovidiu Şimonca)

In anul 2036, nimeni nu se mai intreaba ce se intimpla dupa moarte, pentru ca nu mai exista moarte, cel putin nu in sensul de odinioara al cuvintului. Trecerea in nefiinta inseamna transferul intelectului pe dispozitive de stocare performante, cu garantie de cel putin opt sute de mii de ani. Vincent, suferind de o boala terminala, are o alegere de facut. Daca urmeaza procedura de transfer, stie ca nu se va mai putea plimba, nu va mai putea simti aroma parfumurilor si nu isi va mai putea imbratisa sotia sau copilul niciodata. Pe de alta parte, ar putea sa fie acolo, alaturi de ei, pentru totdeauna, sa le vorbeasca, sa ii vada. Decide in cele din urma ca vrea sa isi vada fiul crescind, chiar si prin obiectivul unor camere de luat vederi. Cu toate informarile si documentarile de dinainte, nimic nu il poate pregati pentru transformarile care il asteapta, iar viata digitala de apoi ii apartine de fapt unui cu totul alt Vincent. La un deceniu de la prima editie, Vincent nemuritorul, roman despre binecuvintarile si nenorocirile pe care le aduce tehnologia, se apropie acum mai mult de problemele prezentului decit de cele ale viitorului.

17 poveşti dintr-un bloc cu patru etaje din Bucureşti. Vieţile personajelor comunică prin pereţii subţiri. În această comunitate de locatari vechi şi noi, intimitatea devine fluidă. Destinele personajelor se intersectează, apartamentele au propriile istorii, cuplurile îşi trăiesc sub ochii celorlalţi ritualurile şi descompunerea. Dincolo de uşile închise e o lume în mic, cu bucuriile şi tristeţile ei infinitezimale.

Cînd merge în oraşul natal să petreacă Paştele la părinţi, Robert află de la sora sa, Camelia, că, în urma unor analize, mamei lor i-a ieşit că are o boală cu transmitere sexuală. Aşadar, fie ea, fie tatăl lor, fie amîndoi ar avea relaţii cu altcineva. Cei doi fraţi încep o anchetă detectivistică: vor să afle care din părinţi este „vinovatul”. În timpul căutării, Robert îi reîntîlneşte pe Lone, un bătrîn beţiv care pe vremuri i-a marcat copilăria, şi pe Oana, prima lui iubită, întoarsă de la muncă din Italia, dar, mai presus de orice, îşI reîntîlneşte trecutul. Cititorul descoperă că trădarea are o tradiţie în această familie, fie că e vorba despre prima iubire sau despre viaţa unchilor, mătuşilor sau bunicilor.

„Extraconjugal e la bază un roman noir, începînd cu enigma propusă în prima frază (dezvoltată apoi concentric), continuînd cu vocea pe care e construită cartea (cinică, ironică, amuzantă, briliantă stilistic) şi sfîrşind cu modul ambiguu în care se produc rezolvările. Mihai Radu panoramează, printr-o mişcare fluidă, o lume contemporană în care intră şi neoanele metropolei, şi praful în suspensie al provinciei, şi scenetele vieţii corporatiste, şi scenariile erotice inutil elaborate ale adolescenţei, şi nervii plesniţi ai căsniciilor, şi teasing-ul extraconjugal; şi piste false, şi elegii, şi comedii, şi drame. Totul e alert, sclipitor, profund, memorabil.” (Mihai Iovănel)

„Personajul-narator din Extraconjugal, Robert Nicula, simte enorm şi vede monstruos. Dotat cu aptitudini analitice hipertrofiate, foarte sensibil la ridicol, el simte nevoia să pună sub lupă existenţa sa şi a celor apropiaţi. O pasageră, dar intensă aventură extraconjugală generează ireversibile mutaţii în interiorul cuplului şi pune în mişcare un mecanism narativ pe cît de simplu, pe atît de sofisticat. Un roman emoţionant şi puternic despre fragilitatea relaţiilor dintre părinţi şi copii, dintre soţ şi soţie, o poveste fascinantă despre timp şi despre oameni, în care «în fiecare clipă lumea moare cu totul şi se naşte cu totul în clipa imediat următoare».” (Carmen Muşat)

Atunci cind renumitul povestitor Rasid Khalifa, „Sahul de Blah”, cade intr-un somn malefic, prada unui blestem, fiul sau cel mic, Luka, porneste hotarit intr-o expeditie in Lumea Magica. El incearca sa fure Focul Vietii, singurul care il poate readuce la viata pe iubitul sau parinte. In calatoria lui primejdioasa il insotesc un ciine si un urs de circ, catelul Ursu si ursul Cutu, dar si un misterios si adesea inspaimintator dublu al tatalui sau, Tatanonimul. Pe parcursul cautarii, in care ploua cu peripetii fascinante, apar numeroase alte personaje magice, de la fermecatoarea Insultana de Zel pina la Titanul Prometeu, un alt Hot al Focului.