Literatură

Traducere din limba norvegiană de Diana Polgar

Doi ani au trebuit să treacă pînă într-o seară de vară cînd, în insulele pe cît de izolate şi sălbatice, pe atît de maiestuoase ale arhipelagului norvegian Lofoten, doi prieteni au luat, în sfîrşit, hotărîrea: să plece într-o expediţie primejdioasă în largul mării, la vînătoare de rechini boreali. Specie ancestrală de dimensiuni impresionante, ce trăieşte sute de ani, rechinul boreal a stîrnit groaza şi imaginaţia pescarilor nordului din cele mai vechi timpuri. Se spune că ochii lui fosforescenţi, năpădiţi de paraziţi hipnotizează prada, iar carnea extrem de toxică poate să provoace transe halucinatorii. În barca lor pneumatică, înarmaţi cu echipamente de pescuit rudimentare, poveşti incredibile şi ambiţiile nemăsurate ale vînătorilor de balene legendari, naratorul şi Hugo Aasjord, artist excentric şi pescar experimentat, pornesc în căutarea acestui monstru enigmatic. Inspirată din fapte reale şi întreţesută cu poveşti uimitoare despre viaţa puţin cunoscută a oceanului, cu biologia, istoria, poezia şi legendele sale, Cartea mării este o celebrare a universului marin, a aventurii şi a prieteniei, dar şi un semnal de alarmă pentru protejarea unui ecosistem greu încercat de acţiunile oamenilor, dar atît de important pentru dăinuirea vieţii pe pămînt aşa cum o ştim astăzi.

„O expediţie de dimensiuni epopeice deschide calea informaţiilor fascinante despre mări şi oceane în această eco-aventură marină… Erudiţia, umorul înţepător şi scriitura simplă ale lui Strøksnes se contopesc într-o istorie naturală proaspătă, cuceritoare.” (Publishers Weekly)

„O carte pătrunzătoare şi fascinantă, evocînd figuri memorabile precum Ahab al lui Melville sau bătrînul lui Hemingway… Arta ingenioasă a lui Morten Strøksnes este aceea de a ne aminti încă o dată că prinderea peştelui mare este cea mai puţin importantă parte a poveştii.” (The Wall Street Journal)

„O carte extraordinar de captivantă… Un tur de forţă… O operă de meditaţie şi contemplare, cu un orizont larg şi deschis ca îndepărtatele linii de coastă ale nordului, pe care le evocă atît de frumos.” (The Spectator)

Zeruya Shalev s‑a născut în 1959, în kibbutzul Kinneret din Israel. A absolvit un masterat în studii biblice şi a lucrat ca redactor la Editura Keter. Şi‑a făcut debutul literar cu un volum de poezii, dar s‑a orientat curând spre proză, publicând până acum mai multe romane şi o carte pentru copii. Cărţile sale sunt foarte apreciate de critica literară şi traduse în întreaga Europă. Dintre acestea menţionăm: Viaţa amoroasă (1997), bestsellerul Soţ şi soţie (2000; Polirom, 2008, 2012), distins cu Corine Internationaler Buchpreis (2001), Thera (2005; Polirom, 2010), Fărâme de viaţă (2011; Polirom, 2012), pentru care i s‑au decernat Welt Literaturpreis (2012) şi Prix Femina étranger (2014), şi Durere (2015; Polirom, 2016), distins cu Premiul Jan Michalski (2019). Zeruya Shalev este de asemenea câştigătoare a Premiului de Aur şi a Premiului de Platină ale Asociaţiei Editorilor din Israel şi a premiilor Amphi (2003), ACUM (obţinut de trei ori, în 1997, 2003 şi 2005) şi Wizo (2007).

Roman ecranizat în 1970, în regia lui Nicolae Breban, cu Dan Nuţu, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Ion Dichiseanu, Ion Besoiu şi Emilia Dobrescu

„Odată cu Animale bolnave, Nicolae Breban revine la realism, într-un roman de acţiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeţi, roman ce nu-ţi refuză scene de maximă violenţă, anchete brutale, violuri, crime şi, în acelaşi timp, prefirat subtil, cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mînat altădată.” (Ion Negoiţescu)

„În sfârșit am citit o carte românească. Alexandru Vakulovski: Pizdeț. Să-i scriu? Să nu-i scriu? Nu știu, oricum în seara asta o să mă văd cu Santiago și o să-i povestesc despre Pizdeț, poate o să-i dau cartea și lui... și altora, și altora, și la emisiune probabil o să povestesc de ea, și poate o să-i spun și Mădălinei, și lui Bogdan, și lui Miron, și poate o să uit, așa cum deseori o fac, și poate o să-mi treacă. Sper să nu.” (Andrei Gheorghe)

„Într-un moment de confuzie și stagnare, cum e cel pe care îl traversează acum literatura română, Alexandru Vakulovski a știut să deschidă un drum, să schițeze o orientare, a avut, cu alte cuvinte, puterea să inoveze. Nu e puțin lucru.” (Gheorghe Perian)

Roman ecranizat de Arnaud des Pallières, într-un film nominalizat la Palme d’Or (2013), cu Mads Mikkelsen în rolul principal

Pînă la vîrsta de treizeci de ani, Michael Kohlhaas pare să fie un model pentru toţi oamenii din micul sat de pe malul rîului Havel ce îi poartă numele. Negoţul îi asigură un trai îmbelşugat, el însuşi e un om cinstit, mărinimos şi drept. Dar tocmai această din urmă virtute, simţul exacerbat al dreptăţii, înclină rapid balanţa destinului său singular în favoarea răului cînd legea îi întoarce spatele. Michael Kohlhaas este arhetipul omului mărunt împins dincolo de limitele suportabilităţii, a cărui răzbunare se dezlănţuie cu o violenţă înspăimîntătoare. Bazată în linii mari pe viaţa personajului real Hans Kohlhase din secolul al XVI-lea, Legenda lui Michael Kohlhaas anticipează cu aproape un veac, prin infinita ambiguitate şi prin simţul acut al inutilităţii, romanul modern. Operele unor scriitori precum Kafka, Beckett sau Gombrowicz ar fi de neimaginat fără exemplul lui Kleist.

Trilogia Iremonger a fost publicata in Franta, Italia, China si Rusia, iar Casa Heap a ajuns pe lista celor mai bune titluri ale anului 2014 a prestigioasei publicatii The New York Times Book Review.
 
Clod, din clanul Iremongerilor, sufera de o boala ciudata: aude cum soptesc obiectele. O furtuna e pe cale sa se abata asupra Casei Heap, care se inalta in mijlocul unei mari de gunoaie si vechituri strinse de prin intreaga Londra, iar Iremongerii devin nelinistiti si soaptele se intetesc. Cind Clod o intilneste pe Lucy Pennant, o orfana sosita de curind din oras, totul se schimba. Secretele care tin Casa Heap laolalta prind sa se destrame, dind la iveala o taina sinistra ce ameninta sa distruga lumea lui Clod.
 
„Uimitor! Neobisnuit, magic, un roman care te duce cu gindul la Hobbitul sau la Luminile nordului – Busola de aur.” (Kelly Link)
 
„Casa Heap – primul volum al unei trilogii ce se petrece in Anglia victoriana – este romanul unei lumi fantastice, uneori terifiante, asa cum e lumea celor mai bune povesti. Si, ca orice poveste, Casa Heap e o carte pentru copii, dar si pentru adulti.” (Austin American-Statesman) 

Joseph Kessel (1898-1979), scriitor şi jurnalist francez, s-a născut în Villa Clara, Argentina, într-o familie de evrei originari din Imperiul Rus. Şi-a petrecut copilăria în Orenburg, Rusia, după care s-a mutat în Franţa. A studiat la Nisa şi apoi la Paris, unde şi-a încheiat studiile liceale de filologie în 1915, angajîndu-se la Journal des débats. Un an mai tîrziu s-a înrolat voluntar în armată, luptînd în Primul Război Mondial ca artilerist şi aviator. În 1928 a participat la înfiinţarea săptămînalului Gringoire, pe care l-a părăsit însă odată cu ascensiunea lui Hitler şi începutul prigoanei evreilor în Germania, cînd publicaţia a adoptat o direcţie vădit antisemită. După începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a luptat în Rezistenţa Franceză, întorcîndu‑se pe front ca aviator şi compunînd, împreună cu Maurice Druon, versurile celebrului imn al Rezistenţei, „Le Chant des partisans”. Cu o activitate jurnalistică prodigioasă, a călătorit în multe colţuri ale lumii, unde a realizat numeroase reportaje, călătoriile şi experienţa războiului oglindindu-se în mare parte din opera sa literară. Scriitor prolific, admirat de contemporani, Kessel a publicat optzeci de romane, multe dintre ele premiate, ecranizate şi traduse pe toate continentele, printre care L’Équipage (1923; Prix Paul Flat acordat de Academia Franceză), Les Captifs (1926; Grand prix du roman de l’Académie française), L’Armée des ombres (1943), Le Lion (1958; Leul, Editura Polirom, 2017) şi Les Cavaliers (1967). În 1962 a devenit membru al Academiei Franceze. A primit, de asemenea, distincţii importante, cum ar fi titlul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare. A murit în 1979, la Avernes. În 2020, editura Gallimard i-a consacrat un loc de cinste printre scriitorii francezi canonici, reeditîndu-i scrierile în prestigioasa colecţie Bibliothèque de la Pléiade.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

Romanul unei călătorii fascinante între Iranul trecutului şi Suedia de azi. Fönstret

O revelaţie a literaturii contemporane suedeze, roman vîndut în peste 25 de ţări

Romanul Ceea ce datorăm aduce pe scena ficţiunii contemporane o voce impetuoasă, dar necesară, o voce care se naşte din trauma şi pierderea asimilate încetul cu încetul, un fenomen care îşi lasă urmele asupra generaţiilor viitoare.

Nahid mai are şase luni de trăit. Sau cel puţin aşa spun medicii. La cincizeci de ani, „pierderea” nu îi este străină. Dar acum, cînd a ajuns pe marginea unei prăpăstii, genunea propriei morţi, şi tocmai a aflat că fiica ei, Aram, urmează să nască, Nahid trebuie să se lupte cu furia ce abia i se naşte în suflet, dar şi cu o durere nestăvilită a cărei apăsare o simte de mult. În viaţa de dinainte, din Iran, şi în viaţa ei de refugiată, în Suedia, Nahid a învăţat să supravieţuiască. Ce nu ştie însă este să trăiască pur şi simplu; nu s-a priceput niciodată s-o facă şi nici n-a avut şansa. Ca o izbucnire furioasă, aproape ca primul ţipăt al unui nou-născut, acest roman extraordinar ne face să ne întrebăm: ce lăsăm în urmă pentru copiii noştri? Ce le datorăm celor pe care-i iubim? Putem fi vreodată cu adevărat liberi?

Pendulînd între teme dificile, care pot aluneca în orice clipă în abordări nepotrivite, Hashemzadeh Bonde reuşeşte să creeze o poveste fără urmă de sentimentalism şi să redea atît de fidel vocea lui Nahid, încît aproape uiţi că în spatele acestei voci e un scriitor. Expressen

Hashemzadeh Bonde surprinde fără greş nuanţele unui melanj emoţional alcătuit din furie, întuneric, durere în faţa unui destin implacabil... Göteborgs-Posten

Adelbert von Chamisso (1781‑1838), pe numele său complet Louis Charles Adélaïde de Chamissot de Boncourt, a fost un poet, prozator şi botanist german de origine franceză, devenit faimos mai ales pentru nuvela sa Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl. Născut în Champagne, a fost nevoit să emigreze la vîrsta de nouă ani, cu întreaga familie, ca urmare a Revoluţiei din 1789, stabilindu‑se la Berlin. A frecventat cercurile literare berlineze, fiind unul din reprezentanţii de seamă ai romantismului german, dar şi cercul literar condus de Madame de Staël. Ciclul său de poeme Frauenliebe und ‑leben („Dragoste şi viaţă de femeie”) a stat la baza ciclului de lieduri cu acelaşi titlu compus de Robert Schumann. Din 1829 a fost coeditor al Deutscher Musenalmanach. Între 1815 şi 1819 întreprinde o călătorie pe mare în scopuri ştiinţifice, editîndu‑şi apoi jurnalul sub titlul Reise um die Welt (1836, „Călătorie în jurul lumii”). A fost cercetător şi custode al Grădinii Botanice din Berlin şi a publicat studii în domeniul ştiinţelor naturale şi al limbilor austroneziene.

Al 27-lea oraş este un roman deosebit de puternic, ambiţios şi bine conceput. Cu o luciditate adeseori impregnată de cinism, Franzen descrie, într-o manieră ce îmbină realismul şi fantezia, evoluţia – sau, mai degrabă, involuţia – oraşului său natal, St. Louis, devenit miza unor jocuri de putere pe cât de complexe, pe atît de periculoase.

„Al 27-lea oraş ar trebui descris nu ca un roman de debut, ci mai degrabă ca un adevărat tur de forţă, o imagine detaliată şi nemiloasă a societăţii americane din anii ’80.” (The Seattle Times)

„O poveste despre ambiție, putere, corupţie, politică şi apatie în America zilelor noastre.” (People)

„Un roman neliniştitor şi vizionar, pe care nu-l poţi nici ignora, nici uita.” (The Washington Post)

„Titlul cărţii, la fel de uşchit ca şi celelalte, nu reia, cum ne-am fi aşteptat, titlul vreunei proze din volum, ci un gest curent în lumea carnavalesc-sinucigaşă a lui Teodorovici, care, în altă carte, reprezintă debutul în viaţa erotică al personajului principal... Partea cea mai surprinzătoare a prozei lui Lucian Dan Teodorovici şi marca sa indiscutabilă în ansamblul prozei tinere de azi o reprezintă ancorarea în metafizic, chiar un metafizic louche, care fuge din faţa (sau din spatele) ochilor la prima piruetă raţionalistă.” (Simona Sora)

„Lucian Dan Teodorovici lucrează cu un bun, subtil amestec stilistic şi afectiv: ironia şi melancolia, bonomia ce dizolvă tentaţia cinismului, plăcerea jocului (inclusiv în retorica genului dramatic) şi evitarea satirei sarcastice, priza la absurdul existenţial, paralel cu comicul rafinat ce palpită aproape sub fiecare situaţie de fizionomie, toate acestea stimulând nu doar lectura, ca plăcere, dar şi reflecţia pe marginea ei.” (Dan C. Mihăilescu)

Daniel Martin, eroul ce dă numele romanului lui John Fowles, este un dramaturg britanic devenit scenarist la Hollywood, care în urma acestei metamorfoze ajunge să se îndoiască de propriile valori şi principii. Revenit în Anglia pentru a-şi vizita un prieten bolnav, Daniel Martin se confruntă cu trecutul său îngropat, redescoperindu-şi adevărata identitate. Secrete de familie, întrebări rămase fără răspuns, fuga de responsabilitate şi de povara realităţii, dar şi evoluţia Angliei postbelice, dispariţia unei societăţi şi relaţiile dintre fapt şi ficţiune formează substanţa unui roman ce rămîne una dintre realizările remarcabile ale lui Fowles.

„Daniel Martin reactualizează toate virtuţile romanului proteic: naraţiunea incitantă, culoarea, dramatismul, pasiunea, simţul peisajului şi, mai presus de orice, dimen-siunea socială. Fowles a construit nu numai un roman de mare anvergură, ci şi unul copleşitor din punct de vedere emoţional şi intelectual, o poveste complexă şi vie.” (Newsday)

Romanul lui Cristian Fulas este o cronica sui-generis a unui razboi personal cu instabilitatea, cu dependenta, cu nesiguranta, cu demonii care bantuie existenta personajului principal - un tanar batran, o adunatura de bucati sparte de portelan tremurator. Cu o constructie narativa pe cat de simpla, pe atat de elaborata, Fasii de rusine spune povestea unei dureroase si indelungate invieri, dupa o dramatica peregrinare prin bolgiile infernului. De la tristete la disperare, de la singuratate la rusine, nimic nu ramane netrait in acest intens roman al descompunerii si recompunerii morale si existentiale. - Carmen Musat

Actriţa Rebeka Weér încearcă să dovedească partidului comunist că nu mai are nici o legătură cu fiica ei, Judit, fugită în străinătate, şi atunci îi organizează acesteia din urmă o falsă înmormîntare. Sforţările îi sînt inutile: părăsită de public, îşi va petrece ultimii 15 ani închisă în casă, pe jumătate nebună şi măcinată de gloria apusă, dar nu singură. Fiul care n-a părăsit-o, Andor, e scriitor, are 36 de ani şi-şi trăieşte lîngă ea drama oedipiană. Nefiind în stare să se desprindă de viaţa sufocantă alături de mama lui, temîndu-se să o părăsească, relaţia lor se transformă treptat într-un infern sartrian, împînzit de minciuni şi ură. Lucrurile se schimbă însă cînd Andor o cunoaşte pe frumoasa Eszter, o femeie în aparenţă fără trecut şi de care se îndrăgosteşte ca un nebun. Avînd pentru prima dată în minte imaginea unei vieţi împlinite, Andor se gîndeşte să facă pasul decisiv: să-şi vadă trecutul şi viitorul laolaltă, să le aducă alături pe cele două femei care îi marchează destinul.

David Grossman (n. 1954) este unul dintre cei mai importanţi autori israelieni contemporani, cunoscut comentator al politicii Israelului faţă de Palestina şi militant pentru recunoaşterea acesteia ca stat. A studiat filosofie şi teatru la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar după ce şi-a încheiat stagiul militar obligatoriu, a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. A publicat mai multe cărţi de ficţiune, dar şi cîteva volume de reportaje şi interviuri. Printre romanele publicate de Grossman de-a lungul timpului se numără Copii în zigzag (1994), Cineva cu care să fugi de acasă (2000), Pînă la capătul pămîntului (2008), distins în 2009 cu Premiul Albatros acordat de Fundaţia Günter Grass şi în 2011 cu Premiul Médicis étranger, Căderea din timp (2011) şi Un cal intră într-un bar (2014), pentru care a primit Man Booker International Prize (2017). Cărţile lui Grossman, premiate atît în Israel, cît şi în străinătate, au fost traduse deja în peste 30 de limbi. David Grossman este doctor honoris causa al Universităţii Catolice din Leuven, Belgia, şi cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii din Franţa.
La Editura Polirom au apărut: Pînă la capătul pămîntului (2012, 2014), Căderea din timp (2013), Un cal intră într-un bar (2015, 2018), Cineva cu care să fugi de acasă (2018) şi De mine viaţa şi‑a tot rîs (2020).

Anchee Min s‑a născut la 14 ianuarie 1957 la Shanghai, în timpul regimului comunist condus de Mao Zedong. La doar 9 ani, făcea parte din Micile Gărzi Roşii (o organizaţie de tineret iniţiată la începutul Revoluţiei Culturale, menită să susţină regimul maoist), iar la 17 ani, în timp ce se afla într‑o tabără de muncă, a fost selectată pentru a juca într‑unul din filmele realizate de celebrul studio cinematografic al doamnei Mao. A emigrat în America în 1984, cu ajutorul actriţei Joan Chen. Aici şi‑a scris cartea de memorii, Azaleea Roşie : Viaţa şi dragostea în China (1994), care a devenit bestseller internaţional tradus în peste 20 de limbi. I‑au urmat Cum am devenit doamna Mao (2001 ; Polirom, 2009), Împărăteasa Orhidee (2004 ; Polirom, 2008), Ultima împărăteasă (2007 ; Polirom, 2008), Perla Chinei (2010; Polirom, 2010) şi Sămînţa încolţită (2013; Polirom, 2016). În prezent, Anchee Min îşi împarte viaţa între San Francisco şi Shanghai.

Romanul a fost distins chiar in anul aparitiei cu Prix Psychologies du roman inspirant si Prix Maison de la Presse.

Inceteaza cu minciunile tale, roman-confesiune de o franchete pe alocuri frapanta, imprumuta drept titlu o expresie pe care mama scriitorului i-o repeta acestuia in copilarie, in momentele de exasperare. Dupa multa vreme, zarind in holul unui hotel o silueta care i se pare vag familiara si ii rascoleste amintiri nelinistitoare, scriitorul matur hotaraste sa marturiseasca in sfirsit adevarul. Astfel iese la iveala povestea secreta de dragoste pe care a avut-o la 17 ani, in perioada bacalaureatului, cu un coleg de liceu din Barbezieux. O relatie pe cit de scurta, pe atit de intensa si, tocmai de aceea, cu neputinta de uitat, in care cei doi adolescenti, Philippe si Thomas, s-au aruncat cu toata impetuozitatea si inocenta virstei.

„In copilarie, mama imi repeta intruna: «Inceteaza cu minciunile tale». Se pare ca ma pricepeam atit de bine sa scornesc povesti, incit nu mai stia sa desluseasca adevarul de neadevar. Mai tirziu mi-am facut o meserie din asta, am devenit romancier. Si iata ca astazi, in sfirsit, ii dau ascultare mamei: spun adevarul. Pentru prima data. In cartea asta.” (Philippe Besson)

Inceteaza cu minciunile tale e o compozitie pe cit de puternica, pe-atit de tulburatoare, un roman delicat, o cronica a anilor 1980 – cind libertatea exista, SIDA, inca nu –, o poveste despre perioada maturizarii, cu experientele si tatonarile ei. (Madame Figaro)

Traducere din limba franceza si note de Laurentiu Malomfalean

"Un Brokeback Mountain frantuzesc." (Elle)

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

La finele Evului Mediu, in Moldova secolului al XVII-lea, un tinar dandy, jurnalist londonez, debarca la Galati cu scopul de a pune pe picioare o tipografie pe aceste meleaguri fermecatoare si imbelsugate, unde este convins ca se va imbogati. Din nefericire, chiar la coborire, hamalul care ii cara cufarul cu laba teascului de tiparit, corpurile de litera, drugii de plumb si cositor se pravaleste in Dunarea inghetata. Din acest moment incepe o poveste captivanta, care nu va surprinde prin fapte de glorie, ci prin maruntul fapt divers, prin atmosfera si limbaj, prin obiceiurile, superstitiile si peripetiile personajelor. Refugiindu-se din realitatea cotidiana in istorie si in fantastic, Cezar Amariei cladeste o punte spre prezent si aduce in discutie probleme ramase nesolutionate de mai bine de 300 de ani.

Ian McEWAN, unul dintre cei mai faimoși scriitori britanici contemporani, este autorul romanelor Gîndacul, Mașinării ca mine, Coajă de nucă, Legea copiilor, Operațiunea Sweet Tooth, Solar, Pe plaja Chesil, Sîmbătă, Ispășire (laureat al National Book Critics Circle Award și W.H. Smith Literary Award), Amsterdam (distins cu Booker Prize), Durabila iubire, Inocentul, Copilul furat (pentru care a primit Whitbread Award), Cîinii negri, Mîngîieri străine (ambele nominalizate la Booker Prize) și Grădina de ciment. A scris și volumele de povestiri Prima dragoste, ultimele ritualuri (cîștigător al Somerset Maugham Award) și În așternuturi. În anul 2011 i-a fost acordat Premiul Tîrgului de carte de la Ierusalim.

Domnul Remo si cainele Boomerang se avanta intr-un „joc“ nou. Pasagerul Fifoni e obsedat de atacuri teroriste si ii ingrozeste pe insotitorii de zbor. Matusalemicul bunic Leone, aflat intr-un scaun cu rotile, pare condamnat la nemurire. Zeii manevreaza pe cai de neinteles vietile oamenilor. Iar „dintre zeii plasmuiti de oameni“, spunea un filosof antic, „cel mai generos e cel care din mai multe singuratati a facut o zi de fericire“.

Stefano Benni a scris „cartea lumii“, circ al fericirii si mai ales al singuratatilor. Comicul infernal, grotescul si absurdul se intalnesc in 25 de povesti in care traiesc, sub zodia imprevizibilului, eroi, sarlatani, divinitati antice si multe creaturi enigmatice, iar viata isi vede linistita de frumusetile si de cruzimile ei.

Va numiti Claire, sunteti profesoara, aveti patruzeci si opt de ani si ati divortat de curand. Pentru a va urmari iubitul, pe Jo, va creati un profil fals pe Facebook si deveniti o bruneta singura, de douazeci si patru de ani. Numai ca nu sunteti dumneavastra in fotografia acestei fete frumoase, dublul fictiv de care se indragosteste Christophe – KissChris.

Ametitor joc de oglinzi intre real si virtual, "Femeia inventata" povesteste legaturile primejdioase ale unei femei care nu vrea sa renunte la dorinta.
 
„Un uimitor rechizitoriu al felului diferit in care sunt tratati femeile si barbatii atunci cand imbatranesc.” - Libération
 
„Thriller psihologic scris cu mana de maestru, romanul cuprinde o reflectie asupra relatiilor pe care le stabilim in lumea de azi prin intermediul unui ecran.” - Paris Match

Fiecare povestire din Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva este astfel gîndită încît soarta fiecărui personaj să se decidă într-un unic moment crucial. În Evenimentul zilei, agentul comercial Jean-Pierre nu află de consecinţele catastrofale ale unui moment de neatenţie decît a doua zi, din paginile ziarului Le Figaro. Personajul feminin central din Catgut îşi decide singur viitorul în cele cîteva secunde urmînd unui incident traumatic. Iar cînd străinul misterios din Mici obiceiuri de pe Saint-Germain îşi verifică mesajele telefonice în timpul primei lor întîlniri, eroina hotărăşte să întrerupă sec o foarte posibilă şi promiţătoare aventură amoroasă. Fiecare povestire este unică şi proaspătă datorită abilităţii autoarei de a surprinde dragostea, dorinţa sau singurătatea condensate tocmai în aceste momente definitorii de maximă claritate, al căror impact trezeşte în cititor regretul că lectura s-a terminat atît de repede.

O nemuritoare se lupta pentru supravietuire. In cine sa mai aiba incredere Mila, in afara de Hunter, un baiat pe care abia il cunoaste?

Cei doi pornesc in cautarea lui Richard Grady, singurul care poate sa desluseasca misterul trecutul ei. Insa drumul spre adevar e pavat cu multe pericole. Generalul Holland si Vita Obscura sunt pe urmele lor. Ca sa supravieţuiasca, Mila trebuie sa-si foloseasca abilitatile de android. Dar ce se va intampla cu umanitatea ei? Care sunt adevaratele intentii ale lui Hunter?

„Driza surprinde cu o claritate uimitoare lupta dintre om si android (…) Cartea ei este un must-read.“ Deseret News.

Partea a II-a din seria Mila 2.0.

Al doilea volum din seria REBELIUNEA

Regele Edward al Angliei se indreapta spre Scotia, hotarat sa o cucereasca. 
Un singur om ii sta in cale. 
Robert Bruce e hotarat sa ajunga el insusi pe tronul Scotiei. Dar si altii ravnesc la coroana si se coalizeaza impotriva lui. El e oricand gata sa moara pe campul de lupta. Si totusi, ce sacrificii trebuie sa mai faca pentru a-si atinge scopul?


„Cele mai bune romane istorice nu doar recreeaza trecutul, ci sunt relevante pentru prezent. Robyn Young are talentul de a gasi teme de rezonanta.” - The Big Issue