Literatură

Ce faci cand esti un om singur in marele Paris si simti nevoia sa fii alintat cu drag? Domnul Cousin a gasit solutia: adopta un piton, botezandu‑l chiar asa, Alint. De aici o sumedenie de incurcaturi, intr‑o fabula moderna care amesteca umorul cu tristetea fara margini a unei existente. Prima carte publicata de Gary sub pseudonimul Émile Ajar (si aparuta abia in 2007 in versiunea integrala) este o poveste care, precum afectuoasa reptila, se rasuceste si face nenumarate noduri, constand in situatii absurde, jocuri de cuvinte si, mai ales, in modul cu totul original de a gandi si a se exprima al eroului.

David Barclay Moore s-a născut în Missouri. După ce a studiat scriere creativă la Universitatea din Iowa, film la Universitatea din Washington D.C. și limbi străine la Universitatea din Montpellier, Franța, David s-a mutat la New York, unde a fost coordonatorul Departamentului de comunicare al organizației nonprofit Harlem Children’s Zone, apoi a devenit manager de comunicare pentru asociația Quality Services for the Autism Community. De asemenea, a fost semifinalist în Sundance Screenwriters Lab, un atelier de creație deschis scenariștilor independenți. Stelele de la picioarele noastre a fost recompensat cu numeroase distincții, printre care Publisher’s Weekly Best Book of the Year, Kirkus Reviews Best Book of the Year sau A Shelf Awareness Best Book of the Year. David locuiește în Brooklyn, New York.

O poveste de dragoste se infiripa intre un soldat si o tanara turista, intr‑un oras de pe litoralul albanez. Numai ca nimic nu este ceea ce pare in acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist monteaza o inscenare grotesca pentru a‑si tine sub teroare propriul popor, iar protagonistii devin, cu sau fara voia lor, actori.

AMOS OZ (1939–2018) este cel mai important prozator și eseist israelian. S-a născut la Ierusalim, părinții săi fiind originari din Polonia și Rusia. La 15 ani se stabilește în kibbutzul Hulda. După absolvirea Facultății de Filozofie a Universității Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura și predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în orașul Arad. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă șacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). În 1967 luptă în Războiul de Șase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur. După succesul internațional al romanului Soțul meu, Michael (1968; Humanitas Fiction, 2013, 2017), scriitorul continuă să publice cărți de ficțiune: Până la moarte (1971), Atinge apa, atinge vântul (1973), Muntele Sfatului Rău (1976; Humanitas Fiction, 2012), Sumki (1978; Humanitas Fiction, 2014), Odihnă desăvârșită (1982; Humanitas Fiction, 2011), Cutia neagră (1987; Humanitas Fiction, 2012), Să cunoști o femeie (1989), Fima (1991), Să nu pronunți: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterană (1995; Humanitas Fiction, 2013), Aceeași mare (1999), Poveste despre dragoste și întuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008), Deodată în adâncul pădurii (2005; Humanitas, 2010), Rime despre viață și moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene de viață campestră (2009; Humanitas Fiction, 2011), Între prieteni (2012; Humanitas Fiction, 2014), Iuda (2014). Semnează eseuri literare, culturale și politice, cele mai cunoscute aflându-se în Cum să lecuiești un fanatic (2006; Humanitas Fiction, 2011), Dragi fanatici (2017; Humanitas Fiction, 2018). În 2012, publică împreună cu fiica sa, istoricul Fania Oz-Salzberger, eseul Evreii și cuvintele (Humanitas Fiction, 2015, 2018). Opera sa e tradusă în peste 40 de limbi. Printre cele peste 30 de premii și distincții primite de autor se numără: Premiul Păcii al Editorilor Germani (1992), Premiul Goethe (2005), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Príncipe de Asturias pentru literatură (2007), Premiul Heinrich Heine (2008), Premiul Franz Kafka (2013).

Interviu (Ana-Maria Onisei, Adevărul literar şi artistic, 2010)

Esență rafinată de ploaie, infuzie subtilă de senzații și tandrețuri, reținere și voluptate, coliere de stropi, muze și creatori într-un dans imperial desprins din generozitatea nuanțelor sălbatice de cenușiu-optimist.
Pentru că ploaia se iubește. Se ascultă. Se prizează.

„Ploi de aur, purtătoare de polen? Culoarea ploii, pentru că ea e fără culoare, înseamnă toate culorile la un loc, toate reflexele irizate, sidefate şi moarate. Dar numai ploaia de gheață are albul cel mai alb.“ - DOMINIQUE LOREAU

 Zîbin, un „conservator” de antichităţi din Alma-Ata, este anchetat de NKVD pentru o presupusă trădare. Isus este vândut din nou, răstignit din nou, iar Pilat din Pont se mai spală o dată pe mâini – de astă dată întrupat în Zîbin, turnat de Kornilov şi pus la zid de Neumann, principalul anchetator. Şi totuşi, după răstignire, crucea pe care a fost înălţat Isus-Zîbin este doborâtă… Oare Tatăl nu-şi mai părăseşte Fiul?

 Inca de cand era mica, Aza sufera de o boala de plamani, din cauza careia ii este tot mai greu sa respire. Doctorii ii dau medicamente sperand ca reusesc sa o mentina in viata. Cand Aza vede o corabie in cer, familia ei considera ca e vorba de un efect secundar al pastilelor. Dar Aza e sigura ca nu e o halucinatie. Poate sa auda pe cineva de pe vas strigandu-i numele. Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care intotdeauna a fost alaturi de ea si pentru care ea ar putea avea sentimente mai mult decât prietenesti. Dar inainte ca Aza sa se gandeasca mai bine la asta, ceva groaznic se intampla. Boala o doboara. Aza pleaca din aceasta lume. Si ajunge intr-alta: MAGONIA.

Citadela, sudul Turciei – un munte sălbatic, care adăposteşte cel mai vechi lăcaş de cult şi cel mai mare mister al omenirii. Călugării care viermuiesc prin măruntaiele lui fac parte dintr-o sectă antică, numită Sanctus, care practică ritualuri de o violenţă inimaginabilă.

   Sarcina lui Wasp e simpla. Sa vaneze stafii. Si in fiecare an trebuie sa lupte ca sa ramana Arhivista. Singura si disperata, face o intelegere cu stafia unui supersoldat. Va merge cu el in lumea lui subpamanteana pentru a cauta stafia demult pierduta a partenerei sale, iar in schimb va afla mai multe decat orice Arhivista dinaintea ei despre lumea lui preapocaliptica. Si sunt multe lucruri de stiut. In definitiv, Arhivistele sunt insemnate dinainte de nastere, menite sa faca munca sacra a unei zeite. Sunt alese. Sunt speciale. Sau cel putin asa li se spune de patru sute de ani.

  Colectia Leda Edge se completeaza cu un nou volum dedicat segmentului young adult: Pana ne vom revedea... de Renee Collins

Pe indepartata insula Itaca, baiatul Odiseu asculta povestile regelui Laertes despre expeditia argonautilor, despre uriasul Hercule, despre lupte si aventuri in lumi misterioase, guvernate de zei, iar in tot acest timp viseaza cu ochii deschisi spre mare. Multi ani mai tarziu, fiii argonautilor navalesc in Sparta, pregatiti sa castige cu sabia mana Elenei, femeia de o frumusete nebuna. Odiseu, razboinicul care nu crede in puterea sabiei, ci in forta cuvantului, le propune pretendentilor un pact; dar ceea ce ii impaca momentan pe ahei va declansa niste grozavii de neinchipuit pentru muritori.

"Makine nu este numele meu adevarat. Osmonde este mai adanc ancorat in mine decat Makine“. (Gabriel Osmonde)

Hrănindu-se din indiscreţiile nemărturisite şi secretele întunecate ale vieţii provinciale, cele opt povestiri care alcătuiesc volumul Dragostea unei femei cumsecade scot la lumină intimităţile şi vinovăţia comună care îi unesc chiar şi pe oamenii cei mai singuratici.

Un bărbat, victimă a unui atac cerebral, îşi dezvăluie cel mai ascuns secret unei tinere soţii, în ceea ce ar putea fi ultimul gest de intimitate care i-a mai rămas.

O fiică are o explicaţie cu tatăl ei despre secretul deja ştiut al vieţii lui.

Iar în captivanta povestire ce dă titlul volumului, o infirmieră altruistă care îngrijeşte un muribund descoperă utilitatea socială a minciunilor.

Curajoasă şi fascinantă prin acurateţea detaliilor, Dragostea unei femei cumsecade confirmă reputaţia lui Alice Munro de maestru incontestabil al literaturii contemporane.

Desăvârşită... miraculoasă prin fineţea detaliilor şi surprinzător de autentică. [...] Munro dovedeşte o putere de înţelegere a naturii umane care o depăşeşte cu mult pe a semenilor ei. The Wall Street Journal

Superb... sclipitor... personajele lui Munro sunt la fel de autentice ca ale lui Cehov. The New York Times Book Review

„Unul dintre cele mai populare romane americane ale tuturor timpurilor, Ben-Hur readuce in atentie opresiva ocupatie romana a vechii Palestine si aparitia crestinismului. Saga calatoriei spirituale a lui Ben-Hur de la sclavie la razbunare si pana la izbavire este o aventura istorica, dar si o poveste plina de forta a trezirii religioase a unui om. [...] Dupa cum scria Blake Allmendinger, criticul care a prefatat cea mai recenta editie a acestui roman, «Ben-Hur rezista de mai bine de o suta de ani pentru ca ofera fiecaruia cate ceva. Povestea evreului Ben-Hur, conflictul sau cu razboinicul roman Messala si convertirea lui la crestinism la piciorul crucii combina aventura, sentimentalismul, spectacolul atletic si devotiunea religioasa.»“ (Lidia Gradinar)

JAY INGRAM, scriitor și om de televiziune canadian, a prezentat timp de 16 ani emisiunea Daily Planet difuzată pe Discovery Channel Canada, iar înainte de asta, emisiunea științifică națională Quirks & Quarks pentru CBC Radio.
A scris mai mult de 15 cărți, printre care și primele trei volume ale acestei serii, apărute la Editura NICULESCU, în perioada 2017-2020.

Lumea lui Italo Calvino din Ultimul vine corbul surprinde cu o precizie adesea neliniștitoare realitatea umană deghizată în veșmintele fabulei și ale basmului. Natura din povestirile lui are ceva magic – în zborul unui corb, în urma iridescentă a unui melc, în saltul unei pisici, în asprimea vegetației sărăcăcioase –,  dar magicul poate trezi și încântare, și groază. Prin amestecul de luciditate și de inocență, de cruzime și de visare, de poezie a naturii și de proză cu puternice accente sociale și ideologice, Calvino construiește o feerie la suprafața căreia irup pasiunile omenești.

„Calvino a fost un scriitor de geniu, strălucit, care a dus ficțiunea pe teritorii noi, pentru ca apoi să o întoarcă la izvoarele fabuloase și străvechi ale povestirii.“ (John Updike)

 „Ultimul vine corbul este o mărturie a rolului pe care l-a jucat Italo Calvino în reinventarea artei ficțiunii în epoca noastră. Darul lui special este acela de a lega realitatea imediată de o veșnicie alegorică... Toate personajele și creaturile din povestirile acestea conspiră pentru a reda un sentiment de uimire, de mister și de groază în fața vieții.“ (The Guardian)

Publicat la 60 de ani după scriere şi la mai bine de 30 după moartea autorului, Cevengur este un roman care va marca pentru totdeauna istoria literaturii. Însăşi povestea păstrării manuscrisului constituie o epopee: soţia şi copiii scriitorului l-au păzit cu străşnicie de raziile agresive ale serviciilor secrete sovietice.

MAGIA LUCRURILOR SIMPLE este o lectură de inspirație lirică, plină dorințe arzătoare care va captiva cititorii și îi va face să sufere și să spere alături de personaje.
Este despre o iubire pătimașă apărută în cele mai îngrozitoare circumstanțe.

TRADUS ÎN 15 LIMBI

Tatăl ei și-a pierdut mințile și este internat întru-n spital de boli mintale. Mama ei a părăsit orașul. Lucille îl place foarte mult pe Digby Jones, dar are multe alte probleme grave pe cap decât să se îndrăgostească de fratele geamăn al celei mai bune prietene a ei. Are facturi de plătit și o soră mică, Wren, de care trebuie să aibă grijă. La doar 17 ani, Lucille trebuie să se descurce cumva și să țină familia, cât a mai rămas din ea, unită.

,,Laure este o voce autentică, cu un stil frust, grav și foarte sincer, dar și cu o pasiune nebună de a povesti.”- MATT DE LA PEÑA, autor laureat cu Newbery Medal, 2016, pentru cartea Last Stop on Market Street
,, Scriitura lui Estelle Laure este caracterizată de forță și lirism – dar mai mult decât atât ea scrie cu onestitate și din inimă. Cu siguranță este o autoare care promite.”
A. M. JENKINS, autoare laureată cu Printz Honor, 2007, pentru romanul Repossessed
,,O carte poetica, amuzantă în multe locuri și ,,inimoasă”, care ne amintește faptul că viața poate să ne ia pe toți prin surprindere, și chiar o face.”- JENNIFER E. SMITH, Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere

„Romanul Fără dogmă (1891) a apărut în momentul în care în literatura polonă se constatau primele simptome ale neoromantismului. Noutatea şi moda erau legate de întreaga atmosferă a sfârşitului de veac, definită prin expresiile decadentism sau fin de siècle.”

Julian Krzyżanowski

Benjamin Franklin (1706-1790) spunea: „Dacă există căsătorie fără iubire, va exista și iubire fără căsătorie.” Istoria confirmă această maximă. Puțini sunt monarhii care nu au o listă lungă de relații extraconjugale. Nu este de mirare. De cele mai multe ori, căsătoriile regale au fost rezultatul intereselor de stat, iar prințesele n-au fost decât sigiliul care pecetluia un pact strategic sau politic. 

Probabil de aceea aventurile amoroase ale monarhilor au fost întotdeauna privite cu oarecare indulgență. Astfel că, la Curtea de la Versailles, de exemplu, amanta oficială a regelui avea o alocație, dispunea de apartament propriu în același palat și ocupa un loc remarcabil la ceremoniile de la Curte. Evident, odată cu trecerea secolelor, împrejurările s-au schimbat, însă „femeia” regelui nu a fost întotdeauna regina. Cel puțin așa reiese din cele douăzeci de povești de dragoste relatate în cartea de față, povești care au schimbat destinele regale și i-au făcut pe prinții și pe monarhii din toate timpurile să-și piardă mințile.

O comoară pierdută de secole... un milionar urmându-și destinul... Sam și Remi Fargo sunt pe cale să descopere misterul amândurora. În anul 1800, traversând cu armata Alpii Pennini, Napoleon descoperă întâmplător o comoară pierdută în războaiele greco-persane. Neputând să o transporte, îi marchează locul pe o hartă cifrată pe etichetele a douăsprezece sticle de vin rar. Odată cu moartea lui Napoleon, comoara dispare iarăși. Până în zilele noastre, când soții Sam și Remi Fargo, vânători de comori, găsesc în mlaștinile din Maryland un submarin german din al Doilea Război Mondial. Înăuntru - surpriză! - o sticlă din colecția lui Napoleon. Fascinați, cei doi se decid să le caute și pe celelalte. Dar nu sunt singurii pe urmele comorii. Hadeon Bondaruk, un milionar  jumătate rus, jumătate persan, vrea tezaurul, cu orice preț.

Un nou titlu din colecția Aventură și Mister, o nouă poveste care vă va introduce în universul misterului. Corint Junior vă prezintă noutatea editorială "Făuritorul de baghete magice".

Totul a pornit într-un castel retras, ascuns într-o pădure din România. Henry Leach al VIII-lea nu ș­tie încă, dar este urmaș­ul unei generații străvechi de făuritori de baghete magice. Asta înseamnă că a moștenit puteri nebănuite, un cufăr cu obiecte misterioase și multe necazuri. Dar cea mai mare problemă cu care trebuie să se confrunte zi dupa zi este sora lui mai mică, Brianna, care a avut dintotdeauna talentul special de a-i sta în cale. Mai ales acum, când Henry este pe cale să realizeze prima lui vrajă adevărată, iar Brianna este prinsă la mijloc și lucrurile scapă de sub control. Cu ajutorul lui Coralis, Marele Maestru al Baghetelor, și al unui vultur care nu este ceea ce pare, Henry speră să readucă lucrurile la normal. Numai că luna rea stă să răsară și un făuritor de baghete malefic le încurcă planurile, iar Henry va învăța pe propria-i piele că lumea în care trăiește nu mai este ca înainte.

„O saga care are toate atuurile unui roman de succes: mister, intriga, istorie si o casa mare si veche, plina de povesti.“ Amanda Ross, Radio Times

In 1890, medicul Cehov, in virsta de treizeci de ani, care tocmai aflase ca sufera de tuberculoza, se angajeaza intr-o calatorie de unsprezece saptamini ce traverseaza Siberia spre colonia penitenciara Sahalin. 
La inceputul acestei aventuri, tinarul Cehov intentiona sa puna pe hirtie, rece si fara „morbul pasiunii”, o simpla descriere a locului si a oamenilor pe care avea sa-i intilneasca. Paginile adunate s-au transformat insa intr-o capodopera, intr-o bucata de proza nonfictionala, unde descrierea suferintei umane se impleteste cu meditatia asupra nedreptatii sistemelor penitenciare. Totul se desfasoara pe fundalul unei Siberii salbatice, un sac fara fund in care regimul tarist isi arunca opozantii si unde, nu peste putin timp, regimul comunist avea sa-i arunce pe ai sai.

„Seara au avut loc jocuri de artificii. Pe strazile luminate de lampioane si focuri bengale s-au plimbat pina noaptea tirziu grupuri-grupuri de soldati, deportati si ocnasi. Portile inchisorii au stat deschise. Duika, prapaditul de riu totdeauna murdar si cu maluri plesuve, era impodobit acum cu lampioane colorate; focuri bengale i se oglindeau in apa si parea frumos, ba chiar maret, desi arata putin caraghios, ca fata bucataresei impopotonata cu rochia domnisoarei. In gradina guvernatorului rasuna fanfara, cinta corul. S-au tras si salve de tun, pina la urma tunul a explodat. Dar cu toata zarva aceasta, strazile erau triste. Nici cintece, nici armonici, nici macar un betiv binedispus. Oamenii rataceau ca niste umbre si taceau, tot ca umbrele. Chiar si in stralucirea focurilor bengale, ocna raminea ocna; muzica, ascultata de departe de oameni care stiu ca niciodata nu se vor mai intoarce in patrie, trezeste in suflet doar o mihnire amara.” (A.P. Cehov) 

„Insula Sahalin… un impresionant studiu pe marginea crimei si a pedepsei si un reportaj excelent, nemilos si nepartinitor.” (Mark Slonim)

Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondenta fictiva dintre autoare si sefa Biroului Documente Secrete din temuta Directie Generala a Presei si Tipariturilor (Cenzura), care in anii ’70 mergea personal la fabrica de hirtie sa ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) si care, inainte sa fuga din tara in 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, dupa patruzeci de ani, il pune la dispozitia cercetatoarei. Intreaga activitate a unui cenzor – meserie ingrata, despre care era interzis sa vorbesti – este rezumata in acest caiet-jurnal, ce dezvaluie nu doar structurile institutiei cenzurii, ci si viata de culise, cu framintarile, revoltele si culpabilizarile celor care decideau soarta cartilor. Sint doar cinci luni din viata cenzoritei Filofteia Moldovean, dar atit de dense, incit ne dau imaginea aproape completa a acestei institutii misterioase. De profesie cititori si vinatori de greseli ideologice, asaltati de sute de manuscrise, de termene drastice de predare si sanctiuni amenintatoare, cenzorii isi pierd identitatea si, macinati adesea de nevroze si alte boli, isi cauta vindecarea inclusiv prin scris. „Operele” lor – caietele de cenzor –, autocenzurate sau nu, trebuiau obligatoriu sa dispara. Nu s-a pastrat niciun asemenea document in arhive, incit Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenusa tuturor la un loc.