Literatură

Un tanar medic descopera magia Deltei Dunarii, dincolo de griul comunist

William Wenton, baiatul care poate sparge orice cod, se afla din nou in pericol, insa de data asta unul care porneste chiar din interiorul sau.

In momentul in care isi da seama ca o afectiune stranie il face sa-si piarda controlul – de spart coduri nici nu mai poate fi vorba – William Wenton hotaraste ca problema sa poate fi rezolvata doar intr-un singur loc: la Institutul de Cercetari Post-Umane.

Insa Institutul nu mai arata deloc asa cum isi aduce el aminte. Camera sa seamana mai degraba cu o celula, iar curtea si imprejurimile cladirii sunt permanent monitorizate de roboti aerieni si terestri. Profesorii nu vor sa-i spuna ce se intampla, desi este foarte clar ca toata lumea se teme de ceva. Sau de cineva.

Cand prietena sa, Iscia, ajunge la Institut, William crede ca acum are un aliat, insa si ea ii ascunde lucruri. Pe masura ce secretele ies la iveala, baiatul isi da seama ca nu mai poate avea incredere in nimeni, fiindca toti ii ascund adevarul. Va trebui sa se bazeze doar pe propriul instinct pentru a rezolva misterul din spatele evenimentelor stranii care se petrec la Institut.

Cea de-a doua carte a seriei William Wenton a fost descrisa de School Library Journal drept „o parte Alex Rider, o parte Codul lui da Vinci pentru copii, o parte Artemis Fowl“.

Un consilier prezidential ajunge in vizorul public, cade in dizgratie si isi pierde functia din pricina unei banale iesiri duminicale la mall. Un pensionar ajunge presedinte de bloc, ocazie care il face sa descopere cu alti ochi micul univers din cladirea in care locuieste si in care se „pregateste” o oribila crima. Un ambasador la Lima este pus in dificultate de o cerere neobisnuita, care ii va schimba complet viata. O greseala din adolescenta ii influenteaza intreaga existenta a unui barbat. Aflat intr-o vacanta greceasca, el are parte de o intalnire socanta, care il forteaza sa-si rememoreze viata pentru ultima data. Toate aceste povesti va asteapta sa le descoperiti in volumul de fata.

„Gabriel Gafita revine cu un volum de povestiri, patru la numar, cantonate in cea mai stricta actualitate: Experiment pe persoana publica, Balada comitetului de bloc, Problema de la Lima, Alternativa la fuga in Egipt.
Autorul are un simt deosebit al detaliilor semnificative, o finete a observatiei surprinzatoare, un verb ironic. Si mai ales surprinde micimea lumii inconjuratoare cu o acuratete deosebita. Acestea par sa fie principalele trasaturi ale celor patru proze ale lui Gabriel Gafita.“
Stelian Turlea

Un remix timisorean punk al vietii de dinainte si de dupa ’89
Povestirile din garaj sunt tipice tranzitiei de tip balcanic, traite in Timisoara inainte si dupa ’90: veri in care timpul se dilata, asa cum doar in vacantele scolare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, romani, sarbi, svabi si maghiari, Poli Timisoara, huligani, batai, ecouri ale primelor revolte care au declansat Revolutia din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, rauri de bere, scriitori si artisti de tot soiul, scene din viata de zi cu zi, intamplari adolescentine si rememorari nostalgice. Toate desfasurate intre betoane si Bega.

„Marea smecherie pe care o face Goran in povestirile lui e ca are un fel de familiaritate in scris, ai impresia ca-i stii de undeva personajele. Rockeri, punkeri si idealisti ajunsi batrani si sictiriti intr-un oras care «era odata» par niste veterani ai unui razboi pentru optimism, ce a avut loc candva la inceputul anilor ’90. Razboi pe care l-au castigat cam cum au castigat sarbii mai toate razboaiele din ultima vreme, à la Pyrrhus.“
Ovidiu Eftimie

„In prozele lui Goran Mrakić descoperi o Timisoara aparte, recognoscibila si, totusi, extraordinara. Ai putea sta la o bere cu personajele sale, te-ai putea avanta cu ele in peripetiile lor prin oras sau in afara sa, ati putea locui pe aceeasi strada. Nimic din ceea ce-ti povesteste Mrakić nu poate fi pus sub semnul intrebarii sau al indoielii. Lucrurile par ca se intampla pur si simplu, iar tie iti vine sa le dai mai departe, sa le impartasesti altora, de parca le-ai fi trait odata cu personajele.“
Eli Badica
coordonatoarea colectiei n’autor

În fața epilepsiei, umorul rămâne singura apărare

Nino-nino. Agitație. Timișoara. Sâmbătă. Un grup restrâns de oameni. Ciprian, un bărbat de 40 de ani, realizează brusc că nu se mai poate preface: trebuie să-și accepte boala. Însă drumul până în acest moment, departe de un final, a fost sinuos. Iar protagonistul-narator ne întoarce în timp, ne poartă, criză cu criză, răzvrătire cu răzvrătire, poantă cu poantă, prin viața sa, pentru a ne arăta cum poate fi parcursă călătoria cu un diagnostic incurabil.

Stai jos sau cazi, o carte care se cere citită dintr-o răsuflare.

„Bogdan Munteanu este un scriitor adevărat. Un rând al lui este un gând, o secundă, o oră, o zi sau un an al celui care citește. Epilepsia este un subiect fascinant. Poate genera orice stare, te poate pune să scrii lucruri pe care nu le-ai imaginat vreodată. Și Bogdan Munteanu chiar face asta, le scrie. O ușoară schimbare de comportament sau redefinirea condiției cu care ne raportăm la viață… asta este epilepsia. Să nu realizezi cine ești și ce ți se întâmplă o vreme, până găsești o doctoriță să îți explice – este perfect plauzibil. Dacă știi despre ce este vorba. Să poți să revii în balans cu tine și cu lumea, apoi, este miraculos. Avem de-a face cu o povestire la colțul ierbii a unui om care moare, învie, trăiește, a unui om care relatează, etapă cu etapă, ce simte. Este literatură pură, pe de o parte, fiindcă epilepsia te face sensibil – «simt enorm și văd monstruos», cum s-ar spune –, pe de altă parte, deoarece cartea lui Bogdan redă o poveste simplă, a unui om căruia i se întâmplă lucruri, zi de zi. Lucruri care se învârt în cuvintele minunate cu care el construiește o lume, care urlă, care se odihnește.“
Bogdan O. Popescu

Odinioară tânăr partener la o faimoasă firmă de avocatură din Mississippi, Patrick Lanigan fură 90 de milioane de la propria companie şi îşi înscenează moartea. Timp de patru ani, fuge de acei oameni bogaţi şi puternici care nu s-ar da înapoi de la nimic pentru a-l găsi.

O dramă în care Oe reuşeşte să strecoare un filon de umor.

Pe un drum de țară, undeva în Ungaria, un adolescent drogat și fără permis conduce o mașină sport pe fundalul cerului noptatic...

Un început de thriller, care va continua într-un mod propulsiv, grăbindu-se de-a lungul primelor sute de pagini în care personajele se vor opri foarte rar pentru a contempla consecințele acțiunilor lor, chiar și atunci când dau cu mașina peste un om fără adăpost care traversează strada. Romanul este un thriller psihologic, cu elemente de bildungsroman, întrețesute în mod straniu, copleșitor.

Autorul nu se poartă cu mănuși. Cartea lovește ca un pumn în stomac. Limbajul este unul construit, vulgar, dur, o parte argou, o parte inventat.

Cartea se concentrează pe critică socială: eroii sunt adolescenți – membri ai unei echipe de înot – provenind din familii bogate, convinși că pot face orice fără a răspunde consecințelor.

De la viață, ei așteaptă doar sex și amuzament temporar. Nu pun preț pe relațiile interumane, se ascund de ei înșiși și abia dacă percep realitatea.

Meci nul este un roman povestit direct din prăpastie.

Un roman surprinzator si emotionant despre tati si fii, despre iertare si izbavire in lumea baseballului profesionist american.

IULIAN COMĂNESCU este antreprenor în sfera comunicării și autor. A publicat două cărți: Cum să devii un Nimeni: Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România (Humanitas, 2009) și Mihnea Constantinescu. Omul care a schimbat România fără ca noi să știm (Curtea Veche, 2019). În 2006, după o carieră de jurnalist de peste 15 ani, și-a făcut propria companie, Comanescu&Partners, care se ocupă cu consultanță de imagine, conținut sponsorizat, grafică, video și branding. De la începutul lui 2020, trăiește la Bruxelles, unde și-a definit firma în zona de political intelligence și PR de criză. S-a apucat de scris cărți pentru copii după ce fiul lui, Efrem, a vrut și el o carte a lui, atunci când a văzut volumul Mihnea Constantinescu. Astfel, în 2020, a apărut la Humanitas Junior Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor. | www.comanescu.ro

 

Fotografia autorului © Florin Costache

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

A venit un om in literatura; a batut incet la usa, a intrat cu povestirile in mana si asteapta. Nu degeaba am mentionat "omul" la inceput, el este unul dintre cei mai talentati autori ai literaturii noii generatii, Grig, si a venit in literatura ca sa caute omul, sa-l inteleaga, sa-l cunoasca si cunoscandu-l sa nu-l urasca, ci sa-l poata iubi, a venit ca sa-l sustina pe om in cea mai dificila incercare a lui, in anevoioasa lui misiune, care este aceea de a trai. Si cine ar cuteza sa se inhame la o astfel de povara, cine ar cuteza sa-l sustina pe "Omulet", daca nu Omul.

Colecţie de scrisori descoperite recent la o vânzare publică. Ilustrate cu desene inspirate din Micul prinţ.

Chiar dacă aţi văzut filmul, să ştiţi că el nu se poate compara cu cartea! Mitch Mcdeere, "number one" al facultăţii de drept a universităţii Harvard este pur şi simplu copleşit de salariul, maşina, casa şi toate celelalte avantaje care i se oferă pentru a deveni angajatul zelos şi obedient al unei firme de avocaţi din Memphis. Incredibila generozitate a firmei ascunde însă afaceri murdare şi o lume înspăimîntătoare: cea a mafiei. Mitch trebuie să înveţe să supravieţuiască, întrucât toate mişcările îi sunt atent supravegheate. F.B.I.-ul îi dezvăluie adevarata faţă a firmei, dar orice încercare de a obţine dovezi îl poate costa capul. Tensiunea creşte cu fiecare pagină, viaţa lui Mitch şi a familiei sale atârnă de un fir de păr, este urmărit atât de mafie cât şi de F.B.I. va supravieţui?

Artisti din trei tari diferite (un scriitor/poet din Macedonia, un fotograf din Albania si un cantaret din Palestina) locuiesc impreuna la Viena intr-un apartament. Principalii protagonisti sunt Lila si camera ei (ascunsa in degetul mare). Cartea povesteste despre experientele ei de viata, studiile in tari straine si despre legaturile cu tara de origine.

În 1970, The Ford County Times, unul dintre ziarele mai colorate din Mississippi, a dat faliment. Spre surprinderea şi consternarea multora, ziarul a fost preluat de Willie Traynor, un tânăr în vârstă de douăzeci şi trei de ani care a abandonat colegiul. Viitorul ziarului părea extrem de cenuşiu, până în ziua în care o tânără mamă a fost violată cu sălbăticie şi apoi ucisă de un membru al renumitei familii Padgitt.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

TRILOGIA CARE A INSPIRAT CEL MAI PREMIAT SERIAL AL ULTIMILOR ANI. AL DOILEA VOLUM AL TRILOGIEI HOUSE OF CARDS

    Scandal dupa scandal. Un excelent spectacol. Dupa ce a ajuns in varful puterii, nou alesul prim-ministru Francis Urquhart se confrunta cu o criza politica ce ar putea duce la caderea guvernului. Luand masuri drastice ca sa-si salveze viitorul politic, el se confrunta cu un obstacol neasteptat: idealistul si foarte hotaratul rege care vrea sa-si puna in practica ideile. Urquhart pregateste un plan in care sa expuna activitatile scandaloase ale unor membri ai Curtii regale, insa caderea acestora ar putea duce si la prabusirea monarhiei.

    "Cu un prieten ca Michael Dobbs, cine are nevoie de dusmani? In ale scrisului, Dobbs e un strengar cu tupeu, iar cartile lui atrag prin autenticitate. Oamenii adora asta." - The Times
    "Michael Dobbs are o abilitate nefireasca de a prezice viitorul. O lectura fascinanta care da fiori Palatului Buckingham." - Sunday Express

Vinovat sau nevinovat? O intrebare la care trebuie sa raspunda juratii la orice proces. Daca insa un tata negru ucide violatorii albi ai fetitei lui in varsta de 10 ani, daca oroarea se intampla intr-un stat american din sud si daca, pe deasupra, reinvie pornirile rasiste, iar mass-media rascoleste sentimentele comunitatii, atunci acesta nu este un proces obisnuit. Deci, vinovat sau nevinovat?

Majoritatea supereroilor au apărut dintr-o revoltă împotriva criminalităţii şi împotriva unui sistem justiţiar incompetent. O foarte mică parte dintre ei, însă, sunt preocupaţi de un alt tip de nelegiuire, una mai subtilă şi care aparent nu are un impact atât de important asupra bunăstării cetăţenilor. Sau cel puţin nu unul imediat.

Cu toţii suntem deranjaţi de clişee, de barbarisme şi de greşelile repetate de exprimare, însă puţini consideră că ele ar putea deveni o ameninţare. Pentru această problemă există eroi mai puţin cunoscuţi, care nu provin din industriile Marvel şi DC Comics, însă au propriul lor univers.

Pregătiţi-vă, aşadar, de o nouă ligă de supereroi din care fac parte: Cliché Buster, Quotation Boy, Weekend Man, Gasleak Woman, Taxi Girl, Vampiria, Byron Maiden, Burlesque, Captain Blush, Oxy Moron, Pizza Boy şi mulţi alţii!

„La prima vedere, "Jurământ de rătăcire" pare un bildungsroman. Numai că devenirea stagnează într-un timp zero, transformându-l, mai degrabă, într-un antibildungsroman. Căderea eroinei vine odată cu izgonirea din paradisul primei copilării, iar asta o închide într-un şir de matrioșka identice cu sine, avataruri ale aceleiaşi dezrădăcinări.” Nora Pavel

Într-un fel, îi sunt recunoscătoare. Dacă nu era el, să-mi zică „Tu nici n-ai nevoie să te pregătești cu un profesor, ca să intri, tu te-ai pregătit cu mă-ta și cu tac-tu gratis timp de doișpe ani, o să intri prima, îți fac ăia și cunună de lauri încă de la admitere“, poate că nu aș fi avut curaj să dau la teatru. Credeam că nu sunt suficient de bună, că talentul nu ajunge. Dar el m-a făcut, pentru prima dată în viață, să m-arunc cu capu-nainte. Ce-aveam să pierd, un an pe bară, până la următoarea admitere? Dar câți ani pierde un om, dacă ar fi să adunăm momentele alea cretine în care-și risipește timpul cu regretele? M-am dus și-am intrat. Acum, sunt o actriță îmbunătățibilă, dacă e să fim sinceri, însă, pentru că în generația mea e cam jale, sunt considerată o actriță foarte bună. Rahat. Mai e mult până departe, în cazul în care apuc departele ăla.

Intr-o literatura in care scriitorii au de toate – ambitie, imaginatie, talent –, Marian Ilea vine cu ceva neauzit, el este un prozator cu proiect. Daca vocabula n-ar fi prea uzata, as vorbi chiar de viziune. El e un intemeietor de lume imaginara si un contemplator activ al acestei lumi. Nu abandoneaza lucrul pana n-a dus la ultimele consecinte explorarea minei secrete descoperite nu din intamplare, ci prin concentrata, statornica meditatie asupra rosturilor adanci (sau doar absurde?!) ale universului inconjurator. Derapaj controlat intre imaginar si real, proza lui Marian Ilea e un semnal luminos venit din Nord. Acel Nord in care, pe buna dreptate, un poet-matematician vedea Polul Plus al desavarsitei sensibilitati. - Mircea Mihaies

Fragment din carte:

"PREA GRATIOSULE, 
ILUSTRISSIME DOMNULE JUDECATOR SILVIU BUDO, 

Noi, un numar urias de locuitori ai Pianului de Sus, orasul Medio Monte, va prezentam aceasta situatie disperata in care ne aflam de un impresionant numar de ani si de aceea adresam aceasta plangere si rugare: precum bine stie ilustrissima voastra persoana, noi, minerii de la Societatea Imperiala, n-avem a oferi nimic copilitelor noastre, asa ca de la paisprezece ani impliniti singura lor distractie de noapte este excursia in gradinita frobeliana din Medio Monte. Copilitele ucenicesc acolo pentru a deveni femei si mame si pentru a locui in Pianul de Sus, a naste viitori mineri, de care are comunitatea nevoie si a nu mai tanji dupa orasul Medio Monte. Aceasta situatie a fost privita cu intelegere si toleranta de catre Consiliul Municipal. Inainte de a ne pronunta necazul, prea gratiosule domn, noi spunem sincer ca ne-am dat toata silinta de a inconjura cearta, neintelegerea ori neplacerea pe care ne-o provoaca ilustrissimul domn tamplar Valdemar Schlesak. Rugam a vedea atitudinea impaciuitoare pe care am avut-o fata de ilustrissimul domn Adam Csozberger, poreclit in Medio Monte si Necurata Godina. Sute de alte persoane, ale caror nume si functii le-am aflat de la copilitele noastre, au fost trecute sub tacere. Pe langa maruntele satisfactii financiare de care minerii au atata nevoie, era si lectia de viata pe care acei cetateni le-o aplicau, in gradinita frobeliana, odraslelor noastre. Dar cazul cu acest tamplar, tata de familie si taur al gradinitei frobeliene, nu mai poate fi tolerat. In sumetia si cerbicia lui, acest taur a luat dragostea copilitelor noastre, le-a pervertit si le-a invatat numai pe la spate. 
Ilustrissime domnule judecator, Silviu Budo, noi ne crestem copilele pentru a trai si procrea normal. Am avut si o discutie cu acest individ care, in orbirea lui, n-a dorit sa asculte sfatul celor multi. In rautatea lui, Valdemar Schlesak a pretins si a avut in continuare satisfactia oferita pe la spate si rezemat de tasnitoare. Determinand copilitele care paraseau aceasta treaba si se aranjau la casele lor sa solicite numai astfel de satisfactii dosnice de la legitimii lor barbati. "

Editie bilingva romana-franceza

Într-o dimineață, când să plece la școală, Tom trage o sperietură zdravănă: în fața blocului îl așteaptă o umbră – umbra unei fete de vârsta lui. Zile de-a rândul, fantoma își face apariția, urmărindu-l peste tot pe unde se duce. Tom nu înțelege ce se întâmplă și, cu toate că prezența stafiei îl tulbură, curiozitatea nu îi dă pace. Cine este misterioasa fată? Ce vrea de la el? Îndrumat de umbră, Tom descoperă treptat cruzimile celui de-al Doilea Război Mondial și, totodată, secretul fetei care îl bântuie.

Inainte de a ma naste, eram un foarte bun inotator. In lichidul amniotic ma simteam ca pestele in apa. Mama a stiut, asa cum numai mamele pot sti, ca poarta in pintece un inotator de performanta, si a inceput sa creasca. Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriasa. Aveam acum la dispozitie un bazin olimpic plin cu lichid amniotic. Bateam suta de metri in secunde din ce in ce mai putine. Inotam intr-o tacere perfect etansa. Luni de zile m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele sa sper la aur. Dar mama a inceput intr-o zi sa descreasca. Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tacerea. M-am trezit tipind. La git aveam o medalie insingerata.

V-am putea ura "pofta buna", insa dupa citirea acestui roman s-ar putea sa aveti chef sa postiti mai multe zile. Charles Haquet ne ofera aici in acelasi timp un thriller dar si un roman de aventuri a carui actiune se petrece in lumea internationala a mafiei alimentare. Romanul sau a primit de altfel premiul romanului de aventuri! Exista mai intai o ancheta, serioasa ca un film documentar, care ne tine cu sufletul la gura. Evident, intelegem ca din momentul in care permitem ca de fapt cursa care are loc sa se indrepte spre cele mai ieftine alimente, toate regulile sunt incalcate. Charles Haquet, care cunoaste foarte bine dedesubturile acestei lumi datorita anchetelor realizate pentru L'Express, ii pune pe scena pe Camille si Marco, cei doi fondatori ai TracFood, o societate pariziana  a carei activitate consta in consilierea marilor intreprinderi din sectorul agroalimentar, dar care in realitate cerceteaza tot ceea ce tine de traficul agroalimentar. Pe de o parte exista deci ancheta celor doi detectivi improvizati, plecati pe urma celui mai binecuvantat peste, tilapia, caci usor de hranit (si cu orice!), dar pe de alta exista romanul umoristic si chiar de dragoste. Felul in care Marco este parasit de iubita lui este un pur moment de antologie. Interzis de devorat, mai ales. Le Figaro, 19 iunie 2014

Scrisul ma readucea la viata, ca prin farmec, ca si cum trupul si sufletul meu nu facusera altceva decat sa astepte momentul cand aveau, in fine, sa se curete de toata murdaria invizibila cu ochiul liber, dar care se adunase in adancul fiintei mele. - MICHEL STANOVICI

A te intalni, inseamna, in profunzime, a exista si -a-l aduce la existenta si pe celalalt. E ca o cautare nesfarsita de sine, intre dorintele si nevoile din noi, in drumul nostru spre o viata deplina.
Pe parcursul acestei carti, autorul ne propune, prin confruntarea cu reflectiile si reperele sufletesti ale personajelor, un mod de a ne pregati sa intram intr-o anumita maturitate relationala. O maturitate a fiintei omenesti, o implinire a vietii, care sa nu se indrepte doar spre succesul material sau social, ci care, printr-un staruitor efort personal, sa se deschida catre o imbogatire a ceea ce-i mai bun din resursele noastre interioare, pentru ca, apoi, sa le putem impartasi cu ceilalti. - JACQUES SALOME

De cate ori putem risca ignorandu-ne instinctul, prima impresie, cel de-al saselea simt? Toate aceste presentimente, al caror scop este acela de a ne proteja de ceilalti, adesea chiar de noi insine…
Dupa o viata complicata, plina de tradari si dezamagiri, Raphael se hotaraste, in sfarsit, sa nu mai cedeze ispitei prea usor. Dar, odata cu hotararea lui, apare si femeia ideala. O cheama Anais si este, pur si simplu, perfecta. Femeia visurilor lui, despre care, in adancul sufletului, stia prea bine ca nu poate exista…