Literatură

Dormitorul părinților este o zonă tenebroasă, plină de mistere și, deși nu este interzis, copiii nu au niciodată curaj să intre acolo. Pe bună dreptate, poate, pentru că atunci când, în final, pășește dincolo de pragul tulburător, protagonistul va descoperi (sau va crea) o dramă care va spulbera firavele sale speranțe de viitor. Un portret intim al unei familii fără șanse, al unor vieți dureros de singuratice în ciuda traiului în comun. .

Romanul Iacov reconstituie destinul inginerului minier Iacov Bitoleanu, unul dintre numeroșii români cărora regimul comunist le-a marcat tragic viața. Într-o societate totalitară, ostilă și nedreaptă, el devine victima represiunii politice și persecuției Securității, pierzându-și nu doar locul de muncă și familia, ci și identitatea. Faptul acesta reliefează vulnerabilitatea omului, în general, la presiunile politice și sociale, fragilitatea psihicului uman în fața adversităților. Firul narativ explorează, în principal, tema luptei interioare și a căutării identității în contextul societății comuniste opresive și al societății în tranziție, de după decembrie 1989, insensibilă la zbaterile sufletești și nevoile esențiale ale individului, și oglindește mediul minier cenușiu al Văii Jiului, precum și atmosfera parțial colorată a satului oltenesc. Narațiunea în sine este o ficțiune, însă toate personajele sunt reale (din fericire, unele încă trăiesc), iar majoritatea întâmplărilor descrise s-au petrecut aievea. La o parte dintre acestea am fost eu însumi martor sau participant. - Corneliu Victor Drăghici

Avraam remix este un roman-poem amuzant și politic, ușor exegetic, din moment ce patriarhul, devenit contemporanul nostru aici, trece prin globalizare și teroarea ei fiind „escortat în mod regulat la graniță”. Îi întâlnește pe Perec și Dostoievski, îl citește pe Freud, mănâncă legume prost dezghețate în camerele de hotel, găsește o femeie din Orient și pronunță fraze înțelepte precum „oamenii se despart pentru că sunt toți frați ai aceleiași mizerii”. Eric Loret, Libération

La fel ca Racine înaintea lui, și La Fontaine, și Chateaubriand și Hugo, Frédéric Boyer remixează Sfântul Text pentru a face o nouă carte, plină de ecouri și reminiscențe. Un proiect îndrăzneț, care nu ar însemna nimic dacă nu ar fi și, dacă nu ar fi mai presus de toate, o aventură palpitantă a limbajului. Sébastien Lapaque, Le Figaro

Frédéric Boyer este scriitor, traducător, editor. În 2001, la Bayard, el a condus lucrările pentru Noua traducere a Bibliei, care a reunit exegeți și numeroși cercetători (Olivier Cadiot, Jean Echenoz, Florence Delay, Emmanuel Carrère etc.). A publicat la Bayard, în 2016, cu designerul Serge Bloch, Biblie. Les récits fondateurs, iar, în 2020, Jésus, l’histoire d’une parole.

Pazvantoglu continua sa se ocupe cu intrigi, tinand ascunsa intelegerea cu anumiti ayani din Rumelia si de la Dunare, pentru a-l pierde pe Rumeli-valisi si a forta Poarta sa-i ofere lui rangul si autoritatea; prin toate el cauta sa-l apere pe Gosancali Halil la Belgrad de actiunile poporului sarb. Alungarea si nimicirea kirjaliilor din patria lor este o amenintare si pentru Pazvantoglu..

Scriitoarea japoneză Yōko OGAWA s-a născut pe 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile de literatură anglo-americană și de scriere creativă ale Universității Waseda și în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. A publicat peste 20 de opere de ficțiune și nonficțiune. Debutează în 1988 cu Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. În 1996 publică romanele Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014), una dintre cele mai traduse cărți ale sale, versiunea engleză fiind nominalizată în 2010 pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize, și Suspine tandre (Yasashi uttae; Humanitas Fiction, 2018). Romanul Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003; Humanitas Fiction, 2015), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare, este distins, în 2004, cu Premiul Yomiuri și cu Premiul Librarilor Japonezi. Tot în 2004, Yōko Ogawa primește Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Marșul lui Mīna (Mīna no kōshin). În 2009 publică romanul Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Neko o daite, zō to oyogu; Humanitas Fiction, 2020), aflat pe lista scurtă a Premiului Librarilor Japonezi, în 2012, Kotori (Păsări mici), iar în 2015, Kohaku no matataki (Instantanee de chihlimbar). În 2005, Diane Bertrand ecranizează Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul), sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal, iar romanul Profesorul și menajera este ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi. Cărțile lui Yōko Ogawa sunt traduse în aproape 30 de limbi.

Fotografia autoarei © Shinchosha Publishig Co, Ltd

Alaturi de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre capodoperele scriitorului-sacerdot Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992). Cartea - la prima vedere cu trama politista - are mai degraba o miza sociala sub raportul problematicii abordate, cu profunde implicatii religioase. Urmasii Nemuritorilor din Carpati, in plin veac XX, traind un crestinism popular, prefac naratiunea intr-o cuprinzatoare apologie a Ortodoxiei romanesti de astazi. Sub pana maiastra a lui Gheorghiu, lumea Adevarului si Dreptatii, sub imperiul grelei poveri a Istoriei, nu e dispusa nicicum sa faca vreun compromis cu veacul de acum, lucrand spre mantuirea unui intreg neam. Neintrecutul scriitor al exilului romanesc - ale carui opere sunt traduse astazi in aproape toate limbile pamantului - ne propune, prin fresca de fata, o adevarata carte a regasirii de sine la cumpana de milenii.

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidati. Nu e suficient sa-i bagam in puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie impuscati.“ (Sartre)

Cersetorii de miracole se constituie intr-un proces al implacabilului spirit al secolului nostru - tulburator de frumos, dar atat de crud si oprimant pentru individ. Raul universal este denuntat in chipul blestemului de care sufera rasa neagra din Statele Unite si din Africa. Istoria este atroce si e nevoie de gandirea elevata a lui Gheorghiu, sunt solicitate intregul sau talent, intreaga lui arta pentru a o face suportabila. Putini autori au stiut mai bine decat autorul Cersetorilor de miracole sa prezinte complicatele realitati economice, politice, morale ori de alta natura ale lumii de astazi, nespus de greu de cuprins de mintea omeneasca, sursa a unei imense dispute, a unui urias conflict, ce terorizeaza si devasteaza sarmana noastra umanitate. - Andre Billy (Academia Goncourt)

Decupeaza, copiaza, lipeste. Doar cateva clickuri si in poza apare Amelie cu un corp perfect, pe o plaja de vis. Ce bine ar fi daca si in viata ar fi la fel de usor ca in Photoshop!

În povestirile din volumul Dragoste…, Irina Forgo se joacă cu dragostea cu o libertate molipsitoare. Surpriza cea mai mare este că tensiunea apare mai mereu din însăși bucuria autoarei de a scrie – o plăcere care se simte în detalii, în dialoguri, în schimbările amuzante de ton. E o bucurie necăutată, dar atât de prezentă, care te ține prins. Uneori, când te-aștepți mai puțin, râzi sau te trezești păcălit, la fel ca-n dragoste. Cât despre …și alte imperfecțiuni, momentul meu preferat este un dialog dintre un puști care își desenează familia și bunicul său, care nu încape, la propriu, în desen. O imperfecțiune marca Irina Forgo. - Bogdan Munteanu

Stăpânul lupilor este una dintre capodoperele prozei fantastice a lui Dumas. Pornind de la o tradiție populară conform căreia există o zi pe an în care diavolul apare pe pământ sub înfățișarea unui lup negru și își pierde puterile supranaturale pentru douăzeci și patru de ore, scriitorul construiește o narațiune plină de fantezie, suspans și, nu în ultimul rând, umor. Romanul îmbină câteva motive specifice genului fantastic (pactul cu diavolul, licantropul) cu numeroase elemente autobiografice. În paginile lui, Dumas evocă ținuturile în care a copilărit și câteva dintre figurile care i-au tutelat copilăria, în culori pline de farmec și pitoresc. O carte care se citește pe nerăsuflate, nu numai de către iubitorii de aventuri paranormale!

Descopera farmecul unei povesti clasice pentru copii, scrisa de Johanna Spyri, autoarea celebrului roman Heidi!
Mazli. O poveste din vaile elvetiene este o lectura plina de caldura si invataminte, ce aduce in prim-plan viata unei fetite curajoase, intr-un sat pitoresc din Alpii elvetieni.
  
 Despre ce este cartea Mazli?
  
Cartea urmareste povestea lui Mazli, mezina plina de viata si curaj a familiei raposatului preot din satul Nolla. Actiunea se petrece intr-un peisaj idilic din Alpii Elvetieni, dar care ascunde un mare mister: castelul abandonat al baronului de Wallerstatten. Localnicii superstitiosi cred ca vechiul castel este bantuit, iar reputatia sa este aparata cu inversunare de un paznic ursuz, care alunga pe oricine se apropie.Hotarata sa ignore povestile cu fantome si amenintarea ciomagului paznicului, neinfricata Mazli reuseste sa patrunda dincolo de zidurile castelului pentru a dezlega secretele vechi si dureroase care apasa asupra locului si a familiei baronului.
  
O aventura plina de mister, prietenie si curaj
  
Cititorii vor fi captivati de o intriga complexa, in care suspansul se imbina cu emotia. Mazli nu este doar o fetita neastamparata; ea este un adevarat detectiv al inimilor, a carei puritate si insistenta reusesc sa:     

– Dezlege mistere de familie adanc ingropate in trecut.
– Ridice valul de intuneric si banuieli care a acoperit castelul si pe proprietarii sai.
– Schimbe in bine vietile mai multor oameni, inclusiv pe cele ale prietenilor sai apropiati.

Este o poveste despre cum inima curajoasa a unui copil poate aduce lumina, iertare si vindecare acolo unde adultii au esuat. Teme si valori transmise:   

- Curajul copilariei in fata necunoscutului
- Biruinta luminii asupra intunericului si a banuielii
- Puterea prieteniei si a spiritului de echipa
- Vindecarea prin iubire, incredere si adevar

De ce sa o citesti sau sa o oferi unui copil?     

– Este o lectura profund educativa si formativa, care transmite valorile autentice ale unei copilarii curate si crestine.
– Stilul narativ este bland, duios, cu descrieri poetice si scene de viata care raman in inima.
– Daca ti-a placut „Heidi”, vei regasi aceeasi atmosfera de liniste, simplitate si lumina launtrica.
– Poate fi un excelent cadou de suflet pentru copii, mai ales in contextul in care cartile pentru copii tind tot mai mult sa piarda profunzimea si mesajul moral.

Descopera in Mazli. O poveste din vaile elvetiene o eroina de neuitat si o lume fascinanta, creata de una dintre cele mai iubite autoare de carti pentru copii din toate timpurile, Johanna Spyri.

• Roman finalist la International Booker 2022

Elena știe. Există ceva care să poată opri o mamă? Maladia Parkinson nu constituie un obstacol pentru Elena, așa că îndrăznește să ia metroul și să plece în căutarea persoanei care o poate ajuta să descopere adevărul despre moartea fiicei sale. Fiindcă Elena, indiferent de ce spun poliția, preotul sau prietenii, e convinsă că fiica ei nu s‑a sinucis.

Trandafirul de la Eleusis este al treilea volum de „romane metafizice”, continuând Îngerul de pe autostradă (ediția a doua, Editura Vremea, 2023) și Îmblânzitorul de licurici (Editura Vremea, 2023). Cele 24 texte abordează teme-cheie ale destinului uman, în general, și ale istoriei recente românești, în special: memoria, mistica, eroismul solitar, exilul, interbelicul, iubirea. Proza lui Serenus se înscrie în tradiția literaturii de „trezire”, ai cărei exponenți magistrali sunt Baudelaire, Huysmans, Mihail Bulgakov, Dino Buzzati, Giovanni Papini, Herman Hesse, Michel Tournier.

Din Cuprins: Greierii lui Platon, Trandafirul de la Eleusis, Minotaura, Stigmatele iubirii, Requiem pentru Sancho Panza, Eriniile, Femeia manuscris, Degetele Papei Formosus, O viziune a raiului.

Figura legendara a „haiducului“ Rob Roy l-a fascinat pe Walter Scott, care, in introducerea sa la roman il prenumara printre oamenii „cu firea darza, certati cu societatea si cu legile ei“. H.V. Morton, autorul unei admirabile carti despre Scoti, sustine, pe buna dreptate, ca „numele lui Rob Roy va trai atata timp cat va mai ramane in viata macar un singur scotian care sa-si aminteasca de povestile ascultate in copilarie“. Dar, in primul rand, numele lui Rob Roy este cunoscut in toata lumea gratie celebrului roman al lui Walter Scott.

Epopeea lui Ghilgames este un poem epic antic mesopotamian, care spune povestea regelui din Uruk, Ghilgames, si calatoria sa catre nemurire. Poemul este plin de aventura, suferinta, si de cautarea neobosita a sensului si a scopului. Alaturi de prietenul sau, Enkidu, Ghilgames se imbarca intr-o calatorie periculoasa pentru a-l ucide pe monstruosul Humbaba si pentru a dobandi viata eterna. In timpul calatoriei, el trebuie sa se confrunte cu propria mortalitate si cu pierderea prietenului sau drag. Acest poem este o dovada a dorintei milenare a omului de grandoare, si a zbaterilor si a pierderilor inevitabile care o insotesc.

Nopti albe este una dintre cele mai tulburatoare meditatii literare asupra singuratatii si iubirii imposibile. Dostoievski schiteaza portretul visatorului romantic, un personaj captiv intre realitatea banala a existentei si iluzia unei iubiri salvatoare. Pe fundalul unui Sankt Petersburg nocturn, aproape fantomatic, autorul construieste un spatiu simbolic al confesiunii si al dorintei neimplinite, in care fiecare cuvant devine ecoul unui dor mai vechi. Nuvela, incarcata de lirism si melancolie, pune sub lupa conditia omului insingurat, prizonier al propriilor fantezii, incapabil sa se ancoreze complet in prezent. O bijuterie a literaturii ruse, Nopti albe este o capodopera despre fragilitatea sufletului si nevoia de a fi vazut si iubit, macar pentru o clipa, sub cerul alb al noptilor de nord.

David s-a născut în Zimbabwe, a făcut studii la Universitatea Rhodes din Africa de Sud şi a trăit la Londra timp de zece ani. Este căsătorit şi stabilit în Perth, Australia.

Este faimos pentru seria Pisica lui Dalai Lama (Pisica lui Dalai Lama, Arta de a toarce, Puterea lui miau și mai noua Cele patru lăbuțe ale succesului spiritual), Magicianul din Lhasa, cât și pentru cărțile Budism pentru oameni ocupați, De ce mindfulness este mai bun decât ciocolata, Puterea transformatoare a compasiunii și altele. Toate au fost traduse în mai multe limbi.

Densă și proteică, articulată în jurul unor crochiuri semnificative de viață și a unor surprinzătoare parabole, proza lui Romulus Rusan ne oferă revelația unei lumi care se sustrage de sub incidența efemerului, prelungind clipa în eternitate. Imperceptibila pendulare între vis și realitate ori, dimpotrivă, explorarea febrilă a celor mai fine detalii ale lucrurilor înconjurătoare dezvăluie spectacolul unei existențe etalate pe multiple scene ale cotidianului, având în miezul său o umanitate care trăiește în armonie cu ritmurile naturii și ritualurile cosmice. O inepuizabilă galerie de portrete și fiziologii umane glisează pe fundalul unei lumi invadate de culori, arome și sunete, hrănindu-se din iluzia prezentului etern și din recurența unor teme cu substrat introspectiv ori a unor imagini desprinse din cea mai viguroasă literatură a absurdului. Ecuația scriiturii lui Romulus Rusan rămâne o adevărată provocare pentru cititor, ficțiunea șerpuind prin numeroasele vase comunicante ale narațiunii, tatonând neprevăzutul, întâmplarea sau peisajul sufletesc supus unei deliberate fragmentări. După ce a privit lumea largă cu ochiul liber și la dimensiunile istoriei, Romulus Rusan trece la o proză de ficțiune minimalistă și  hiperrealistă, în care fragmentele realității sunt  fixate cu o asemenea atenție și insistență, încât devin nonfigurative. Scriitorul alege fragmente umane reduse, pe care ochiul său oripilat le mărește până la a deveni monstruoase, diagnosticând astfel maladiile lumii din care provin.

Am inceput sa lucrez pentru serviciile secrete comuniste din data de 23 august 1944. Ziua ocuparii tarii mele de catre Armata Rosie. O data usor de retinut, ziua ocupatiei fiind decretata sarbatoare nationala a Romaniei, ce se celebreaza, obligatoriu, pe intreg teritoriul tarii. {efi de state din lumea intreaga trimit la aceasta data lungi telegrame la Bucuresti, felicitandu-i calduros pe romani pentru ca au fost ocupati de Armata Rosie. La Paris, la Londra, la Bonn, la New York, in toate capitalele lumii, sefi de guvern si ministri participa la receptii somptuoase, organizate de ambasadele Romaniei. Cu paharul de sampanie in mana, isi exprima profunda lor satisfactie pentru ocuparea Romaniei.

Copiii mari devin bizari este un roman pentru adolescenți, scris de doi autori: un profesor – Ovidiu Gligu, și o elevă – Letizia Timofte, care la cei 16-17 ani ai săi realizează un inedit debut literar. Cei doi autori „belgieni” conturează o frescă socială, un tablou regrupând două lumi aparent diferite dar totuși destul de asemănătoare: lumea adolescenților din România post-comu-nistă, și lumea adolescenților din diaspora românească.

Cufundă-te într-o lectură captivantă cu "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni", o carte emoționantă pentru copii scrisă de renumita autoare elvețiană Johanna Spyri, creatoarea îndrăgitului personaj Heidi. Această operă clasică, publicată în limba română de Editura Nepsis, aduce în prim-plan frumusețea vieții alpine și provocările maturizării.

Cine este Vintzi și care este povestea sa? Protagonistul cărții este Vintzi, un băiat sensibil și talentat, cu o pasiune arzătoare pentru muzică, care răsună în inima sa la fel de puternic ca ecourile munților. Crescut în peisajul idilic, dar și aspru, al Alpilor Elvețieni, Vintzi se confruntă cu o dilemă profundă: dorința sa de a-și urma vocația artistică intră în conflict cu așteptările tatălui său. Acesta din urmă își dorește ca Vintzi să devină un fermier destoinic și să preia gospodăria familiei, considerând muzica o îndeletnicire mai puțin practică.

Teme și valori educative: "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni" este mai mult decât o simplă poveste. Johanna Spyri explorează cu măiestrie teme universale și valori esențiale:   – Urmărirea vocației: Lupta lui Vintzi pentru a-și împlini visul muzical.
  – Relațiile de familie: Dinamica complexă tată-fiu și importanța înțelegerii reciproce.
  – Perseverență și curaj: Determinarea de a depăși obstacolele.
  – Iubirea pentru natură: Descrieri vii ale peisajelor alpine elvețiene.
  – Valoarea muncii și a tradițiilor.
  – Dezvoltarea caracterului și descoperirea de sine.

De ce să alegi "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni"? Această carte este o lectură ideală pentru:   – Copiii dornici să descopere povești clasice pline de învățăminte.
   – Părinții și educatorii care caută cărți cu un puternic mesaj moral.
  – Admiratorii Johannei Spyri și ai celebrei sale opere "Heidi, fetița munților".
  – Oricine apreciază literatura despre viața la munte, tradițiile și frumusețea Alpilor.

O carte despre copilărie, despre visuri, despre fericire, despre dragoste și familie, o carte despre încrederea în Dumnezeu, o carte luminoasă și binefăcătoare! V-o recomandăm cu mare drag!

Casa unde domneste iubirea este un roman care ne poarta in vremuri de altadata, intr-o lume ce nu ni se pare deloc straina. Intr-o casa dominata de ostilitate si nemultumire, soseste intr-o seara o orfana. Viata de zi cu zi este aspra si plina de incercari, dar rabdarea fetei si curatia ei sufleteasca pun in miscare o intreaga lume, spre a ne face martori tainei ce da nastere binelui. Gingasia si darzenia personajului principal le ofera si copiilor de astazi un model de infruntare a oricaror greutati si ne determina sa ne intrebam ce am putea deveni, cat am putea spori duhovniceste daca si noi am citi in fiecare zi, asemenea acestei copile, din Sfanta Scriptura.

Neil Gaiman (n. 1960, Marea Britanie) este autor de romane, povestiri SF și fantasy, romane ilustrate, benzi desenate, teatru radiofonic și film. În copilărie și adolescență citea C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Lewis Carroll, Edgar Allan Poe, ale căror cărți l-au făcut să-și dorească să fie scriitor. Cele mai celebre cărți ale sale sunt seria BD The Sandman și cărțile Pulbere de stele, Coraline, Noroc cu laptele, Oceanul de la capătul aleii, Zei americani, Cartea cimitirului. Pentru scrierile lui, Gaiman a primit numeroase premii, printre care Hugo, Nebula, Bram Stoker, Medalia Newbery și Medalia Carnegie.

E limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns în carnea obişnuitului, în „ordinar" o sămânţă de extraordinar care dă rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“. Întrebările criticului: Cine spunea că scriitorul român a uitat să povestească? Cine spunea că e misogin?

  Lui Jackson ii plac foarte mult lucrurile adevarate, care pot fi verificate, si visul lui este sa devina zoolog. Uraste sa fie mintit, iar parintii lui tocmai asta fac: ca sa-i protejeze pe el si pe surioara lui, se poarta ca si cum totul ar fi bine si le ascund ca s-ar putea sa ajunga din nou fara casa.

„Un șobolan care apărea ici-colo, chițăind sonor și bălăcindu-se în smântâna proaspătă putea fi, doar el, o adevărată pacoste. După câteva astfel de zile, era uimitor să vezi cât de mult se bucurau oamenii să vadă un puști cu mutră de tont, dar cu fluier de vrăjit șobolanii. Și rămâneau uimiți când șobolanii ieșeau din toate găurile ca să-l urmeze pe fluieraș să iasă din oraș. Dar uluiți cu adevărat ar fi fost să afle că șobolanii și fluierașul se întâlneau undeva în boschetele de lângă oraș cu un motan și numărau solemn banii.“

Formidabilul Maurice pune la cale escrocheria perfectă. Descurcăreț în viața de stradă, motanul cunoaște valoarea banilor și vorbele lui meșteșugite sunt foarte convingătoare. Dar când Maurice și cohortele de șobolani care-l urmează hotărăsc să înșele orașul BaDeloc, nu sunt de ajuns cuvintele avântate pentru a supraviețui pericolelor care-i așteaptă. Fiindcă acesta e un oraș unde nu prea se găsește de mâncare iar șobolanii sunt priviți cu ură, unde pivnițele sunt căptușite cu capcane mortale și unde un rău înspăimântător pândește sub străzile înfometate...

Plasată în populara Lume Disc, povestea spusă de Terry Pratchett este deopotrivă cuceritoare și nostimă. Unul dintre cei mai apreciați scriitori de fantasy răstoarnă o poveste clasică și nimeni nu se va mai uita cu aceiași ochi la fluierașul fermecat, și nici la șobolani.

Daca traiesti pe strazi, ai niste rude uracioase si crezi ca soarta te-a pus deja in fata celor mai grele incercari, nu-ti pierde speranta: poti afla oricand ca esti odrasla unui zeu nordic. De fapt, chiar daca ai o viata absolut obisnuita, poti afla ca tatal tau isi traieste vesnicia in Asgard si ca tu ai sanse bunicele sa mananci la masa razboinicilor din Walhalla. 

Carte distinsa cu Guardian Children’s Fiction Prize (2013)
    Lucrurile nu merg prea bine pentru Georges: la scoala nu are niciun prieten si unii colegii de clasa nu pierd nicio ocazie sa se ia de el, iar acasa familia lui a fost nevoita sa isi vanda casa si sa se mute la bloc. Aici se imprieteneste cu Safer, baiatul de doisprezece ani care invata de acasa, si impreuna infiinteaza Clubul Spionilor.
    Prima lor misiune: sa-l tina sub observatie pe misteriosul Domn X de la etajul patru. Insa cand situatia scapa de sub control, Georges are de facut o alegere grea: sa il ajute pe Safer si sa-si pastreze prietenul sau sa spuna stop joc si sa fie iar singur.

    Fragment din romanul "Minciuni si spioni" de Rebecca Stead:

    ”Cand ii insir toate astea, acolo, pe covorasul din fata usii Domnului X, Safer se uita lung si-mi spune ca, daca mai merg pe drumul asta, voi sfarsi prin a fi „paralizat de propria logica".
    — Relaxeaza-te, imi spune. Stiu ce fac.
    — Nu ma ating de usa aia, ii zic.
    — Bine.
    Mana lui zvacneste brusc si scutura clanta.
    E incuiat.
    Se intoarce si da fuga inapoi acasa. Il urmez, gandindu-ma ca a apasa clanta unei usi straine e un lucru mic, dar atat de infiorator.
    — A meritat sa incercam, imi zice notandu-si de zor in carnetel. Acum stim ca n-o inchide cu cheia. Inchide usa, iar aceasta se incuie automat.
    — Cum ti-ai dat seama?
    — Dupa felul in care se misca clanta... ajungi sa stii chestiile astea.
     Ia binoclul si se uita pe geam.
     — Safer, zic eu.
     — Da?
    — Ce-ai fi facut daca gaseai usa descuiata?
    Coboara binoclul si se uita la mine.
    — As fi tinut minte detaliul asta. Ar fi fost un amanunt important.
    — Deci n-ai fi intrat, nu-i asa? In casa omului, adica.
    — Drept ce ma iei, vreun diletant? N-as da niciodata buzna fara sa am un plan, Georges. Planificarea e esentiala. De aceea studiem obiceiuri, reactii, totul. Asta am incercat sa te invat.
    Se intoarce iarasi spre fereastra si ridica binoclul.
    — Oamenii nu se deosebesc prea mult de pasari, sa stii. Daca ii observi suficient de mult timp, afli tot ce trebuie sa stii.
    — S-au intors papagalii? intreb mijind ochii in directia cuibului.
    — Inca nu. Da-le vreo cateva... Candy, ce vrei?
    Candy sta chiar la intrarea in living, cu o foaie in mana. Cred ca Safer are ochi la ceafa.
    Nu-l ia in seama pe frate-sau, ci-mi intinde hartia.
    — Ti-am printat asta. E despre umami. Mai tii minte ca ne-ai povestit recent ca e al cincilea gust? Ma rog, e destul de interesant. Un tip din Japonia era obsedat sa descopere al cincilea gust, pentru ca stia el sigur ca trebuie sa fie mai mult de patru, insa nimeni nu-l credea sau... aaa, nu dadea doi bani, cred. Asa ca a fiert bine niste alge si-a obtinut o aroma puternica, nici dulce, nici sarata, nici acra, nici amara. E un fel de glutamat care se pune in mancarea chinezeasca. Oricum, asta e al cincilea gust. Se gaseste si-n ciuperci, adauga si-mi intinde hartia."