Literatură

Everly și Nolan. Nolan și Everly. Povestea lor a început ca un vis ireal de frumos care părea că va dura la nesfârșit... Ireal de intensă este și iubirea lor, care se înfiripă pe nesimțite, cu atât mai mult cu cât lui Everly Penn nici nu i-a trecut prin minte că ar putea să se îndrăgostească vreodată tocmai de… profesorul ei. Dar cum să-i reziste lui Nolan Gates, acest bărbat carismatic, inteligent și extrem de sexy, care pare a fi singurul care reușește să o scape de gândurile negre care o bântuie încă din copilărie?

Colton Donavan este arogant, rebel, nesăbuit și are foarte multe lucruri să îți spună... din perspectiva lui, cea a pilotului care trăiește viața și iubirea fără frâne. Vrei să afli ce gândea Colton atunci când a întâlnit-o pentru prima dată pe Rylee? Ce a simțit când a înțeles că tocmai câștigase o întâlnire cu ea la licitație? Cum a arătat prin ochii săi nunta cu femeia pe care o iubea atât de mult?

„Poți să-mi spui Mister O. „O” de la orgasm. Fiindcă plăcerea TA e super-puterea mea. Să fac o femeie să exclame „Dumnezeule, ce bine!” e singurul meu scop, iar dacă un bărbat nu e în stare să-și facă treaba, ar trebui să se care naibii din dormitor. Vorbesc aici despre extaz din ăla de-ți încârligă degetele de la picioare, îți face creierii muci și-ți încleștează degetele în cearșaf. Așa cum îmi iese mie de fiecare dată. Aș zice că asta face din mine un supererou al plăcerii, iar misiunea mea e să-mi fac treaba bine întotdeauna.

Să acorzi o a doua șansă în dragoste înseamnă să-ți învingi propriii demoni, dar și pe ai celuilalt. Jude Livingston a pierdut tot ce avea mai de preț: demnitatea, banii strânși cu greu și visul de a deveni o actriță de succes. Devastată și lipsită de speranță, Jude se mută la fratele ei, în Woodshill, unde îl reîntâlnește pe Blake Andrew. Dintre toți oamenii, tocmai pe el… cine ar fi crezut?

Tehomirul lui Horațiu Mălăele este o lume în care legendele prind viață, unde semnele nefaste și evenimentele miraculoase anunță prefacerile dureroase prin care vor trece sătenii atunci când Istoria neîndurătoare le va bate la poartă, aducând schimbări și suferință. În acest sat îngropat între dealuri și tradiții, prezența fantasticului este singurul lucru care îi mai poate face pe oameni să uite de răul cel mare, lacom și nevăzut, ce stă la pândă, cu ochii pe pământurile lor.

O poveste cam ciudata si alte doua povestiri. Editia a II-a Horatiu Malaele este un artist cu adevarat complet, care stapaneste in egala masura emotia, cuvantul si linia, transformand cu usurinta coala de hartie intr-o scena in care ideile sale au rolul principal. Astfel, cartile sale sunt un adevarat spectacol, pe care cititorii sunt invitati sa-l traiasca pagina cu pagina.

Nina Trifan este o autoare de origine română, stabilită în Canada din anul 2001. În România, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, cu o licenţă în Română-Engleză şi una în Comunicare şi Relaţii Publice. Este absolventă a Programului Româno-Canadian ROCA Executive MBA şi a urmat un program de Creative Writing la Universitatea din Toronto, School of Continuing Studies (SCS). Nina locuieşte în Toronto cu soţul şi fiul ei. E fascinată de cuvinte, de flamenco şi de plajele cu nisip auriu.

„Ţara care trăieşte în mine de Nina Trifan explorează nuanţele, dislocarea, triumfurile şi provocările imigraţiei, ale maternităţii şi ale relaţiilor. Evocativă şi onestă, cartea urmăreşte viaţa Anei Sala, care părăseşte România pentru Canada, se întoarce pentru o scurtă perioadă pentru a avea grijă de mama ei bolnavă, împreună cu fiul ei de zece ani, Matthew, doar ca să plece apoi din nou. Romanul explorează căsnicia ei cu Keeran, prietenia cu Katarina şi dragostea pentru cuvinte.“ – Dr. Ranjini George, autor al cărţii Through My Mother’s Window: Emirati Women Tell their Stories and Recipes.

Primul volum din noua serie Jack Warr

Jack Warr e un tânăr ofițer din Poliția Metropolitană. Fermecător, dar neavând vreo țintă, Jack nu pare să-și găsească locul în lume – asta până când e atras într-o anchetă care îi întoarce viața cu susul în jos.

În rămășițele arse ale unei case părăsite e găsit un cadavru carbonizat, alături de resturile pârjolite a milioane de bancnote furate, cărora nu li se poate da de urmă – moștenirea ascunsă a lui Dolly Rowlins și a bandei ei de Văduve.

Misiunea lui Jack în cadrul cazului coincide cu o investigație în propriul lui trecut. În căutarea adevărului despre identitatea sa, Jack se pomenește atras tot mai mult într-o lume ascunsă și tulbure a corupției și fărădelegii de orice fel – o lume prin care constată că îi e neașteptat de ușor să navigheze.

Dar, pe măsură ce limitele legii devin tot mai neclare, până unde e dispus Jack să meargă ca să găsească răspunsurile – și cât îl va costa această căutare?

„Lynda La Plante a inventat, practic, genul thriller.” (Karin Slaughter)

„Jack Warr e menit pentru lucruri mărețe și aștept cu interes să văd cum evoluează.” (Peter Robinson)

„O tramă convingătoarea, inteligentă și o panoplie excelentă de personaje. Absolut captivantă.” (Rachel Abbott)

„Plin de secvențe retrospective grăitoare, de acțiune alertă, de personaje memorabile – printre care neliniștitul și imprevizibilul Jack Warr – și de umorul negru, satiric, caracteristic pentru La Plante, romanul de față e o lecție în materie de narațiune vizuală.” (Lancashire Post)

„Dacă în poezia sa Monica Pillat ne-a obișnuit cu un registru tematic și stilistic mai degrabă grav, interiorizat, profund spiritualizat, în proză (mai ales în Croitorul de cărți și în „microficțiunile” din volumul de față), ea ne dezvăluie un alt chip: unul deschis spre jocurile textuale și spre jocurile fanteziei și ale experimentului. În această fascinantă disponibilitate ludică, sunt transgresate frontierele convenționale dintre instanțele narative și, în sens larg, artistice (autor, personaje, cititor, privitor), dintre instanțele extratextuale și cele intratextuale (indiferent dacă textul este unul literar sau unul pictural), dintre lumea realității și lumea ficțiunii, în fond (amintindu-mi, de pildă, o proză scurtă din 1979 a lui Woody Allen, Episodul Kugelmass), dar și frontierele temporale. Cel puțin în două dintre texte, derularea narațiunii se face concomitent cu reflecția metatextuală, în fapt, cu o veritabilă lecție de naratologie în desfășurare practică. Cât privește subminarea frontierelor temporale, da, personaje din trecut își pot face apariția în prezent, după cum personaje din prezent se confruntă cu identitățile lor viitoare. „Ce lucru straniu: vremea!”– sună un vers dintr-un poem celebru al bunicului autoarei. Și, într-adevăr, Timpul se arată a fi o temă obsedantă în scrierile Pillăteștilor: Ion, Dinu, Cornelia, Pia, Monica…” George Ardeleanu

Citind Intre ieri si maine suntem noi, am redescoperit-o pe Simona.

Fiecare idee reflecta motivatia ei profunda de a intelege mai bine aspecte diverse ale vietii si dorinta sincera ca munca sa de pana acum sa aiba o semnificatie reala, oferind celor din jur ceva durabil. Veti descoperi o autoare atenta la detalii si plina de sensibilitate in felul in care isi exprima gandurile. Aceasta este, de fapt, valoarea cartii: nu ofera solutii grabite sau superficiale, ci un ghidaj autentic, construit pe o baza solida. Iar la final, cititorul nu doar ca intelege mai bine mesajul, ci simte ca a castigat claritate si directie pentru propriul drum. - Roman Ion Cristian,  fondator Asociatia Taxiul cu Bomboane, partener in fapte bune

Bestsellerul internațional Cafeneaua cu pisici. Neko Café este un roman captivant și luminos despre înțelepciunea pisicilor, care te poate conduce spre iubire și împlinirea de sine.

Ce este o cafenea cu pisici și cum ne poate ajuta să ne descoperim ikigai-ul, care ne face să simțim că trăim cu adevărat? Răspunsul perfect îl dă Anna Sólyom în acest roman care ne invită în universul celor mai răsfățate feline de pe lume: pisicile. Sau „copiii“, cum le spune Yumi, proprietara japoneză a cafenelei, unde clienții cei mai de seamă sunt șapte pisici frumoase, mofturoase, muzicale, temperamentale, blânde sau dintre cele de care e bine să te apropii doar atunci când îți dau voie. Alături de ele, Nagore, întoarsă în Spania într-un moment când simte că a pierdut tot ceea ce contează, învață să se bucure de micile plăceri, redescoperindu-se pe sine. La Neko Café lecțiile de viață vin sub forma unor cozi atârnând dintr-un coș sau a unei perechi de ochi curioși care-ți atrag atenția că, pentru a fi fericit, nu ai nevoie decât de o pisică – sau de șapte – și de o clipă de respiro.

„O poveste tandră, perfectă pentru cei care iubesc pisicile, pentru cei care se bucură de tot ceea ce ne pot oferi ele, dar și pentru cei care nu au avut ocazia să descopere lumea lor sau nu le-au înțeles încă.“ — Rock’n’Read

„Un roman precum un mic manual care ne învață regulile de bază pentru a fi fericiți, pentru a trăi momentul prezent și a găsi oportunități chiar și în ceea ce ne sperie cel mai mult. Trebuie să învățăm să trăim viața precum pisicile.“ — Érase un libro

Budapesta, 1936. Prim-ministrul Gyula Gömbös se stinge înainte să-și poată realiza visul – să transforme Ungaria în stat fascist. Viața – și moartea – merg mai departe în vechiul oraș animat. În urma unui pont, reporterul de investigații Zsigmond Gordon ajunge la locul unei crime: o tânără evreică frumoasă a fost ucisă într-unul dintre cartierele sordide ale Budapestei. Hotărât să ancheteze moartea fetei, mai ales după ce îi descoperă uluitoarea identitate, Gordon descinde în măruntaiele întunecate ale orașului, o lume a umbrelor, populată de pornografie, sindicate criminale și celule comuniste. Investigația îl poartă până în eșaloanele superioare ale puterii, unde a fi evreu poate însemna diferența dintre viață și moarte. Un thriller captivant, evocativ, debordând de suspans și intrigi politice.

O capodoperă, o „lecție poetică de istorie”, o panoramă care acoperă aproape întregul secol XX.

Patru narațiuni împletite discret datorită personajelor și subiectelor abordate, evidențiind răsturnări fatidice din viața celor ce nu pot scăpa de dezastrele istoriei, căutând simultan căi de ieșire și locuri de refugiu.

„O mare parte din farmecul poetic al acestui roman poate fi explicat prin sentimentul sigur al autoarei pentru limbaj și ochiul ei pentru prezentarea momentelor și detaliilor. Iris Wolff scrie într-un mod calm, reflectat și intens despre frumusețea și groaza de a trăi în și departe de Transilvania. Iris Wolff găsește imagini puternice pentru cartea ei, care leagă experiența istorică a unui întreg secol.” – Denis Scheck

" — Vrei sa spui ca exista un control permanent asupra a tot ce facem sau gandim?

Cel mai minunat lucru este o poveste despre cum au apărut pizza, spaghetele şi îngheţata.

O poveste extraordinară despre bucătari morocănoşi, o pisică încăpăţânată, cinci boabe de cacao şi, nu în ultimul rând, o fetiţă foarte inventivă.

Cartea este ilustrată de Hans Jørgen Sandnes, cunoscut pentru seria Biroul de investigaţii nr. 2.

Toate imaginile din carte sunt pictate cu ciocolată adevărată.

Primul roman islandez care a devenit bestseller în Statele Unite

Finalul trepidant al seriei Dark Iceland, din care s-au vândut milioane de exemplare în toată lumea

Cu câteva zile înainte de Paști, turiștii se adună în Siglufjörður, cel mai nordic punct al Islandei, ca să viziteze maiestuoasele pârtii de schi. Ari Thór Arason este acum inspector de poliție, dar prietena lui locuiește în Suedia împreună cu fiul lor în vârstă de trei ani. Reîntâlnirea e planificată pentru weekend, însă un viscol violent amenință să lovească în aceeași perioadă, iar în aer plutește o răceală tulburătoare.

O fată de nouăsprezece ani cade de la balcon pe strada principală. O însemnare derutantă din jurnalul ei sugerează că e posibil să nu fi fost un accident. Când un bătrân dintr-un azil din localitate scrie la nesfârșit pe pereți mesajul „A fost ucisă”, devine limpede că la mijloc se ascunde ceva mai sinistru.

În timp ce furtuna de zăpadă se apropie, oprind curentul electric și blocând accesul în Siglufjörður, Ari Thór trebuie să descopere un adevăr cumplit care îi va marca pe toți.

Când Dumnezeu nu mai iubește, nu mai există nici o adiere de vânt în aerul fierbinte, iar seceta și foametea îi învrăjbesc pe oameni. E vremea femeilor sfinte, a nebunilor, a vindecătorilor care pretind că Elohim vorbește pe umărul lor. Două cetăți străvechi, Țara Cedrilor și Maira, se dușmănesc și se războiesc între ele. Un iluzionist pune stăpânire pe mintea unui rege și-l hipnotizează să latre ca un câine; iscoade se strecoară neștiute peste tot; un alt rege îi torturează cu o cruzime extremă pe pajii versați în tainele dragostei.

În această realitate de șaptesprezece mii de cuvinte irupe Bob Lillpop, un băiat de zece ani care, întorcându-se de la școală, face colțul pe Broadway cu 46th Street, nimerind în plină manifestație a asociației PRO-LIFE, uită de el privind minunile unui circ holografic și-l întâlnește pe Gene Sommers, kidnapper și criminal în serie.

Sebastian Lăzăroiu (n. 1970) este scriitor, sociolog și politolog. A publicat romanele Balena Albastră, Omatidii. Șarada unui hacker și Zilele lui MM în colecția „Ego. Proză“ a Editurii Polirom. Sebastian Lăzăroiu a declarat, în mai multe apariții publice, că nu-și dorește să se mai întoarcă în politică și preferă să se dedice literaturii de ficțiune.

„Sommers îl conduse ca pe un cățel prețios la scaunul din fața computerului, desprinse lesa și-l legă tacticos pe copil cu centura largă.
— N-ar fi trebuit să-mi ieși niciodată din vorbă, mormăi Gene, să nu pară că n-a remarcat nemulțumirea băiatului.
Acum îi vorbea părintește, iar fiara din el se pitise în bârlog după acea dezlănțuire înfricoșătoare detonată de nesăbuința lui Bob.
— Sunt captiv, așa nu pot scrie.
— Ești captiv de când ai intrat în casa asta.“

În sectorul 5 al capitalei, un criminal în serie pune pe jar polițiști, asistenți sociali, părinți, oameni fără căpătâi și oameni de bine. Încetul cu încetul, ancheta inițiată de locotenentul Dragu dă la iveală secrete îngrozitoare din familiile victimelor, dar secretul întunecat al ucigașului rămâne bine ascuns și nu va fi descoperit înainte de a zgudui din temelii chiar viața tânărului locotenent.

Roman plin de culoare, cu personaje pitorești din medii declasate, dar și cu portrete emoționante ale unor oameni obișnuiți care își împlinesc menirea de a aduce lumină în viețile altora, cu o intrigă polițistă palpitantă care te ține cu sufletul la gură, Chipurile lui Ahriman este și o tulburătoare meditație pe tema relațiilor între părinți și copii în societatea românească de ieri și de azi.

Primele romane ale autoarei Virginie Grimaldi (n. 1977) au fost toate bestselleruri (Prima zi din restul vieții mele, O să-nțelegi când o să fii mai mare, Parfumul fericirii e mai puternic în ploaie, Era și timpul să aprind iar stelele). În 2018, ocupa locul 6 în Top 10 al romancierilor francezi care au vândut cele mai multe cărți în Franța.

„Autoarea captează mai bine decât oricine sentimentele, temerile, speranțele și experiențele oamenilor, pe care le transcrie cu eleganță și tandrețe în cărțile sale.“ (ELLE)

Uneori, nu e nevoie decat de un mic imbold pentru a-ti recapata speranta in viata... Megg are 40 de ani, este casatorita si are doi copii. Moartea mamei ei, in urma cu sase luni, a dat-o peste cap. Nu mai gaseste niciun sens in viata ei monotona, in care trebuie sa se limiteze la rolul de mama casnica. Megg se confrunta cu o adolescenta in plina criza, pe care aproape ca nu o mai recunoaste, iar sotul nu-i este de niciun ajutor in treburile zilnice.

Nu dintotdeauna mi-am dorit sa fiu medic. Dar odata ce acest gand mi-a fost asezat de Dumnezeu si in suflet, hotararea mea a fost pecetluita pe viata. Insa Freud ne spune ca Omul are nevoie de un vis ca sa suporte realitatea. Vreau sa fiu un medic bun si sa salvez oameni. Dar visul meu este acela de a vindeca oameni prin cuvinte, asa cum m-au vindecat si ele pe mine. Cand simtiti ca pamantul va fuge de sub picioare, tineti-va strans de cer. Pentru ca nu sunteti niciodata singuri. Radiografia Suferintei si a Vindecarii

Treizeci și una de povestiri înlănțuite, ce alcătuiesc un adevărat roman despre locuitorii orășelului Berd, aflat la granița dintre Armenia și Azerbaidjan, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul (cât se poate de real) abia încheiat (sau poate nu).

Aici, oamenii încă mai pun carne la garniţă, adună fructele, coc pâine și ţes covoare, dar viaţa fiecăruia se împarte în „înainte“ și „după“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva drag. Dar învață să trăiască mai departe și sunt încredinţaţi că, atâta timp cât mai ai un strop de putere, trebuie să-i ajuţi pe cei aflaţi în impas. Uneori, chiar pe un inamic. Astăzi, orașul e același – cu ninsori în februarie și aromă de miere pe câmpurile din împrejurimi în septembrie, cu bătrâni buni la suflet și încăpăţânaţi. Numai viaţa e altfel.

„«Cine poate ști care e unitatea de măsură pentru suferinţă?» În Viaţa e mai dreaptă decât moartea, toată lumea își primește porţia de suferinţă. Berdul natal, atât de pitoresc în celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridică spre cer un mare strigăt de jale: durerea celor care rămân. O carte care se opune singură, cu vorbele ei simple și frazele ei necăutate, ororilor tuturor războaielor. Mărunte povești care, împreună, alcătuiesc un mare roman al nedreptăţii istoriei. Este o carte care sângerează aproape la fiecare frază și totuși, ici-colo, rămân câteva crâmpeie de gingășie intacte. Pentru că scopul ei declarat este «să refacă îmbrăţișările rupte». Prin volumul Viaţa e mai dreaptă decât moartea, literatura contemporană s-a îmbogăţit cu o voce atât de puternică, încât ar trebui  să se audă în toată lumea.“ — Ioana Pârvulescu

„Tonul neașteptat al acestei cărți – nu un cântec de luptă, ci un recviem al iertării – creează un efect terapeutic uluitor: pare că îngerul morții umbrește cu aripile lui pământul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar   pe vechile morminte iarba înverzește din nou.“ — Galina Iuzefovici

O vacanta in Tara Galilor se transforma in aventura vietii pentru Portia, o fetita din Londra. Iar Ben, baiatul pasionat de carti fantasy, o insoteste pe Taramul Zanelor si chiar si dincolo de el. Nu este o plimbare usoara, ci o calatorie plina de riscuri, in care cei doi copii trebuie sa infrunte pericole de neimaginat!

O poveste despre îndrăgostire, despre scris, despre cărți, despre inspirație, despre Timișoara.

Florin, un poștaș copleșit de comoditate, în pragul vârstei de treizeci de ani, încă locuiește cu mama sa și are o relație blazată și ternă cu o fostă colegă de școală. După unele încercări literare nereușite, a renunțat la visul de a scrie, devenind dependent de jocurile video în care petrece și câte zece ore pe zi. Într-o bună zi, viața i se intersectează cu cea a Albertinei. Frumoasă, cultă, dezinvoltă și spontană, tânăra ajunge să-l fascineze. Cu atât mai mult cu cât simte că în interiorul ei sunt niveluri și cotloane care lui îi rămân inaccesibile. Ieșit brusc din lumea virtual violentă, dar confortabilă, a jocurilor online, Florin pornește într-o adevărată aventură sentimentală, sinuoasă, marcată de sincope, de hiatusuri, de plecări și de reveniri, cu speranța că va înțelege cât mai mult din Albertina și, îndeosebi, din el însuși. Îi renaște și se amplifică impulsul de a crea literatură având convingerea oarbă că fata este cea care îl inspiră. Albertina, însă, se dovedește a fi mai mult decât atât, ridicându-se deasupra statutului de personaj și de muză năbădăioasă.

O fata cu un cuib de randunele in loc de par, un barbat care zambeste prea rar. Ea prefera sa citeasca si sa bea un ceai sambata seara in loc sa mearga in cluburi, el stie sa faca fotografii alb-negru in care soarele apune mai stralucitor decat in culori. Iubirea lor e un dans tacut, cu clipe pline in care totul se potriveste perfect, apoi cu zile negre in care nici nu-si pot sta alaturi. Ea plange, el se incrunta si tace. Ea rade, el zambeste usor, foarte usor, si tace. E cel mai minunat barbat din lume, iar fata care il iubeste ar face orice ca sa-i smulga cateva cuvinte.

O despartire prematura, o asteptare infrigurata, cautari peste ani, regasiri sfasietoare care nu rezolva nimic, doar adancesc dorul si durerea.

Pana intr-o zi cand vor sti amandoi ca iubirea a fost acolo, chiar daca acum la capatul celalalt al ei nu mai e nimeni. - Alice Nastase Buciuta

Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni, este un roman superb, plin de emotie si de duiosie, pe care trebuie sa il citesti cu un pachet de batiste alaturi, pentru ca vei rade cu lacrimi, vei plange cu suspine, ti se va face dor de dragoste, dor de dor, dor de ras, dor de plecat, dor de ramas, dor de maretia si nebunia unei iubiri traite pana la sange si pana la capatul celalalt al minunii ca iubesti, al intamplarii ca esti. - Anca

E rascolitoare! Stiu ca e fictiune, dar are atat de multa carne, atat adevar! M- am regasit eu cea de acum 20 de ani cu bune si cu rele…. - Ela Timofte

Mi-am sunat mama si prietena si le-am spus ca tocmai am terminat de citit o carte pe care am scris-o eu, despre mine, dar habar n-am cine a tiparit-o… Cred ca mi-o fi dus cineva, fara stirea mea, creierul si inima la tipografie…- Anita

Am plans, am ras, m-am ofticat, am inghitit in sec, m-au durut toate. A scos amintiri din mine vechi si dureroase. Ioana, nu cred ca stii ce ai facut cu aceasta carte scrisa din inima.

Volumul reuneste sase proze scrise de Dazai din perspectiva feminina, in perioada 1937-1947, si publicate in diferite reviste. In Sotia lui Villon, doamna Otani este casatorita cu un scriitor alcoolic, genial, dar autodistructiv, care isi petrece mai tot timpul intr-o taverna, unde bea, acumuleaza datorii imense si se inconjoara cu diferite femei. Ca sa evite un scandal si sa inapoieze banii patronului, Sacchan incepe sa lucreze ca ospatarita la taverna, unde frumusetea si caldura ei atrag in permanenta noi clienti.

Un singuratic fuge de el insusi intr-o rulota si se autoizoleaza in padure, la granita dintre lumi. Fuge de amintirile lui, fuge de oameni? Dar nu oamenii, propria umanitate il urmareste cu incapatanare. Sinucigasi se catara pe o stanca inalta, iar el, lipsit de voce, trebuie sa-i convinga sa nu-si puna capat zilelor. Iar padurea e plina de farmece, de vreme ce trecutul si viitorul iau chipuri de oameni si-l ademenesc in proiecte stranii. Singur – in singuratate, omul devine mai mare decat viata.

În mijlocul secolului al XVI-lea, o epocă plină de violență și de intoleranță religioasă, Sylvain Chantournelle este un personaj luminos, întruchipare a artistului care face lumea mai bună. A învățat meserie în breasla dulgherilor de construcții înalte, dar visul lui este să construiască orgi uriașe care să-și răspândească sunetele pe uscat și pe mare, în speranța că muzica pe care o va trimite în lume va potoli nebunia criminală a timpului său. Sylvain cunoaște dragostea de două ori în viață și de fiecare dată rămâne cu inima frântă. Într-un port unde face escală corabia pe care călătorește artizanul împreună cu iubita lui, un spaniol capturat de pirați se îndrăgostește de frumoasa femeie și-i scrie poeme: sunt semnate cu numele Miguel de Cervantes.

Bernard Tirtiaux, romancier, actor și artist plastic specializat în realizarea și restaurarea de vitralii, s-a născut la Fleurus, la 11 aprilie 1951. A urmat studii de artă la Louvain, la Bruxelles, apoi în Franța. Și-a publicat în 1993 primul roman, Le passeur de lumière, care a obținut numeroase premii și a fost tradus la editura Univers cu titlul Cel care aduce lumina. Dintre romanele sale, în limba română au mai apărut Noël în decembrie, publicat în 2018 de editura Casa Cărții de Știință, și Aubertin d’Avalon, editura Fides.

Romain Gary s-a născut în 1924 la Vilnius, în Lituania, unde și-a petrecut prima parte a copilăriei. În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele franceze în Europa și în Africa de Nord, devenind apoi un diplomat și un scriitor de succes. Este cunoscut publicului român pen¬tru romanele Clar de femeie, Prima dragoste, ultima dragoste, Alint, dar mai cu seamă pentru Ai toată viaţa înainte.
Gary a reușit să înșele vigilenţa criticilor și a cititorilor, fiind singurul scriitor care a câștigat Premiul Goncourt de două ori. După ce în 1956 a primit premiul pentru romanul Les racines du ciel (Rădăcinile cerului), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru Ai toată viaţa înainte, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum nepotul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identităţii dintre Gary și Ajar a fost pus abia după ce scrii-torul s-a sinucis, în decembrie 1980.
Momo a fost crescut de când se știe de Madam Roza, o evreică bătrână care „a fost cândva femeie și nu i-a trecut de tot“, în apartamentul ei, laolaltă cu alţi copii pe care mamele lor nu-i pot păstra, dar nici nu vor să-i lase în grija Asistenţei Publice. Lumea lui Momo este un cartier parizi¬an sărac în care trăiesc de-a valma prostituate, travestiţi, hoţi de buzunare, comercianţi mărunţi; o lume colorată, cu bune și rele, plină de abjecţie, dar nu lipsită de umanitate și căldură, descrisă cu afecţiune și umor de naratorul-copil. „Trebuie să iubești“ e concluzia acestei cărţi extraordinare, aflate la a patra ediţie în limba română, în aceeași traducere de excepţie semnată de Laszlo Alexandru.