Literatură

Bun venit intr-o regiune idilica din Franta, printre coline scaldate in soare. Aici, acum, mereu este o carte emotionanta despre gasirea bucuriei si a iubirii chiar si in cele mai neasteptate locuri, o poveste romantica la fel de imbatatoare ca un vin bun intr-o zi de vara.

Jess si fiul sau in varsta de 10 ani, William, isi petrec vara la Chateau de Roussignol, aflat in Dordogne. Aici, Adam – fostul iubit al lui Jess si tatal lui William – conduce un frumos hotel amenajat in castelul restaurat. Gradini luxuriante, o minunata piscina, mancare frantuzeasca delicioasa si o lista inepuizabila de vinuri…
Ce ar putea sa nu-ti placa?

Jess este impresionata de ceea ce a reusit Adam sa realizeze aici, dar se afla in Franta cu un scop precis: sa il faca pe fostul ei iubit sa aiba o relatie stransa cu fiul lor. Insa Adam are alte planuri, o alta iubita si nu pare dispus sa renunte la obiceiurile sale, care au si dus la despartirea lor. Jess nici nu se astepta la altceva, insa William este cucerit de tatal sau, pe care ajunge sa il idolatrizeze. In plus, legatura dintre cei doi este vitala, pentru ca Jess este macinata din cauza unui secret pe care nimeni nu trebuie sa il descopere, mai ales William.

Un pahar de vin roze rece, bifat. Scaun confortabil, bifat. O cutie cu servetele, bifat. Aici, acum, mereu este tot ce iti trebuie pentru o lectura emotionanta, distractiva, sfasietoare si mai ales plina de bucurie. - New York Times

O poveste sfasietoare care exploreaza pana unde suntem dispusi sa mergem pentru cei pe care ii iubim. - Cosmopolitan

Abandonat de ambii părinţi, tatăl irlandez, mama congoleză, Bruno Salvo a tânjit toată viaţa după un model pe care să-l urmeze. Originile sale africane şi fluenţa în numeroase limbi l-au transformat într-un interpret de top la Londra, apreciat de oameni de afaceri, de medici, de diplomaţi... şi de spioni. Angajat de Anderson de la Serviciul de Informaţii britanic ca interpret într-o conferinţă la care participă dictatori militari africani şi finanţişti occidentali, Bruno crede că ajută Marea Britanie să aducă pacea într-un colţ de lume plin de conflicte sângeroase. Atunci însă, Bruno începe să audă lucruri care nu erau menite să ajungă la urechile lui şi descoperă că a nimerit în mijlocul unui complot înspăimântător...

Unele cărţi au un destin de-a dreptul bizar: la publicare devin instantaneu faimoase, nu sunt complet uitate niciodată, dar dispar pentru o lungă perioadă de timp, nu ajung în programa şcolară şi nici nu au parte de ecranizări de succes, iar în cele din urmă, când reapar, cheia textului e de fiecare dată alta şi de fiecare dată pare că e cea bună. Iar dacă subiectul unei astfel de cărţi este povestea unui contabil care naufragiază împreună cu patru femei pe o insulă paradisiacă, lucrurile devin cu mult mai interesante, în special pentru că ceea ce începe ca un banc nu se termină cu o poantă; se transformă într-o naţiune.

Toma Sava

Trândăvia şi îndestularea au trezit în mine pofta de femeie. Începând să ne obişnuim unul cu celălalt, le-am convins pe cele două slujnice să mă lase în patul lor, ceea ce la început am făcut în taină, dar mai apoi, obiceiul luând locul ruşinii (pe insulă fiind doar noi), am făcut-o mai pe şleau, lăsându-ne pradă poftelor trupeşti. Mai apoi, fata jupânului meu a vrut şi ea să facă ceea ce făceam noi trei. Adevărul este că erau toate femei frumoase, cu forme pline (fiind bine hrănite) şi arătau tare bine când erau îmbrăcate.

Henry Neville

Marie Aubert (n. 1979) a debutat în 2016 cu Pot să vin la tine acasă?, o carte de proză scurtă ce a avut un succes uriaș în Norvegia, vânzând mai bine de 10 000 de exemplare. Romanul Oameni în toată firea (2019), foarte bine primit de criticii din zona scandinavă, a fost laureat al premiului Young People's Critics' Prize (echivalentul Premiului Goncourt des lycéens în Norvegia) și nominalizat la Booksellers' Prize. Autoarea locuiește în Oslo.

Cand Rosie, Penn si cei patru fii intampina venirea pe lume a celui mai nou membru al familiei, nimeni nu e surprins de faptul ca bebelusul e un alt baietel. Dar Claude nu e ca fratii sai. Intr-o zi se imbraca intr-o rochie si refuza sa o mai dea jos. Vrea sa aiba parul atat de lung, incat sa stea pe el. De fapt, el vrea sa fie fata atunci cand o sa fie mare. Rosie si Penn nu intra in panica la inceput. Pana la urma, copiii trec prin tot felul de etape, si sa-ti imaginezi ca esti altcineva e distractiv. Dar nu peste mult timp intreaga familie ajunge sa pastreze secretul lui Claude. Pana cand intr-o zi adevarul iese la iveala... E o carte despre revelatii, transformari, povesti si despre familie. Schimbarile sunt intotdeauna dificile, miraculoase si din nou dificile. Sa devii parinte e un salt in necunoscut, cu inima plina de speranta si de dragoste. Copiii cresc, dar nu sunt intotdeauna asa cum se asteapta adultii sa fie. Familiile care pastreaza secrete nu pot sa le pastreze la nesfarsit.

Jodi şi Todd se află într-un moment de cumpănă al relaţiei lor. Totul e în pericol, inclusiv viaţa prosperă pe care o duc în locuinţa lor din Chicago. Chiar dacă nu sunt căsătoriţi, sunt împreună de peste douăzeci de ani. El este un antreprenor bogat, iar ea, psihoterapeută. Romanul este un thriller psihologic despre căsnicie şi crimă, rutină şi nevoia de nou, despre disoluţia unei relaţii, relatat alternativ din perspectiva celor două personaje principale.

"Un roman negru savuros, mai inteligent, mai profund şi mai pătrunzător decât altele de acelaşi gen." - Maclean's

LEON-IOSIF GRAPINI (n. 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud). Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 1983; Facultatea de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 2001. Volume: Livada cu poeme, versuri, 1997 – Premiul „George Florin Cozma”, pentru debut, al revistei „Viaţa armatei”; Aripi de întuneric, versuri, 1999; Gândurile trupuri, versuri, 2000; Cetatea cu nebuni, proză scurtă, 2000; ediţia a II-a, 2012; Capătul lumii, roman, 2004 – Premiul Clubului Lions pentru proză, 2005; ediţia a II-a, 2011; Memorialul Cetăţii, roman, 2010 – Premiul „Liviu Rebreanu” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2011; Capăt de linie, proză scurtă, 2012 – Premiul INTERART al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2013 şi Premiul III la cea de-a XXX-a ediţie a Concursului Naţional de Proză „Liviu Rebreanu”, 2012; Viața, de la capăt, roman, 2018 – Premiul „Laureat al Zilelor prozei” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2019. A publicat poezie și mai ales proză în peste treizeci de reviste literare. Este cuprins în mai multe dicționare și antologii.

Londra, 1907: Spre nemultumirea familiei sale nobile, tanara Victoria
traieste o viata independenta si isi planifica viitorul cu jurnalistul
Jeremy Ryder. Ranit intr-un atentat, Jeremy este nevoit sa se ascunda o
perioada, iar Victoria pleaca la Coblenz pentru a-si vizita o prietena.
In Germania, tanara va fi prinsa insa in complotul inceput la Londra, in
care a fost ranit Jeremy. Va reusi relatia lor sa faca fata si acestei
incercari? Oare iubirea adevarata nu presupune si mult curaj?

Scriitoarea japoneză Yōko OGAWA s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile de literatură anglo-americană și de scriere creativă ale Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de ficțiune și nonficțiune. Debutează în 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. În 1996 publică romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse cărți ale sale, versiunea engleză fiind nominalizată în 2010 pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize, și Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare, este distins, în 2004, cu Premiul Yomiuri și cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot în 2004, Yōko Ogawa primește Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marșul lui Mīna (Mīna no kōshin). În 2009 publică romanul Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurtă a Premiului Librarilor Japonezi, în 2012, Kotori (Păsări mici), iar în 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). În 2005, Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal, iar romanul Profesorul și menajera este ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Cărțile lui Yōko Ogawa sunt traduse în aproape 30 de limbi.

Fotografia autoarei © Shinchosha Publishig Co, Ltd

Autoarea este un povestitor autentic ce are harul observaţiei directe, dar şi pe cel al invenţiei. Printr-o magie proprie, stabileşte punţi de comunicare între lumea reală şi cea fantastică. (Ion Cristofor)

* * *

Ce generoși sunt munții! Țin pe creștet soarele și luna, ne dăruiesc răcoare prin undele sonore. Și prin pădurile crescute pe brațele lor vânjoase de cremene, se zbenguie caii.
Am coborât în sat. În dreptul cârciumii era oprită o căruță. Calul uitase că de gât îi stătea agățată traista cu ovăz. Drept, cu podoaba ciucurilor portocalii la urechi, privea undeva în zare. Privire pierdută.
– Frumos cal! i-a zis profesoara omului ce fuma liniștit stând pe răzor.
– Frumos, da-i trist! Uită-te dumneata la ochii lui! E păcat să chinuiești așa un animal când nu-i ceri nimic să-ți facă. Vai de sufletul lui!
Oameni, munți, cai... Oare ce fel de oameni sunt cei care înțeleg tristețea cailor?! Și ce au comun munții, moții și caii? (Maria Ioniţă)

* * *

Maria Ioniţă (n. 10 ianuarie 1937, Cojocna/Cluj) este poetă, prozatoare (specializată în literatura pentru copii) și etnolog (autoare a unor culegeri de folclor din zona Munţilor Apuseni). Absolventă a Facultăţii de Filologie-Istorie Cluj. Debut absolut în Făclia. Volume publicate: Flori din Apuseni, folclor poetic din zona Someșului Mic, 1978; Podul de piatră s-a dărîmat (roman), 1980; Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), 1982; Legende din Ţara Moţilor, 1983; Calea Domniţei (roman), 1987; Drumul Urieșilor (culegere de folclor), 1986; Zânele din Cetatea Ghiurbercului (roman), 2001; Versuri, 2002; De unde se adapă curcubeul (culegere de folclor din zona Clujului), 2002; Laviţa de piatră (povestiri), 2003; Drumul Apei (roman), 2003; Spinii de pe Dealul de Lut (roman), 2004; Zidul de ceaţă (povestiri), 2008; Curg norii pe sus, versuri, 2009; Strada Fericirii (roman), 2010; La fântâna de sub apă (versuri), 2010; Darul muntelui (povestiri), 2014; Nana (povestiri), 2014; Cu noaptea de mână (versuri), 2015; Focu-i supărarea apei (versuri), 2017.

Alec Blenche a făcut studii de Drept și Pedagogie Muzicală, dar și-a descoperit adevărata vocație o dată cu scrierea și publicarea cărților din seria Călătoriile lui Erus, care au devenit un adevărat fenomen, transformându-l în cel mai citit autor de cărți pentru copii din România, cu 31de titluri publicate. Seriile Jup, un pisoi de soi și Cronicile Pădurii au fost la fel de îndrăgite de micii cititori, ca și Lecții de la Sami, Pe tine ce te face fericit?,  Pe tine ce te face să râzi?, Aventuri în Țara Virtuților, Aventuri în Țara Nevirtuților, Zăpardul și alte povești albe, Pac și Mac, o aventură urecheată, Orașul verde și povestea culorilor, Prințul Păpădie și Regatul Florilor.

Prefață de Camelia Curuțiu

Aceasta e o carte care își propune să ofere, atât publicului larg, cât și celui de specialitate – actori, regizori și dramaturgi, noi perspective și experiențe, o carte plină de haz care îl va face până și pe cel mai lipsit de umor dintre noi să‑și depășească condiția de „sărac cu duhul”, un adevărat manual de tehnică și scriitură dramatică și, nu în ultimul rând, o adevărată sursă de inspirație pentru orice artist (sau șomer) care dorește să urmeze o carieră de succes în lumea show‑ului de stand‑up comedy. (Camelia Curuțiu)

* * *

Dacă într‑o zi nu mi‑aș fi găsit pe internet unul din textele mele preferate, în câteva sute de locuri și pe zeci de pagini de facebook, fără ca numele meu de autor să fie pomenit, nu m‑aș fi apucat să public această carte acum. […] Fiind iute la mânie, m‑am întrebat cum mi‑aș mai putea cere, eventual chiar reclama dreptul de autor asupra textelor mele? M‑am liniștit spunându‑mi că n‑am, până la urmă, nici de ce, și nici cum. Sau... am cum? Brusc, m‑a entuziasmat ideea de a strânge cât de multe texte scrise de mine pentru stand‑up comedy mai pot să găsesc (scobind prin hard-discuri vechi, sau căutând pe computerul actual) –, unele spuse în urmă cu mai bine de zece ani de scenă sau la emisiunea HBO – Stand‑up Café, altele nespuse încă pe o scenă, doar scrise și eventual postate pe contul meu de pe facebook. Poate am chiar material de o carte, mi‑am zis; doar la noi lumea încă mai citește, din fericire, textul tipărit. Ar fi o cărticică ușoară, numai bună de citit când călătorești, când zbori cu avionul. Sau ar putea fi mai mult decât atât? Utilitatea practică a acestui demers poate merge dincolo de amuzamentul cititorului întâmplător: ca orice alt text dramatic, și textul de stand‑up comedy ar putea fi folosit ca exercițiu actoricesc pentru studenții la actorie sau, de ce nu, chiar pentru cei care vor să intre la facultatea de teatru. De asemenea, aceste idei și texte pot fi un imbold, o sursă de inspirație pentru cei care și‑ar dori vreodată să facă stand‑up comedy. (Patricia Nedelea)

* * *

PATRICIA NEDELEA este un om al Renașterii, sau mai exact o femeie a Renașterii, studiile ei universitare cuprinzând o varietate largă de științe umaniste și sociale. A terminat o facultate de actorie, o facultate de jurnalistică și limba engleză, patru masterate în lingvistica limbii române, antropologie, studii de gen, istorie și civilizație. Cele două doctorate obținute la două prestigioase instituții europene – CEU și EUI – aplică studiile de gen pe dramele shakespeariene și punerile lor în scenă, dar și arta memoriei pe sistemele vizuale ale cărților de tarot, un artefact produs de Renașterea italiană. În plus, Patricia este prima femeie din România care a făcut stand-up comedy (din 2006 până în 2011), pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca și la HBO România, în emisiunea „Stand-up Cafe”. Cărțile academice publicate până în acest moment sunt: Three Shakespearean Graces: a queer perspective, 2012, Femina Ludens: Re-Con-Queering Shakespeare, 2012, Ochiul care privește, ochiul care plătește (și nici nu clipește), 2012, Femina Ludens Playing Shakespeare, 2017 și Didascaliile lui Camil Petrescu – o scriere dramatică unică, 2020. Patricia Nedelea a publicat și cărți de ficțiune: thrillerul Constant Guests, 2016 (tradus în română: Oaspeți nechemați, 2017), romanul comic Vai, l-am omorât pe Sergiu, 2017.
Dacă în viitor Patricia va mai urca sau nu pe scenă pentru a face stand-up rămâne, deocamdată, un mister.

Acest volum ne permite să călătorim înapoi în timp pentru a descoperi viața uneia dintre acele femei geniale, care face parte din istoria științei: Marie Curie, câștigătoare a două premii Nobel. Ideea de a scrie o prefață pentru o carte care să cuprindă jurnalul lui Marie Curie a îndemnat-o pe autoare să istorisească, în felul său, viața omului de știință polonez. Luând ca punct de plecare jurnalul scris de Marie Curie după ce soțul ei moare într-un accident, autoarea construiește o relatare biografică a vieții cuplului, pe care o îmbină cu amintiri și experiențe personale, din viața trăită alături de propriul soț, relatate la trei ani după moartea acestuia, și se vede uneori reflectată în sentimentele pe care Marie le exprimă în jurnal.

Robert Caligari este un drac de copil din Kent al cărui principal scop în viață este să joace renghiuri rasei umane. Revoltătoare și comică, povestea lui Tom Baker e o simfonie bazată pe virtuozitate imaginativă, cu o partitură în care sinistrul se desfășoară într-un crescendo magic contrapunctat cu măiestrie de umorul macabru al autorului.

Băiatul care dădea cu piciorul în porci este singura aventură literară a lui Tom Baker. Adaptarea pentru scenă realizată de Compania Kill The Beast s-a bucurat de un foarte mare succes de critică, fiind considerată un basm întors pe dos, o poveste plină de ingenuitate și geniu vizual sau o defilare în pasul ștrengarului în zona întunecată, suprarealistă a naturii umane.

RAPHAËL HAROCHE, cunoscut sub numele de artist Raphael, este un autor și compozitor-interpret francez, născut la 7 noiembrie 1975, la Paris. În martie 2017, Raphael publică, cu numele complet, Raphaël Haroche, volumul de nuvele Retourner à la mer, la Editura Gallimard. Succesul este instantaneu. Pentru debutul în literatură, Haroche primește prestigiosul Premiu Goncourt pentru nuvelă.

Cand un sombrero rece ca gheata cade inexplicabil din cer, toate lucrurile o iau razna intr-un orasel din sud-vestul Americii, in care de obicei nu se intampla nimic. Caderea unui sombrero e o poveste psihedelica despre dragoste si pierderea ei. Imaginatia fertila a lui Brautigan intinde si intoarce haosul care urmeaza, transformandu-l intr-o naratiune tandra, miscatoare si incredibil de amuzanta, spusa de un scriitor aflat la varful puterilor lui creative.

Absolut original. - The Guardian

Niviaq Korneliussen (n. 1990, Nuuk) a câștigat un concurs prestigios de proză scurtă în Groenlanda, când avea doar 22 de ani. După această realizare, a primit o bursă literară, care a dus la scrierea cărții HOMO Sapienne, romanul ei de debut. Acesta a fost nominalizat la Politiken Literature Award, la Nordic Council Literature Award și a fost laureat al premiului Danish Arts Foundation. Autoarea locuiește în Nuuk, călătorește des și predă scriere creativă în comunitățile indigene din interiorul Groenlandei.

Cărțile din seria Misterele romane, scrisă de Caroline Lawrence, au fost publicate pentru prima oară în 2001. Au vândut de atunci peste un milion de exemplare doar în Marea Britanie și au fost traduse în peste paisprezece limbi. În 2007 și 2008, cărțile au fost transformate de BBC într-un serial de televiziune, cu zece episoade de câte jumătate de oră per sezon. A fost filmat în Tunisia, Bulgaria și Malta, fiind cel mai scump serial TV pentru copii produs de BBC până în acest moment. Iată ce spune Caroline : „Vreau să știu totul despre trecut, mai ales lucrurile captivante. De asemenea, sunetele, mirosurile, priveliștile și gusturile. Scriu romane istorice pentru că nimeni n-a inventat Mașina Timpului. Și scriu pentru copii pentru că vârsta mea interioară e unsprezece ani.“

Liviu Drugă infiltrează în realitatea ternă a Bucureștiului un colaj de evenimente erotico-fantastice, de prietenii afectuoase, dar, mai ales, de decupaje din cotidianul absurd, reușind să spargă orice preconcepție despre căpcăunii de lângă noi. Tocmai când ai crede că evenimentele planează înspre previzibil, autorul are grijă să te rupă din propriul ritm și să te arunce într-un univers paralel – când proză explozivă, când jurnal intim, când ambele. Jurnalul unui căpcăun român este un volum al metamorfozelor, unul cu totul experimental în această critică ironică a societății românești. Rămâne de aflat dacă scrisul îl salvează cu adevărat pe Unul, căpcăunul scriitor.

Eva Sărășan

Scriitoarea japoneză Yōko OGAWA s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile de literatură anglo-americană și de scriere creativă ale Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de ficțiune și nonficțiune. Debutează în 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. În 1996 publică romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse cărți ale sale, versiunea engleză fiind nominalizată în 2010 pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize, și Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare, este distins, în 2004, cu Premiul Yomiuri și cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot în 2004, Yōko Ogawa primește Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marșul lui Mīna (Mīna no kōshin). În 2009 publică romanul Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurtă a Premiului Librarilor Japonezi, în 2012, Kotori (Păsări mici), iar în 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). În 2005, Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal, iar romanul Profesorul și menajera este ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Cărțile lui Yōko Ogawa sunt traduse în aproape 30 de limbi.

Fotografia autoarei © Shinchosha Publishig Co, Ltd

Un inculpat anonim este acuzat de crimă. Dovezile sunt copleșitoare.
Chiar înainte de discursurile finale, tânărul își concediază avocatul și
decide să-și țină propriul discurs de apărare.
El ne spune că avocatul său l-a sfătuit să nu declare anumite lucruri.
Uneori, adevărul poate fi prea greu de explicat sau de crezut.
Dar la proces, acest om spune o poveste extraordinară.
Este vorba despre femeia pe care o iubește, care a intrat în probleme
teribile. E vorba despre cum a riscat totul ca s-o salveze.
Sunt opt probe împotriva lui. În timp ce ne vorbește despre fiecare pe
rând, viața lui este în mâinile noastre.
Noi, cititorul – membru al juriului –, trebuie să avem mintea deschisă
până auzim sfârșitul poveștii sale.
Apărarea lui ridică multe întrebări... dar la sfârșitul discursurilor
doar una contează: este vinovat?

Regizor de teatru și scriitor, Mihai Măniuțiu a montat în teatre importante din România și străinătate, creațiile sale primind numeroase premii pentru cea mai bună regie, originalitate și cel mai bun spectacol al anului. Ca scriitor, a publicat mai multe volume de poeme, între care, la Editura Tracus Arte: Tu (2016), Avionul fantomă (2017), urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018), precum și volume de povestiri cu tentă onirică și fantastică: Un zeu aproape muritor (1982), Istorii pe care n-am să le scriu (1998), Opiniile unui călător nedemn de încredere (2011). În anul 2015, la Humanitas, i-a apărut romanul Aventurile hingherului în Balkanya, iar în 2017, culegerea de proze Fuga cu Henri. În anul 2018, Editura Tracus Arte i-a publicat microromanul Fantome în Las Vegas, în 2019, povestirea Filip și întunericul, în 2020, cartea de poeme Bufonerii și litanii, iar în 2021, volumul de nuvele Jucându-l pe Mefisto.

Joia patimilor este un roman istoric. Un roman istoric, în tradiţia romanului realist ardelenesc. Lectura lui atentă  descoperă însă, din umbră, un mare model, un model de care nici nu ştiu dacă autorul a fost sau nu conştient. Este modelul romanului istoric tolstoian. Ca şi acolo, şi aici, în Joia patimilor, vom descoperi alături de personaje de ficţiune şi personaje istorice reale, care apar în aceste pagini ca prezenţe fugare, mai mult sau mai puţin consistente. E vorba îndeosebi de câţiva dintre fruntaşii românilor din Ardeal, în acel moment al începutului de veac XX consecutiv Primului Război Mondial şi Marii Uniri a Ardealului cu România. Îi vom descoperi în universul romanului, pe câţiva dintre ei, pe Ştefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputaţii românilor în Parlamentul de la Buda­pesta, Mihali, atâţia şi atâţia alţii, prezenţe, spun, mai mult sau mai puţin fugare, dar, cu siguranţă, memorabile. Sunt tăiaţi în câteva linii, însă linii care nu se uită, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea măreţiei, sunt de fapt busturi ce pozează pentru veşnicie. Este reconfortant să descoperi cum scriitorul a câştigat acest pariu, fiindcă pentru orice romancier ce-şi propune să înfrunte această provocare, este o victorie să facă să apară în pagi­nile literaturii lui de ficţiune personaje cunoscute despre care cititorul află din cărţi de istorie. (Liviu Petrescu)

* * *

Ardeleanul Liviu Rebreanu a dat literaturii noastre teribilul roman al răscoalelor din 1907 de la sud de Carpaţi şi iată că acum argeşeanul Horia Bădescu publică o concentrată cronică a unui eveniment sinistru din Maramureş, întâmplat imediat după unirea din 1918. Această apropiere peste timp nu‑i deloc întâmplătoare, cel puţin din perspectivă romanescă. Este surprinzător cum poetul acesta profund liric, printre puţinii care mai cred că poezia rămâne totuşi expresie şi cântec în veacul tuturor cinismelor, a învăţat, în proză, lecţia lui Rebreanu. Desigur, nu este vorba de o imitaţie, ci de forţa de a face credibil estetic un eveniment real din istoria noastră cu nişte procedee, până la un punct, similare. (Petru Poantă)

* * *

Exis­tă momente în viaţa unei naţiuni care închid în ele întreaga istorie a acesteia. Asemenea momente spun totul despre sufletul acestei naţiuni şi despre  fe­lul ei de a fi în lume. Ase­menea momente se cer rea­mintite mereu, pentru puterea lor modelatoare, pen­tru datoria faţă de acei oa­meni care au dat frumuseţe şi înălţare clipelor tragice. Am scris această carte cu gândul la ei, dar şi cu gândul la noi, cei de astăzi. Pentru a ne reaminti, dar şi pentru a învăţa. Am scris această carte pentru prietenii mei din Ţara Lăpuşului, cei care m-au primit întotdeauna ca pe unul de-ai lor, pentru învăţătorul Roman Precup, cel cu inima cât toa­tă Transilvania, cel care mi-a vorbit prima oară des­pre aceste întâmplări de de­mult. Am scris despre dra­goste şi ură, despre sânge şi lacrimi, dar mai cu seamă despre străduinţa de a rămâne oameni şi fraţi. (Horia Bădescu)

* * *

Horia Bădescu (24 februarie 1943, Aref pe Argeş) este poet, prozator şi eseist, doctor în litere, jurnalist şi diplomat, laureat al mai multor premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, al Premiului „Eminescu” al Academiei Române (1991) şi al Premiului European de poezie francofonă „Leopold Sedar Senghor” (2004), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison International de la Poésie de Bruxelles şi al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone şi al Uniunii Poeţilor Francofoni. Este autorul a mai bine de treizeci de volume de poezie, eseuri şi romane, publicate în România, Franţa, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox şi al Societăţii Culturale şi Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”. Este comandor al Ordinului naţional român Meritul Cultural şi cavaler al Ordinului naţional francez Les Palmes académiques.
Printre ultimele sale apariţii: E toamnă nebun de frumoasă la Cluj (poeme, Eikon, 2011), O noapte cât o mie de nopţi (roman, Limes, 2011), Cărţile vieţuirii (poeme, Eikon, 2013), Dacă Orfeu (eseuri, Limes, 2015), Roulette russe (poeme, L’Herbe qui tremble, 2015), Le poème va pieds nus (poeme, L’Arbre à paroles, Amay-Belgique, 2016), Decameronice (poeme, Şcoala Ardeleană, 2017), Doar din pământul patriei (eseuri, Şcoala Ardeleană, 2018).

PE LÂNGĂ CEAUȘESCU, ÎMPĂRATUL CALIGULA ERA INOFENSIV CA UN PISOI

Acest roman e compus din trei lumi:
Prima e aceea a unui grup de hoți bucureșteni atât de iscusiți, încât îți fură și sângele din tine și tencuiala de pe pereți. De aceea sunt porecliți „Îngerii Apartamentelor” sau „Vrăjitorii Lacătelor”.
Fiind singurii ce nu sunt înfricoșați de Ceauseșcu, spărgătorii de case alunecă treptat într-un război de gherilă cu Președintele României.
Cea de a doua lume e cea a lui Nicolae Ceaușescu. El e mai plin de contradicții decât un arici, de țepi. Își înspăimântă supușii. E când crud ca un demon, când, îngrozindu-i și mai tare pe cei din jur, se transformă într-un ins plin de umor, iertător și care se sacrifică pentru ceilalți.
În sfârșit, cea de a treia lume e cea a tinerilor scriitori. Printre aceștia se numără și Daniel Bănulescu care, deși știe sigur că va ajunge cel mai mare scriitor din lume,  găsește că e prea periculos să scrie mai mult de un cuvânt pe zi.

Trei persoane afla de un Modigliani nedescoperit inca: o tanara
ambitioasa, istoric de arta, care locuieste la Paris, un dealer de arta
de la Londra si un proprietar de galerie aflat intr-o criza financiara
si cu o sotie nemultumita. Nu exista obstacole in lupta pentru a pune
mana pe opera! Intre timp, un tanar pictor descumpanit pune la cale un
plan de razbunare si executa o copie geniala. Iar o actrita idealista
intra intr-o poveste demna de Robin Hood. Iar vietile lor s intalnesc.
In spatele elegantei si stralucirii din lumea artei se poate intampla
orice.

"M-am născut în București, în anul 1968. Tatăl meu a fost doctor în drept, într-o vreme când doctorii în drept se numărau pe degete, iar mama a fost învățătoare. M-am perindat prin Liceul de Muzică fără prea multă aplecare, pentru ca, în final, să devin licențiat al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza. Tot aici am absolvit și un curs postuniversitar în domeniul științelor juridice – Procedură Penală. A urmat viața din poliție (aproape 25 de ani), cu bune și rele. Acum, după ce am trecut în rezervă, sunt director executiv la o firmă de agenți de securitate. De scris m-am apucat târziu, iar scrisul a devenit o bucurie..."