Literatură

In alegerea catorva cazuri tipice care sa ilustreze calitatile mentale remarcabile ale prietenului meu Sherlock Holmes, am incetat pe cat posibil sa le aleg pe cele care prezentau minimumul de senzationalism, in vreme ce ofereau o prezentare justa a talentelor sale. Este, totusi, imposibil , din nefericire, sa separi senzationalul de criminal iar un cronicar se afla in dilema daca trebuie sa sacrifice detalii esentiale pentru povestirea lui si sa dea, astfel, o falsa impresie a problemei, sau daca trebuie sa foloseasca chestiunea pe care sansa, si nu alegerea, i-o ofera. Cu acasta scurta prefata ma voi intoarce la notitele mele despre ceea ce s-a dovedit un straniu - desi un neobisnuit de teribil - sir de evenimente.

O faclie de Paste
Grand hotel "Victoria romana"
Canuta, om sucit
Calul dracului
Fat-Frumos cu mot-in-frunte
In vreme de razboi
Abu-Hassan
Noaptea Invierii
Lungul nasului
Norocul si mintea
La hanul lui Manjoala
Doua loturi

Un roman-manifest despre efectele suprainformarii asupra omului zilelor noastre 

Ne aflam la Paris sau in orice alta capitala a lumii, intr-un viitor nu foarte indepartat, in redactia unui important post de radio, de unde stirile despre accidente, cutremure, incendii, atacuri teroriste, crize financiare, razboaie si iminente catastrofe planetare sint zilnic lansate in eter cu tot mai multa frenezie. 
Intr-un alt plan, rapoartele unei organizatii internationale oculte descriu impasul societatii globale si fac referire la un proiect de restructurare radicala a lumii prin controlul informatiei si crearea sistematica a unei „dezordini preventive”. Nu e intru totul sigur, insa acest proiect ar include si un protocol de colaborare intre rasa umana si o rasa a sobolanilor-mutanti... 
Satira acida, romanul lui Matei Visniec ii propune cititorului un exercitiu de reflectie, provocindu-l sa-si „deparaziteze creierul” bruiat de actiunea – cind grosiera, cind insidioasa – a unui colectivism „de noua generatie”.

Ca o galerie de instantanee, Cartea scurtelor iubiri eterne surprinde, in capitole de mica intindere, dar de o intensitate inegalabila, opt momente de gratie dintr-o existenta framintata, cind manifestarea neasteptata a iubirii preschimba clipa in eternitate. Rememorind episoade disparate din copilaria, adolescenta si tineretea sa, plasate in Uniunea Sovietica din perioada poststalinista si pina in anii destramarii sale, naratorul denunta – dincolo de falsitatea propagandei sovietice, grotescul aranjamentelor scenice ale marilor defilari si dimensiunea carcerala a regimului – absenta din paradisul utopic comunist a unui ingredient esential: iubirea. Singura doctrina adevarata, iubirea, da nastere, in cele mai umile locuri si in cele mai neobisnuite imprejurari, unor momente de o luminozitate, o seninatate si o candoare fara seaman, care transcend uritenia, grosolania si brutalitatea lumii.

Omar cel orb a primit Premiul „Cea mai indragita carte a anului 2012” si a fost nominalizat la Premiile „Augustin Fratila”.

Ultimul roman al trilogiei orientale, din care mai fac parte Istoria romantata a unui safari si Demonii vintului, Omar cel orb ne poarta in lumea fascinanta a Iranului contemporan. O carte despre paradis si infern, iubire, credinta si moarte, prin care Daniela Zeca afirma raspicat ca, in mileniul al treilea, subiectele, dar si problemele lumii globale sint ale tuturor si nu le putem gasi o solutie decit impartasindu-le.

Intr-o poveste de dragoste si destine imbucatite precum oglinzile persane, Daniela Zeca ne invita sa cunoastem prin ochii eroului sau Omar o tara orientala enigmatica si plina de contradictii, dar sa ne si recunoastem in povestea unui exil. Omar este povestitorul orb autoexilat din Iranul sofisticat al civilizatiilor si religiilor suprapuse intr-o tara est-europeana (Romania?) a instinctelor primare recent eliberate din chingile totalitarismului. Sensibila, fina observatoare si pe alocuri cruda, autoarea ne ofera descrierea unui alt Orient, necunoscut noua, intr-o carte ce nu poate fi lasata din mina. (Alexandru Balasescu)

Intr-o lume care se lasa tot mai mult colonizata emotional de cliseele occidentale, Daniela Zeca are curajul de a privi in directia opusa... Ea scrie un roman initiatic inspirat de un Orient caruia, dintr-o lenesa orbire, ii ignoram oglinzile vitale. (Matei Visniec)

CM: Trăiam cu trei sute de ceausesti în cap, în buzunare, nimeni nu părea în stare să-i măture din viaţa mea. O armată de ceausesti liliputani mărsăluia zilnic prin mine, mă cucerea, redutele cădeau una după alta...

VT: Am stat o dată si la Vila Lac 2. Pe coridoare, noaptea, umblau tiptil ceausestii liliputani, ca o armată de gângănii belicoase...

In povestirile cu haz inspirate din intamplarile cu Pacala si Tandala, al caror sambure il constituie naratiunea populara, marii nostri scriitori Ion Creanga, Const. Negruzzi, Ioan Slavici si Petre Dulfu configureaza individualitatile a doua celebre personaje din literatura noastra, "devenite tipuri nationale”. Selectia "aventurilor” celor doi protagonisti si sincronizarea intr-o unitate armonioasa poarta, de la bun inceput, girul personalitatii acestor reprezentanti ai literaturii romane.

Pacala este un personaj complex, a carui hatrenie izvoraste din puterea mintii, din umorul si intelepciunea populara, dar bine disimulate sub o cuceritoare aparenta de simplitate si chiar naivitate. El isi ia bata la spate si, cu fluierul la brau, colinda prin lume, rade de prosti si prostie, pacaleste pe unul si pe altul pentru a indrepta relele moravuri si, asa, o ia mereu de la capat. Prin istetimea sa, el dezghioaca tot ceea ce vede si aude, sanctioneaza proastele naravuri prin rasul sau, verbul lui acid fiind palosul taios cu care isi atinge scopul.

Pacala este un tip social si profund cinstit, el neputand trai decat in raport cu oamenii din jurul lui si cu dorinta de a intra in randul oamenilor, adica de a se bucura de o existenta onesta.

Omologul lui Pacala este Tandala, care il insoteste, uneori, pe acesta in peregrinarile sale. Prin inclinatia lui fireasca de "a tandali”, de a lenevi si de a pierde vremea fara nici un rost, Tandala este o alta ipostaza a unui personaj comic, cu radacini in umorul popular. El pare, anume, creat pentru a pune in evidenta, printr-un raport de izbitoare antiteza, consistenta personalitatii lui Pacala. 

Cele o mie una fantome, reprezinta o ampla culegere de povestiri fantastice publicata de Alexandre Dumas in 1849.

Cartea e constituita din sapte cicluri:

Cele o mie una fantome
Femeia cu colier de velur
Casatoriile lui mos Olifus
Testamentul domnului de Chauvelin
O cina la Rossini
Gentilomii din Sierra Morena
Iepurele bunicului

Cel mai bogat repertoriu de teme si motive specifice literaturii fantastice: capete taiate care vorbesc, spanzurati malefici, fantome si vampiri, povestea unui vanator blestemat sa urmareasca un iepure urias si nemuritor sau aventurile stranii ale unui marinar casatorit cu o sirena. Povestirile din "Cele o mie una fantome", care au precedat "Povestirile crude si insolite" de Villiers de L’Isle-Adam, dezvaluie o latura mai putin cunoscuta a operei lui Dumas.

Peste tot in lume, Cartile Junglei - Cartea junglei si A doua carte a junglei - sunt foarte citite si admirate.

L. Frank Baum (1856−1919)
S-a nascut pe 15 mai, 1856, in Chittenango, New York, SUA. A fost un important scriitor american de carti pentru copii, celebru in special pentru cartea Vrajitorul din Oz (1900) si alte 13 continuarea acesteia, cu actiunea tot pe Taramul din Oz. Tatal sau, un prosper om de afaceri, i-a cumparat o tipografie pe cand avea 14 ani. A inceput sa editeze propria revista, The Roselawn Home Journal. 
Pe la varsta majoratului, a devenit interesat de teatru si a jucat Hamlet la teatrul detinut de tatal sau. 
A debutat ca romancier in 1897, cu cartea pentru copii Mother Goose, apoi a scris peste 60 de carti, cele mai multe adresate celor mici. 
A adaptat povestea Vrajitorului din Oz pentru scena impreuna cu regizorul Julian Mitchell si au realizat pe Broadway un spectacol muzical care, timp de 9 ani, a fost prezent in turnee. 
In seria de carti despre taramul din Oz a mai scris: The Marvelous Land of Oz (1904), Queer Vizitatorii din landul Mi­nunatele din Oz (1905, benzi desenate), Dorothy and the Wizard in Oz (1908), The Road to Oz (1909) The Emerald City of Oz (1910), Patchwork Girl of Oz (1913), Little Wizard Stories of Oz (1913), Tik-Tok of Oz (1914), The Scarecrow of Oz (1915), Rinkitink in Oz (1916), The Lost Princess of Oz (1917), The Tin Woodman of Oz (1918). 
Se stinge din viata, pe 06 mai, 1919, la Hollywood, Cali­fornia.

Cuprins : Mircea Santimbreanu. Fisa biobibliografica Cuvant inainte Convorbiri La inceput cateva cuvinte despre cat dureaza o ora de clasa Disciplina Autodisciplina – forma superioara a disciplinei Despre disciplina la lectie Disciplina pregatirii temelor Control si autocontrol Colegii nostri Cum sa ne ajutam colegii la invatatura E grea matematica? Limba noastra Respectul fata de parinti Despre respectul fata de profesor Respectarea bunului obstesc Onoarea detasamentului Despre recapitulare Despre teze Despre vacanta Carti postale Intalnirea cu scoala Contra cronometru Absenti-prezenti A ajuta Ajutooor!... „Vino, teza, cu viteza... – Pustiule! De ce nu cu post-scriptum? A, B, C Poli opusi Un „duo“ Intalniri si reintalniri Pornind de la trandafiri Masura Fapte pionieresti Fruntasii Steluta Frumusetea oraselor Bunicii

Ocolul pamantului in optzeci de zile este unul dintre romanele de aventuri ale lui Jules Verne care s-a bucurat de mare succes la public. Aparut pentru prima data sub forma de serial in Le Temps, intre 6 noiembrie si 22 decembrie 1872, romanul a fost tiparit in volum in 1873.
Aceasta calatorie extraordinara are la baza revolutionarea transporturilor, eveniment care marcheaza secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei industriale. Aparitia noilor modalitati de transport si deschiderea Canalului Suez in 1869 au scurtat distantele precum ?i timpul necesar parcurgerii lor.
In acest clasic al fictiunii pentru copii, vocatia aventurii este dublata de umorul voluntar al caracterelor ?i al dialogurilor.

Cristi – fișă de personaj

Verdict: fără scăpare.
Timp rămas: zece zile.
Loc: “Cimitirul Vesel” – numele, dat cu o macabră ironie de locatari, salonului destinat pacienților terminali.
Diagnostic: Insomnia Familială Fatală – una dintre cele mai rare boli de pe fața pământului, care afectează numai vreo sută de persoane dintre cele peste șapte miliarde.
Soluții: evadarea în istoria propriei vieți. Sensuri ascunse ale unor întâmplări petrecute demult se devoalează încetul cu încetul, personajele capătă contururi din ce în ce mai ferme, se explică, pe rând, iubirile, trădările, secretele. O vâltoare de evenimente care renasc și ale căror înțelesuri conduc spre ceea ce se petrece în ultima zi din cele zece: un coup de théâtre care dezvăluie adevăratul sens al tuturor lucrurilor de pâna atunci.

„În acest vis există imagini pentru că Borges le creează. Când deschide ochii, ele dispar şi lumea se transformă într-o ceaţă cenuşie. Oare aceasta să fie lumea reală, cea a ceţii cenuşii? Ori poate cea a imaginilor suprapuse? Poate nici una dintre cele două şi poate că cel care a avut acel vis nici nu a fost Borges. Poate că nu a fost decât visul unui alt om, care-l creează în timp ce crede că-l descifrează, care-l inventează cu tot cu trecutul, prezentul şi viitorul.“

Fernand Ravinel, un reprezentant de vânzări cu o existență banală, pune la cale împreună cu amanta lui să-și ucidă soția. Miza: o poliță de asigurare mai mult decât generoasă. Dar când trupul fără viață al consoartei dispare și Ravinel primește o scrisoare semnată chiar de ea, realitatea și halucinațiile se îmbină într-un melanj patologic.

Acest roman clasic al literaturii noir franceze a fost adaptat de Henri-Georges Clouzot în filmul Les Diaboliques, peliculă care l-a inspirat pe Alfred Hitchcock să realizeze Psycho.

Receptare critică

„Cu toate că, de la apariție, ideea romanului a fost «furată» de atâtea ori încât și-a pierdut întrucâtva caracterul inovator, cartea rămâne un exemplu suprem al unei trame polițiste atent șlefuite.”

Barri Forshaw, The Independent

„Cititorul e atât de captivat de poveste, atât de mult tachinat cu aluzii și îndoieli subliminale, încât finalul zdrobitor de neașteptat capătă o credibilitate imediată și cumplită, atât în privința acțiunii, cât și a personajelor. Când termini lectura ai impresia că tocmai ai scăpat din logica teribilă a unui coșmar.”

World of Authors, 1950-1970

Comparat adesea cu David Lodge, prietenul si contemporanul sau, Malcom Bradbury are un stil care aminteste de cel al maestrului romanului universitar britanic. Desi cartile sale au accente mai intunecate si sunt mai putin ludice ca stil si limbaj decat romanele lui Lodge, exceleaza intr-un umor britanic desavarsit. Unul dintre cele mai interesante romane ale sale este My Strange Quest for Mensonge: Structuralism's Hidden Hero (1987). Bradbury creeaza aici un personaj fictiv (Mensonge), pe care il aseaza alaturi de marii teoreticieni si critici postmoderni (Foucault, Derrida, Barthes) si care ar fi scris o carte cruciala pentru teoria postmodernista – o opera din care lipsesc tocmai paginile esentiale: ca si Taieturi, o carte absolut surprinzatoare si plina de umor.

"Rabdarea lupului era infricosatoare. Rabdarea barbatului era la fel de infricosatoare."