Literatură

Eclipsa este a treia carte din seria AMURG în care se continuă povestea adolescentei Bella Swan şi a vampirului Edward Cullen de care e îndrăgostită.

In primavara lui 1984, liceenii Amanda Collier si Dawson Cole s-au indragostit.

Un roman patrunzator din partea unei voci noi si puternice.

insingurare si iubire. Mai cu seama iubire, fiindca doar ea este, ca intotdeauna, salvarea.

Acesta este dictionarul ultimativ pentru toti cei pasionati de Provence: selectia personala a lui Peter Mayle de mancaruri, obiceiuri si cuvinte pe care le considera cele mai fascinante, stranii, delicioase sau pur si simplu cele mai amuzante. Desi e organizat alfabetic, aceasta nu este deloc o lucrare de referinta. In peste 170 de termeni, Peter Mayle, cunoscutul autor al romanului Un an in Provence, scrie despre subiecte variate, de la arhitectura la zingue-zingue-zoun (in dialectul local, un cuvant care descrie sunetul scos de o vioara). Si, desigur, scrie despre mancare si vin, vin rosé, trufe, masline, pepeni, bouillabaisse, branza care a ucis un imparat roman, ba chiar despre un leac pentru indigestie. „Provence de la A la Z“ este o incantare nu numai pentru fanii tot mai numerosi ai autorului Peter Mayle, ci si completarea perfecta pentru orice ghid despre Provence sau despre Franta.

Este normal să păstrezi tăcerea şi să existe secrete în familie atunci când te naşti în aceeaşi zi în care îţi moare fratele. Aşa se întâmplă cu Jewel, o fată în vârstă de doisprezece ani, care trăieşte într-o casă a tăcerii şi a secretelor, însă un băiat nou-venit în oraşul ei din Iowa ar putea s-o ajute să găsească răspunsurile, în ciuda avertismentelor bunicului ei că acesta este o "fantomă", un spirit malefic. Nimic nu contează. Doar Bird contează. Dar el a zburat departe...

În 1803, Sarah, fiica unei familii înstărite din Charleston, Carolina de Sud, primeşte în dar în ziua în care împlineşte 11 ani o sclavă, Hetty, de aceeaşi vârstă cu ea. Povestea este scrisă alternativ din perspectiva acestor două personaje. În debutul cărţii, mama lui Hetty îi spune că demult "în Africa oamenii puteau să zboare", apoi o bate uşor pe omoplaţi, adăugând: "Asta-i tot ce-a mai rămas din aripile tale. Nişte oase plate, nimic mai mult, dar într-o bună zi o să capeţi altele".

''Aici se recunoaşte harul evocării şi cel al unui anumit tip de memorie specific povestitorului etern." (Petru Poantă)

La începutul anilor 1900, un spărgător de bănci fără scrupule îşi face intrarea la locul faptei sub deghizări fără cusur, după o analiză minuţioasă a locurilor şi a obiceiurilor, după care îi ucide fără nici o remuşcare pe toţi cei prezenţi, reuşind astfel să rămână neidentificat. Pe urmele acestui infractor periculos porneşte Isaac Bell, un detectiv înzestrat atât fizic, cât şi intelectual, suficient de bogat încât să îşi permită o viaţă de huzur, dar care este prea tânăr şi prea plin de energie pentru a se mulţumi numai cu atât. Din Arizona şi până în Colorado, pe străzile din San Francisco din perioada dezastruosului cutremur şi a incendiului devastator care a urmat, până aproape de graniţa cu Canada, Bell este pe urmele celei mai ascuţite minţi criminale pe care a întâlnit-o vreodată, şi a unei femei care se pare că deţine cheia identităţii banditului. Folosindu-se de ştiinţă, de arta deducţiei şi de intuiţie, lui Isaac Bell îi va fi necesar tot talentul cu care este înzestrat nu numai ca să îl prindă pe criminal, dar şi să supravieţuiască.

Inventatorul primului ceas este pedepsit pentru ca a incercat sa masoare cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

În ziua când soţia lui moare într-un tragic accident de maşină, viaţa lui Miles Ryan pare să ia sfârşit. Deşi are grijă în continuare de fiul său îşi îndeplineşte obligaţiile de ajutor de şerif în New Bern, California de Nord, nimic nu mai este la fel. Până când o cunoaşte pe Sarah Andrews care, la rândul ei, încearcă să-şi refacă viaţa distrusă de o căsnicie nereuşită. Încet-încet, trecutul începe să fie uitat. Dar cei doi descoperă că îi leagă ceva mai puternic decât dragostea - o taină cumplită, care-i face să pună la îndoială toate lucrurile în care crezuseră până atunci. "Cel mai popular autor de romane de dragoste al Americii ne propune acum o poveste dramatică despre un cuplu care încearcă să redescopere fericirea şi despre secretul care ameninţă să-i despartă." Publishers Weekly

 

Theodore Boone se implica din nou in problemele cu care se confrunta orasul sau.

Theodore Boone se intoarce si se ocupa de cel mai riscant caz de pana acum. In timp ce Strattenburg este impartit intre interese politice si probleme de mediu, Theo se trezeste in mijlocul bataliei. Cand dezvaluie coruptia, baiatul se pune pe sine si pe cei pe care ii iubeste in cel mai mare pericol. Dar chiar si asa, Theodore Boone va face tot posibilul sa ramana de partea dreptatii.

Doi adolescenţi se simt atraşi unul de altul, promişi unul altuia încă din copilărie de către mamele lor visătoare. Fata este dulce, înţelegătoare şi banală. Băiatul e strălucitor, charismatic şi cu probleme de comportament. Relaţia lor e plină de suişuri şi coborâşuri, iar acestea se transformă într-un punct culminant înfiorător care ar trebui să ducă la sacrificiul suprem...

"Satirei lui Feldman ii lipseste acea amaraciune muscatoare care poate face ca anumite romane spirituale sa para lipsite de inima." (The Washington Post)

O culegere de texte apărute în cotidianul Jurnalul Naţional, în perioada 2007-2008.

„Ce ai face dacă ai afla că un lucru pe care îl foloseşti ca atare provine dintr-o fiinţă umană, ba mai mult, are conştiinţă şi simte, că ar putea fi un apropiat sau cineva despre care ai auzit, sau pur şi simplu te-ai îndrăgosti de el?”

„Doina Roman este un exemplu clar de autor român care reuşeşte să spargă graniţele dintre literaturi. După ce trilogia ei Pragul e pe cale să fie tradusă în Australia, Noua Zeelandă şi Cuba, Doina Roman vine cu un roman nou, de neratat pentru fanii Science-Fiction şi Fantasy. Inteligent, bine ritmat, deloc previzibil, scris într-un stil care deja poate fi identificat cu numele autoarei, Prea mulţi zei pentru un deşert este o carte care, sunt convins, va influenţa istoria SF&F românească.” Cosmin Perţa

Fiecare traditie contemplativa a avut manualele sale de ghidare, indrumarile pretioase pe care practicantii avansati le-au oferit generatiilor urmatoare. Alan Wallace ne-a facut tuturor un mare serviciu, sintetizand secole de intelepciune practica pe calea shamatha intr-un format accesibil, usor de folosit, un tratat care sa ne calauzeasca intr-o profunda calatorie interioara.

B. Alan Wallace - Lector activ, savant progresist si unul dintre cei mai prolifici scriitori si traducatori ai budismului tibetan in Occident, B. Alan Wallace, doctor in filozofie, cauta  neincetat cai inovative de fuzionare a practicilor contemplative budiste cu stiinta occidentala pentru a promova studiul mintii.

Dr. Wallace, un savant si practician al budismului inca din 1970, a predat teoria si meditatia budista in intreaga lume incepand cu anul 1976.

Consacrandu-si paisprezece ani pregatirii de calugar budist, hirotonisit de Sfintia Sa Dalai Lama, a continuat cu studii universitare de fizica si filozofie a stiintei la  Universitatea Amherst si a obtinut un doctorat in studii religioase la Standford.

Cu un background unic, Alan raspunde, prin experienta sa profunda si abilitatile sale practice, provocarii de a armoniza budismul indo-tibetan cu lumea moderna.

Cu toate ca exista acorduri surprinzatoare si frecvente intre ei, Reich si Jung isi abordeaza munca in moduri fundamental diferite. Cu asemenea diferente tulburatoare ale stilului si caracterului celor doi, unirea acestor doua sisteme este un exercitiu neasteptat si remarcabil. Ironic, are loc prin medierea teoretica freudiana.

Scopul umbrei este de a oferi sufletului omenesc opozitia si tensiunea necesare pentru a se dezvolta mai mult prin intermediul hotararii si determinarii interioare, de a se elucida prin provocarea contrastelor si de a se trezi, pentru a fi astfel dispus sa se transforme intr-un mod profund.

Jung & Reich. Trupul ca umbra este o explorare a vietilor si a ideilor semnificative a doua figuri principale ale psihanalizei: Carl Jung si Wilhelm Reich, amandoi pionieri si genii controversate care nu s-au intalnit niciodata desi au fost contemporani. Modul in care John P. Conger trateaza personalitatile si perspectivele acestora – precum si ce ar fi putut asimila unul de la celalalt – reprezinta o biografie combinata a similaritatilor si diferentelor si totodata o evaluare constiincioasa a teoriilor lor.

Parafrazând-o pe traducătoarea, poeta şi criticul literar Irina Mavrodin, care spunea că a plecat de la poezie pentru ca, trecând prin exerciţiul critic, să se întoarcă la poezie, aş putea spune de asemenea că am pornit de la traducere, care este pasiunea mea activă de mai bine de 15 ani, dorind ca, după acest demers de cercetare în domeniul „Managementului informaţiilor în traductologie”, să mă întorc iarăşi la traducere, după ce voi fi parcurs această etapă menită să (îmi) deschidă orizontul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Interesul epistemologic va fi deci unul teoretico-practic, şi demersul de cercetare va avea, de asemenea, acest dublu aspect, teoretic şi practic.
Mihaela-Cerasela Bănică Enache

Mii de oameni au fost ucişi de către reprezentanţi ai statului după ce comuniştii au preluat puterea în România la mijlocul anilor ‘1940 până către finele anilor ‘1950, în vreme ce mai puţin de 400 au fost executaţi legal până la căderea regimului. De ce a ales regimul această cale pentru o parte dintre ei şi cum au coexistat cele două forme de crime comise de stat? Deşi marginală comparativ cu alte fenomene represive din aceeaşi perioadă, precum execuţiile extrajudiciare sau morţii în închisori, în special din punct de vedere cantitativ, suntem de părere că prevederile legale şi modalitatea în care acestea au fost utilizate ilustrează cu succes procesul de politizare a însăşi pedepsei cu moartea.
Contradicţia dintre respingerea ideologică a pedepsei capitale, înrădăcinată în marxism, şi folosirea sa aproape continuă în România din 1944 şi până în 1989 poate intriga la prima vedere. Scopul nostru este analiza mecanismelor care stau atât în spatele ideologiei cât şi al practicii şi să urmărim modul în care propaganda a utilizat pedeapsa cu moartea. De ce a fost pedeapsa capitală folosită în mod continuu şi de ce nu a putut comunismul conduce la o abolire ideologică? A existat o dezbatere specifică asupra aspectelor ideologice sau a fost pedeapsa capitală folosită ca în orice societate, ori, mai mult decât atât, ca armă politică?
Într-un alt registru, căutăm aceleași răspunsuri pornind din sens invers, de la particular către general, încercând să aflăm cât mai multe despre cine au fost cei condamnați la moarte și ce aveau ei în comun. Care au fost criteriile după care unii dintre aceștia erau grațiați iar alții executați? Care au fost caracteristicile experienței pedepsei cu moartea la nivel individual în perioada comunistă?

***

Pedeapsa capitală a fost abolită în România la 7 ianuarie 1990, la câteva zile după căderea regimului comunist. România a semnat la 15 martie 1990 şi a ratificat la 27 februarie 1991 Al doilea protocol opţional al Convenţiei internaţionale a Naţiunilor Unite asupra drepturilor civile şi politice şi de asemenea a ratificat Protocolul nr. 6 la Convenţia europeană asupra drepturilor omului în mai 1994, ambele, documente privitoare la abolirea pedepsei cu moartea. Conform Amnesty International, în 2015, 102 state erau aboliţioniste iar 140, mai mult de două treimi dintre ţările lumii, aboliseră pedeapsa capitală în drept sau în practică, ceea ce poate fi socotit drept o mare schimbare dacă ne uităm cu numai 39 de ani în urmă, în 1976, când doar 16 state erau aboliţioniste pentru toate crimele. Se naşte astfel legitim întrebarea: cum a avut loc acest proces de abolire?
Pe de altă parte, merită însă menţionat că există și tendințe în sens opus. La 28 iulie 2006 preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski a lansat un apel de reintroducere a pedepsei cu moartea către statele Uniunii Europene. Astfel de idei au luat naştere şi în România, atât în mediul politic, spre exemplu în iunie 2011, când senatorul Iulian Urban a lansat o propunere similară, cât și printre jurnaliști, Cristian Tudor Popescu fiind un susținător al pedepsei cu moartea, atașament exprimat cu numeroase ocazii. De altfel, într-un sondaj realizat de CCSB pentru Asociația Pro Democrația în 2010, 50% dintre cei intervievați erau de acord cu organizarea unui referendum privind reintroducerea pedepsei capitale, 91% dintre aceștia declarând că ar vota în favoarea unei asemenea măsuri.
Credem cu tărie că există lecţii care pot fi învăţate din experienţa pedepsei capitale în statele comuniste. Urmând îndemnul lui Michel Foucault de a conexa abolirea pedepsei capitale cu o dezbatere serioasă şi având în vedere suportul popular pentru pedeapsa cu moartea, este extrem de important ca istoria acesteia să fie cunoscută atât de specialişti cât şi de către publicul larg. În plus, unele dintre statele care încă mai aplică pedeapsa capitală sunt state comuniste, precum China, unde numărul execuțiilor îl depășește pe cel însumat din restul lumii. Sperăm să putem astfel înţelege mai uşor mecanismele pedepsei capitale într-un regim în care cifrele referitoare la execuții sunt secrete, cu ajutorul cunoştinţelor despre pedeapsa cu moartea în foste regimuri comuniste.
Radu Stancu

Miroslav Tașcu-Savre oferă prin acest volum o interpretare fascinantă a evoluțiilor societății românești în ultimele trei decenii. El arată cum structurile instituționale existente în diverse comunități constrâng în mod hotărâtor modul în care acestea se schimbă în timp. Iar structuri diferite induc, adesea, evoluții diferite. De aceea, pentru a înțelege lumea în care trăim e nevoie să ne aplecăm nu doar asupra structurile macro din societate, ci și asupra celor locale, care le dau farmecul sau dimpotrivă le indică lipsurile. Cartea merită citită nu numai de cercetători, ci de toți cei interesați de felul în care este societatea noastră astăzi.
Adrian Miroiu

În cartea de față reunesc studii și articole elaborate în cursul ultimilor ani și publicate cu diferite ocazii (unele fiind sesizabile în formulare), în variate periodice și volume, cu privire la drept și justiție. Preocuparea mea este aici de a profila punctul de vedere al pragmatismului reflexiv în acest domeniu. Optica mea rămîne una filosofică, ce-și ia argumente din abordări economice, sociologice și politologice reprezentative. Scopul argumentării îl constituie restabilirea dreptății ca valoare conducătoare a justiției și conceperea sensului justiției ca promovare a dreptății, cu implicațiile respective. (Autorul)

Jessica este nou-venită la Școala Snow Hill. O vezi mereu cu câte o carte în mână. Alexia, plină de fițe, își apără cu tenacitate popularitatea printre fete. Danielle, mai dolofană decât colegele ei, încasează în tăcere toate glumele răutăcioase. Anna este prea timidă ca să răspundă la ore, Jeffrey urăște școala, Luke e tocilarul clasei, iar Peter – miștocarul. Ce au ei în comun? Nimic. Asta până când apare domnul Terupt, noul lor învățător. Cu stilul lui insolit de predare, domnul Terupt reușește să îi învețe pe elevii săi recalcitranți nu doar matematică sau științele naturii, ci și ce înseamnă să îi vezi cu adevărat pe cei de lângă tine. Dar oare vor învăța copiii lecția la timp?

„Pavel Păduraru realizează visul dintotdeauna al romancierilor basarabeni de azi: de-a scrie un roman al tranziţiei. Moartea lui Igor Alexandrovici are însă şi ceva în plus. Este şi un roman parodic, băşcălios, picaresc, grotesc, unde marile teme şi eroii contemporaneităţii basarabene sunt persiflaţi. Cam toate personajele sunt caricaturale, dar, uimitor, poate tocmai de aia şi sunt veridice, pentru că sunt tipice pentru societatea basarabeană de după ’92 încoace. Un roman viguros, bine construit, solid, care ascunde în adâncurile sale şi un protest faţă de manipularea din toată lumea de azi, zicându-ne că aşa nu se mai poate. Un roman care se citeşte pe nerăsuflate.” Dumitru Crudu

Va deveni trecutul viitor? Este omenirea menita sa repete unele in­tam­plari petrecute pe o alta planeta, indepartata de Pamant? Cronicile Pamantului (The Earth Chronicles), seria bestseller a lui Zecharia Sitchin, ii ofera omenirii una din fatetele povestii – asa cum este ea consemnata pe tablite antice de lut si pe alte artefacte sumeriene –, referitoare la originile noastre, modelate de mana acelor Anunnaki, cei „din ceruri pe Pamant coboratori”.
In Cartea pierduta a lui Enki putem vedea aceasta saga dintr-o alta perspectiva, prin intermediul bogatei naratiuni autobiografice a atotstapanitorului Enki, un zeu Anunnaki, care spune povestea sosirii pe Pamant a acestor fiinte nepamantene venite de pe Nibiru, cea de-a douasprezecea planeta. Scopul colonizarii lor: aurul necesar refacerii atmosferei distruse de pe planeta lor natala. Gasirea acestui metal pretios ii face pe Anunnaki sa creeze homo sapiens – rasa umana – pentru a extrage din mine aceasta importanta resursa.

…analizele de genul celei întreprinse de Darko Tanasković vor fi interesante pentru cititorul român și vor oferi subiecte de meditație.
În fond, Turcia de azi este statul prin excelență oriental și occidental deopotrivă, după cum în trecut a fost locul de răspântie al unor culturi turcofone, arabe, slave sau latine din jurul Mării Mediterane și Mării Negre. Este Turcia în Europa sau este ea o țară a Asiei Mici (așa cum spunea, în anul 2007, candidatul la președinția Franței Nicolas Sarkozy)? Este, sau rămâne, Turcia un stat-națiune sau moștenirea sa imperială se va dovedi, în timp, mai puternică? Iată întrebări care deschid o paletă vastă de răspunsuri.
Adrian Cioroianu

De ce se vorbeşte din ce în ce mai des de Atatürk şi de Turcia lui Erdoğan? Este momentul regândirii istorice prin impunerea în mentalul societăţii turce a rolului determinant avut de Imperiul Otoman? Rămâne primul preşedinte al Republicii liderul de necontestat, marele reformator, omul care i-a dus pe turci pe drumul către Europa sau se contextualizează trecutul epocii sale, acesta fiind văzut mai mult ca un oportunist iar reformele preluate de la occidentali ca un afront adus lumii islamice? Răspunsul îl vom găsi în volumul semnat de Darko Tanaskovic, De la neo otomanism la erdoğanism plecând de la un criteriu numeric şi anume Recep Tayyip Erdoğan l-a depăşit ca numar de ani pe Mustafa Kemal Atatürk în fruntea statului turc.

Traducerea acestui volum în limba română merită salutată şi apreciată. În România, numărul istoricilor specializaţi în relaţiile, raporturile românilor cu Imperiul Otoman/Turcia este nesemnificativ. Paradoxal, dintre toate statele cu care avem raporturi, cu turcii sunt dintre cele mai vechi! Ca atare, cunoaşterea, studierea Imperiului Otoman, fost tricontinental, aflat în război sau raporturi de suzeranitate cu el, relaţiile pozitive de după primul război mondial, (parteneri în Pactul Balcanic, în NATO azi) dar şi mai important ca principal partener economic după Uniunea Europeană, ar trebui să ne preocupe în a ne apleca spre studiul turcologiei. Nu voi relua aici importanţa istorică a raporturilor avute de-a lungul istoriei cu Imperiul Otoman/Turcia nici cât de importantă este cunoaşterea strategiei privind Balcanii a preşedintelui Erdoğan. Turcia este o putere regională iar România gravitează în perimetrul său geografic. Volumul semnat de Darko Tanaskovic, reputat specialist privind mentalităţile şi practicile religioase islamice, ne dezvăluie o Turcie în schimbare, o consolidare a actualei puteri, o veche viziune remodelată privind Balcanii şi Orientul Apropiat.

Ionuț Cojocaru

O „istorie a mistificării”
Puţini termeni cunosc atâtea definiţii de cele mai multe ori cu multiple semnificaţii (polisemice), adesea contradictorii şi ambigui: de la falsificare, deformare, escamotare, denaturare a adevărului în mod intenţionat, prezentându-l ca veritabil, într-o lumină seducătoare, dar falsă, la răstălmăcire, alterare, siluire („Dicţionarul explicativ al limbii române”).
Etimologia termenului, pus în circulaţie în perioada 1805-1815, provine din limba franceză, o combinaţie între „mystique” şi „mystère”.
În limbajul de specialitate a fost introdus de Kenneth Burke care atrage atenţia că el se poate referi la domenii din cele mai variate: viaţa socială, propagandă, învăţământ.
Un alt teoretician al problemei, Hugh Duncan, consideră că activităţile de mistificare pot fi ţinute sub control doar într-o societate în care este asigurată circulaţia liberă a ideilor.
Şi Titu Maiorescu atrăgea atenţia asupra „încercărilor de mistificare îndreptate în contra opiniei publice”.
Cel mai adesea activităţile de mistificare sunt puse în legătură cu cele de propagandă.
La fel, şi termenul opus, acela de demistificare, care ne va preocupa în mod special în această lucrare, are numeroase înţelesuri, unele de asemenea contradictorii: desacralizare, demitizare.
Dincolo de discuţiile terminologie şi teoretice se poate demonstra că asemenea activităţi s-au manifestat în diferite forme de-a lungul celor mai multe perioade, ceea ce dă posibilitatea alcătuirii unei „istorii a mistificării” atât în viaţa politică, socială, cât şi în cea culturală, ştiinţifică.
Amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen în domeniul activităţilor informative face să se poată afirma că în interiorul acestora a avut loc cu adevărat „Marea mistificare”.
Alexandru Popescu

Cu noua sa carte „Portrete neretuşate. Galeria diplomaţilor-istorici”, Al. Popescu îşi propune să fie un căutător de diplomaţi în lumea istoricilor şi de istorici în lumea diplomaţilor. El însuşi a fost şi diplomat şi istoric şi are bucuria regăsirii sale în cele două ipostaze, alături de numeroşi alţi confraţi. Bucuria de a scrie e nepotolită la Al. Popescu. Mereu şi mereu el ne aduce în paginile sale noi şi noi personaje.
Cartea, noua carte a lui Al. Popescu ne mai spune ceva. Ne spune că la pregătirea de istorie a diplomatului și de diplomație a istoricului trebuie să adăugăm hotărârea de a rezolva problemele, un stil comunicativ, clar și eficace, capacitatea de exprimare și în alte limbi, obișnuința exercițiului de analiză critică și, firește, mult bun simț.

Prof. univ. dr. Ion Bulei

Michael Jackson – ultimul şi cel mai mare megastar al secolului XX. Jacko – cameleonul, miracolul mişcării, artistul extrem de înzestrat, scriitor de cântece, capabil să îşi vândă foarte bine imaginea. Copilul minune, copilul star, geniul trist. Regele Pop – după Elvis Presley şi John Lennon ultimul titan al culturii populare, iubit şi admirat peste tot în lume. Prin moartea sa lumea a devenit mai săracă, iar muzica pop şi-a pierdut unul dintre cei mai mari entertaineri. Această carte prezintă viața lui Jacko în mai mult de 160 de imagini – bucăţi de puzzle ale unui fenomen fascinant.

Prietenii domnului Sherlock Holmes vor fi încântaţi să afle că trăieşte şi o duce bine deşi oarecum imobilizat de crize ocazionale de reumatism. El a trăit, timp de mulţi ani, la o mică fermă aflată pe câmpii la opt kilometri de Eastbourne, unde timpul lui se împarte între filozofie şi agricultură. Pe parcursul acestei perioade de odihnă, el a refuzat cele mai generoase oferte de a se ocupa de diverse cazuri, fiind hotărât ca retragerea sa să fie una permanentă. Apropierea războiului cu Germania l-a făcut, însă, să îşi pună combinaţia remarcabilă de activitate practică şi intelectuală la dispoziţia guvernului, cu rezultatele istorice care sunt povestite în „Ultima reverenţă”. Mai multe cazuri anterioare, care au stat mult timp în dosarele mele, au fost adăugate la „Ultima reverenţă” pentru a completa volumul. John H. Watson, doctor.